Decizia penală nr. 167/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.167/R/2011
Ședința publică din 10 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: V. C., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Î., D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror: D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații M. N., O. C., C. R. și N. M. împotriva Încheierii penale din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. N., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.F. A., din Baroul București, inculpatul N. M., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.M. L., din Baroul Cluj, inculpatul O. C., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.O. Tudor, din Baroul Cluj și inculpatul C. R., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.Ianoliu M., din Baroul Cluj, toți avocații cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpații O. C., C. R. și N. M. arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului M. N. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În motivarea recursului, arată că prin luarea măsurii arestării preventive, s-au încălcat dispozițiile art.149/1 alin.1
C.pr.pen. privind legalitatea sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă, și disp.art.150 alin.1 C.pr.pen. care prevăd că măsura poate fi luată după ascultarea inculpatului de procuror și de către judecător. Încălcarea acestor dispoziții atrage nulitatea absolută a sesizării, aceasta putând fi invocată în orice stare a procesului. Împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală la 8 septembrie, iar la 13 septembrie s-a pus în mișcare acțiunea penală. Anterior formulării propunerii de arestare preventivă, făptuitorul a fost ascultat doar ca învinuit și nu ca inculpat în condițiile art.150 C.pr.pen. Prin urmare, T. B.-N. nu era în măsură să judece propunerea DIICOT, deoarece referatul cu propunere de arestare preventivă constituie act de sesizare a judecătorului în procedura arestării preventive, în cauză fiind incidente disp.art.197 alin.2 C.pr.pen.
Hotărârea atacată este și netemeinică deoarece la dosar nu există probe sau indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul pe care-lasistă nu apare în nicio tranzacție, el neparticipând la nicio cumpărare autorizată de droguri. S-a susținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică și acest pericol rezultă în primul rând din natura faptelor, însă acest aspect nu constituie, prin el însuși temei pentru privarea de libertate a inculpatului. Cu privire la modul concret în care infracțiunile au fost săvârșite, solicită a se avea în vedere că nu există o rețea de traficanți și clienți, ci modalitatea săvârșirii faptelor s-a realizat strict în baza unor cumpărări autorizate. Pericolul social concret trebuie să fie conturat strict în persoana fiecărui inculpat și nu raportat la imaginea de ansamblu a întregului dosar. Referitor la rezonanța negativă a faptelor, solicită a se avea în vedere că sentimentele de securitate și încredere a societății în organele statului presupun și aplicarea de acestea cu fermitate a dispozițiilor legale dar fără a se încălca dreptul la libertate al inculpatului. Nu există la dosar probe din care să rezulte că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală sau a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. De altfel, în favoarea inculpatului operează prezumția de nevinovăție, iar o anticipare a pedepsei cu închisoarea nu poate conferi motiv pentru continuarea privării de libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului O. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. S. că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în acest moment, nu mai subzistă, iar cercetarea penală poate continua cu inculpatul în stare de libertate. Nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest pericol pentru ordinea publică nu este dovedit, iar pericolul social al faptei nu poate fi avut în vedere deoarece s-ar aduce atingere principiului prezumției de nevinovăție. F. reținute în sarcina inculpatului sunt grave, dar având în vedere conduita inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei, se vor aplica disp.art.320/1
C.pr.pen. Trecerea timpului a dus la diminuarea rezonanței faptei comise și în acest moment nu se mai justifică existența unui pericol pentru ordinea publică. Măsura arestării preventive este suficientă, iar cercetarea poate continua cu inculpatul în libertate.
