Decizia penală nr. 152/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.152/A/2011
Ședința publică din 19 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M. - judecător JUDECĂTORI : ANA C.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul P. M. A. împotriva sentinței penale nr.327 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev.de art.20 C. rap.la art.174, art.175 lit.i C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. M. A., asistat de apărătorul ales av.P.a Raul N. din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosarul referatul apărătorului desemnat din oficiu privind plata onorariului avocațial parțial din fondurile M.ui Justiției pentru colegul său av. M. Gligor.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului P. M. A., solicită admiterea recursului, casareahotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, pe latura penală, în principal să se pronunțe o hotărâre de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate sub cei 4 ani aplicați de către instanța de fond.
În susținerea apelului arată că reiterează aceleași circumstanțe atenuante pe care le-a invocat și la instanța de fond, de care însă nu s-a
ținut seama.
În primul rând, a invocat ca circumstanță atenuantă legală, cea prev. de art.73 lit.a C. - depășirea limitelor legitimei apărări. A susținut și în fața instanței de fond că apreciază că sunt pe deplin aplicabile prevederile acestui articol, având în vedere că evenimentele produse la data de 15 mai
2011, se referă la faptul că inculpatul nu a fost prezent la momentul începerii acelui conflict, el a fost anunțat de către unul dintre fii martorului
L. G., că există un conflict între fam. S. și familia inculpatului.
Apreciază că, deși în cauză sunt aplicabile dispoz. art.3. C., acest text nu face distincție între posibilitatea reținerii circumstanțelor legale sau judiciare.
Consideră că în momentul când a ajuns la locul conflictului, inculpatul a văzut familia sa atacată de fam. Ș. și din acest punct de vedere, a încercat să-și apere familia și sănătatea.
Totodată, în condițiile în care nu se va reține ca circumstanță atenuantă legală această împrejurare, solicită să se rețină ca o circumstanță judiciară, prev. de art.74 al.2 C., aceste împrejurări în care s-a produs evenimentul și anume faptul că inculpatul a intrat în acest conflict și că a încercat să-și apere familia.
S-a reținut de către instanță dispoz. art.74 lit.a C., deși a invocat și împrejurări ce pot fi încadrate ca circumstanțe judiciare prev. de art.74 lit.b și c C. Cu privire la lit.b a art.74, inculpatul și-a exprimat dorința de a despăgubi în totalitate partea vătămată pentru prejudiciul suferit.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul, în stare de arest, nu poate obține venituri, iar partea vătămată refuză orice contact cu inculpatul, inclusiv pe ideea de a-i plăti anumite despăgubiri. Susține că partea vătămată nu are angajat un avocat, nu știe să scrie și să citească, motiv pentru care apreciază că oferta de plată ar fi un demers inutil. Consideră că singura posibilitate ar fi să i se achite personal banii.
Susține și incidența dispoz.art.74 lit.c C., referitor la atitudinea avută de inculpat după săvârșirea faptei. A invocat și faptul că în cele din urmă, inculpatul a recunoscut comiterea acestei fapte, iar pe parcursul urmăririi penale, nu a negat niciodată în mod categoric că ar fi comis această faptă. Din declarațiile sale, așa cum sunt consemnate, se reține că „am intrat în mulțimea respectivă cu o bâtă în mână, am lovit în dreapta și în stânga, este posibil să fi lovit"; dar nu neagă posibilitatea acestor fapte.
Dacă nu se va reține această circumstanță legată de recunoaștere, apreciază că se poate reține lit.c a art.74 C., tocmai datorită prezentării sale în fața autorităților. Înainte de măsura arestului a fost prezent de două ori în fața autorităților, nu s-a sustras de la nici o declarație, din proprie inițiativă ducându-se la postul de poliție și la procuror, unde a dat declarații.
