Decizia penală nr. 1506/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1506/R/2011
Ședința publică din 29 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. T. împotriva sentinței penale nr.726 din 03 iunie 2011 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Alin Irimieș și părțile civile R. R., J. M. și J. H., asistați de apărător ales, av.Anatol Pînzaru, ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar, lipsă fiind partea civilă S. C. J. de U. C. și asiguratorul BCR A. V. I. G. SA S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.G. A., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d rap.la art.385/9 pct.17/2 C.pr.pen. admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată de instanța de fond, conform art.86/1 C. Vinovăția inculpatului a fost dovedită, de altfel acesta a recunoscut comiterea faptei și a solicitat aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen. Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului, sub aspectul laturii subiective, a fost săvârșită sub forma culpei fără prevedere, vecină cu intenția eventuală. Consideră că forma de vinovăție în situația de față este cea a culpei, prev.de art.19 pct.2 lit.b C. Prima instanță a arătat că inculpatul nu a avut nicio reacție față de victimă după accident, vorbind la telefonul mobil. Acesta și-a anunțat fiul cel mare despre accident, iar faptul că nu a mișcat victima căzută pe carosabil nu poate fi primit ca o lipsă de reacție, deoarece aceasta trebuia să rămână nemișcată până la sosirea unităților medicale specializate. De asemenea, s-a susținut că inculpatul nu are nicio remușcare după fapta comisă, dar așa cum rezultă și din referatul de evaluare psihosocială efectuat în cauză, inculpatul a conștientizat urmările tragediei, care au avut efect atât asupra sa, cât și asupra familiei victimei. Nu se poate susține că se impune o pedeapsă cu executare în regim de detenție pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, cât timp inculpatul nu are antecedente penale, iar până la vârsta de 66 ani nu este cunoscut cu antecedente contravenționale, fiindsancționat doar pentru oprire neregulamentară și pentru că nu a purtat centura de siguranță. T., solicită a se avea în vedere că la momentul comiterii faptei, inculpatul se deplasa la biserica unde urma să aibă loc parastasul soției sale.
Apărătorul părților civile solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Vina exclusivă în producerea accidentului aparține inculpatului, acesta fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție. S-a apreciat că nu se poate face aplicarea art.320/1 C.pr.pen. datorită poziției inculpatului, acesta fiind motivul pentru care s-a procedat la audierea tuturor părților și a martorilor din dosar. Acțiunea civilă a fost admisă în parte, în sensul că s-au acordat câte 50.000 euro pentru fiecare parte civilă pentru pierderea suferită. Teoretic, în opinia sa, ar trebui să se aplice o pedeapsă cu suspendare având în vedere că inculpatul nu a condus cu alcoolemie și nu a părăsit locul accidentului, dar s-a avut în vedere împrejurările în care s-a comis fapta și atitudinea inculpatului. A., accidentul a avut loc la ieșirea din F., spre C.-N., la ultima trecere de pietoni, semnalizată corespunzător. V. a traversat strada regulamentar, lângă bicicletă, pe trecerea de pietoni. T. autoturismele s-au oprit pentru a ceda trecerea, numai inculpatul a depășit pe partea dreaptă, având o viteză de 70-
80 km/h și a lovit din plin victima. S-a avut în vedere poziția inculpatului după producerea accidentului, respectiv că martorii aflați la fața locului l-au perceput ca pe o persoană dezinteresată, deoarece nu a făcut nici un demers pentru a chema salvarea sau organele de poliție. Inculpatul nu a dovedit că regretă comiterea faptei nici în spital, nici ulterior, neîncercând să ia legătura cu părțile vătămate. S. a se avea în vedere că victima avea 22 ani, cunoștea 5 limbi, era nominalizată la U. S., era o persoană de viitor, astfel că pierderea suferită de părțile civile este enormă. Pentru toate aceste motive, susține că pedeapsa cu executare în regim de detenție este oportună, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Partea civilă J. M. arată că victima a fost aruncată 20 metri, iar primele cuvinte ale inculpatului au fost că nu-și asumă răspunderea, pentru că nu a traversat pe trecerea de pietoni. Inculpatul nu s-a interesat de soarta victimei și nici măcar nu și-a amintit ziua și luna producerii accidentului. Se vorbește de condițiile meteorologice, dar alte 5 autoturisme au oprit și au acordat prioritate de trecere victimei, numai inculpatul nu. I. i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție, în condițiile în care a decedat o persoană și ar fi trebuit să fie mulțumit de această pedeapsă și nu să ceară suspendarea.
