Încheierea penală nr. 17/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/A6
ÎNCHEIERE din 17 august 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : C. I.
: L. H.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - V. G.
S-a luat spre examinare cererea de abținere formulată de d-na judecător
A. D. L., în cauza ce face obiectul dosarului nr. (...)/a6 al Curții de A. C.
În susținerea cererii formulate au fost invocate dispozițiile art. 48 alin. 2 și art.50 Cod procedură penală, respectiv că soțul acesteia, judecător L. M., din cadrul Secției P.e a T. C. a pronunțat în prezenta cauză încheierea penală atacată în data de (...).
Soluționarea cauzei s-a făcut fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a procedat la examinarea declarației de abținere.
Reprezentantul P. solicită admiterea cererii de abținere, fiind incidente dispozițiile art. 48 alin. 2 și art.50 Cod procedură penală.
C U R T E A
În cauză a fost formulată cerere de abținere de către d-na judecător A. D.
L. fiind invocate dispozițiile art. 48 alin. 2 și art.50 Cod procedură penală.
Examinând actele existente la dosarul cauzei s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 48 alin. 2 și art.50 Cod procedură penală.
S-a reținut că motivul abținerii este acela că soțul acesteia, judecător L.
M., din cadrul Secției P.e a T. C. a pronunțat în prezenta cauză încheierea penală atacată în data de (...), împrejurare față de care cererea de abținere a d- nei judecător A. D. L., urmează să fie admisă, iar în baza art.98 alin.7 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin H. nr.387/2005, modificată prin H. nr. 3. ale C.S.M., cauza urmează să fie soluționată de completul M. Ș., C. I. și L. H., stabilit prin planificarea de permanență.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
In temeiul art. 52 Cod procedură penală admite cererea de abținere formulată de d-na judecător A. D. L. în soluționarea prezentei cauze privind pe inculpatul C. C., constatând că este incident cazul de incompatibilitate prev.de art. 48 alin. 2 și art.50 Cod procedură penală.
In baza art.98 al.4 din Hot. nr.387/2005 a C.S.M., prezenta cauza va fi soluționată de completul alcătuit din judecătorii M. Ș., C. I. și L. H..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 august 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREIFER M. Ș. C. I. L. H. L. S.
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)/a6
DECIZIA PENALĂ NR. 1252/R/2011
Ședința publică din 17 august 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : C. I.
: L. H.
GREFIER : L. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. C., împotriva încheierii penale din data de (...) a T. C., pronunțată în dosar nr.(...), prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului C. C., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev.de art.329 alin.1 și 2 C.penal cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal și art.37 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. Călin Budișan, din cadrul Baroului
C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se constate, în principal, că arestarea este nelegală și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și nu există temeiuri noi cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. A. că a invocat la instanța de fond anumite excepții și susține că arestarea este nelegală. În cauză lipsește rezoluția de începerea urmăririi penale. Potrivit disp.art.228 C.pr.pen., singurul act care poate să fie actul de începerea urmăriri penale este rezoluția începerii urmăririi penale, acest lucru fiind obligatoriu. Inculpatului i-au fost încălcate dreptul de a fi prezent și dreptul de a fi asistat de apărător ceea ce atrage nulitatea absolută a tuturor actelor succesive. S-a dat o interpretare de către instanță că este vorba de o nulitate relativă și nu există obligativitatea organului de urmărire penală să dispună începerea urmăriri penale prin rezoluție. M. stării de arest este nelegală. În cauză sunt incidente disp.art.5 paragraful 3 lit.a din C.. Prin încheierea de declinare a competenței, s-a analizat că nu subzistă cazul prev.de art.148 lit.a C.pr.pen. Se reține în încheierea recurată că încă nu s-a depășit acel termen rezonabil. Au fost 12 termene de judecată la care nu s-a întâmplat nimic,fapt care nu poate fi imputabil inculpatului. Inculpatul din momentul arestării nu a avut posibilitatea de a pune întrebări părților. A. că inculpatul este cercetat pentru fapte comise în anul 2002. Raportat la încadrarea juridică a intervenit prescripția răspunderii penale și există șanse mari ca până la epuizarea căilor de atac să intervină prescripția specială. A. că pentru ceilalți coinculpați din dosarul disjuns, cea mai mare pedeapsă primită de unul din aceștia a fost de trei ani. Inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte, acesta nu și-a văzut familia de 12 ani de zile. În cazul nerespectării obligațiilor, se poate dispune rearestarea inculpatului.