Pentru aceste considerente, apreciază că inculpatul a ajuns în această situație printr-o împrejurare nefericită și solicită a i se acorda suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru a putea munci și a-și achita despăgubirile.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei de 4 ani închisoare.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale, arată că luarea în considerare în această fază a dispozițiilor art.73 lit.a C. este inadmisibilă, așa cum a remarcat și prima instanță, întrucât acest text de lege se referă la o circumstanță atenuantă legală. În cazul în care există, trebuie să fie constatată și să i se dea eficiență de instanță în mod obligatoriu, ea generând o atenuare a răspunderii penale prin voința legiuitorului. Cât timp aceasta nu apare descrisă în actul de acuzare, inculpatul uzând de prev.art.3. C., ea nu mai poate fi pusă în discuție deoarece excede acestui cadru procesual.
Instanța a reținut circumstanțe judiciare, a redus pedeapsa inclusiv sub minimul prevăzut de lege, ca urmare a aplicării în art.3. C., astfel încât, din punctul său de vedere soluția este temeinică sub acest aspect, întrucât raportat la starea de fapt dovedită și toate circumstanțele reținute de instanță, opinează că soluția nu se impune a fi modificată.
În cauză, raportat la tentativa la infracțiunea de omor, în condițiile dovedite de poziția procesuală oscilantă a inculpatului, fapta prezintă un pericol pentru ordinea publică și un pericol concret al infracțiunii, care necesită ca sancțiunea dispusă de instanță să fie executată în modalitatea arătată.
Pentru aceleași considerente ca și cele reținute de prima instanță, consideră că soluția este temeinică și legală și solicită a fi menținută ca atare.
Inculpatul Petrean M. A., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 327 din 24 august 2011 a T.ui C. s-a dispus condamnarea inculpatului P. M. A., porecla „. - fiul lui F. și V., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., cetățean român, studii 6 clase, muncitor, trăiește într-o relație de concubinaj, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al CI. seria KX nr. 4. eliberată de S. C.-N., CNP 1., fără antecedente penale, domiciliat în com. C., satul C., str. B. O., nr. 5 B, jud. C., în temeiul art. 20 Cod Penal, rap. la art. 174, 175 litera i C., cu aplicarea articolului 3201 al. 4 și 7 C. și art. 74 lit. a C. rap. la art. 76 lit. b C., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b, art. 65 al. 2 și 3 și art. 66 C., s-a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza art. 71 al. 1 și 2 C. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C. În baza art. 88 C. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul arestului preventiv începând cu (...) și până la zi. În temeiul art. 350 al. 1 C. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În temeiul art. 118 lit. b C. s-a dispus confiscarea specială a celor două lopeți care se găsesc în custodia P.i mun.C.-N. conform dovezii seria H nr.0041251 din data de (...), folosite la comiterea faptei. În baza art. 7 rap. la art. 4 al. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii S.ului Național de D. G. J. În temeiul art. 14, 346 C. și art. 998 C., s-a admis acțiunea civilă a părții civile Ș. D., domiciliat în com. C., satul C., str. B. O. nr.5A, jud. C., și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 14, 346 C. și art. 998 C. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă a părții civile S. C. J. DE U. C., și în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 4.159,35 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare. În baza art. 191 C. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 800 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. nr. 3. din data de 10 iunie 2011 al P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată inculpatul P. M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. rap. la art. 174, 175 lit.i C. S-a reținut, în esență, în actul de sesizare al instanței că inculpatul P. M. A., în seara zilei de 15 mai 2011, în jurul orei 21.30, 1-a lovit cu o lopată în cap pe numitul Ș. D. în timp ce erau amândoi pe strada B. O. din comuna C., județul C., provocându-i leziuni corporale (hematom subdural supraacut fronto-temporal stg., hematom epidural fronto-parieto-temporal stg. șifractură fronto-temporală stg.) care necesită 