Decizia penală nr. 729/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

D. P.Ă NR.729/R/2011

Ședința publică din data de 10 mai 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : I. M.

: V. V. A. GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin

PROCUROR : V. GĂZDAC

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. I. C., împotriva sentinței penale nr. 47 din 25 ianuarie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev.de art.86 alin.1 din OUG 1. republicată și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, prev.de art.85 alin.1 și 2 din OUG 1. republicată cu aplic.art.37 lit.b C. și art.33 lit.b C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.R. C. C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul L. I. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, prin reținerea art.74 lit.c C., aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege fără aplicarea vreunui spor având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev.de art.72 C.. Solicită a se ține seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea faptei și nu a pus în pericol viața participanților la trafic. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală. Apreciază că pedepsele stabilite pentru cele trei infracțiuni reținute sunt la limita minimă și având în vedere starea de recidivă, instanța, în mod justificat a aplicat acel spor. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

C U R T E A

Deliberand retine ca prin sentința penală nr. 47/(...) a Judecătoriei C. N., în baza art. 86 al. 1 din OUG 1., R cu aplicarea art. 37 lit. b, a fost condamnat inculpatul L. I.-C., cetățean român, fiul lui N. și M., născut la data de 7 noiembrie 1985 sat C., jud. C., CNP

1., domiciliat în sat C., F., jud. C. f.f.l. în C.-N., str. C., nr. 50, jud. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere.

S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 445/25 iulie 2006 pronunțată decătre Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 210/29 septembrie 2006 pronunțată de către Curtea de A. C.

În baza art. 85 al. 1 din OUG 1., R cu aplicarea art. 37 lit. b a fost condamnat inculpatul L. I.-C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 85 al. 2 din OUG 1., R cu aplicarea art. 37 lit. b a fost condamnat inculpatul L. I.-C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 33 lit. b din C. s-a constatat că cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință au fost săvârșite în condițiile concursului ideal de infracțiuni.

În baza art. 34 lit. b din C. au fost contopite cele trei pedepse de 1 an închisoare, și s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute 1 a n și 6 lu n i î n ch isoa re în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.

În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Onorariile avocaților desemnați din oficiu de cate 200 lei au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis în dosarul nr.

5103/P/2010 din data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de liberate a inculpatului L. I. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev.de art.86 alin.1 din OUG 1. și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu numere de înmatriculare false prev.de art.85 alin.1 și 2 din OUG 1. cu aplicarea art.37 lit.b C. și art.33 lit.b C.

În actul de sesizare a fost reținută următoarea stare de fapt:

La data de (...), în jurul orelor 23.50, organele de poliție din cadrul Secție 7 au oprit pentru control pe str. T. V. autoturismul marca Fiat Punto cu nr. de înmatriculare Cj-0., care circula neregulamentar pe direcția A. C.-N., la volan aflându-se inculpatul L. I. C. A. a fost testat cu aparatul alcooltest care a indicat o concentrație de 0,33 mg/l alcool pur în aerul expirat. Cu această ocazie s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere și în urma verificării actelor autoturismului s-a stabilit de către organele de poliție faptul că autorizația de circulație provizorie emisă pe numele M. C. a expirat de la data de (...)

Situația de fapt expusă în actul de sesizare al instanței a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii din data de (...) (f.4,5), rezultat alcooltest ( f.6), adresa nr.96411 din (...) a S.ui P. Comunitar Regim Permise de C. și Î. A. (f.16), autorizație de circulație provizorie( f.18), declarație martor M. G. (f.22,23), Z. F. (f.24,25), S. B.( f.26), decalarație învinuit (f.7,9), proces-verbal de identificare din data de (...) (f.13).

În cursul cercetării judecătorești au mai fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor Z. F. (f.28) și M. G. (f.29).

Inculpatul a fost judecat în lipsă, întrucât nu a putut fi pus în executare mandatul de aducere emis în temeiul dispozițiilor art.183 C.p.p. ( f.25) inculpatului i s-a asigurat dreptul la apărare prin desemnarea unui avocat din oficiu.

