Încheierea penală nr. 632/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI D EMINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 632/R/2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M., judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
: C. I.
G. : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - S. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații D. M. și P. N., împotriva încheierii penale nr.251 din 19 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive, inculpații fiind cercetați de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de :
D. M. - evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din
Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal
P. N. - înșelăciune prev. de art.215 al.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpate D. M. aflată în stare de arrest asistată de apărător ales, av. Tudor Topan, din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar și icnulpatul P. N. aflat în stare de arest asistat de av.R. F., din cadrul Baroului București, cu delegație avocațială depusă la dosar în substituirea apărătorului ales, av.Eugen Iordăchescu, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru ambii inculpați, av.A. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului P. N., depune la dosar copia fișei UPU din cadrul Spitalului Județean de U. B. M. din care reiese că inculpatul a fost internat de urgență.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatei D. M., solicită admiterea recursului, casareaîncheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatei în stare de libertate. A. că în cauză nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de lege ale art.143 C.pr.pen. și art.148 lit.b,d,f C.pr.pen. În ceea ce privește aplicabilitatea art.148 lit.b C.pr.pen., consideră că nu s-au adus probe suficiente cum că în perioada scursă de la declanșarea acțiunii penale și până în prezent ar fi săvârșit vreun act de ascundere sau îngreunare a aflării adevărului. Mai mult, toate înscrisurile contabile au fost ridicate cu ocazia percheziției efectuate iar dacă se intenționa distrugerea documentelor, inculpata avea posibilitatea să o facă. Referitor la aplicabilitatea art.148 lit.d C.pr.pen., consideră că nu sunt întrunite condițiile cerute având în vedere că nu a săvârșit fapte de natură penală constatate prin sentințe penale definitive. În ceea ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., apreciază că nu există nici o probă din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului.
Apărătorul inculpatului P. N., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de prelungire cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Din încheierea recurată s-a admis propunerea de arestare pentru o perioadă de 30 de zile, judecătorul însușindu-și opinia procurorului. A. încheierea recurată ca fiind nelegală și netemeinică pentru că validează o propunere de prelungire care nu este motivată. Pe lângă numărul impresionant de pagini din propunere, procurorii nu arată în nici un fel în ce ar consta pericolul pe care l-ar reprezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate. Se revine cu susținerea că ar subzista indicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Se fac referiri generale despre multitudinea actelor de urmărire penală dar se uită că aceste acte vizează în marea lor majoritate infracțiunile de evaziune fiscală și cu care inculpatul nu are nici o legătură. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen. Inculpatul este învinovățit că ar fi comis o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave dar, din actele dosarului rezultă lipsa oricărei intenții de fraudare a patrimoniului G. B.. Se poate constata că împrumutul nu a fost deturnat, suma de bani a fost virată de către bancă direct proprietarului tabular, acest împrumut a fost garantat printr-o garanție imobiliară reală care depășește cu mult valoarea împrumutului astfel că ideea prejudiciului este pusă sub semnul întrebării.
Pe tot parcursul anului 2009 s-au făcut plăți ale ratei. În anul 2009 inculpatul a suferit un infarct miocardic iar apoi a fost supus unei intervenții chirurgicale. Toate aceste chestiuni au reprezentat o imposibilitate obiectivă să plătească aceste rate, deși a fost adus la cunoștința băncii aceste aspecte. În ceea ce privește infracțiunea de instigare la fals intelectual arată că contabila afirmă că l-a întâlnit pe inculpat o singură dată, inculpatul nu a avut acces la documentele care au stat la baza creditelor, el a fost cel care a angajat-o pe contabilă. A. că nu există indicii certe de comitere a faptelor. Referitor la art.148 lit.f C.pr.pen., arată că parchetul trebuie să prezinte probe certe din care să rezulte periculozitatea pentru ordinea publică pe care persoana inculpatului o reprezintă și nu este suficient să se facă referiri generice. T. M. se mărginește să se raporteze la gravitatea abstractă faptei fără să indice în ce constă această periculozitate, se fac trimiteri la eventualul prejudiciu dar legătura care se face între gravitatea presupusei fapte și valoarea prejudiciului estegreșită. În cauză, există o garanție imobiliară reală care poate acoperi acest prejudiciu. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și cu conduite necorespunzătoare. Încheierea instanței de fond este superficială când analizează oportunitatea înlocuirii măsurii justificată pe considerente medicale. Inculpatul a avut în cursul serii trecute un alt infarct și necesită consultații de specialitate. A. medicale depuse la dosar atestă că este vorba de probleme de sănătate grave și care nu pot fi gestionate în cadrul unităților spitalicești ale sistemului penitenciar. Medicul de la arest nu are specializare de cardiolog. În cauză marea majoritate este destinat cercetării infracțiunilor de evaziune fiscală săvârșite de coinculpata D.. Față de inculpat s-au făcut toate actele de urmărire, nu are nici o legătură cu evaziunile fiscale comise de inculpată, și-a precizat poziția, dar aceste lucruri nu pot fi influențate. Urmărirea penală este finalizată față de inculpat.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prima instanță, în mod just a admis cererea și a prelungit măsura arestării în situația în care sunt întrunite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că sunt indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați dar și condițiile art.148 lit.f C.pr.pen., având în vedere activitatea infracțională laborioasă și perseverența infracțională a inculpaților.