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei, faptă comisă în împrejurări de fapt în care agresorul a putut să prevadă producerea morții persoanei vătămate, rezultat pe care 1-a acceptat, dar care nu s-a produs datorită intervenției medicale de urgența în timp util. La termenul de judecată din data de (...), înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul P. M. A. a declarat că cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește, și solicită judecarea sa în baza acestora, conform art. 3201 C., recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată și totodată, vinovăția sa. În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: proces-verbal de consemnare a denunțului făcut de numitul L. I. (f. 3); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto (f. 4-11); planșă fotografică cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia examinării a două lopeți puse la dispoziție de lucrătorii P. de P. C. (f. 12-15); dovezi de ridicare-predare a celor două lopeți de la numitul Ș. M. la organul de poliție (f. 49, 50); raport de constatare medico-legală privind pe numitul Ș. D. (f. 52-55); declarația persoanei vătămate Ș. D. (f. 61); declarații de martori (f. 16-18, 20, 22-32, 35-40, 43-46, 62-78); procese-verbale întocmite cu ocazia fixării fotografice a locului în care se aflau numiții A. B. C. și S. I. L., martori la „. și declarațiile martorilor-asistenți (f.82-93); declarațiile inculpatului (f. 95, 97-99). În baza acestor probe, cunoscute și însușite de către inculpat, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a reținut prin rechizitoriu următoarea stare de fapt, recunoscută de către inculpatul P. M. A. La data de (...), în jurul orei 21.30, pe strada B. O. din comuna C. a avut loc o încăierare între două familii de cetățeni de etnie romă (Ș. și P.) ca urmare a unui conflict verbal iscat de explozia unei petarde aruncate în stradă unde se află locuințele celor două familii. În concret s-a reținut, pe baza materialului probator al cauzei, că (la data și ora sus-indicată) numitul Ș. D. a aprins și a aruncat o petardă în fața casei familiei P. (nr. 5 B). Explozia acesteia a alertat membrii familiei P. care au ieșit pe rând din casă să vadă cine și de ce a creat zgomot pe drumul public. Pentru că numitul Ș. D. a negat că el ar fi aruncat petarda și a avut o atitudine insultătoare față de cei care l-au întrebat și i-au cerut explicații despre motivul pentru care a creat panică în familia P. și nu numai, situația creată a degenerat, membrii celor două familii începând să se amenințe unii pe alții cu bătaia. La fața locului au venit în grabă și alți membri ai celor două familii care locuiau în altă parte decât imobilul de la nr.5 B, chemați fiind de rudele lor în ajutor pentru a fi pregătiți în cazul în care confruntarea fizică avea să se declanșeze. Ceea ce s-a și întâmplat, cu rezultatul vătămării integrității corporale a mai multora dintre cei care au participat la încăierare. Ancheta efectuată în cauză a permis organului judiciar de urmărire penală să stabilească în afara oricărui dubiu rezonabil că inculpatul P. M. A., unul dintre membrii familiei P. care s-a încăierat cu membrii familiei Ș., a exercitat acte de violență fizică conștient îndreptate împotriva numitului Ș. D., în împrejurări de fapt în care nu se apăra legitim și nu acționa în stare de necesitate. S-a reținut faptul că s-a dovedit că inculpatul i-a aplicat numitului Ș. D. cel puțin o lovitură în cap, în partea stângă, cu un obiect contondent, provocând căderea la pământ a persoanei vătămate. Inculpatul a continuat apoi să lovească victima și când aceasta era căzută. Examinarea medico-legală a numitului Ș. D. a dus la identificarea, la nivelul capului, a două placarde excoriate (de 5/5 cm. frontal stâng și de 4/3 cm. parietal stâng) și a unei plăgi contuze (de 10 cm. pe axul mare vertical, parieto-occipital drept) care „s-au putut produce, conform concluziilor medico-legale, prin lovire cu corp dur (posibil sapă)";. Corespondența dintre actele de lovire activă exercitate asupra numitului Ș. D. și aceste leziuni traumatice se poate face în cauză prin coroborarea probelor pe care le prezintă persoana vătămată, martorii, precum și obiectele vulnerante care au fost ridicate de organul de poliție de la locul faptei (două lopeți). În acest sens s-a apreciat că sunt utile cauzei următoarele probe care provin după cum urmează: de la persoana vătămată: „Am