Decizia penală nr. 369/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.369/2011
Ședința publică din 16 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R. - judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. A. împotriva încheierii penale f.n. din 9 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Maier M. Raul și apărător ales av. R. L. Chiriță, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda onorariul avocațial parțial avansat din
FMJ, pentru studiul dosarului și prezentarea în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul R. A., arată că își menține recursul declarat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului R. A., solicită admiterea recursului formulat, săse constate că arestarea preventivă a inculpatului este lipsită de temei și în consecință, să se dispună revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului.
Motivele de recurs sunt în principal, în număr de patru și ele vizează, pe de o parte, încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, lipsa indiciilor de comitere a unor infracțiuni, lipsa oricăror probe cu privire la existența vreunui pericol pentru ordinea publică prin punerea inculpatului în libertate și aplicabilitatea disp.art.136
C., care impun eventual, o altă măsură, neprivativă de libertate.
Raportat la încadrarea faptelor reținută prin rechizitoriu, arată că trebuie subliniate două aspecte: arestarea preventivă a fost dispusă pentru alte infracțiuni decât cele reținute prin rechizitoriu, inculpatul a fost arestat de aproape 180 zile, pentru cu totul alte infracțiuni decât cele cu care a fost sesizată instanța. S-au reținut inițial mai multe infracțiuni la L. nr.161/2003, respectiv, cele prev. de art.49, ulterior s-a schimbat încadrarea juridică a acestor fapte, reținându-se infracțiunea prev. de art.27 al.3 din L. nr.365/2002.
Recursul vizează legalitatea arestării preventive.
Solicită să se constate că în măsura în car, arestarea preventivă a fost dispusă pentru alte fapte, decât cele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aceasta nu mai are nici o justificare, impunându-se judecarea acestuia în stare de libertate.
Dincolo de această primă chestiune, cel mai important aspect al discuției vizează existența sau inexistența unor elemente de comitere a infracțiunii. Se rețin aspecte diferite în încheierea recurată față de rechizitoriu. În încheierea recurată se arată că există indicii că inculpatul ar fi fraudat interesele mai multor persoane - clienți ai W. U., în timp ce în rechizitoriu se reține că inculpatul ar fi vândut numere de carduri către persoane necunoscute.
În condițiile în care încheierea stabilește inexistența unor condiții de fraudare, iar în rechizitoriu se vorbește de o cu totul altă stare de fapt, se impune casarea încheierii recurate, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
In raport de cele reținut în încheierea recurată, terbuie menționat că
Wester U. nu operează on - line, ci este un serviciu de poștă. Nu se poate intra pe internet și să se spargă acest sistem. Ce s-a reținut în încheierea recurată este ceea ce s-a reținut în toată faza de urmărire penală. Prin rechizitoriu s-a stabilit că nu este vorba de o fraudare, ci despre o vânzare de numere de carduri către persoane necunoscute.
Cu privire la starea de fapt reținută în rechizitoriu și existența sau inexistența comiterii infracțiunii arată că, se reține că inculpatul a obținut mai multe numere de carduri pe care ulterior, le-a transmis altor persoane din SUA, de unde s-a operat retragerea de bani. In nici un punct din rechizitoriu nu se dă exemplu de vreun site, pe care inculpatul să fi făcut phishing, această operațiune presupunând utilizarea calculatorului, realizarea site-ului clonă și trimiterea către diverse persoane. Nu s-a găsit vreo clonă a vreunui site, cu ocazia percheziției informatice. Inculpatul spune că nu a apelat niciodată la așa ceva. In Statele Unite a existat o anchetă în acest sens, în urma căreia inculpatul G. a fost condamnat. El este singurul care îl acuză pe inculpatul R. A., dar acesta, în contextul în care și-a negociat pedeapsa cu autoritățile judiciare americane. Declarația nu a fost dată în fața procurorului. A se vedea vol. III dos. u.p., pag.360, răspunsul autorităților americane la comisia rogatorie, în care se artă că acesta nu a fost audiat de procurorii americani. Declarația de la dosar este o declarație de admitere a vinovăției, la acel moment G. fiind acuzat de o infracțiune gravă.