Apărătorul inculpatului C. R. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în acest moment, nu mai subzistă. C. art.5 CEDO și art.23 din Constituție, se poate lua măsura arestării preventive când există presupunerea că s-a săvârșit o infracțiune gravă. La data de 01 februarie 2010 inculpatul a descris faptele așa cum s-au petrecut, astfel că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există indicii că procesul nu poate continua cu inculpatul în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatului N. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în acest moment, nu mai subzistă. Nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., deoarece nu existăprobe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. În rechizitoriu se reține că inculpatul ar fi efectuat mai multe vânzări în 2010 la date care nu au fost stabilite exact și nici că acele substanțe erau ilegale. Au fost cercetate mai multe persoane dar, în final au fost trimise în judecată 8 persoane , din care unele în stare de arest, altele în stare de libertate. D. unele persoane au fost trimise în judecată în libertate, pentru egalitate de tratament și inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate. D. arestării preventive a depășit durata rezonabilă, raportat la prevederile art.5 din CEDO. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. S. că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun privarea de libertate a inculpaților. S. îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen. în sensul că din probele administrate în cauză rezultă indicii că inculpații au comis infracțiunile care li se rețin în sarcină, precum și art.148 lit.f C.pr.pen. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din numărul mare al actelor materiale comise, numărul mare de persoane implicate și reacția la nivel local odată cu începerea cercetărilor ca inculpații să fie trași la răspundere. Cu privire la excepția invocată de apărătorul inculpatului M., solicită a se reține că atât instanța de fond cu ocazia judecării propunerii de luare a măsurii arestului preventiv, cât și instanța de control judiciar s-au pronunțat asupra acesteia în sensul respingerii excepției invocate.
Inculpatul M. N., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul O. C., având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate și solicită judecarea în libertate.
Inculpatul C. R., având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită a se avea în vedere că în sarcina sa se reține o singură vânzare de 0,2 g%o, nefiind deci o cantitate mare, substanță care până la 15 februarie 2010 se găsea în magazine.
Inculpatul N. M., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în libertate.
C U R T E A
Prin rechizitoriul nr. 37D/P/2010 din (...), au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații M. N. O., pentru comiterea în recurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată), ambele fapte cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; O. C. E., pentru săvârșirea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin. 2 și respectiv art. 4 alin. 2 din Legea nr.
143/2000 (modificată), ambele fapte cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 16 din Legea nr. 143/2000 (modificată); N. M. A. pentru săvârșirea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată) și respectiv prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată), ambelefapte cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; T. I. pentru săvârșirea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000
(modificată prin OUG nr. 6.), deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, punere la dispoziție a unei locuințe pentru consum ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate faptele cu reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr.
143/2000 și C. R. L., pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 alit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 185/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În esență, prin actul de acuzare se reține în sarcina inculpaților că în perioada mai-septembrie 2010 au procurat, au deținut fără drept, au oferit spre consum și au vândut în mai multe rânduri, pe raza municipiului B. sau a altor localități din județ, diferite cantități de droguri de mare risc „4- metilmetcatinonă";, cunoscută sub denumirea de „. de baie";, încasând diferite sume de bani și că în aceeași perioadă de timp au procurat și deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri același drog de mare risc, pe care l-au consumat. Referitor la inculpatul T. I. se arată și că în perioada mai-august 2010 a pus la dispoziția mai multor consumatori de droguri, în două rânduri, o locuință aflată în posesia părinților săi situată în comuna Ș.-O., sat Ș. C. nr. 162, jud. B.-N., pentru consum ilicit de droguri, cu ocazia organizării a două „chefuri"; (petreceri) în înțelegere cu alte persoane, prilej în care, în acea locuință s-au adus și consumat diferite cantități de droguri de mare risc „4-metilmetcatinonă";, zis „. de baie";. În fine, în sarcina inculpatului C. R. L. se reține și că a comis infracțiunea continuată de conducere fără permis prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada mai- septembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a condus autoturisme pe drumurile publice în mai multe rânduri, deși nu deținea permis de conducere auto pentru categoria B, deoarece i-a fost anulat în urma comiterii unei infracțiuni la legea privind circulația rutieră. Astfel, în afară de deplasările din B. la S. Băi, inculpatul C. R. L. a condus același autoturism pe care îl deținea din mun. B. până în localitatea Ș. C. pentru a participa la cheful din zilele de 2. iulie 2010 organizat la locuința bunicilor inculpatului T. I., respectiv din mun. B. până în localitatea C. pentru a participa la un chef și retur pentru a-l duce la spital pe numitul P. A. zis Deia, într-o seară din luna august 2010 apoi în cursul dimineții zilei următoare inculpatul deplasându-se din nou cu autoturismul proprietate personală marca Ford până la locația din satul Ș. M., precum și pe alte drumuri publice din oraș sau din județ.
Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată în stare neprivativă de libertate pentru fapte similare de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu și inculpații M. F., P. A. T. și B. R. I.
Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpații M. O., O.
C. E., N. M. A., T. I. și C. R. L. prin Î. penală nr. 52/CC/(...) a T.ui B.-N. pe durata a 29 de zile, iar ulterior a fost prelungită succesiv cu câte 30 de zile,ultima dată prin Î. penală nr. 1/CC/2011 a T.ui B.-N. din data de
(...), definitivă prin Î. penală nr. 1/R/(...) a Curții de A. C.
Instanțele care au dispus luarea și apoi prelungirea măsurii arestării preventive împotriva inculpaților au apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 143și 148 lit. f C., precum și cele reglementate de art. 136 C., referitoare la scopul măsurii preventive.
Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), în baza art. 300/1 C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații M. N.-O., fiul lui V. și A., născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. Intrarea Pârcălabului, nr. 3, sc. B, ap. 13, Jud. B. N., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N., O. C.-E., zis Șușu, fiul lui E. și E., născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. V. Lupu, nr. 14, sc. B, ap. 27, jud. B.-N., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N., N. M.-A., fiul lui G. și Ana, născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. Aleea Privighetorilor, nr. 2, sc. E, ap. 192, jud. B.-N., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N., T. I., fiul lui I. și A., născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. Iosif Vulcan, nr. 3, sc. E, ap. 13, jud. B.-N., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N. și C. R.-L., fiul lui L.-G. și A., născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. C.R. Vivu, nr. 1, sc. B. ap. 36, jud. B.-N., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N. și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților. C. judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că la dosar există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu nr. 37D/P/2010 al
D.I.I.C.O.T. Biroul T. B.-N.. De asemenea, sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f C., întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest din urmă aspect rezultă din natura infracțiunilor comise, din modul concret în care au fost săvârșite, reflectat în numărul mare al actelor materiale componente ale infracțiunilor continuate de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, de numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională care a făcut obiectul dosarului nr. 37/D/P/2010, dar și din rezonanța negativă a faptelor în rândul comunității locale, în contextul în care faptele de acest gen au luat amploare în ultima vreme și necesită o reacție mai fermă din partea organelor judiciare.
Nulitatea actului de sesizare al instanței invocată de avocatul ales al inculpatului M. N. O., argumentată prin încălcarea unor dispoziții legale imperative cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, nu a fost însușită de instanță, întrucât aspectele relevate de avocat F. A. I. au fost deja examinate de instanța de control judiciar care a hotărât respingerea recursului inculpaților împotriva Încheierii penale nr. 52/(...) a T.ui B.-N. (prin care s-a luat măsura arestării preventive). Instanța a apreciat că în acest cadru procesual aspectele invocate de avocatul ales al inculpatului M. N. O. nu pot fi reexaminate, deoarece au fost deja cenzurate de instanța de control judiciar, iar hotărârile de luare și prelungire a măsurii arestării preventive sunt definitive.
Pentru considerentele arătate, instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și că privarea de libertate se justifică a fi menținută față de aceștia și pentru perioada următoare, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru motivele arătate, instanța nu a însușit cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive ori de înlocuire a acestei măsuri cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara. Așadar, în baza art. 300/1 alin.
3 C., instanța a menținut măsura arestării preventive față de inculpații M. N. O., O. C. E., N. M. A., T. I. și C. R. L. C. art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M. N., O. C., C.
R. și N. M.
Inculpatul M. N., prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului,casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
În motivarea recursului, arată că prin luarea măsurii arestării preventive, s-au încălcat dispozițiile privind legalitatea sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă, precum și dispozițiile care prevăd că măsura poate fi luată după ascultarea inculpatului de procuror și de către judecător, iar încălcarea acestor dispoziții atrage nulitatea absolută a sesizării, aceasta putând fi invocată în orice stare a procesului.
Hotărârea atacată este și netemeinică, deoarece la dosar nu există probe sau indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul neapărând în nicio tranzacție și neparticipând la nicio cumpărare autorizată de droguri.
Apărătorul inculpatului O. C. a solicitat admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Se susține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în acest moment, nu mai subzistă, iar cercetarea penală poate continua cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericolul pentru ordinea publică nefiind dovedit.