fost lovit în cap în partea stângă fără să știu că cineva se apropie de mine cu această intenție, nu am căzut după această lovitură, m-am întors imediat să văd cine m-a lovit, atunci l-am văzut pe P. „. („. este porecla pe care o are inculpatul în comuna C.) cu o lopată în mână";, „imediat cum l-am observat m-a lovit din nou tot în cap cu aceeași unealtă"; și „după această a doua lovitură am căzut jos"; (f. 61); de la martorii: L. E. : „Am văzut că P. M. l-a lovit în cap cu o lopată pe numitul Ș. D. Am văzut că P. M. l-a lovit pe Ș. D. fugind spre acesta. D. ce a fost lovit, Ș. D. a căzut acolo în drum. Am văzut că P. M. a continuat să-l lovească pe Ș. D., când era căzut la pământ, tot cu lopata (62- 63)";; Ș. M. : „";Pilu"; cu o lopată în mână a venit înspre noi cei din familia Ș. și s-a îndreptat înspre D. și i-a dat cu lopata în cap (...) fratele meu a căzut pe drum. D. ce fratele meu a căzut, întins pe jos, a mai fost lovit de numitul P. M. Am văzut că acesta 1-a lovit cu parul dar nu mai țin minte unde"; (f. 64); Ș. M. (bătrânul): „Am auzit de la vecini că a fost bătut copilul meu de „. P. C. meu a fost lovit în cap cu lopata; am auzit că a fost lovit de 2-3 ori (f. 65); Czuli Albert: „Eu nu am văzut pe cine anume a lovit P. M. cu lopata, dar am văzut că dădea cu ea"; (f. 66-67); A. B. C.: „Am văzut că cei din familia P. au luat lopeți de lângă gardul din fața casei lor. Pot să spun că au luat lopeți C. și „. („Apoi am văzut că cele două familii se iau la bătaie. Îmi amintesc că cei din familia Ș. nu aveau în mâini lopeți sau altfel de obiecte (...)";) (f 68-69) și Lako E. Mirabela : „La bătaie a participat și P. M. A., dar nu de la început"; (f. 70-71). Organul de poliție din C. a ridicat de la martorul Ș. M., tatăl victimei Ș. D., două lopeți. Despre aceste obiecte martorul arată că a găsit cele două lopeți în zona unde a avut loc încăierarea (f. 65). Constatarea medico-legală făcută victimei Ș. D. a permis formularea concluziei că leziunile identificate pe corpul acesteia (sus-precizate) i-au pus în primejdie viața. Probatoriul cauzei în ansamblu a permis organului judiciar să aprecieze și că inculpatul P. M. A., implicându-se în încăierarea în desfășurare deja dintre familia lui și familia Ș., a acționat cu intenția directă de a agresa fizic doar pe unul dintre membrii familiei Ș. - pe numitul Ș. D. - pe care 1-a lovit după ce s-a „înarmat"; (cu un obiect vulnerant, pe care și victima și martorii îl prezintă ca „.), când acesta din urmă nu pregătea un atac asupra inculpatului sau a altui membru al familiei acestuia și nu avea în mâini vreun obiect cu care amenința să-1 lovească pe inculpat. În aceste împrejurări de fapt s-a apreciat de asemenea că inculpatul nu a acționat împotriva voinței sale și nici când a încercat să-i despartă pe alții (care se încăierau). Având în vedere toate acestea, s-a concluzionat că inculpatul a acceptat producerea morții victimei, lovite cu intensitate, în cap și cu unobiect vulnerant care poate cauza leziuni traumatice letale, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat. Se poate observa că procurorul în cuprinsul rechizitoriului face referire la împrejurarea că inculpatul, atunci când a acționat asupra părții vătămate, nu a făcut-o în considerarea unui atac în desfășurare al acesteia, asupra sa ori asupra unui alt membru al familiei sale, (raportat la declarațiile martorilor amintiți în considerentele actului de sesizare al instanței și la care am făcut referire mai sus), această poziție fiind cunoscută inculpatului la momentul când și-a exprimat opțiunea în sensul de a beneficia de prevederile art. 3. C. Drept urmare, având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut în fața judecătorului, în totalitate, săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, judecata având loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul a declarat că și le însușește, s-a considerat că nu este oportun a analiza în acest context, solicitările apărătorului inculpatului cu ocazia dezbaterilor judiciare, privind reținerea circumstanței atenuante a depășirii legitimei apărări, ceea ce ar presupune în concret, reanalizarea stării de fapt reținute de procuror și totodată, recunoscute de către inculpat. În drept, fapta săvârșită de inculpatul P. M. - A., care, în seara zilei de 15 mai 2011, în jurul orei 21,30, 1-a lovit cu o lopată în cap pe numitul Ș. D. în timp ce erau