Analizând actele dosarului și ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

În fapt, în data de (...), în jurul orelor 23.50, inculpatul L. I. C. a fost surprins de către organele de poliție din cadrul Secție 7, în urma opririi pentru control, pe str. T. V. din C.-N., conducând autoturismul marca Fiat Punto cu nr. de înmatriculare Cj-0., fără a poseda permis de conducere și cu autorizația de circulație provizorie emisă pe numele M. C. expirată de la data de (...). Aceste aspecte reies din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii din data de (...) (f.4,5), adresa nr.96411 din (...) a S.ui P. Comunitar Regim Permise de C. și Î. A. (f.16), autorizație de circulație provizorie( f.18), declarațiile martorilor care se aflau în autoturismul condus de către inculpat la momentul săvârșirii faptei și declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale, prin care recunoaște săvârșirea faptelor.

Inculpatul circula pe direcția A. C.-N. și în autoturism se mai aflau două persoane, respectiv martorii Z. F., S. B. A. a fost testat cu aparatul alcooltest care a indicat o concentrație de 0,33 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel cum rezultă din rezultatul alcooltestului (f.6 dosar u.p.)

Apărările inculpatului formulate cu ocazia declarației date în data de (...) (f.28-30 dosar u.p.), potrivit cărora acesta nu știa faptul că numerele de înmatriculare nu sunt valabile întrucât nu știe să citească și a cumpărat mașina de curând, neaducându-i-se la cunoștință de către vânzător acest fapt, sunt neîntemeiate și se contrazic cu celelalte declarațiile date de către inculpat în care acesta a arătat faptul că a circulat cu autoturismul după expirarea valabilității autorizației de circulație, fără să conteste acest fapt.

În drept, fapta inculpatului L. I. C., care în data de (...), în jurul orelor 23.50 a condus autoturismul marca Fiat Punto cu nr. de înmatriculare Cj-0., pe direcția A.-C.-N., fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art.86 al.1 din OUG 1. R privind circulația pe drumurile publice.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

Locul săvârșirii faptei, respectiv pe drumurile publice, reprezintă element constitutiv al acestei infracțiuni și este întrunit în speța de față, astfel cum reiese din probatoriul administrat.

Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru siguranța circulatiei pe drumurile publice iar existența raportului de cauzalitate între acțiunea săvârșită și urmarea imediată este prezumată, fiind vorba despre o infracțiune de pericol abstract.

Sub aspectul laturii subiective infractiunea a fost săvârșită cu intenție directă, formă a vinovăției reglementată de art.19 alin. 1 pct. 1 lit. a. Inculpatul a prevăzut urmarea faptei sale, crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, neavând cunoștiințele necesare conducerii unui autoturism, în special cele teoretice și a urmărit producerea rezultatului.

Fapta inculpatului L. I. C., care în data de (...), în jurul orelor 23.50 a condus autoturismul marca Fiat Punto cu nr. de înmatriculare CJ-0., pe direcția A.-C.-N., după expirarea la data de (...) a valabilității autorizației provizorii de circulație în bază cărui a a fosta atribuit numărul de înmatricualre, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat prevăzută de art.85 alin.1 din OUG 1. și pedepsită cu închisoare de la unu la 3 ani.

Acțiunea, element material a laturii obiective a acestei infracțiuni constă în conducerea pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, element constitutivîntrunit în cauză întrucât odată cu expirarea autorizației de circulație autoturismul nu mai este înmatriculat valabil conform dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice.

Urmarea imediată constă în crearea unui stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice prin faptul că autoturismul care nu posedă autorizația prevăzută de lege pentru a circula pe drumurile publice este prezumat a nu îndeplini toate condițiile privind buna funcționare în condiții de siguranță pentru participanții la trafic iar raportul de cauzalitate este și în acest caz prezumat de către legiuitor prin însăși incriminarea faptei.

Sub aspectul laturii subiective infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă, formă a vinovăției reglementată de art.19 alin. 1 pct. 1 lit. b. Inculpatul a prevăzut urmarea faptei sale, crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, dar, deși nu a urmărit acest lucru, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Fapta inculpatului L. I. C., care în data de (...), în jurul orelor 23.50 a condus autoturismul marca Fiat Punto cu nr. de înmatriculare CJ-0., pe direcția A.-C.-N., după expirarea valabilității acestui număr, la data de (...), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare prevăzută de art.85 alin. 2 din OUG 1. și pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani.