Inculpata D. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Arată că ea nu a administrat nici una din firmele din discuție, s-a prezentat de fiecare dată la solicitarea organului de cercetare penală. Consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu ar putea să zădărnicească aflarea adevărului cu atât mai mult cu cât toate actele au fost ridicate cu ocazia percheziției. Solicită cercetarea ei în stare de libertate menționând că- și asumă responsabilitatea de a se prezenta la fiecare termen de judecată. Arată că are afecțiuni medicale și că trebuie operată de chist ovarian. Mai mult, are părinți bătrâni, ea fiind singura care îi susține și îi ajută.
Inculpatul P. N., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat. Arată că până în ziua în care a făcut infarctul a plătit banca la zi. A rămas în urmă cu câteva luni dar nu din motive de rea credință ci din cauza problemelor medicale. Solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are cum să influențeze părțile din dosar pentru că nu cunoaște pe nimeni.
C U R T E A .
Prin încheierea penală nr. 251 pronunțată la data de 19 aprilie 2011 de Tribunalul Maramureș, s-a admis propunerea parchetului și s-a dispus prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive a inculpaților D. M. și P. N., de la 23 aprilie 2011 și până la 22 mai 2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin ordonanța din 23 februarie 2011 dată de P. de pe lângă
Tribunalul Maramureș a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei D. M. pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legeanr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal.
Prin rezoluția dată la 22 martie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N., iar prin ordonanța din 25 martie 2011 a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru infracțiunile de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,2,3 și 5 C. și instigare la fals contabil prev. de art. 25 C. rap.la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 289 alin.1 C. De asemenea, prin ordonanța din 23 martie 2011 s-a dispus extinderea cercetărilor penale pentru alte fapte și pentru alte persoane și s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N. sub aspectul infracțiunilor pentru care este cercetat.
Prin ordonanța din 22 februarie 2011, inculpata D. M. a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, inculpatul P. N. fiind reținut pentru o durată de
24 de ore la data de 24 martie 2011.
Prin încheierea penală nr. 131 din 23 februarie 2011 a T.ui M. s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților D. M. și P. Ș. față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea B. M. pe o perioadă de 30 de zile.
Prin încheierea penală nr. 297/R/2011 a Curții de A. C. a casat integral încheierea penală nr.131/(...), cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, prin încheierea penală nr.210 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei D. M. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 25 martie 2011 până la data de 22 aprilie 2011 inclusiv. La aceiași dată, prin încheierea penală nr.211 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. N. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 25 martie 2011 până la data de 22 aprilie 2011 inclusiv.
Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpata D. M. a fost arestată preventiv existând indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că în perioada 2007-2009 inculpata D. M. a desfășurat activități comerciale în numele SC „. P. SRL fără a-și înregistra în contabilitate activitatea desfășurată, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat apreciat de Garda Financiară M. la nivelul sumei de 479.765 lei. În aceeași modalitate se presupune că a procedat aceasta și în cazul SC „Lea Barich"; SRL în perioada 2008-2009, prejudiciul produs fiind stabilit de același organ de control fiscal la nivelul sumei de 74.204 lei, inculpatul P. Ș. având calitatea de administrator începând cu anul 2009. În anul 2009 inculpatul P. Ș. a avut calitatea de administrator la SC „. Rex C. SRL, iar inculpata D. M. a intermediat cesionarea de către acesta către inculpatul Ț.
