Decizia penală nr. 549/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 549/R/2011
Ședința publică din data de 12 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A. JUDECĂTORI : L. H.
: I. M. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. : S. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații B. P. și T. I. A., împotriva sentinței penale nr. 43/2011 pronunțată în dosar nr.(...) J. Z., inculpații fiind trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii de art.260 alin.1 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. P. personal asistat de apărător ales, av.A. I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al inculpatei T. I. A., av.A. I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpata T. I. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpaților, susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea hotărârii primei instanțe și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru motivul de casare prev.de art.385/9 pct.10 C.proc.pen. iar în subsidiar, achitarea inculpaților în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.proc.pen. A., prin actul de sesizare, inculpații au fost trimiși în judecată reținându-se în esență că inculpații au dat declarații mincinoase. La pagina 6 a sentinței atacate, se arată că momentul consumării infracțiunii este momentul în care aceștia au dat declarații în fața instanței în dosarul nr.(...) în data de 23 aprilie 2010. Față de acest aspect, respectiv că în rechizitoriu se reține ca și momentul al consumării infracțiunii datele de 26 respectiv 15 februarie 2010, iar instanța motivează o hotărâre de condamnare pentru data de 23 aprilie 2010, consideră că este incident art.385/9 pct.10 C.proc.pen. Nu se poate vorbi de caracterul continuat al infracțiunii întrucât nici în actul de sesizare și nici instanța nu a motivat hotărârea de condamnare reținând art. 41 alin.2 C.. În rezoluția de începere a urmăririi penale, procurorul confirmă faptul că inculpatul B. ar fi condus în data de 01 octombrie 2009 autoturismul fiului. Toate cercetările penale s-au axat pe această direcție. În 9 martie 2010, procurorul se sesizează din oficiu pentru mărturie mincinoasă a celor doi inculpați, se înregistrează sub numărul de dosar și în aceeași zi începând cu orele 9,10 audiază doi martori. C. că este aproape imposibil ca în aceeași zi să se facă toate acestea. S-a reținut în rechizitoriu și în sentința atacată ca și aspect material al infracțiunii, faptul că cei doi inculpați au revenit asupra orei la care s-au deplasat cu mașina fiului către casă, respectiv cu ocazia prezentării de material au arătat că putea fi ora 6,00 în loc de ora
7,00. În declarația de învinuit a inculpatei T., dată în 3 iunie 2010, aceasta arată că s- au întors acasă către dimineață când se făcea ziuă. Esențial, în acuzare au fost declarațiile martorului R. S. A. nu a fost întrebat niciodată dacă în data de 01 octombrie anterior orei 6,33 când acesta a sunat la 112, exista posibilitatea ca autoturismul (...) săfi trecut pe lângă locul în care acesta staționa. Nu a fost nici o întrebare care este motivul pentru care inculpații au arătat că putea să fie ora 6,00 în loc de ora 7,00. C. că nu se regăseșete elementul obiectiv al infracțiunii, sens în care solicită admiterea recursului.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursurilor ca nefondate apreciind că prima instanță a stabilit o stare de fapt corectă, bazată pe probele de la dosar găsind în mod just dovedită vinovăția inculpaților. A. că în speță nu are incidență art.385/9 pct.10
C.proc.pen., iar în ceea ce privește faptul că cei doi polițiști au fost audiați imediat după sesizarea din oficiu de către procuror, nu duce la nici o încălcare a dispozițiilor legale. Pe de altă parte, în sarcina inculpaților s-a reținut infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru că au încercat să acrediteze ideea că autoturismul a fost condus de către tatăl inculpatului în jurul orelor 7,00. S-a dovedit prin martori că autoturismul a fost condus cu certitudine de fiul inculpatului. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul B. P., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că este nevinovat.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr.43/(...) a J. Z., în baza art. 260 alin.1
C. cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a , c C., art. 76 alin. 1 lit. d C. a fost condamnat inculpatul B. P., fiul lui G. și M., născut la data de (...) în loc. Plopiș jud. S., domiciliat în mun. Z., str. T. V. bl. L2 ap. 3 jud. S., C.N.P. 1., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art.81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 C..