Partea civilă J. H. solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție. În opinia ei, nu este vorba de ucidere din culpă.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Vinovăția inculpatului este dovedită, victima traversa regulamentar strada pe trecerea de pietoni, iar pedeapsa aplicată este pe măsura gravității faptei comise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul de a se face aplicarea art.86/1 C. Arată că regretă ceea ce s-a întâmplat și că s-a interesat de starea victimei la spital printr-o cunoștință. De 44 ani de când are permis de conducere, nu a avut accidente și datorită ploii torențiale, având în față o dubă albă, nu a văzut victima. Nu a conștientizat, inițial, căaccidentul a avut loc pe trecerea de pietoni din cauza ploii. Știe ce înseamnă ca o persoană să piardă pe cineva drag, pentru că și lui i-a decedat soția. D. la dosar acte medicale din care rezultă starea sa de sănătate, solicitând ca pedeapsa ce i se va aplica, să nu fie executată în penitenciar.
C U R T E A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. a fost trimis în judecată inculpatul C. T. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 din C..
S-a reținut că la data de 25 iulie 2010, în jurul orei 9.00, în timp ce conducea autovehiculul marca VW Polo cu nr. de înmatriculare (...) pe DN1
E60, a încălcat regulile de circulație referitoare la prioritatea de trecere a pietonilor și la semnificația marcajelor longitudinale continue de interzicere a accidentat-o mortal pe victima J. N., care era angajată în traversarea regulamentară a drumului public pe trecerea de pietoni special amenajată.
Instanța nu a încuviințat cererea inculpatului de judecare a cauzei în temeiul procedurii prev. de art. 3. din C.p.p. întrucât inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția așa cum a fost stabilită prin actul de sesizare a instanței, declarând că a avut reprezentarea că este permisă circulația autovehiculelor pe acel tronson de drum, iar victima a fost acroșată la o distanță de 3 metri de trecerea de pietoni.
Instanța a audiat inculpatul, părțile vătămate și a administrat proba testimonială și proba cu înscrisuri.
Prin sentința penală nr. 726/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-
Napoca în dosar nr. (...), în baza art. 178 al. 1 și 2 din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. T., fiul lui G. și M., născut la data de 27 noiembrie
1945 în C.-N., jud. C., de cetățenie română, studii medii, pensionar, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în C.-N., str. H., nr. 11, ap.
7, jud. C., posesor a CI seria KX nr. 3., eliberată de S. C.-N., CNP 1., la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.
S-a constatat că pentru autovehiculul cu marca VW POLO cu nr. de înmatriculare (...), condus de către inculpat la data de 25 iulie 2010, a fost încheiată polița de asigurare RCA S. R. nr. 0. martie 2010 cu perioada de valabilitate de la data de 5 martie 2010 la data de 4 martie 2011 emisă de către asiguratorul S. BCR A. V. I. G. S. care va răspunde în condițiile legii și în limita plafonului stabilit de C. de S. a A.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă R. R. cu domiciliul în C.-N., str. P., nr. 27, ap. 4, jud. C., fiind obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă J. M., fiind obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă J. H., fiindobligat inculpatul la plata sumei de 50.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. J. de U. C., fiind obligat inculpatul la plata sumei de 5782,13 lei, reprezentând daune materiale.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluția din data de 20 august
2010, confirmată de către procuror în aceeași zi.
Urmare a sesizării cu privire la comiterea unui accident de circulație în dimineața zilei de 25 iulie 2007, s-a efectuat o cercetare la fața locului, respectiv în localitatea F., DN 1 - E60, km 783+760 m, și în prezența martorilor asistenți Căpușan Ionuț Dorel s-au reținut următoarele:
DN 1 - E60 la km 783+760 m are o lățime de 12,01 m, circulația se desfășoară pe două sensuri având câte o bandă de circulație pe sens, lată de
3,40 m; pe suprafața carosabilă există aplicat marcaj longitudinal continuu de separare a sensurilor de circulație, iar partea carosabilă este delimitată de acostamente consolidate pe ambele sensuri prin marcaj longitudinal continuu, cu precizarea că acostamentul consolidat pe sensul F. - C.-N. are o lățime de
2,70 m.