Apare iarăși în dosar o discuție purtată de pe un ID de messenger
(strawberris 1910) cu un agent sub acoperire american. În rechizitoriu se fac mai multe susțineri eronate. La percheziția informatică s-a descoperit o încercare de logare eșuată de pe acel ID. De pe calculatorul inculpatului s-a încercat a se intra și a se loga dar nu s-a reușit, fiind clar că nu știa parola de pE acel cont de messenger.
In raport de discuția avută cu agentul sub acoperire american, apărătorul inculpatului susține că are un dubiu față de aceste susțineri. Se reține în rechizitoriu că s-au trimis de pe această adresă de mail 2000 de numere de carduri contra sumei aproximative de 1000 de dolari. Inculpatul R. este acuzat că a obținut peste 450.000 dolari. Ar fi cea mai mare fraudă cu carduri existentă. Are rezerve asupra acestei povești. Ar fi trebuit să fie în jur de 1 milion de numere de carduri pentru a se justifica această sumă.
Revenind la utilizarea ID-ului, arată că s-au făcut percheziții informatice, s-a găsit o urmă și atât. S-a mai stabilit că acest faptul că IDfusese adăugat în lista de prieteni. Se întreabă dacă nu cumva a fost folosit tot de inculpatul G..
Mergând mai departe, în raport de existența unor indicii de comitere a infracțiunii arată că actualmente, s-a reținut infracțiunea de falsificare a unor instrumente de plată și fraudă informatică. Ambele sunt infracțiuni împotriva patrimoniului. Se presupune că măcar în raport de cardurile vândute ar fi peste 2.000 de persoane fraudate. In tot dosarul nu există un nume de persoană vătămată. Acele carduri pe care le-ar fi înstrăinat, sunt numere cunoscute însă nu a verificat nimeni cui aparțin acele carduri și câți bani au fost retrași de pe acele carduri. E. liste doar cu sume de bani trimise inculpatului, aspecte pe acre, de altfel, inculpatul le recunoaște, justificând proveniența acestora - servicii de publicitate pentru diverse companii americane, aspecte pe care însă, nimeni nu le-a verificat. Se induce o stare de infracționalitate prin faptul că acele sume de bani au fost trimise pe numele altor persoane. Aceasta este o modalitate simplă de a evita plata taxelor și impozitelor. Asta este și explicația sumelor de la W. U. ca fiind primite ca și cadou, destinația fiindu-ți recomandată chiar de către angajatele de la ghișeu.
Nu așadar, absolut niciun indiciu de comitere a infracțiunilor.
Chiar presupunând prin absurd, că există indicii de comitere a unei infracțiuni, nu există probe privind pericolul pentru ordinea publică, a lăsării în libertatea inculpatului, potrivit art.148 lit.f C.
Prima instanță vorbește despre faptul că pericolul ar rezulta din mijloacele de comitere a faptei. Tot prima instanță vorbește despre rezonanța socială a acestor infracțiuni ca și pericol pentru ordinea publică. Se întreabă cum rezonanța socială poate să fie probă a pericolului pentru societate. Inculpatul este prezumat nevinovat, astfel că nu se poate spune că simpla gravitate a infracțiunii justifică existența pericolului pentru ordinea publică.
Mai mult, art.148 lit.f C. impune existența unor probe. Acestea nu sunt menționate nici în încheierea atacată și nici în rechizitoriu.
Raportat la jurisprudența C. E. a D. O. în această materie, arată că, doar în câteva situații, un nr. de 2-3 ( cauza Lettelier c. Franței, ș.a.), Curtea a statuat că gravitatea infracțiunii de care este acuzată o persoană poate motiva pericolul pentru ordinea publică, în multe alte cauze (Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii ș.a) fiind vorba de fapte de terorism, în care au murit sute de persoane. În speță însă, nu este vorba de infracțiuni cu violență, ci sunt infracțiuni informatice și nu există indicii că ar putea să repete activitatea infracțională.