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale recurate. Cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Este adevărat că infracțiunea care face obiectul judecății în primă instanță a fost comisă în anul 2002 dar asta nu înseamnă că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat în anul 1991 pentru săvârșirea infracțiunilor de lovituri cauzatoare de moarte și ultraj contra bunelor moravuri. Chiar dacă nu s-a reținut un alt motiv de arestare preventivă, inculpatul s-a prezentat sub o altă identitate atunci când s-a aflat în străinătate. Lăsarea în libertate a inculpatului ar crea condiții favorabile pentru ca acesta să comită noi fapte prevăzute de legea penală.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, solicită punerea lui în libertate. În străinătate nu a fost încunoștiințat despre acest dosar.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 9 august 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) a T. C., în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului C. C., fiul lui N. și G., născut la data de (...) în loc. Bălăcești, jud. G., CNP 1., deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a constatat că există indicii temeinice la dosarul cauzei, în sensul dispozițiilor art.143 C.pr.pen., din care să rezulte că inculpatul este autorul faptelor prevăzute de legea penală reținute în sarcina lui (fapte constând în aceea că, în cursul anului 2002, în complicitate cu mai multe persoane din România, respectiv inculpații A. C., M. G., M. I.-R. și N. C., a racolat părțile vătămate M. M., M. L., R. C.-L., H. A., R. A.-I., C. R., N. C.-L. și Bob L.-C., pe care le-a traficat în Spania, unde le-a plasat la diferite bordeluri în vederea practicării prostituției și pentru exploatarea sexuală în beneficiul propriu), indicii ce rezultă din declarațiile părților vătămate (chiar și declarațiile luate părților vătămate anterior punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului C. C. putând avea calitatea de mijloc de probă, deoarece sunt menționate într-un proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare), declarațiile celorlalți inculpați condamnați definitiv în dosarul din care a fost disjunsă prezenta cauză, precum și din depozițiile martorilor audiați după data punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului.
Referitor la temeiul prev. de art.148 lit.f C.pr.pen. este de menționat că și acesta este incident în cauză, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mult mai mare de 4 ani închisoare, existând totodată probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, infracțiunea de care este acuzat inculpatul, pe care acesta nu o recunoaște, este una foarte gravă, transfrontalieră, la dosar existând indicii că acesta s-a întreținut pe sine din exploatarea sexuală a mai multor femei dispuse să se prostitueze, impunându-le prostituarea necondiționată. Faptul că au trecut aproape 9 ani de la demararea prezentului proces penal nu înseamnă că fapta inculpatului nu este la fel de gravă, pe toată perioada scursă inculpatul fiind arestat de două ori în lipsă, împotriva sa fiind emis și un mandat european de arestare. D. fapta sa ar fi părut mai puțin gravă pe măsura trecerii timpului, atunci organele de urmărire penală nu s-ar fi preocupat de căutarea inculpatului în toată această perioadă și nu ar fi fost emis mandatul european de arestare, în baza căruia a și fost arestat în cele din urmă, în Italia.
În plus, un lucru deloc de neglijat este faptul că inculpatul a „. identitatea unei alte persoane pe nume P. P., identitate pe care nu ar fi avut sens să o preia dacă nu urmărea să se sustragă răspunderii penale pentru faptele comise. Această împrejurare, de una singură, nu poate fi avută în vedere pentru reținerea cazului prev. de art.148 lit.a C.pr.pen. deoarece nu există date că se datorează prezentului proces penal, dar denotă faptul că există riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să se sustragă de la judecată (motiv considerat suficient de către C. pentru a menține în arest o persoană). Aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost condamnat în cursul anului
1999 la o pedeapsă privativă de libertate și s-a sustras de la executarea acesteia prin plecarea în S.
În acest sens, este important de precizat că inculpatul este recidivist, având anterior o condamnare de 9 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă rezultantă aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovituri cauzatoare de moarte și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prin sentința penală nr. 57/(...) a J. G., față de care prezenta infracțiune este comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie, precum și o condamnare la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 25/(...) a J. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și fals privind identitatea.