Inculpatul C. R., prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului,casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în acest moment, nu mai subzistă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Inculpatul N. M., prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în acest moment, nu mai subzistă.
Recursurile declarate în cauză de inculpați sunt nefondate pentruurmătoarele considerente:
Pe baza actelor și lucrărilor existente la dosar instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsuriipreventive față de inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și, de asemenea, există probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care au fost cercetați și s-a dispus trimiterea lor în judecată.
S-a reținut că prin actul de acuzare în sarcina inculpaților că în perioada mai-septembrie 2010 au procurat, au deținut fără drept, au oferit spre consum și au vândut în mai multe rânduri, pe raza municipiului B. sau a altor localități din județ, diferite cantități de droguri de mare risc „4- metilmetcatinonă";, încasând diferite sume de bani. În aceeași perioadă de timp au procurat și deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri același drog de mare risc.
Inculpatul T. I. în perioada mai-august 2010 a pus la dispoziția mai multor consumatori de droguri, în două rânduri, o locuință aflată în posesia părinților săi, situată în comuna Ș.-O., sat Ș. C. nr. 162, jud. B.-N., pentru consum ilicit de droguri, în înțelegere cu alte persoane,
În sarcina inculpatului C. R. L. se reține și că a comis infracțiunea continuată de conducere fără permis prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., constând în aceea că în perioada mai-septembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a condus autoturisme pe drumurile publice în mai multe rânduri, respectiv din B. în Sângeorz Băi, în Ș. C. și în Ș. M., deși nu deținea permis de conducere auto pentru categoria B, acesta fiindu-i anulat în urma comiterii unei infracțiuni la legea privind circulația rutieră.
Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată în stare neprivativă de libertate pentru fapte similare de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu și inculpații M. F., P. A. T. și B. R. I.
Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpații M. O., O.
C. E., N. M. A., T. I. și C. R. L. prin încheierea penală nr. 52/CC/(...) a T.ui B.-N. pe durata a 29 de zile, ulterior fiind prelungită succesiv cu câte 30 de zile, ultima dată prin încheierea penală nr. 1/CC/(...) a T.ui B.-N., definitivă prin încheierea penală nr. 1/R/(...) a Curții de A. C.
Potrivit dispozițiilor art. 150 alin. 1 C., măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror și de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată.
Referitor la excepția invocată de apărătorul inculpatului M. N., cu privire la nelegalitatea sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă, Curtea reține că atât instanța de fond, cât și instanța de recurs s-au pronunțat asupra excepției, în sensul respingerii acesteia.
În ceea ce privește temeinicia hotărârii atacate în cauză, s-a reținut în mod corect că există indicii clare privind desfășurarea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și, de asemenea, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 C., dar și cele menționate în art. 5 paragraf 1 alin. 1 lit. c din C.E.D.O., potrivit cărora „o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea cesteia";.
S-a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f C., întrucât faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din naturainfracțiunilor, din modul de săvârșire a acestora și din natura valorilor sociale lezate prin comiterea acestora.
S.rile inculpaților că în motivarea pericolului pentru ordinea publică s- a avut în vedere doar gradul de pericol concret al faptelor, nu și situația personală a fiecărui inculpat este nefondată. Astfel, inculpații prezintă periculozitate sporită rezultată din modul în care au înțeles să acționeze în comiterea faptelor și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce, activitatea de trafic de droguri fiind considerat un fenomen transnațional de gravitate deosebită.
În cauză nu a fost depășit nici termenul rezonabil al arestării preventive, astfel cum s-a invocat de către inculpați în motivele de recurs.
Astfel, potrivit art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină într-un termen rezonabil o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea de principiu că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație „să nu rămână multă vreme nejustificat, sub o asemenea acuzație"; (cauza Eckle contra Germaniei, 27 iunie 1968).
O altă subliniere făcută de Curte se referă la „. după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile în materie civilă adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. N., O. C. E., C. R. L. si N. M. A., deținuți in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 4 februarie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul M. N. să plătească in favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe inculpații O. C. E., C. R. L. și N. M. A. să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. C. V. G. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 7 ex./(...) Jud.fond: M.V.Lazăr
| ← Decizia penală nr. 1506/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1998/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