Jurisprudența CEDO în materie, subliniază două aspecte: că arestarea preventivă nu trebuie să fie o formă de executare anticipată a pedepsei, iar în al doilea rând, trebuie arătat de ce se impune protejarea ordinii publice. A mai arătat Curtea în anumite cauze ( de ex. cauza Dreyfus c. Belgiei , unde era vorba de omor în serie că instanțele au încălcat drepturile inculpatului pentru că, nu s-a menționat expres de ce o altă măsură preventivă nu ar fi putut să-și atingă scopul.
Potrivit dispozițiilor art.136 C., criteriile după care se alege o măsură preventivă arată că arestarea este o măsură de excepție, iar regula trebuie să fie judecarea unei persoane în stare de libertate. F. o situație de excepție, trebuie justificată extrem de serios.
Sunt îndeplinite condițiile pentru buna desfășurare a procesului, chiar cu inculpatul în stare de libertate, chiar cu impunerea unei alte măsuri preventive, pentru că toți martorii audiați au dat declarații înfavoarea inculpatului R. A., astfel că nu se pune problema ca aceștia să fie influențați,să-și schimbe declarațiile.
Statele Unite, în urma anchetei efectuate nu îl trimit în judecată pe inculpatul R., deoarece nu există probe, iar DIICOT, pe aceleași verificări dispune trimiterea în judecată a inculpatului. E. vorba așadar, fie de erori grave de apreciere, fie de operațiuni eșuate ale DIICOT.
Reprezentantul M.ui P., solicită, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C., respingerea recursului inculpatului declarat împotriva încheierii T.ui C., încheiere prin care s-a constatat că starea de arest a inculpatului este legală și temeinică.
In susținerea poziției procesuale arată că își însușește în totalitate considerentele din încheierea atacată.
In esență, arată că în continuare temeiurile care au determinat măsura arestării subzistă , fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143
C., în sensul că există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Susține că nu este vorba despre alte infracțiuni, decât cele pentru care s-a dispus arestarea, ci despre aceleași fapte, pentru care, la finalul cercetărilor, s-a hotărât schimbarea încadrării juridice, rămânând astfel trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni.
Legat de apărările inculpatului, relativ la încadrarea juridică a faptelor, arată că acestea ar putea face eventual obiectul judecății pe fond. În acest moment, instanța este sesizată cu recursul împotriva încheierii prin care s-a constatat că este legală menținerea stării de arest a inculpatului.
E. în cauză, acele minime indicii care conduc la bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată, indicii care nu trebuie să aibă forța probantă pentru o soluție de condamnare. E. dovezile transferurilor financiare făcute din SUA pe numele inculpatului, în valoare de cca 400.000 de dolari, au fost identificate șapte adrese de ID către care s-a accesat, există datele furnizate de comisiile rogatorii.
In ce privește condițiile prev. de art.148 lit.f C., apreciază că în mod incontestabil, sunt îndeplinite, atât pentru prima teză - pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare - cât și pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din complexitatea cauzei. ( dată de arealul geografic în care s-a desfășurat activitatea infracțională, modalitatea elaborată de comitere, ș.a).
Se mai arată că, în zile noastre, lumea este mult mai dependentă de sistemele informatice și este necesar a fi protejată de atacurile asupra acestor sisteme. Reacția la fraudele din sistemele informatice este mult mai mare în conștiința membrilor comunității. In acest sens, arată că oricine dorește să-și retragă o sumă și constată că a fost fraudat prin diverse metode, are o reacție mult mai emoțională, mai negativă, decât dacă cineva i-ar sustrage banii din buzunar. Ori, în situația în care un presupus autor a unor astfel de infracțiuni, cu un presupus prejudiciu de peste 400 mii de dolari este cercetat și judecat în stare de libertate, se va crea în conștiința comunității reacția negativă față de maniera în care instituțiile abilitate să înfăptuiască justiția, își fac datoria.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefundat.