amândoi pe strada B. O. din comuna C., județul C., provocându-i leziuni corporale (hematom subdural supraacut fronto- temporal stg., hematom epidural fronto-parieto-temporal stg. și fractură fronto-temporală stg.) care necesită 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei, faptă comisă în împrejurări de fapt în care agresorul a putut să prevadă producerea morții persoanei vătămate, rezultat pe care 1-a acceptat, dar care nu s-a produs datorită intervenției medicale de urgența în timp util, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului Penal, limite reduse conform dispozițiilor art. 21 al. 2 Cod Penal, referitoare la sancționarea tentativei, și anume închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi, limite reduse mai apoi cu o treime, potrivit art. 3. al. 7 C., gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, pe fondul unui conflict în desfășurare în care erau implicate mai multe persoane dintre care unii erau aparținători de-ai săi, precum și urmările acțiunilor sale, victimei fiindu-i cauzate leziuni care au necesitat circa 65-70 de zile de îngrijiri medicale și care s-ar fi putut solda cu pierderea vieții victimei, salvarea acesteia datorându-se numai intervenției medicale prompte. S-a avut în vedere și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și care a recunoscut comiterea faptei, solicitând să fie judecat în procedura simplificată, prevăzută de art. 3. C., reținându-se în favoarea sa și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a C. referitoare la conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii acestei fapte, sens în care în lumina dispozițiilor art. 76 lit. b C. s-a aplicat acestuia o pedeapsă sub limita minimă, astfel cum a fost redusă conform art. 21 al. 2 C. și respectiv 3. al. 7 C. În concluzie, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, apreciind că aceasta reprezintă o sancțiune aptă să realizezescopul pedepsei penale, în sensul art. 52 C., însă nu a dat curs solicitării de a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece față de natura și gravitatea concretă a faptei comise, urmările grave produse și care se puteau produce, s-a apreciat că nu este oportună o atare modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, impunându-se executarea pedepsei aplicate în regim de detenție. In temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b, art. 65 al. 2 și 3 și art. 66 C., instanța de fond a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. In baza art. 71 al. 1 și 2 C. instanța a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C. Prin încheierea penală nr. 59/C/(...) a T.ui C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la (...), la data de (...) fiind sesizată instanța cu prezentul rechizitoriu. Drept urmare, în baza art. 88 C. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul arestării preventive începând cu (...) și până la zi. În temeiul art. 350 al. 1 C. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În temeiul art. 118 lit. b C. s-a dispus confiscarea specială a celor două lopeți care se găsesc în custodia P.i mun. C.-N. conform dovezii seria H nr.0041251 din data de (...), folosite la comiterea faptei. În baza art. 7 rap. la art. 4 al. 1 lit. b din Legea nr.76/2008 instanța a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii S.ului Național de D. G. J. La termenul de judecată din data de (...), partea vătămată Ș. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 1 miliard lei, fără a putea preciza în ce anume constau acestea, sens în care, după ce i s-a explicat că are posibilitatea de a solicita obligarea inculpatului la despăgubiri civile reprezentând daune morale ori materiale, s-a acordat un termen pentru ca partea vătămată să depună în scris constituirea de parte civilă, să propună probe ori să depună înscrisuri doveditoare, după care, la termenul de judecată din data de (...), a arătat că nu se află în posesia de înscrisuri, însă înțelege să își mențină pretențiile civile formulate anterior, de 1 miliard lei, reprezentând daune morale. Având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate, faptul că acesta a fost spitalizat și a suferit o intervenție chirurgicală, fiind la un pas de a-și pierde viața, instanța de fond a apreciat că pretențiile formulate de partea civilă sunt justificate, chiar dacă nu în cuantumul pretins de partea vătămată și care este cu totul exagerat. Pe cale de consecință, în temeiul art.14, 346 C. și art.998 C. instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată și a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile Ș. D. suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale. Din decontul trimis la dosar de S. C. J. de U. C. (filele104-105 d.u.p.), rezultă că spitalizarea părții vătămate, ca urmare a agresiunii inculpatului, a generat cheltuieli în sumă totală de 4159,35 lei, sumă cu care această unitate se constituie parte civilă în cauză. Față de cele mai sus reținute, în baza art. 14, 346 C. rap. la art. 998 C. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța de fond a admis acțiunea civilă a părții civile S. C. J. de U. C., și în consecință a obligar inculpatul săplătească în favoarea părții civile suma de 4159,35 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare. În baza art. 191 C. a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 800 lei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul P. M. A. solicitând casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, în principal, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de prima instanță, iar în subsidiar, reducerea pedepsei de 4 aniînchisoare, urmare a reținerii în favoarea inculpatului și a circumstanței atenuante legale prev. de art.73 lit.a C., precum și a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art.74 lit.b și c C. În motivarea apelului, s-a arătat că, neîntemeiat, prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală prev. de art.73 lit.a C. - depășirea limitelor legitimei apărări - considerând că din probele dosarului rezultă că fapta s-a comis în aceste circumstanțe. Inculpatul nu a fost prezent la fața locului în momentul declanșării conflictului, el a fost anunțat de către unul dintre fii martorului L. G., că există un conflict între fam. S. și familia inculpatului și, astfel, ajungând la locul incidentului și văzându-și familia atacată de fam. părții vătămate, nu a făcut altceva decât să încerce să-și apere familia și sănătatea. Apoi, deși se regăsesc în cauză împrejurări ce circumscriu dispoz. art.74 lit.b și c C., în mod nejustificat, instanța nu le-a valorificat ca atare. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar pe parcursul urmăririi penale, nu a negat niciodată în mod categoric că ar fi comis fapta, ci doar a conturat circumstanțele concrete ale comiterii; s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a instanței și, totodată, și-a exprimat dorința de a despăgubi în totalitate partea vătămată pentru prejudiciul suferit. Pe de altă parte, s-a apreciat că, raportat la pericolul concret al faptei comise și la persoana inculpatului, o modalitate de executare a pedepsei neprivativă de libertate sau, o pedeapsă cu executare, dar într-un cuantum mai mic, ar fi în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului și realizarea scopului pedepsei. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C., Curtea constată nefondat apelul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.3. C., inculpatul recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Așa fiind, în raport și de motivele de apel, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, prin prisma nereținerii de către instanță în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante legale sau judiciare. În mod corect prima instanță nu a reținut ca incidentă în cauză, circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări, întrucât, așa cum ea însăși a motivat, inculpatul a recunoscut în fața judecătorului, în totalitate, săvârșirea faptei, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, judecata având loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul a declarat că și le însușește. Ori, în baza probelor de la urmărire penală, procurorul a statuat în descrierea stării de fapt că, inculpatul s-a implicat în încăierarea în desfășurare deja dintre familia lui și familia Ș., a acționat cu intenția directăde a agresa fizic doar pe unul dintre membrii familiei Ș. - pe numitul Ș. D. - pe care 1-a lovit după ce s-a „înarmat"; (cu un obiect vulnerant, pe care și victima și martorii îl prezintă ca „.), când acesta din urmă nu pregătea un atac asupra inculpatului sau a altui membru al familiei acestuia și nu avea în mâini vreun obiect, cu care amenința să-1 lovească pe inculpat. În aceste împrejurări de fapt, s-a apreciat că