Acțiunea, element material a laturii obiective a acestei infracțiuni constă în conducerea pe drumurile publice a unui autoturism cu număr de înmatriculare fals, element constitutiv întrunit în cauză întrucât inculpatul a utilizat un număr de înmatriculare a cărei valabilitate expirase și care astfel nu corespunde realității.

Sub aspectul laturii subiective infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă, formă a vinovăției reglementată de art.19 alin. 1 pct. 1 lit. b. Inculpatul a prevăzut urmarea faptei sale, crarea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, dar, deși nu a urmărit acest lucru, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Apărarea formulată de către inculpat cu privire la necunoaștere împrejurării că autorizația a expirat, au fost înlăturată de către instanță întrucât nu întrunește condițiile erorii de fapt, cauză care înlătură răspunderea penală prevăzută de art.51 alin.1 C.

Neverificând valabilitatea actelor autoturismului cumpărat, fapt ce putea să-l facă chiar dacă nu știe să citească, solicitând ajutorul unei alte persoane, inculpatul a acceptat posibilitate ca acestea să nu fie valabil întocmite, ceea ce implică acceptarea faptului că este posibil ca el să circule cu autoturismul încălcând normele legale privind circulația pe drumurile publice, inclusiv cele a căror încălcare atrage răspunderea penală, fiind deci, în prezența unei intenții eventuale. Situația ar fi fost diferită dacă inculpatul ar fi efectuat verificările impuse în sarcina oricărui conducător auto, fără însă a descoperii neregulile, întrucât în acest caz eroarea ar fi fost caracterizată de o culpă cu prevedere iar acțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate numai dacă sunt săvârșite cu forma de vinovăție a intenției, astfel cum prevede art.19 alin.2 din C., în textul de incriminare prev. de art.85 OUG 1. nefiind prevăzută posibilitatea săvârșirii acestor infracțiuni din culpă.

În concluzie, faptul că neștiind să citească, inculpatul nu a verificat valabilitatea autorizației, este un aspect lipsit de relevanță juridică întrucât eroarea asupra unui element constitutiv al infracțiunii are ca și efect înlăturarea elementului subiectiv al infracțiunii doar în măsura în care este invincibilă, respectiv nu a putut fi evitată, cu toată diligența autorului. Or, în speță, așa cum s-a arătat nu este vorba nici măcardespre o eroare culpabilă din partea inculpatului ci pur și simplu de o indiferență, aceasta caracterizând intenție eventuală și excluzând efectele erorii.

Instanța a reținut cu privire la cele trei infracțiuni, faptul că au fost săvârșite în condițiile concursului ideal de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. b C. întrucât acțiunea săvârșită de către inculpat, respectiv conducerea autoturismului pe drumurile publice în condițiile descrise mai sus întrunește elementele constitutive a trei infracțiuni distincte.

Văzând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.14), instanța a constatat faptul că fiecare din cele trei infracțiuni au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b C., raportat la pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 445/25 iulie 2006 pronunțată de către Tribunalul Cluj, definitivă prin D. penală nr. 210/29 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de A. C. A. pedeapsă este considerată executată la data de (...), când a început să curgă termenul de reabilitare de 3 ani prevăzut de art.134 C. A., s-a observat că la data săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință nu s-a împlinit acest termen și astfel nu sunt aplicabile dispozițiile art.38 C. care reglementează condamnările care nu atrag starea de recidivă.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 din C.proc.pen, respectiv dispozițiile generale ale Codului P., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, acesta este unul relativ ridicat având în vedere faptul că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță mare având trei pasageri în mașină și nesocotind regulile de circulatie. În plus, acesta a consumat și băuturi alcoolice și deși nu s-a constatat o depășire a limitelor legale, acest aspect este în măsură să agraveze faptele sale. Chiar dacă, așa cum susține inculpatul, ar fi urmat cursuri auto și ar prezenta abilități pentru conducerea autoturismului, astfel cum reiese din declarațiile martorilor aflați în autoturism care susțin faptul că nu și-au dat seama că inculpatul nu posedă permis de conducere, fapta acestuia este de o gravitate sporită ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită după consumul de băuturi alcoolice și fără ca inculpatul să posede un minim de cunoștințe teoretice prind activitatea de conducere pe drumurile publice.