În baza art.359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 C., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C..
În baza art. 260 alin.1 C. cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, c C., art. 76 alin. 1 lit. d
C. a fost condamnat inculpata T. I.-A., fiica lui N. și E., născută la data de (...) în loc. Ș.- S. jud. S., domiciliată în loc. Ș.-S. str. Ghe. L. bl. L7, ap. 6, jud. S., C.N.P. 2., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă
În baza art.81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condițiile art.82 C..
În baza art.359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 C. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5
C., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) C..
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărător ales.
În baza art.191 alin.1 și 2 C.proc.pen., au fost obligați inculpații B. P. și T. I.-A. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat - 350 lei B. P. și 350 lei T. I.-A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin R. din data de (...) al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, din Dosar nr.949/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților T. I.-A. și B. P., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 alin.1 C..
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că cei doi inculpați au dat declarații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebați în data de (...) cu ocazia audierii acestora în calitate de martori în dosarul
2401/P/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Zalău precum și în dosarul nr. (...) a J. Z., confirmând apărarea formulată de învinuitul, respectiv inculpatul din acele dosare.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitei T. I.-A. (f.15-19), copie de pe declarația de martor din (...) (f.22), declarațiile învinuitului B. P. (f.25-27), copie de pe declarația de martor din (...) (f.29), declarațiile martorului R. S. (f. 37-44), declarațiile martorului F. A.-D. (f.45-53), declarațiile martorului B. S.-M. (f.54-59), declarația martorului B. I.-V. (f.60-65), declarația martorului B. A.-C. (f.66-67), adresa nr.
52892/(...) a IGPR (f.11), fișă cazier judiciar învinuiți (f.12,23), proces-verbal de prezentare material (f.74-77-58, 59)
Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...).
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 C.proc.pen., la termenul de judecată din (...), au fost audiați inculpații, declarațiile lor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 99-100.
Inculpatul B. P. a arătat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală și nu dorește să dea declarații noi în fața instanței, însă dorește să facă unele precizări. În esență, inculpatul B. P. a precizat că s-a întors acasă, la imobilul de pe str. K., împreună cu fiul său B. A. P. și concubina acestuia, T. I. A. în jurul orelor 6 a.m, autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) fiind condus de acesta. considerându-se nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Totodată, a precizat faptul că a aflat despre cele întâmplate cu fiul acestuia, B. P. A., abia în fața organelor de urmărire penală.
I. T. I. A. a arătat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală și nu dorește să dea declarații noi în fața instanței, însă a făcut aceeași precizare pe care a făcut-o și inculpatul B. P. arătând că au revenit acasă, pe str. K., în jurul orelor 6 a.m.
La termenul de judecată din data de (...) au fost audiați martorii B. I. V., B. S. M. declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 111-113, iar la termenul de judecată din data de (...) a fost audiat martorul B. P. A., declarația acestuia fiind consemnată la dosarul cauzei la fila120.
La termenul de judecată din data de (...) instanța de judecată a omis audierea martorului R. S. față de conținutul procesului verbal de executare a mandatului de aducere a martorului, față de poziția exprimată de reprezentantul M.ui P. și apărătorul inculpatului precum și față de restul probatoriului administrat în cauză.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
B. P.-A. a fost cercetat în dosarul 2401/P/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Zalău pentru infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice. S-a reținut în sarcina acestuia că în data de (...), în jurul orelor 7:30 - 7:40, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), în Z., de pe str. K. până pe str. C. C. Nu a oprit la semnalul organelor de poliție astfel că a fost urmărit de un echipaj până la locuința sa, situată pe str. C. C., la nr. 100. După ce a oprit și a fost legitimat de organele de poliție, B. P.-A. a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest cât și recoltarea probelor biologice.