inculpatul nu a acționat împotriva voinței sale nici când a încercat să-i despartă pe alții (care se încăierau). S-a concluzionat astfel că, inculpatul a acceptat producerea morții victimei, lovite cu intensitate, în cap și cu un obiect vulnerant, care poate cauza leziuni traumatice letale, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat. P.ul în cuprinsul rechizitoriului, face referire la împrejurarea că inculpatul, atunci când a acționat asupra părții vătămate, nu a făcut-o în considerarea unui atac în desfășurare al acesteia, asupra sa ori asupra unui alt membru al familiei sale - această poziție fiind cunoscută inculpatului la momentul când și-a exprimat opțiunea în sensul de a beneficia de prevederile art. 3. C. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului, se constată, de asemenea că, instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - ridicat, raportat la natura infracțiunii comise (o infracțiune contra vieții) și deci, importanța relațiilor sociale lezate, la consecințele produse - nr. mare de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare; limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, limite reduse conform dispozițiilor art. 21 al. 2 Cod Penal, referitoare la sancționarea tentativei (închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi), limite reduse mai apoi cu o treime, potrivit art. 3. al. 7 C. ( închisoarea de la 5 ani la 8 ani și 4 luni); persoana inculpatului (care nu are antecedente penale și care a recunoscut comiterea faptei) reținându-se în favoarea sa și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a C. referitoare la conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii acestei fapte. S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, sub minimul special (redus cu 1/3), în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C. Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se reține și circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.b și c C., întrucât prima nu se regăsește în cauză, inculpatul nefăcând dovada că depus vreo stăruință pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii sau repararea pagubei pricinuite, simpla disponibilitate de a achita pretențiile părții civile neechivalând cu o astfel de stăruință, iar atitudinea ulterioară comiterii infracțiunii - prezentarea în fața autorităților sau comportarea sinceră - nu se justifică a fi reținute ca împrejurări atenuante, pentru că inculpatul nici nu putea acționa altfel, fiind arestat la câteva zile de la comiterea faptei, nefiind el cel care a sesizat organele de poliție, iar recunoașterea faptei fost deja valorificată în procedura perv. de art.3. C. Modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanță, se constată, de asemenea, a fi cea corespunzătoare realizării scopului prev. de art.52 C., chiar dacă, în principiu, condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sunt îndeplinite în cauză ( cele prev. de art.86/1 lit. a și b C.), însă, față de comportamentul inculpatului după comiterea faptei (încercând să-și diminueze răspunderea, prin invocarea unei circumstanțe atenuante ce nu se regăsește în situația de fapt descrisă), nu se poate aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai comite alte infracțiuni. Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat apelul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C. În baza art.383 alin.1/1 și 2 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent și se va menține starea de arest. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50, lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu ( avoc. M. Gligor), ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. M. A., fiul lui F. si V., nasc.la 28 septembrie 1990, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 327 din 24 august 2011 a T.ui C.. Potrivit art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent și menține starea de arest. Stabilește în favoarea Baroului C. de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției în favoarea av. M. gligor.. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2011 în prezența inculpatului arestat. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER L. M. ANA C. M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond: A.Ț.
| ← Decizia penală nr. 549/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1545/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