Apărătorul inculpatului R. A., în replică, arată că referirea la conștiința populației este foarte adevărată, însă în egală măsură, raportat la instituțiile care sunt chemate să înfăptuiască justiția și să își fac datoria, se așteaptăde la ele să facă dreptate, în sensul unei eventuale condamnări, dar nu neapărat, în sensul arestării.
Inculpatul R. A., având ultimul cuvânt, arată că scopul măsurii arestăriipreventive a fost atins. Solicită a fi avute în vedere circumstanțele sale personale, nu are antecedente penale, este student în ultimul an, dorește să- și continue studiile, nu mai are frați, tatăl său este decedat,iar mama sa este singură. Apreciază că nu este un pericol public pentru societate, motiv pentru care solicită aplicarea unei alte măsuri.
C U R T E A
Prin încheierea din 9 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, în baza art.300/1 al.3 rap. la art. 1. alin.3 C.pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul R. A., zis „BOMBONEL"; ( fiul lui A. și E., ns. la (...) în mun. Zalău, jud. Sălaj, deținut în prezent în Arestul IPJ C.), pe care a menținut-o.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul R. A., prin prisma dispozițiilor art. 143 și 148 lit.f C., instanța de fond a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive; astfel, din întreg materialul probator administrat până în prezent în cauză, rezultând indicii temeinice în sensul disp. art.68/1 C. care fac rezonabilă presupunerea că, inculpatul este autorul pretinselor fapte pentru care este cercetat; în acest sens sunt procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor informatice; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor telefonice autorizate în cauză; notă privind interceptarea și înregistrarea audio video în mediu ambiental a inculpaților R. A. și H. A. A. copiile transferurilor W. U. efectuate pe numele inculpaților și martorilor depuse și în format electronic; răspunsuri formulate în scris și depuse în format electronic de A. SUA B. S. S. al SUA cu anexa aferentă; declarațiile martorilor audiați în cauză; procese-verbale de confruntare; documente înaintate de autoritățile judiciare americane ca răspuns la cererea de comisie rogatorie internațională.
Totodată, infracțiunile pentru care față de sus-numit s-a dispus luarea
și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive, cu consecința trimiterii în judecată prin rechizitoriul 2. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - DIICOT- S. T. C., sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani.
A mai apreciat tribunalul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică; probele în acest sens rezultă din natura faptelor imputate, gravitatea deosebită a acestora, concretizată în modul și mijloacele de săvârșire (acțiunile sale având la bază un plan minuțios, atent conceput, prin efectuare de operațiuni frauduloase, cu implicarea unui număr relativ mare de persoane, dând dovadă de specializare și o nefirească siguranță); nu în ultimul rând, numărul actelor materiale și întinderea în timp și spațiu a activității infracționale; valoarea deosebit de ridicată a sumelor pretins dobândite de inculpat prin aceste acțiuni ilicite supuse judecății.
Pe de altă parte, instanța a precizat și faptul că, temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii măsurii arestării preventive față de inculpat au fost verificate și confirmate de instanța de control judiciar cu ocazia soluționării recursurilor promovate de inculpat împotriva încheierilorpronunțate de către instanța de fond privind luarea și prelungirea acestei măsuri, aspecte care până la acel moment procesual nu au suferit modificări.
Față de cele arătate, întrucât nu au intervenit împrejurări noi care să conducă la concluzia că temeiurile arestării preventive s-au schimbat sau dispărut, în baza art. 300/1 al.3 rap. la art. 1. al.3 C., tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul
R. A., pe care a menținut-o.
Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj, în termenul legal, inculpatul R. A., a declarat recurs, ce nu a fost motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător s-a solicitat casarea încheierii atacate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În motivarea recursului s-a arătat că încheierea atacată este nelegală, pentru următoarele considerente:
- arestarea preventivă a fost dispusă pentru alte infracțiuni decât cele reținute prin rechizitoriu și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, așa încât, această măsură nu mai are nici o justificare;
- nu există indicii temeinice în sensul art.143 C. ale comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului.