Fiind audiat în calitate de învinuit, B. P.-A. s-a apărat arătând că a refuzat recoltarea probelor biologice deoarece când s-a întors acasă în jurul orelor 7, autoturismul a fost condus pe traseul str. K.-str. C. C. de tatăl său, învinuitul B. P., cu ei era în autoturism și T. I.-A., iar el doar s-a întors din curte la mașina care a rămas parcată pe trotuar, pentru a-și lua telefonul din mașină, moment în care a fost legitimat de polițiști. A., având calitatea de pieton, a considerat că nu are obligația de a se supune testării (f.72-73).
Pentru a susține apărarea învinuitului au fost audiați B. P. și T. I.-A., acesta din urmă fiind prietena intimă a lui B. P.-A. și locuind împreună cu el și cu B. P. pe str. C. C. la nr. 100.
A. au declarat următoarele : în noaptea de (...), în jurul orelor 200, s-au dus împreună cu B. P.-A. pe str. T. V., unde sora acestuia și-a serbat ziua de naștere. Au rămas toți trei aici până în jurul orelor 7 când au plecat spre casa situată pe str. C. C. A. a fost condus de către învinuitul B. P., întrucât B. P.-A. băuse. Pe str. K. au trecut pe lângă un tir care era defect și au ajuns acasă, pe str. C. C., fără a vedea pe drum vreun echipaj de poliție sau a fi urmăriți de aceștia. Au intrat toți trei în curte, iar B. P.-A. și-a adus aminte că și-a uitat în mașină telefonul, motiv pentru care a cerut cheile de la tatăl său, învinuitul B. P., și s-a întors la autoturism.
Aceleași declarații le-au dat învinuiții B. P. și T. I.-A. și în fața instanței, în dosarul cu nr. (...) al J. Z..
Art.69 C.proc.pen. prevede că declarațiile inculpaților făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
Din declarațiile date de inculpați în dosarul nr. (...) al J. Z., atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, rezultă că au fost împreună cu B. P.-A. susținut apărarea lui B. P.-A. (învinuit în dosarul cu nr. 2041/P/2009, dosar de instanță (...)), de la ora 2 până la 7 dimineața, iar la întoarcere, autoturismul cu nr. (...) nu a fost condus de B. P.-A. ci de B. P., susținând apărarea lui B. P.-A.
Declarațiile acestora s-au coroborat perfect cu declarațiile lui B. P.-A., ceea ce arată că acestea au fost date pentru a proba apărările acestuia -„pro causa";- , atât în faza de urmărire penală cât și în instanță.
Aceste declarații sunt însă contrazise întrutotul de declarațiile martorilor R. S., F. A.-D., B. S.-M. și B. A., precum și din adresa nr. 52892/(...) a IGPR (f.11) din care se desprinde o altă stare de fapt.
A., martorul R. S. declară că în noaptea de (...), în jurul orelor 2 i s-a defectat tirul pe str. K. Î. trebuia să aștepte o mașină care să-l tracteze, a rămas în cabină. În jurul orelor 630 a oprit în dreptul tirului său un BMW, cu nr. (...). Din acesta, de pe locul șoferului a coborât un tânăr, pe care martorul ulterior l-a recunoscut ca fiind B. P.-A. și l- a certat pe martorul R. pentru faptul că blochează circulația, iar apoi chiar l-a amenințat și a lovit cu piciorul în cabina tirului, motiv pentru care R. S. a anunțat la serviciul 112 cele întâmplate (f.37-41). Această declarație a martorului se coroborează cu faptul că din adresa 52892/(...) a IGPR rezultă că la serviciul 112, în data de (...), la ora 6. apare înregistrat apelul lui R. S. care a relatat faptul că în timp ce se afla pe str. K., cu tirul cu nr. (...), a fost amenințat de conducătorul autoturismului cu nr. (...) (f.11). Se probează clar prin acestea că B. P.-A. a trecut pe str. K. în jurul orei 630, a oprit și a avut un conflict verbal cu martorul R. S. după care a plecat. De asemenea se probează că B. P.-A. a condus autoturismul (...) în jurul orei 630. Având în vedere că inculpații B. P. și T. I.-A. au declarat că B. P.-A. a fost cu ei de la ora 2 până la 7, iar la întoarcere autoturismul a fost condus de B. P. și n-au oprit în dreptul tirului și n-au avut nici un conflict cu el, rezultă clar că ambii inculpați au dat declarații mincinoase. În continuare martorul R. S. a declarat că același autoturism cu nr. (...) s-a întors peste 10 minute, deplasându-se pe str. K. în direcția str. T V., la volan fiind tot B. P.