La fața locului, staționând pe acostamentul consolidat, a fost identificat autovehiculul marca VW Polo cu nr. de înmatriculare (...) care circula din direcția Huedin spre C.-N., la o distanță de 58,80 de metri de o trecere de pietoni, iar la o distanță de 26,7 metri de aceeași trecere de pietoni, în același sens de deplasare au fost identificate îmbrăcămintea, încălțămintea și o pată de sânge provenind de la victima J. N. S-a stabilit că autovehiculul marca VW Polo cu nr. de înmatriculare (...) prezenta avarii la farul din stânga față, bara de protecție față, parbriz și pavilion.
V. J. N. a fost transportată la o unitate sanitară, iar la data de 27 iulie
2010 a decedat. Prin raportul de constatare medico-legală nr.
6127/III/391/9 august 2010 s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale în cadrul unui politraumatism care s-a produs prin lovire-proiectare, în cadrul unui accident rutier.
Audiat la data de 25 iulie 2010, inculpatul C. T. a declarat că în dimineața aceleiași zile, în jurul orei 9.00 a condus autovehiculul marca VW
Polo cu nr. de înmatriculare (...) din direcția Huedin spre C.-N. pe banda de circulație de lângă axul drumului, iar când a ajuns la o trecere de pietoni din dreptul imobilului cu nr. 417 a observat că din partea stângă,după trecerea de pietoni la 6 metri alerga o persoană prin fața unei dube care circula în sens invers, iar în acel moment a virat spre dreapta să evite impactul cu persoana care alerga pe lângă bicicleta pe acre o conducea de ghidon; nu a reușit evitarea impactului acroșând victima cu partea stânga față după care a oprit (filele 78-79 dos. UP). D. aducerea la cunoștință a învinuirii și a drepturilor și obligațiilor procesuale inculpatul nu a mai dat nicio declarație în fața organelor de cercetare penală.
În fața instanței de judecată inculpatul a declarat că la data de 25 iulie
2010, în jurul orei 9.00, în timp ce ploua torențial, a condus autovehiculul marca VW Polo cu nr. de înmatriculare (...) din direcția Băișoara spre C.-N., în localitatea F., pe banda de lângă trotuar care, i s-a spus ulterior că se numește bandă de urgență, dar care nu era hașurată sau semnalizată pentru interzicere; a trecut pe lângă trei autovehicule care circulau în aceeași direcție pe banda de lângă axul drumului și care staționau, fără să știe de ce, dupăcare a urmat o trecere de pietoni. D. ce a depășit trecerea de pietoni, la o distanță de aproximativ 2-3 metri de trecere a acroșat o persoană care traversa conducând în paralel cu o bicicletă și pe care a văzut-o în ultimul moment după ce a trecut pe lângă al doilea indicator care semnaliza trecerea de pietoni (fila 67). În suplimentul de declarație (fila 68) a arătat că inițial a condus pe banda de lângă axul drumului iar cu aproximativ 200 de metri înainte de trecerea de pietoni a trecut pe banda de urgență pentru că segrăbea să ajungă a un parastas în memoria soției sale.
Din declarațiile părții civile J. H., sora victimei și martora C. A., s-a reținut că în dimineața zilei de 25 iulie 2010, împreună cu victima J. N., se deplasau din C.-N. spre T. cu bicicletele, mergând pe marginea carosabilului una în spatele celeilalte, ultima fiind victima J. N. Când treceau prin localitatea F. a început să plouă și nu erau semne de înseninare, încât au hotărât să se întoarcă în localitatea C.-N. În acest scop au intenționat să traverseze pentru a ajunge pe sensul de mers F. - C.-N. V. J. N. s-a deplasat în spate câțiva metri până la trecerea de pietoni și a început traversarea
(declarația părții civile J. H.). Partea civilă J. H. și martora C. A. au declarat că în momentul în care victima J. N. a început traversarea pe trecerea de pietoni înaintea trecerii de pietoni, în ambele sensuri, au oprit mai multe mașini. D. ce a trecut prin fața autovehiculelor care circulau pe banda de lângă axul drumului în direcția F. - C.-N., victima a fost acroșată de un autovehicul și a fost proiectată la o distanță de aproximativ 24 de metri
(declarați martorei C.).