S-a arătat în acest sens că, sub aspectul stării de fapt există contradicții între încheierea recurată și rechizitoriu, reținându-se în încheierea că există indicii că inculpatul ar fi fraudat interesele mai multor persoane - clienți ai W. U., în timp ce în rechizitoriu se reține că inculpatul ar fi vândut numere de carduri către persoane necunoscute.
Apoi, în raport de cele reținute în încheierea recurată, trebuie menționat că Wester U. nu operează on - line, ci este un serviciu de poștă.
In nici un punct din rechizitoriu nu se dă exemplu de vreun site, pe care inculpatul să fi făcut fishing, această operațiune presupunând utilizarea calculatorului, realizarea site-ului clonă și trimiterea către diverse persoane. Nu s-a găsit vreo clonă a vreunui site, cu ocazia percheziției informatice. Inculpatul spune că nu a apelat niciodată la așa ceva. In Statele Unite a existat o anchetă în acest sens, în urma căreia inculpatul G. a fost condamnat. El este singurul care îl acuză pe inculpatul R. A., dar acesta, în contextul în care și-a negociat pedeapsa cu autoritățile judiciare americane. Declarația nu a fost dată în fața procurorului. A se vedea vol. III dos. u.p., pag.360, răspunsul autorităților americane la comisia rogatorie, în care se artă că acesta nu a fost audiat de procurorii americani. Declarația de la dosar este o declarație de admitere a vinovăției, la acel moment G. fiind acuzat de o infracțiune gravă.
Apare iarăși în dosar o discuție purtată de pe un ID de messenger
(strawberris 1910) cu un agent sub acoperire american. În rechizitoriu se fac mai multe susțineri eronate. La percheziția informatică s-a descoperit o încercare de logare eșuată de pe acel ID. De pe calculatorul inculpatului s-a încercat a se intra și a se loga dar nu s-a reușit, fiind clar că nu știa parola de pe acel cont de messenger.
In raport de discuția avută cu agentul sub acoperire american, există un dubiu foarte mare atât timp cât, deși se susține că s-au trimis de pe această adresă de mail 2000 de numere de carduri, pentru aceasta s-ar fi solicitat o sumă foarte mică - de 1000 de dolari.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt infracțiuni împotriva patrimoniului și, cu toate acestea, nu a verificat nimeni cui aparțin acele carduri și câți bani au fost retrași de pe acele carduri. E. liste doar cu sumede bani trimise inculpatului, aspecte pe care, de altfel, inculpatul le recunoaște, justificând proveniența acestora - servicii de publicitate pentru diverse companii americane, aspecte pe care însă, nimeni nu le-a verificat. Nu există însă date privind părțile vătămate prejudiciate, deși era foarte simplu de aflat;
- nu există probe la dosar, din care să rezulte pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, în sensul art.148 lit.f C.
Inculpatul este prezumat nevinovat, astfel că nu se poate spune că simpla gravitate a infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, justifică existența pericolului pentru ordinea publică.
În acest sens este și jurisprudența C. E. a D. O. - gravitateainfracțiunii de care este acuzată o persoană nu poate motiva pericolul pentru ordinea publică, pronunțându-se doar în foarte puține cauze în sens contrar, cauze în care însă, era vorba de infracțiuni cu violență, omor în serie, terorism; arestarea preventivă nu trebuie să fie o formă de executare anticipată a pedepsei; trebuie motivat de ce se impune protejarea ordinii publice.
- nu s-a motivat în cauză, de ce o altă măsură preventivă, în raport de criteriile prev. de art.136 C., nu ar fi suficientă pentru situația concretă a inculpatului.