-A. A oprit lângă tir, a discutat iar cu martorul R. dar fără a mai lovi mașina, după care a plecat spre oraș. După aceasta, la aproximativ 5 minute au venit 2 agenți de la poliția rutieră, care au parcat autoturismul de serviciu în fața tirului și au dirijat circulația deoarece începerea să se aglomereze. Peste un timp, dinspre oraș a venit din nou autoturismul cu nr. (...), care a depășit tirul, iar agenții de poliție i-au făcut semn să oprească dar acesta și-a continuat drumul, fiind imediat urmărit de cei doi polițiști cu autoturismul de serviciu (f.37-41). Martorul F. A.-S. a confirmat faptul că în toamnă, într-o dimineață, în jurul orelor 730 conducea un autoturism pe str. K. spre B., în urma sa circulând un autoturism BMW. La un moment dat martorul F. a observat tirul oprit pe sensul său de mers și polițiștii care dirijau traficul, fiind în uniformă. Când i-au făcut semn că poate trece, martorul a fost depășit neașteptat din spate de acel BMW, iar polițistul care se afla în lateralul tirului a strigat la colegul său să oprească BMW-ul. În continuare, martorul a declarat că a văzut că ambii polițiști s-au urcat imediat în autoturismul de serviciu și au plecat după BMW-ul care nu a oprit. Î. se deplasa în aceeași direcție, martorul F. a mers după cele două mașini. A văzut că BMW-ul a oprit pe trotuar și că din acesta a coborât o singură persoană, șoferul, care a fost imediat reținut de unul dintre polițiști, iar celălalt a parcat autoturismul de serviciu și l-a oprit pe martorul F. pentru a fi martor asistent la cele ce au urmat. Și martorul F. a declarat că de data aceasta, deci în jurul orelor 730, în autoturismul (...) era o singură persoană, pe care o cunoștea din oraș, știind că este B. A., fiul lui B. P. A. a mai declarat că B. P.-A. a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest, dar că nu a invocat faptul că nu el ar fi condus autoturismul (f.45-48). În concordanță cu aceste declarații sunt cele ale martorilor B. S. și B. I.. Cei doi sunt agenții de poliție care au dirijat circulația pe str. K. în dimineața zilei de (...). A. au declarat că au urmărit BMW-ul cu nr. (...) până când a oprit pe str. C. C., la volan se afla B. P.-A., care era singur în mașină și că au ajuns lângă el până nici nu apucase să coboare din mașină. A. au mai arătat că nu au văzut nicio persoană ieșind din imobilul cu nr. 100 (în fața căruia oprise B. P.-A. și în care locuiește), dar și că B. P.-A. nu și-a motivat în vreun fel refuzul și nu a invocat că nu el ar fi condus autoturismul (f.54-65). Rezultă deci din declarațiile acestor 4 martori, care se coroborează între ele și cu cele menționate în adresa de la IGPR (f.11), că în dimineața zilei de (...), în jurul orelor 630, B. P.-A. a condus autoturismul cu nr. (...) pe str. K., înspre B., apoi peste aproximativ 10 minute pe aceeași stradă, înspre oraș. În jurul orei 7ºº, tot B. P.-A. a revenit dinspre oraș pe direcția B., ocazie cu care a fost urmărit de poliție, s-a oprit în fața locuinței și a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest, și de această dată fiind singur în mașină. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, ambii învinuiți și-au precizat declarațiile date până în acest moment. A., aceștia au arătat că de fapt s-au întors împreună, dar nu în jurul orei 7, așa cum au declarat în calitate de martori în celălalt dosar, ci în jurul orei 6 și că nu au văzut polițiști în apropierea tirului oprit pe str. K. (f.74-77). De remarcat este faptul că această schimbare a declarațiilor a avut loc în momentul prezentării materialului de urmărire penală, la data de (...), dată la care aceștia cunoșteau atât soluția cât și motivarea hotărârii pronunțate. Sentința penală nr. 173 a Judecătoria Zalău a fost fiind pronunțată la data de (...) și motivată la data de (...), iar chiar și în considerentele acesteia se reține faptul că „ declarațiile martorului B. P. și a martorei T. I. care susțin varianta inculpatului, îmbracă nu doar o formă subiectivă, ci și una mincinoasă…";. A., cei doi inculpați încearcă să se apere, arătând că au fost în eroare când au declarat în calitate de martori că s-au întors acasă în jurul orei 7, în fapt s-au întors în jurul orei 6, apoi au intrat în casă, B. P.