Declarațiile părții civile J. H. și a martorei C. A. se coroborează cu declarațiile martorilor S. A. și L. O. care circulau cu autovehiculul cu nr. (...), condus de martorul L., prin localitatea F. spre localitatea C.-N. pe banda de lângă axul drumului. În apropierea unei unități militare, martorul L. a observat trei tinere care s-au angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni dinspre stânga spre dreapta în sensul său de deplasare. A încetinit și a oprit în spatele unui alt autovehicul care a oprit în înaintea trecerii de pietoni. T. a observat că în spatele său a oprit un alt autovehicul, iar din sensul opus au oprit alte autovehicule înaintea trecerii de pietoni. M. au observat victima care traversa pe trecerea de pietoni în pas normal conducând în paralel o bicicletă, iar după ce victima a trecut prin fața lor, au observat un autovehicul care i-a depășit prin partea dreaptă, pe acostamentul consolidat, cu o viteză pe care martorii au estimat-o la 70-80 km/h și care a acroșat victima proiectând-o la o distanță de 15-20 de metri.
Din declarațiile celor trei martori și a părții civile s-a reținut cu caracter cert că victima J. N. a fost acroșată de autovehiculul condus de către inculpat în timp ce traversa strada pe trecerea de pietoni. A. concluzie se desprinde și din împrejurarea, aparent neesențială, declarată de partea civilă J. H. victima J. N. s-a deplasat în spate câțiva metri până la trecerea de pietoni și a început traversarea. Așadar este puțin probabil ca victima să se fi întors pentru a ajunge la trecerea de pietoni, dar să treacă pe lângă marcaj și apoi să traverseze strada.
Conform art. 100 al. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, R, pietonii angajați în traversare regulamentară a drumului public au prioritate de trecere. T., conform art. 6 pct. 2 și 23 din O.U.G. nr. 195/2002, R, acostamentul este fasia laterala cuprinsa intre limita părții carosabile si marginea platformei drumului, iar parte carosabila este porțiunea din platforma drumului destinata circulației vehiculelor.
Împrejurarea că inculpatul a declarat că nu știa că banda pe care s-a deplasat nu este destinată circulației autovehiculelor este irelevantă,întrucât neștiința inculpatului se datorează exclusiv culpei sale. La fel este irelevantă împrejurarea că acostamentul consolidat este folosit și de către alți participanți la trafic, întrucât, chiar dacă această aserțiune ar fi reală, nu creează o premisă suficientă pentru a conferi dreptul de circulație pentru inculpat.
Fapta inculpatului C. T., care, la data de 25 iulie 2010, în jurul orei
9.00, în timp ce conducea autovehiculul marca VW Polo cu nr. de înmatriculare (...) pe DN1 E60, nu a respectat regulile de circulație referitoare la prioritatea de trecere a pietonilor și la semnificația marcajelor longitudinale continue de interzicere și a accidentat mortal pe victima J. N., care era angajată în traversarea regulamentară a drumului public pe trecerea de pietoni special amenajată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 din C.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de prev. art. 72 din C., de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat; gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijență gravă, vecină intenției eventuale, de vreme ce inculpatul a depășit în mod neregulamentar mai multe autovehicule care au oprit la trecerea de pietoni, semnalizată corespunzător, pentru a da prioritate de trecere victimei, încât inculpatul a avut minime elemente rezonabile pe care să-și fundamenteze concluzia că rezultatul, respectiv acroșarea victimei, nu se va produce. Aserțiunea inculpatului în sensul că nu a putut evita accidentul este irelevantă întrucât starea de pericol a fost creată exclusiv din culpa sa. T., s-a ținut seama și de faptul că inculpatul avea vârsta de 65 de ani și suferea de coxartroză, ceea ce determină dureri la nivelul membrelor inferioare și uneori dificultăți în mișcarea acestora. Așadar, cunoscând aceste împrejurări care diminuează substanțial reacțiile, inculpatul a efectuat manevre de depășire neregulamentară pe timp de ploaie intensă. Cel mai probabil inculpatul și-a dat seama că pe trecere se află o persoană care traversează, dar s-a bazat pe viteza sa de deplasare care a considera că este suficient de mare pentru a trece înaintea acelei persoane.