În sfârșit, referitor la susținerile apărătorilor inculpatului conform cărora, în speță, s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, întrucât este arestat de aproape un an, acestea sunt neîntemeiate, fiind binecunoscut faptul că, potrivit jurisprudenței C., la aprecierea caracterului rezonabil al duratei arestării preventive, se ia în considerare, în afară de gravitatea infracțiunii comise și existența unor indicii serioase cu privire la vinovăția inculpatului, și alte criterii cum ar fi pericolul ca inculpatul să se sustragă procedurilor sau riscul de a săvârși noi infracțiuni, cel puțin ultimul dintre aceste criterii (riscuri) fiind incident în speță (așa cum am arătat mai sus) și justificând cercetarea inculpatului în continuare în stare de arest preventiv.
Față de cele menționate mai sus, tribunalul a apreciat că arestarea inculpatului este temeinică și legală, impunându-se menținerea ei pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs întermenul legal inculpatul C. C. care a solicitat în principal să se constate căarestarea este nelegală și că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri au încetat și nu mai există temeiuri noi care să o justifice, iar în subsidiar să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea recursului promovat s-a arătat că în fața instanței de fond au fost invocate mai multe excepții și nulități care însă au fost respinse. S-a mai susținut că durata arestului preventiv a depășit limitele rezonabile deoarece până la acest moment au fost 12 termene de judecată la care nu s-a întâmplat nimic, fapt care însă nu este imputabil inculpatului și că inculpatul este cercetat pentru fapte comise în anul 2002.
Apărătorul ales al inculpatului C. C. a mai arătat că clientul său a fost cercetat într-un dosar care ulterior s-a disjuns împreună cu alți inculpați față de care s-a pronunțat deja o hotărâre definitivă de condamnare cea mai mare pedeapsă primită de aceștia fiind de 3 ani închisoare.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până în acest moment al procesului penal șiavând în vedere disp.art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea constată că este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Inculpatul C. C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca din data de 24 sept.2010 pentru comiterea infracțiunii de proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin.1 și 2 Cp. cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.a C.p. constând în aceea că, după condamnarea definitivă la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sent.pen.25/1999 a J. A. și înainte de începerea executării pedepsei, în perioada august - decembrie 2002, în baza unei înțelegeri prealabile cu numiții A. C., N. C. T. I. R. și M. G., direct sau prin persoane interpuse a îndemnat, înlesnit și tras foloase de pe urma practicării prostituției de către M. M., M. L.,
R. C., R. A. I., C. R. (fostă Pui) , N. C. L. și Bob L. C. (fostă Sâmboan).
Prin acest rechizitoriu s-a mai arătat că prin încheierea penală 31/C din
21 febr.2006 a J. C.-N. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe o durată de 30 de zile având în vedere că acesta a mai suferit o condamnare de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentpen.57/1991 a T. G. fiind arestat la data de 26 dec.1990 și liberat condiționat la data de 30 ian.1995 cu un rest neexecutat de 1973 de zile.
Investită cu soluționarea prezentului dosar Judecătoria Cluj-Napoca a procedat la audierea inculpatului C. C. care a uzat de dreptul procedural de a nu da declarații în fața instanței, precum și a martorilor Bob L. C., N. C. L. și H. S. și la același termen de judecată din 14 oct.2010 a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de proxenetism prev.de art.329 alin.1, 2 C.p. cu aplic.art.41 alin.2 C.p.și art.37 lit.a C.p. în infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea 778/2001 cu aplic.art.41 alin.2 și 37 lit.a C.p.
Prin hotărârea 843/2010 această instanță a admis excepția necompetenței materială a J. C.-N. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T. C. ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei.
Dosarul astfel declinat a fost înregistrat pe rolul T. C. la data de 18 noiembrie 2010, cauza suferind numeroase amânări până la termenul de judecată din 9 august 2011, interval în care s-a discutat doar menținerea măsurii arestului preventiv și unele excepții și nulități invocate de apărătorul ales al inculpatului.
La termenul de judecată din 22 martie 2011 Tribunalul Cluj a pus în discuția părților, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. C. din infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1, 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și art.37 lit.a C.p. în infracțiunea de proxenetism prev.de art.329 alin.1 și 2 C.p. cu aplic.art.41 alin.2 și 37 lit.a C.p. și excepția necompetenței materiale a T. C. dacă se va proceda efectiv la schimbarea încadrării juridice așa cum s-a pus în discuție.
