Încheierea penală nr. 980/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 980/R/2011
Ședința publică din 9 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : V. C.- președinte secție JUDECĂTORI : I. C. M.
C. I. GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. N. M. împotriva încheierii penale nr. 17 din 6 iunie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al
T.ui S., cauza având ca obiect propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv dispusă în cursul urmăririi penale (art. 156 și următoarele Cod procedură penală) luată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat M. L., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, cu punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara. În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, neexistând probe din care să rezulte că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, se mai constată că la dosarul cauzei nu s-a depus raportul de constatare medico-legală.
Potrivit dispozițiilor art. 143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice trimiterea în judecată a inculpatului și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare. Cât privește expresia indicii temeinice, din simplul fapt al definirii acesteia în alin.3 al art. 143 Cod procedură penală, rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice având ca premise datele existente în cauză.
În final, se arată de către apărătorul inculpatului că, inculpatul este minor, nu are antecedente penale, această faptă fiind un accident nefericit în viața acestuia, inculpatul regretă fapta săvârșită, acesta dorind să-și continue cursurile școlare.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de cătreinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată de reprezentantul parchetului că, se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, în acest moment, constatându-se că există indicii temeinice, în sensul prevăzut de art. 681 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă. Pericolul pentru ordinea publică, este un element de percepție psihologică, care rezultă din convingerea judecătorului, formată pe baza circumstanțelor reale privind săvârșirea faptelor și persoana făptuitorului, în urma unor judecăți de valoare, așa cum rezultă din întreaga practică judiciară. CEDO a statuat, în jurisprudența sa, că pericol concret pentru ordinea publică poate rezulta și din gradul însuși de pericol social, al unor infracțiuni săvârșite de inculpat, atunci când acestea lezează anumite valori sociale de importanță deosebită. Starea de pericol pentru ordinea public presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-ar exercita influența negativă, dar și la nivelul ordinii sociale. Trebuie avut în vedere contextul actual în care problematica infracțiunilor contra vieții este de stringentă actualitate. Propunerea de prelungire formulată trebuie raportată, pe de o parte, atât la aceste temeiuri, cât și la motivele invocate de procuror care să justifice această prelungire, în cazul de față, prelungirea arestării motivată de faptul că nu a fost depus raportul de constatare medico-legală este justificată, atâta timp cât se constată că temeiurile avute la luarea măsurii nu s-au schimbat. Inculpatul B. N. M. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate și regretă cele întâmplate. C U R T E A : Prin încheierea penală nr.17 din 6 iunie 2011 Tribunalul Sălaj a admis propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art.155, alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.160/h, alin.3 Cod procedură penală și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului B. N. M. ( fiul lui R. și Ana, născut la data de (...) în Z., județul S., domiciliat în Z., strada C., nr.79, J. S. ), luată față de acesta prin încheierea penală nr.12 din (...) a T.ui S., pe o perioadă de încă 20 de zile, începând cu data de (...), ora 12:30 și până la data de (...), ora 12:3o. Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că există indicii temeinice - în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală - din care rezultăpresupunerea rezonabilă că inculpatul B. N. M. a săvârșit fapta pentru care este cercetat și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă. Astfel, din concluziile medico-legale provizorii, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor și declarația inculpatului, rezultă că moartea victimei Neag G. B. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute în urma unui traumatism cranio-cerebral grav cu hematom epidural operat, hematom subdural, contuzie dilacerală cerebrală, fractură craniană cu iradiere de bază, hemoragie secundară de trunchi cerebral complicat în evoluție cu bronhopmneumonie. Leziunile traumatice s-au putut produce prin mecanismul de lovire directă cu un corp dur contondent urmată de cădere și lovire de suprafețe dure. Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă. Pe de altă parte, articolul 148 lit. f) C.pr.pen., invocat ca temei al arestării preventive, condiționează luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani; totodată este necesar să existe probe că lăsarea în libertate a persoanei cercetate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la această ultimă condiție, a pericolului „concret"; pentru ordinea publică, s-a remarcat faptul că cerința prevăzută în textul legii „să existe probe";, este total inadecvată și lipsită de orice eficiență din punct de vedere procedural, deoarece starea de „. este prin definiție o potențialitate, o posibilitate (ceea ce desigur exclude și calificativul de „. vorba de o contradicție în termeni";) și nu o stare de fapt (actualitate), care să poată fi dovedită, în condițiile prevăzute de art.62 și urm. Cod procedură penală, cu mijloacele de probă prevăzute de lege. Împotriva acestei încheieri inculpatul B. N. M. a declarat recurs întermen. În susținerea recursului a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit.f C.p.p. pentru că nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. A precizat că este minor, nu are antecedente penale, iar fapta pentru care este cercetat penal reprezintă un accident nefericit din viața sa pe care-l regretă. Examinând recursul declarat Curtea constată următoarele: În mod temeinic prima instanță a considerat că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că în seara zilei de 24 aprilie 2011 în timp ce inculpatul recurent și victima Neag G. B. se aflau în Barul SNACK din Z., iar victima a fost scoasă afară, însă a revenit și având o dispută verbală cu inculpatul, ultimul l-a lovit cu palma în față, iar victima a căzut la pământ s-a lovit cu capul de asfalt; a fost transportată la spital unde în 2 mai 2011 a survenit decesul. Într-adevăr din concluziile medico-legale provizorii, declarațiile martorilor audiați (f.3 și urm.d.u.p.) și declarațiile inculpatului rezultă că acesta a lovit victima care a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt, leziune care i-a provocat un traumatism cranio-cerebral grav și o hemoragie de trunchi cerebral datorită cărora a survenit decesul victimei, iar între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă (f.102 d.u.p.). Așadar, susținerea recurentului că nu există indicii temeinice din care să rezulte săvârșirea faptei este nefondată. Împotriva inculpatului s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183 și pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani , astfel încât susținerea recurentului că lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică nu poate fi primită; deși este minor modul de comitere al presupusei fapte prin prezența sa într-un bar și antrenarea într-o dispută verbală urmată de lovirea victimei, denotă că punerea sa în libertate reprezintă un risc pentru comunitatea din care inculpatul face parte. Așa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.p.p. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. N. M., aflat în Arestul IPJ S., împotriva încheierii penale nr. 17/C din 6 iunie 2011 a T.ui S. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. C. I. C. M. C. I. GREFIER M. N. Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Sentința penală nr. 67/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1495/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