-A. s-a întors într-adevăr la autoturism, dar ei doi s-au culcat și nu știu ce s-a întâmplat mai departe. Prin aceasta, în acest moment ambiiînvinuiți „. apărarea lui B. P.-A., avansând ipoteza că este posibil ca acesta după ce s-a întors la mașină să fi plecat din nou în oraș și să se întoarcă mai târziu, când a și fost urmărit și legitimat de polițiști. Această precizare a declarațiilor celor doi învinuiți este tardivă, trebuia făcută în dosarul 2041/P/2009, pentru a se face aplicarea art. 260 alin.4 C.p., în cazul în care cei doi ar fi revenit asupra celor declarate inițial și ar fi dat declarații sincere. Însă, chiar dacă erau deja cercetați ca făptuitori pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, ambii au declarat că își mențin declarațiile, ceea ce demonstrează că în acel moment susțineau apărările lui B. P.-A., dar și perseverența lor infracțională. (f.18-19, 26-27). Instanța a apreciat că din conținutul probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, rezultă fără echivoc că faptele de mărturie mincinoasă există și că au fost săvârșite de către inculpați cu intenție directă. Instanța a considerat că sunt nesincere chiar și precizările făcute de inculpați în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, în cauza pendinte, întrucât este neverosimil ambii inculpați să-și fi adus aminte în exact același moment că de fapt s-au întors acasă în jurul orei 6 motivat de faptul că niciunul dintre aceștia nu ar fi avut ceas. Pe de altă parte, din probe rezultă că autoturismul (...) a trecut și în jurul orei 630 pe str. K., dar s-a oprit, de la volan a coborât B. P.-A. și a avut un conflict verbal cu martorul R. S. iar ambii inculpați au declarat că nu au văzut așa ceva dar din probe rezultă că aceste aspecte sunt reale, deci declarațiile inculpaților sunt nesincere. Cei doi în mod sigur nu s-au întors acasă împreună cu B. P.-A. nici în jurul orei 6 și nici în jurul orei 7, iar autoturismul nu a fost condus nici în jurul orei 6 și nici în jurul orei 7 de către B. P. A. învinuiți declară că nu au văzut așa ceva, iar ei nu erau în autoturism. Ulterior, după ora 7, când B. P.-A. a fost urmărit de poliție, rezultă clar că nu mai era nimeni cu el în autoturism. Faptul că declarațiile de martor ale celor doi inculpați au fost „concertate"; rezultă nu doar din concordanța perfectă ale acestora, dar și din faptul că B. P.-A. nu a invocat nici un motiv pentru refuzul de a se supune testării în momentul în care a fost legitimat, ci doar ulterior, cu ocazia audierii sale și-a formulat apărări în sensul că nu ar fi fost conducător auto ci s-a întors după telefon, propunând audierea celor doi martori care, desigur, au susținut toate aspectele din apărarea sa. Ulterior, în faza de judecată, numitul B. P.-A., audiat în calitate de martor, a declarat că după ce s-a întors împreună cu tatăl său și prietena sa acasă, în jurul orelor 6 dimineața, el a mai efectuat mai multe deplasări cu autoturismul, fără însă ca tatăl său și prietena sa să știe despre acestea. Chiar dacă declarațiile numitului B. P. A. corespund adevărului, instanța a apreciat că raportat la declarațiile date de către inculpați până în momentul prezentării materialului de urmărire penală în cauza pendinte, aceștia din urmă au persistat în a face declarații mincinoase, abia după acest moment, respectiv momentul prezentării materialului de urmărire penală, aceștia avansând ideea, în apărarea lor, că este posibil ca inculpatul să fi plecat din nou în oraș și să se întoarcă mai târziu, când a și fost urmărit și legitimat de către polițiști. Instanța a mai reținut că în conformitate cu prevederile art.80 alineatul 1 Cod procedura penala „sotul si rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca { H. "http://www.euroavocatura.." | }."; A., potrivit legii, inculpații aveau posibilitatea de a nu face nicio afirmație sau aveau posibilitatea de a-și retracta afirmațiile făcute înainte de pronunțarea unei hotărâri. Cu toate acestea, inculpații au persistat în a face afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora au fost întrebați, în scopul de a zădărnici și îngreuna cercetarea judecătorească, în folosul inculpatului B. P. A. A. după prezentarea materialului de urmărire penală