Prin sentința penală nr.122/2011 a acestei instanțe s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului de maniera în care a fost pusă în discuție, a fost admisă excepția de necompetență a T. C., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea J. C.-N. și constatând că a intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca, a fost sesizată Curtea de A. C. pentru soluționarea acestuia.
Curtea de A. C. în dosarul nr.(...) a tranșat problema ridicată în fața sa și a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C. C. în favoarea T. C.
Cauza a revenit pe rolul T. C. fixându-se termen pentru soluționarea cauzei la data de 19 aprilie 2011.
Cauza a fost amânată în continuare, fie pentru că s-a constatat lipsa de procedură cu unele dintre părțile vătămate, fie pentru a se cita cu mandate de aducere martorii și părțile vătămate care nu au fost audiate la instanța inițial investită cu soluționarea prezentei cauze.
La termenul din 9 aug.2011 s-a constata lipsa de procedură cu părțile vătămate Bob L. C. și N. C. L. și un viciu de procedură cu partea vătămată H. , neexecutarea mandatului de aducere în ceea ce-l privește pe martorul G. C. și s-a solicitat efectuarea unor adrese către SEIP C. pentru a se comunica domiciliile a doi martori.
Instanța de recurs a fost o analiză mai exhaustivă a celor petrecute pe parcursul termenelor de judecată pe care această cauză le a avut pe rolul diferitelor instanțe din C. deoarece apreciază că durata arestului preventiv a inculpatului C. C. a depășit o durată rezonabilă, iar această depășire a rezonabilității duratei prevenției se datorează, parțial, lipsei de fermitate a organelor judiciare care nu au luat toate măsurile prevăzute de lege pentru a asigura buna desfășurare și cu celeritate a procesului penal cu atât mai mult cu cât inculpatul se află în stare de arest iar parțial datorită intervalului extrem de mare de la momentul comiterii faptei la momentul sesizării instanței de judecată de către organele de urmărire penală.
Trebuie menționat că față de inculpatul C. C. a fost confirmată arestarea preventivă dispusă prin mandatul de arestare preventivă 19/u din 28 febr.2006 emis de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 1 sept.2010. De la acest moment a trecut aproape un an, an în care competența de soluționare a cauzei a fost declinată de la Judecătoria Cluj-Napoca lka Tribunalul Cluj ca urmare a schimbării încadrării juridice, iar de la Tribunalul Cluj înapoi la Judecătoria Cluj-Napoca, urmare a aplicării disp.art.334 C.p.p.
Instanța de control judiciar critică această manieră de desfășurare a procesului penal în condițiile în care în cauză au fost audiați doar trei martori dintre care doi s-a constatat de tribunal că au calitate de părți vătămate, inculpatul prevalându-se de dreptul la tăcere.
Tribunalul Cluj nu a administrat nicio probă în mod direct și în condiții de contradictorialitate și oralitate și a constatat după 5 termene de judecată că este necompetent material să judece această cauză.
În plus, Tribunalul Cluj nu a făcut aplicarea disp.art.327 C.p.p. deși acest lucru i-a fost solicitat chiar de apărătorul inculpatului constatându-se imposibilitatea audierii unor martori sau a unor părți vătămate conform proceselor verbale de neexecutare a mandatelor de aducere cu privire la aceste persoane.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit și statuat în nenumărate decizii că judecarea în stare de arest preventiv a unei persoane acuzate de comiterea unor infracțiuni trebuie să constituie o stare de excepție iar nu regula. Același for, prin practica sa constantă a arătat că durata detenției preventive nu trebuie să depășească o limită rezonabilă, iar rezonabilitatea privării de libertate se apreciază în funcție de trei criterii principale, mai exact complexitatea cauzei, atitudinea persoanei acuzate și atitudinea organelor judiciare.
Instanța ierarhic superioară analizând aceste trei criterii constată că nu ne aflăm în prezența unei cauze deosebit de complexe, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni săvârșite în formă continuată și care a vizat un număr de 7 persoane vătămate.