Cu privire la persoana inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că acesta se află la prima încălcare a legii penale însă, nu poate trece cu vederea conduita acestuia față de procesul penal pornit împotriva sa, acesta sustrăgându-se de la prezentarea în fața instanței și dovedind astfel o atitudine de indiferență, nu numai față de legea penală și celelalte norme juridice care reglementează activitate de conducerea a autoturismelor pe drumurile publice ci și față de puterea coercitivă a organelor judiciare.

Invocarea de către inculpat a aspectului că acesta nu știe să citească, nu este de natură, așa cum s-a arătat să excludă răspunderea sa penală și nici măcar să o atenueze, fiind o împrejurare care sporește gradul de pericol social concret al faptei sale de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere, întrucât această activitate presupune dobândirea unor cunoștințe teoretice și folosirea acestora în practică.

Raportându-se la aceste criterii de individualizare, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni, este în măsură să contribuie la realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C., respectiv scopul constrângerii și reeducării inculpatului și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni

În baza art. 34 lit. b C. instanța a contopit cele trei pedepse de câte un an închisoare aplicate inculpatului. A. s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care instanța a adăugat un spor de 6 luni închisoare, raportat numărul infracțiunilor și la conduita inculpatului atât înainte, cât și după săvârșirea infracțiunilor, urmând ca inculpatul să execute 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție.

Instanța a apreciat că aplicarea unui spor de 6 luni închisoare este necesară pentru a sancționa pluralitatea de infracțiuni săvârșite de către inculpat care a nesocotit în mod repetat normele legale privind circulația pe drumurile publice, punând în pericol siguranța participanților la trafic.

În privința modului de individualizare a executării pedepsei, instanța a apreciat că se impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate, având în vedere pluralitate infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, atitudinea de totală indiferență a inculpatului cu privire la orice reguli de circulație pe drumurile publice precum și conduita acestuia manifestată pe parcursul procesului penal, neprezentându-se în fața instanței de judecată.

În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, raportat la art.64 alin.1 lit. a teza a II-a Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedepsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, apreciind că în urma săvârșirii infracțiunii acesta nu mai este demn să ocupe astfel de funcții.

În aplicarea pedepsei accesorii instanța a a vut în vedere criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal, respectiv natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, neaplicând această pedeapsă în mod automat, astfel cum a stabilit, prin D. L. Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii.

În baza art. 191 al. 1 C.p.p. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Onorariile avocaților desemnați din oficiu au fost suportate din fondurile M.ui

Justiției.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul L. I. C., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și a solicitat casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună aplicarea unei sancțiuni penale al carei cuantum sa se situeze sub minimul special prevazut de lege.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că se impune retinerea in favoarea sa a circumstantelor atenuante deoarece a recunoscut și regretat faptele comise și nu a pus în pericol viața participanților la trafic.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală si in faza de judecata, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul recurent a comis infracțiunile care fac obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:

Potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă mare postcondamnatorie, dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat, a comis mai multe infracțiuni în concurs si pe fondul consumului de alcool care, chiar daca nu a atras raspunerea penala, a sporit pericolul pentru siguranta circulatiei rutiere. De asemenea, nu poate fi ignorat faptul ca inculpatul s-a sustras judecatii ceea ce evidentiaza atitudinea constanta a acestuia in respectarea dispozitiilor legale. Totodata este justificat si sporul de pedeapsa aplicat deoarece se impune agravarea sanctiunarii din perspectiva numarului faptelor comise.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea sancțiunilor la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii sigurantei circulatiei rutiere. Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. A., „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (recurentul este recidivist), iar stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsesc în prezenta cauză;„atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se evidentiaza (inculpatul s-a sustras judecatii) si nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii.

Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motive pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Inculpatului i s-a asigurat aistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189

C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. I. C. împotriva sentintei penale nr. 47 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei C. N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

D. este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. V. V. A.

GREFIER,

LEUNȚA S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond. M.L.M.

← Încheierea penală nr. 17/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 404/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 729/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 729/2011, Curtea de Apel Cluj