I. M. a SC „. Rex C. SRL pentru ca inculpatul P. N. (care figura în centrala riscurilor bancare) să poată obține de la G. B. un împrumut în sumă de cca
170.000 lei - folosit în alte scopuri decât cel declarat de pensiune turistică, în acest sens fiind depuse la bancă o serie de acte contabile false, o partefiind întocmite la cererea inculpatei D. M. și fiind depuse de către aceasta. Acest credit a fost obținut în luna decembrie 2009. De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. Rex C.SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. Rex C. SRL activități comerciale cu
8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). Deși organele de control fiscal i-au solicitat să prezinte documentele contabile pentru aceste societăți comerciale, inculpata D. M. nu s-a conformat, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința ei găsindu-se o serie de astfel de acte.
În ce privește inculpatul P. N., din actele dosarului de urmărire penală a rezultat că inculpatul a fost arestat preventiv existând indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că în cursul anului 2009 în baza unei înțelegeri prealabile cu coinculpații D. M., Ț. I. M. și P. Ș., cercetați în aceeași cauză, inculpatul P. N. a obținut un credit pentru investiții în numele SC NED REX COM SRL, administrată inițial de către coinculpatul P. Ș. și cesionată ulterior coinculpatului Ț. I. M., prezentând unității bancare G.B. documente falsificate (balanțe contabile, bilanțuri, contracte de furnizare), fiind contrafăcute la solicitarea acestuia de către contabila societății comerciale numita S. G. Ana L.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă în condițiile prevăzute în art. 143 și cu respectarea prevederilor art. 148 lit. f din C.
(reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică), precum și a dispozițiilor art.148 lit.b și d Cod procedură penală față de inculpata D. M. (reținându-se că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, a săvârșit cu intenție noi infracțiuni).
Conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În cauză, temeiul avut în vedere la arestarea preventivă a ambilor inculpați a fost cel prevăzut de art. 148 lit.f C.
(pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică), iar în plus, la arestarea preventivă a inculpatei D. M. s-a avut în vedere și temeiurile prev. de art. 148 lit.b și d Cod procedură penală (a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și a săvârșit cu intenție noi infracțiuni).
T. a constatat că dispozițiile legale anterior menționate sunt incidente, având în vedere infracțiunile pentru care sunt cercetați cei doi inculpați, rezonanța socială negativă a acestora, precum și intervalul de timp foarte scurt scurs de la momentul dispunerii arestării preventive față de inculpați și până în prezent, pericolul social concret pentru ordinea publică subzistând în continuare.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității din care fac parte cei doi inculpați, dar și la nivelul întregii ordini sociale. Fără a se confunda cu gradul de pericol social al infracțiunii, tribunalul a reținut că la evaluarea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații și de complexitatea activității infracționale desfășurate.
În cauză, prelungirea arestării preventive a celor doi inculpați și ineficiența unei alte măsuri neprivative de libertate este justificată și din perspectiva bunei desfășurări a procesului penal în această etapă a urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații D. M. și P. N.,solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii, cu consecința punerii în libertate a inculpaților.
În motivarea recursului inculpatei D. M. s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, că inculpata nu a comis acte de ascundere sau îngreunare a aflării adevărului, că nu a fost condamnată printr-o hotărâre definitivă și nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul P. N. și-a motivat recursul arătând că nu există probe din care să rezulte că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, că nu a avut intenția de fraudare a băncii, împrumutul fiind garantat cu un imobil, iar ratele au fost plătite ritmic până în anul 2009 când inculpatul a avut probleme de sănătate.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpați pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpaților în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C., iar menținerea măsurii preventive a inculpaților se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
Mai mult, inculpata D. M. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celorlalți inculpați și neprezentarea documentelor contabile la solicitarea organelor fiscale, iar pe de altă parte, a mai fost cercetată și condamnată pentru comiterea unor infracțiuni asemănătoare. Or, aceste elemente pot fi apreciate ca pertinente și suficienteîntrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea în libertate a inculpatei ar tulbura în mod real și grav ordinea publică.
În privința stării de sănătate a inculpaților este evident că, din probele aflate la dosar, nu rezultă o urgență de natură să justifice înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură neprivativă de libertate.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpaților ca nefondat, obligându-i, potrivit art. 192 alin. 2 C. la câte 250 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial parțial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D. M. si P. N. împotriva încheierii penale nr. 251 din 19 aprilie 2011 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. V. A. C. I.
G., L. S.
Red.V.V.A. Dact.H.C./5 ex./(...). Jud.fond.A. C.V.;
| ← Încheierea penală nr. 1999/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1112/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