Această cauză, așa cum am arătat și anterior, a fost disjunsă, inculpatul fiind cercetat inițial alături de numiții A. C., N. C., T. I. R. și M. G. persoane care au fost deja condamnate definitiv pentru săvârșirea unor fapte similare. Având în vedere că durata procedurii față de aceste persoane a fost de circa 2 ani de zile de la momentul comiterii faptei cauza fiind soluționată definitiv prin dec.pen.730/R din 17 nov.2004 a Curții de A. C., inculpații fiind trimiși în judecată în cursul anului 2003, iar față de inculpatul C. de 1 an de zile instanțele de judecată nu au reușit să administreze decât o mică parte din probatoriul din faza de urmărire penală, opinăm că este un argument în plus acest fapt că nu este vorba de o cauză cu o complexitate deosebită.
În ceea ce privește atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta s-a folosit de dreptul de a nu da nicio declarație în fața organelor judiciare, drept care este recunoscut de C. de procedură penală și care nu trebuie privită ca o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale. Acest inculpat nu a formulat cereri care să tergiverseze soluționarea cauzei și care să poată fi considerate a fi abuzive, exercitându-și dreptul de a formula o cerere de liberare sub control judiciar și de a formula recurs împotriva încheierilor prin care a fost menținută starea de arest preventiv.
Atitudinea autorităților judiciare însă lasă de dorit sub aspectul diligenței depuse pentru a soluționa cu celeritate acest dosar. Deși faptele presupuse comise de inculpat au fost săvârșite în cursul anului 2002 față de acesta s-a început urmărirea penală în anul 2003 fiind cercetat inițial în același dosar cu inculpații anterior menționați. Cauza a fost disjunsă față de inculpatul C. la data de 3 oct.2003 întocmindu-se referatul de terminare a urmării penale la data de 12 iulie 2007, iar rechizitoriul întocmindu-se în cursul anului 2010. Acest parcurs extrem de lung al urmăririi penale pentru fapte la a căror săvârșire au contribuit inculpați care în 2004 erau deja condamnați definitiv doar cu motivarea că inculpatul C. se sustrage de la urmărire penală este greu de acceptat.
Pentru aceste motive Curtea constată că durata arestului preventiv a depășit limitele rezonabile și în consecință, va admite recursul declarat de către inculpat împotriva încheierii atacate, va dispune revocarea măsurii arestului preventiv și apreciind că pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica ca inculpatul C. să se sustragă de la judecată va dispune luarea față de acesta a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Instanța de recurs constată că există la acest moment probe și indicii de natură a convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca și că atitudinea de care inculpatul a dat dovadă după momentul liberării sale condiționate de a părăsi teritoriul României și de a se stabili în străinătate este de natură a îndreptăți instanța să presupună că fără luarea unei măsuri preventive față de acesta, acesta s-ar putea sustrage de la judecată împiedicând buna desfășurare a procesului penal.
Pentru a asigura prezența inculpatului în fața instanței, Curtea i-a impus acestuia în baza art.145 alin.1/1 alin.1/2 și art.145/1 C.p.p. obligațiile de a se prezenta în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat, de a se supune programului de supraveghere întocmit de Secția de P. în raza căreia își are domiciliul, de a nu schimba domiciliul decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată, de a nu deține, nu folosi, de a nu purta nicio categorie de arme și de a nu comunica direct sau indirect și de a nu se apropia de părțile vătămate, părțile civile, martorii și persoanele împreună cu care a comis fapta ce constituie obiectul prezentului dosar, persoane menționate în rechizitoriu.
Inculpatului i s-a atras atenția asupra prevederilor art. 145 alin.3 C.p.p.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul C. C. - fiul lui N. și G., născut la (...) în loc. B., jud. G., CNP 1., deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f. nr. din data de (...) a T. C., pe care o casează în întregime. Rejudecând, în baza art. 1451 C.pr.pen. înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi țara iar în baza art. 145 alin. 11 și art. 1451 C.pr.pen. impune acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații: a) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză; b) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat; c) să nu își schimbe locuința din comuna B., sat P., jud. G. decât cu încuviințarea prealabilă a instanței; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. e) să nu comunice, direct sau indirect și să nu se apropie de părțile vătămate, părțile civile, martorii și persoanele împreună cu care a comis fapta menționați în rechizitoriu. Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 3 ind. 4 C.pr.pen. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 17 august 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREIFER M. Ș. C. I. L. H. L. S. Red. M.Ș. Dact.SzM/3 ex./(...) Jud.fond..M.L.
| ← Decizia penală nr. 1423/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 729/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