Nu există riscul perturbării bunului mers al procesului, pentru că toți martorii audiați au dat declarații în favoarea inculpatului R. A., astfel că nu se pune problema ca aceștia să fie influențați, să-și schimbe declarațiile. O. judiciare din SUA, nu l-au trimis în judecată pe inculpatul R., deoarece au considerat că nu există probe, iar DIICOT, pe aceleași verificări au dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Inculpatul nu are antecedente penale, dorește să-și continue studiile, fiind student la data arestării.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată , în baza lucrărilor și materialului de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată că recursul în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 300/1 C.,după inregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanta este datoare sa verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, mentine, prin incheiere motivată, arestarea preventivă.
Tocmai această procedură a realizat-o instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, la data de 9 martie 2011, respectiv, fiind vorba de un inculpat trimis în judecată în stare de arest, a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a acestuia, constatând întemeiat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea sa de libertate.
Astfel, se constată că inculpatul R. A. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul din 4 martie 2011 dat în dosar nr.2. al Parchetului de pe lângă Î., DIICOT - S. T. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de
- deținere fără drept a unei parole cod de access au date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. de art.46 alin.2 din L. nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.;
- transmiterea neautorizată de date de identificare în scopul efectuăarii de operațiuni prevăzute de art.1 pct.11 din L. nr.365/2002, prev. de art.27 alin.3 din L. nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.;
- deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art.4 alin.1 din L. nr.143/2000.
S-a reținut în esență, ca stare de fapt, în actul de sesizare că, în perioada 2006-2010 inculpatul R. A. a deținut, în modrepetat, fără drept, programe, parole,coduri de access au date informatice, respectiv date de
identificare ale cardurilor unor instituții bancare din străinătate, în special din SUA ( serii de carduri și coduri PIN), în scopul săvârșirii de infracțiuni prevăzute de L. nr.161/2003; în aceeași perioadă, folosind adresa de e-mail www. strawberris1910 @yahoo.com a transmis neautorizat pachete (dumps- uri) de serii ale unor carduri emise de instituții bancare din străinătate, în special din SUA și coduri PIN aferente, unor persoane aflate pe teritoriul SUA ( Chigago, New York, San Diego) în vederea efectuării de către acestea a unor operațiuni financiare frauduloase, respectiv, în scopulretragerii de numerar sau transferuri de fonduri de la ATM sau POS, în schimbul unor sume de bani stabilite dinainte, care erau transferate prin intermediul sistemului W. U. pe numele său, dar și al altor personae, obținând în această modalitate suma de 479.864 USD.
S-a mai reținut că în octombrie 2010, inculpatul a deținut fără drept pentru consum propriu, cantitatea de 1,8 grame cannabis.
Inculpatul a fost reținut la (...) și apoi, arestat la (...), temeiurile arestării fiind cele prev. de art.148 lit.f C.
De mențioant că, arestarea s-a dispus pentru infracțiunile prev. de art.44 alin.2, art.46 alin.2 și art.49 din L. nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.
Trimitera în judecată a inculpatului s-a făcut, pentru una din infracțiunile pentru care s-a dispus și arestarea - cea prev. de art. .46 alin.2 din L. nr.161/2003 și, în plus, pentru alte două infracțiuni - cele prev. de art.27 alin.3 din L. nr.365/2002 și, respectiv, prev. de art.4 alin.1 din L. nr.143/2000.
Faptul că, pe parcusul urmăririi penale s-au operat schimbări de încadrări juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpatului sau s-au extins cercetările și pentru alte fapte - nu are relevanță asupra legalitărții măsurii arestării, pe de o parte, pentru că, o parte din infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea sunt și cele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, iar pe de altă parte, în materialitatea lor, faptele subzistă, indiciile comiterii lor subzistă și condițiile prev. de art.148 teza II lit.f C. sunt incidente în continuare, după cum se va arăta, în cele ce urmează.
Indiciile comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului, în sensul art.68/1 C., corect s-a stabilit că subzistă în continuare, ele rezultând, atât din probele avute în vedere și menționate în încheierea de arestare - nr.111/C/12 octomrie 2010 a T.ui C. - , cât și din probele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată, menționate în actul de sesizare a instanței.