pentru fapta de mărturie mincinoasă aceștia s-au răzgândit și au declarat altceva. Infracțiunea de mărturie mincinoasă se consumă în momentul în care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la împrejurările esențiale, neavând importanță dacă au avut relevanță sau nu asupra soluției pronunțate. Exonerarea de răspundere penală are locdoar dacă retragerea mărturiei mincinoase intervine cel mai târziu înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești, fiind fără relevanță faptul că instanța nu a pronunțat soluția pe baza declarației mincinoase. Având în vedere că inculpații au retractat mărturia mincinoasă după pronunțarea unei hotărâri în dosarul penal nr.(...), aceștia nu mai pot beneficia de cauza de nepedepsire prev. de art.260 alin.2 C.. În drept, fapta inculpaților B. P. și P. I. A., care, în calitate de martori în dosarul penal nr.(...) al J. Z. au făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora au fost întrebați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art.260 alin.1 C.. Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de a face afirmații mincinoase cu privire la aspectele esențiale pe care le cunoștea în cauză. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul în care acesta a semnat declarațiile de martor în fața instanței de judecată. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin starea de pericol creată la adresa înfăptuirii justiției. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de a face declarații mincinoase și urmarea imediată rezultă din însăși comiterea infracțiunii. Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) C.. A., din probele administrate reiese că inculpații au avut reprezentarea faptei lor, au prevăzut rezultatul și au urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că împrejurările pe care le-au relatat instanței de judecată nu corespund adevărului. Din fișele de cazier judiciar ale inculpaților reiese că aceștia nu au mai fost anteriori condamnat, fiind la prima confruntare cu legea penală. Reținând vinovăția inculpaților, instanța a dispus condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 alin.1 C.. La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 C.. În conformitate cu prevederile art.72 C., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 C., urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpaților prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că acesta a săvârșit o infracțiune care a pus în pericol însăși înfăptuirea justiției. Este de subliniat faptul că inculpații au fost propuși spre a fi audiați ca martori în dosar nr. (...) al J. Z. de către inculpatul din acel dosar B. P. A. pentru a confirma apărarea invocată de acesta și pentru a-l ajuta pe acesta, ceea ce aceștia au și făcut. Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpaților. I. T. I.-A. este în vârstă de 25 de ani, este prietena intimă lui B. P.-A., ambii locuind împreună la tatăl acestuia, B. P. Inculpatul B. P. este în vârstă de 56 de ani, de ocupație administrator. Este tatăl lui B. P.-A. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale inculpații au colaborat cu organele de cercetare penală, însă a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei. Aceeași atitudine au avut-o inculpații și în dosarul nr. (...) al J. Z., dosar în care au fost audiați în calitate de martori. A., instanța nu a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.260 alin.3, ce prevăd obligativitatea reducerii pedepsei. Totodată, având în vedere lipsa antecedentelor penale a inculpaților, conduita bună a acestora înainte de săvârșirea infracțiunii, atitudinea inculpaților după săvârșireainfracțiunii rezultând din prezentarea acestora în fața instanței de judecată, instanța a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) și, făcând astfel aplicabilitatea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d) C., a coborât pedeapsa aplicată acestuia sub minimul special. În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 3 luni a fost de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpaților, a apreciat că aceștia sunt nedemni în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) C., fiind justificată îndepărtarea acestora de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. Instanța a apreciat că inculpații nu sunt nedemni în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) C.. Instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 C.. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpaților, care pot fi reintegrați social și reeducați și fără izolare în regim de detenție. Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l C., respectiv: pedeapsa aplicată inculpaților este de 3 luni, inculpații nu au antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, au fost apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-i determina pe inculpați să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia. Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 C., pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.110 C.. Î. pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 C., instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art.359 C.proc.pen., le-a fost atrasă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art.191 alin.1 și 2 C.proc.pen., instanța a obligat inculpații la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii. Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații B. P. și T. I. A., ambii criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și au solicitat casarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru motivul de casare prev.de art.385/9 pct.10 C.proc.pen. iar în subsidiar, achitarea inculpaților în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.proc.pen. În motivarea recursurilor inculpații au arătat că deși instanța reține ca și moment al consumării infracțiunii data de 23 aprilie 2010 când au dat declarații la prima instanță, în rechizitoriu se reține ca și moment al consumării infracțiunii datele de 26 respectiv 15 februarie 2010, astfel că este incident art.385/9 pct.10 C.proc.pen. Nu se poate vorbi de caracterul continuat al infracțiunii întrucât nici în actul de sesizare și nici instanța nu a motivat hotărârea de condamnare reținând art. 41 alin.2 C. Pe fond, se invocă faptul că s-a reținut în rechizitoriu și în sentința atacată faptul că cei doi inculpați au revenit asupra orei la care s-au deplasat cu mașina fiului către casă, respectiv cu ocazia prezentării de material au arătat că putea fi ora 6,00 în loc de ora 7,00, însă în declarația de învinuit a inculpatei T., dată în 3 iunie 2010, aceasta arată că s-au întors acasă către dimineață când se făcea ziuă că martorul R. S. nu a fost întrebat niciodată dacă în data de 01 octombrie anterior orei 6,33 când acesta a sunat la 112, exista posibilitatea ca autoturismul (...) să fi trecut pe lângă locul în care acesta staționa. C. că nu s-a probat elementul obiectiv al infracțiunii, sens în care solicită a se dispune achitarea lor. Procedînd la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Instanta de fond a efectuat o cercetare judecătorească completă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia corectă că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), Potrivit art. 260 al.1 C. constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat. În cauză, inculpații sunt tatăl și, respectiv, concubina numitului B. P.-A. În data de (...) martorul R. S. se afla pe str. K. deoarece i se defectaze masina și aștepta o mașină care să-l tracteze. În jurul orelor 630 în dreptul mașinii sale a oprit un autoturism marca BMW, cu nr. (...) din care, de pe locul șoferului, a coborât numitul B. P.-A., pe care martorul ulterior l-a recunoscut. Numitul B. P. A. l-a certat pe martorul R. pentru faptul că blochează circulația, iar apoi chiar l-a amenințat și a lovit cu piciorul în cabina tirului, motiv pentru care martorul a anunțat la serviciul 112 cele întâmplate (f.37- 41). Declarația martorului cu privire la acest incident și ora consumării acestuia este probată prin adresa 52892/(...) a IGPR din care rezultă că la serviciul 112, în data de (...), la ora 6,33 apare înregistrat apelul lmartorului R. S. care a relatat faptul că în timp ce se afla pe str. K., cu tirul cu nr. (...), a fost amenințat de conducătorul autoturismului cu nr. (...) (f.11). Apoi, martorul R. S. confirmă că după circa 10 minute, același autoturism cu nr. (...) s-a întors, deplasându-se pe str. K. în direcția str. T V., la volan fiind tot B. P.