Conduita procesuală a inculpatului care, încercând să se disculpe mai întâi a declarat că victima a fost acroșată al aproximativ 6 m. de trecerea de pietoni, iar apoi la o distanță de 2-3 metri de trecere. A. inculpatului sunt măsura autoconservării și a diminuării vinovăția conștientizată.
S-a reținut de asemenea că vârsta inculpatului constituie un element esențial în aprecierea asupra pedepsei, însă în condițiile unei lipse evidente de remușcare cu privire la fapta săvârșită și a împrejurărilor obiective și subiective care au favorizat rezultatul faptei, vârsta inculpatului are relevanță doar cu privire la cuantumul pedepsei. J. a avut convingerea că scopul și funcțiile pedepsei, respectiv constrângerea și reeducarea inculpatului pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, nu pot fi atinse în persoana inculpatului C. T. decât prin executarea unei pedepse de 2 ani închisoare în regim de detenție.
În ceeea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei s-a constatat că pentru autovehiculul cu marca VW POLO cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpat la data de 25 iulie 2010 a fost încheiată polița de asigurare RCA S. R. nr. 0. martie 2010 cu perioada de valabilitate de la data de 5 martie 2010 la data de 4 martie 2011 emisă de către asiguratorul S. BCR A. V. I. G. S. care va răspunde în condițiile legii și în limita plafonului stabilit de C. de S. a A.
Fără să privească acțiunea civilă ca o a doua sancțiune, s-a reținut că fapta inculpatului săvârșită din culpă cu prevedere a produs un prejudiciumoral important celor trei părți civile, constând în pierderea unui membru apropiat al familiei. Dispariția subită a victimei J. N. constituie și în prezent o tragedie în cadrul familiei reprezentată de părțile civile. S. părinților și a surorii victimei este cu atât mai profundă cu cât victima avea o vârstă fragedă, era o persoană activă din punct de vedere social, avea perspective reale de a deveni un artist cunoscut, iar decesul a survenit violent, în fața părții civile J. H. R. și cuantumul daunelor morale nu este doar un preț al durerii (pretium doloris), care de altfel, datorită caracterului intim și subiectiv nu poate fi cuantificat precis, dar este și o recunoaștere publică și împotriva inculpatului a suferinței provocate părților civile. De aceea, scopul daunelor morale nu poate fi atins decât prin identificarea unui cuantum adecvat pentru a nu constitui o pură îmbogățire, dar nici conducerea spre derizoriu a suferințelor vii ale părților civile.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă R. R. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale. În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă J. M. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale. În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă J. H. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale. În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C., s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. J. de U. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5782,13 lei, reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei J. N. În temeiul art. 193 al. 1 și 6 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2100 lei cheltuieli judiciare către părțile civile reprezentând cheltuieli de judecată. În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. T., prinapărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată de instanța de fond, conform art.86/1 C.
În motivarea recursului, s-a arătat că vinovăția inculpatului a fost dovedită, de altfel acesta a recunoscut comiterea faptei și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320/1 C.pr.pen., instanța de fond apreciind că fapta inculpatului, sub aspectul laturii subiective, a fost săvârșită sub forma culpei fără prevedere, vecină cu intenția eventuală.