Că apărarea are îndoieli asupra valabilității acestor indicii sau că le contestă valoarea probantă în privința dovedirii certe a faptelor deduse judecății - sunt deja chestiuni ce țin de analizarea fondului cauzei, asupra cărora se va pronunța judecătorul fondului, cade în sarcina acestuia a clarifica aceste aspecte și, nicidecum nu pot fi tranșate în această procedură.
Chiar în sensul jurisprudenței CEDO, există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată și, respectiv, pentru care a fost arestat - întrucât există în cauză date sau informații care sunt în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca persoana acuzată să fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii
Britanii și cauza Erdagoz contra T.iei). Tot practica instanței europene a consacrat ideea că forța probantă a acestor date și informații ce stau la baza unei hotărâri de luare a măsurii preventive a arestării nu trebuie să fie la fel de puternică, ca a celor ce fundamentează o soluție de condamnare.
Toodată, se constată că în mod întemeiat s-a apreciat de judecătorul fondului că subzistă în continuare pericolul pentru ordinea publică, a lăsării în libertate a inculpatului, raportat la elementele ce caracterizează acest pericol.
S-au avut în vedere datele din care rezultă acest pericol reținute la momentul arestării - gravitatea faptelor de care este învinuit inculpatul, care, într-adevăr, așa cum a susținut apărarea, singură, nu justifică prin ea însăși, privarea de libertate, dar acest element se coroborează cu rezonanțasocială negativă a respectivelor fapte, cu posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte personae, în absența unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori ai unor asemenea fapte ( este adevărat că, o primă reacție a autorităților a avut loc, prin actul arestării, dar considerăm că atitudinea acestora, maniera de răspuns la astfel de presupuse manifestări illicite, nu trebuie să se limiteze la acest moment, atât timp cât, ecoul în rândul populației este aceleși, în condițiile în care, inculpatul trimis în fața unei instanțe competente și imparțiale nu a fost încă audiat, spre a se lua act și de poziția sa față de acuzațiile ce i se aduc, pe fondul faptelor), cu modul în care inculpatul se pare că a conceput planul infracțional ( minuțios, pus în aplicare după ce a fost gândit în cele mai mici amănunte, orchestrând nu numai activitatea sa proprie dar și a celorlalți învinuiți cercetați în cauză).
Așadar, toate aceste criterii, grefate pe creșterea fenomenului infracționalității informatice, pe dependența din ce în ce mai mare a populației de sistemele informatice - sunt de natură, apreciem, a reliefa peristența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului.
E. adevărat că potrivit art.136 C., se pot lua față de cel acuzat și alte măsuri preventive, mai puțin severe, însă în cazul concret de față, apreciem că scopul măsurii preventive nu poate fi realizat, decât sub imperiul celei mai severe dintre acestea, cel puțin la acest moment procesual, când cercetarea judecătorească nu a debutat încă și, în condițiile în care inculpatul deține cunoștințe în domeniul informaticii, nefăcând dovada că, până la momentul arestării, și-ar fi procurat mijloacele de existență, altfel decât prin faptele pe care se presupune că le-a comis, având în vedere și caracterul imprevizibil a la comportamentului uman, există riscul de a relua oricând genul acesta de activități.
E. evident, chiar dacă a trecut o anumită perioadă de la momentul arestării, dată fiind natura infracțiunilor în discuție, că ecoul în rândul opiniei publice este încă unul puternic și că, sunt indicii în sensul unui interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât a reguli generale a judecării în stare de libertate ( în acest sens și cauza Labita c.Italiei, din 6 aprilie 2000, cauza Neumeister c.Austriei din 27 iunie 1968).
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins catare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de
25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul
M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A., zis
„Bombonel"; (fiul lui A. si E., născut la 10 iunie 1981, aflat în Penitenciarul
Gherla), împotriva încheierii penale din 9 martie 2011 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. LIAVIA M. ANA C.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact. H.C.
3 ex./(...) Jud.fond:I.N.B.
| ← Încheierea penală nr. 1998/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1560/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