-A. care a oprit lângă tir, a discutat iar cu martorul, după care a plecat spre oraș. În momentul în care numitul B. P. A., aflat tot la volanul autoturismului arătat, s-a întors din oraș, susnumitul a ignorat semnul de oprire regulamentară a agenților de poliție veniți la solicitarea martorului R. determinându-i pe polițiști să-l urmărească cu autoturismul de serviciu (f.37-41). Situația este confirmată și de martorul F. A.-S. care a și urmărit cele două mașini astfel că a văzut că BMW-ul a oprit pe trotuar și că în acesta se afla o singură persoană, șoferul, care a fost imediat reținut de unul dintre polițiști, confirmând că evenimentul s-a produs în jurul orelor 730. Martorul a mai arătat că șoferul era B. A., fiul lui B. P. A. a mai declarat că B. P.-A. a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest, dar că nu a invocat faptul că nu el ar fi condus autoturismul (f.45- 48). În același sens sunt și declarațiile martorilor B. S. și B. I., cei doi agenți de poliție care au dirijat circulația pe str. K. în dimineața zilei de (...). În plus, ambii au mai arătat că nu au văzut nicio persoană ieșind din imobilul cu nr. 100 (în fața căruia oprise B. P.- A. și în care locuiește), dar și că B. P.-A. nu și-a motivat în vreun fel refuzul și nu a invocat că nu el ar fi condus autoturismul (f.54-65). În acest context, sunt evident mincinoase declarațiile inculpaților B. P. și T. I.-A. potrivit cărora ar fi plecat cu toții de la petrecere incepând cu ora 7,00 cu autoturismul condus de B. P., că n-au oprit în dreptul tirului și n-au avut nici un conflict cu martorul, că numitul B. P. A. și-a adus aminte că și-a uitat în mașină telefonul, motiv pentru care a cerut cheile de la tatăl său, inculpatul B. P., și s-a întors la autoturism, susținînd asfel declarația numitului B. P. A. potrivit căreia nu a condus autoturismul și că a fost justificat refuzul recoltării probelor biologice. Cum declarația martorului R. S. se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, esențiale fiind evenimentele care au debutat cu cel care l-a determinat pe martor să apeleze servicul 112, nu prezintă relevanță evidențierea eventualelor fapte petrecute anterior orei 6,30 astfel cum au solicitat inculpații. Totodată, nu este întemeiată susținerea potrivit căreia instanța ar fi reținut ca moment al consumării faptei altă dată decât cea menționată în actul de sesizare deoarece declarațiile mincinoase sunt cele din dosarul nr. (...) a J. Z., dosar unitar, în conținutul căruia se include și dosarul de urmărire penală nr. 2401/P/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Zalău care conține actele de urmărire pe baza carora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților. De asemenea, nu se poate susține că inculpații au comis mai multe infracțiuni de mărturie mincinoasă atâta timp cât declarațiile lor vizează aceeași împrejurare și aceeași stare de fapt asupra căreia au fost chestionați. Pentru toate aceste motive, Curtea reține că instnața de fond a reținut corect că cei doi inculpați au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă și a dispus condamnarea acestora la câte o pedeapsă corespunzător individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalitășii de executare, fiind în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. B C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații B. P. și T. I. A., iar sentința penală atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică. Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 100 lei onorar pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va oblig inculpații să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații B. P. și T. I. A. împotriva sentinței penale nr. 43 din 26 ianuarie 2011 a J. Z.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. I. M. GREFIER, LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond. C.R.Cioplan
| ← Decizia penală nr. 404/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 152/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