Prima instanță a arătat că inculpatul nu a avut nicio reacție față de victimă după accident, vorbind la telefonul mobil. Acesta și-a anunțat fiul cel mare despre accident, iar faptul că nu a mișcat victima căzută pe carosabil nu poate fi primit ca o lipsă de reacție, deoarece aceasta trebuia să rămână nemișcată până la sosirea unităților medicale specializate. De asemenea, s-a susținut că inculpatul nu are nicio remușcare după fapta comisă, dar așa cum rezultă și din referatul de evaluare psihosocială efectuat în cauză, inculpatul a conștientizat urmările tragediei, care au avut efect atât asupra sa, cât și asupra familiei victimei. Nu se poate susține că se impune o pedeapsă cu executare în regim de detenție pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, cât timp inculpatul nu are antecedente penale, iar până lavârsta de 66 ani nu este cunoscut cu antecedente contravenționale, fiind sancționat doar pentru oprire neregulamentară și pentru că nu a purtat centura de siguranță. T., solicită a se avea în vedere că la momentul comiterii faptei, inculpatul se deplasa la biserica unde urma să aibă loc parastasul soției sale.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoareleconsiderente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din (...) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. T. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C. S-a reținut sub aspectul stării de fapt că în data de (...), în jurul orelor 0900, în timp ce conducea autoturismul marca VW Polo cu nr. de înmatriculare (...) pe DN1 E60, pe raza localității F., ca urmare a nerespectării regulilor de circulație referitoare la prioritatea de trecere a pietonilor și la semnificația marcajelor longitudinale continue de interzicere, a accidentat-o mortal pe victima J. N. care era angajată în traversarea regulamentară a drumului public, pe trecerea de pietoni special amenajată. În sarcina inculpatului s-a reținut că acesta nu a respectat dispozițiile legale privind acordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, prevăzute de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, precum și dispozițiile ce reglementează semnificația marcajelor de interzicere prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, modificată. Ulterior sesizării instanței de judecată, la termenul stabilit pentru data de (...), audiat de către instanța de fond, inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit prevederilor art. 3201 C.pr.pen. Ca urmare a faptului că, astfel cum rezultă și din declarația formulată în fața instanței, inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția astfel cum a fost reținută în cuprinsul actului de sesizare a instanței, declarând că a avut reprezentarea faptului că este permisă circulația autovehiculelor pe acel tronson de drum, iar victima a fost acroșată la o distanță de 3 metri de trecerea de pietoni, instanța a respins cererea formulată de inculpat, potrivit prevederilor art. 3201 C.pr.pen. Din probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești a rezultat că victima a fost acroșată de autovehiculul condus de către inculpat în timp ce era angajată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni. A. stare de fapt se desprinde din declarațiile părții civile J. H. și a martorei C. A. și se coroborează cu declarațiile martorilor S. A. și L. O., care a observat victima ce traversa pe trecerea de pietoni în pas normal, conducând în paralel o bicicletă, iar după ce victima a trecut prin fața lor, au observat un autovehicul care a depășit prin partea dreaptă și care a acroșat victima proiectând-o la o distanță de 15 - 20 metri. În cauză, instanța de fond a înlăturat ca nefiind relevantă și declarația inculpatului potrivit căreia nu știa că banda pe care se deplasa nu este destinată circulației autovehiculelor. Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. apreciind că, raportat la gradul de pericol social al faptei comise, dar și la persoana inculpatului, o pedeapsă situată la limita minimă a dispozițiilor art. 178 alin. 1, 2 C. (de la 2 la 7 ani) este de natură să asigure reeducarea inculpatului. S-a apreciat de asemenea că scopul acestei pedepse poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenție. S.rea inculpatului formulată în susținerea motivelor de recurs de a sedispune schimbarea modalității de executare a pedepsei și aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia este neîntemeiată. A., este de necontestat că inculpatul nu are antecedente penale, că suferă de anumite afecțiuni și că are o vârstă relativ înaintată, aspecte care au fost avute în vedere în mod corect de către instanța de fond la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate acestuia, cuantum situat la limita minimă prevăzută de lege. Nu se poate face abstracție însă de gradul de pericol social al faptei comise, de împrejurarea că inculpatul a depășit în mod neregulamentar mai multe autovehicule ce erau oprite la trecerea de pietoni semnalizată corespunzător, în condițiile în care afară ploua torențial. De asemenea, consecințele faptei săvârșite au fost unele tragice, victima aflată regulamentar pe trecerea de pietoni și angajată în traversarea drumului a fost accidentată mortal. În consecință, instanța va reține că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și sub aspectul modalității de executare. Pentru toate aceste considerente, soluția pronunțată în cauză fiind legală și temeinică având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial parțial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. T. împotriva sentinței penale nr. 726 din 3 iunie 2011 a Judecătoriei C. N. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. V. G. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: M.L. M.
| ← Decizia penală nr. 1762/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 167/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
