Decizia penală nr. 1525/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a5
DECIZIA PENALĂ NR.1525/R/2011
Ședința publică din data de 30 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. I. - judecător JUDECĂTORI : I. C. M.
C. V.
G. : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de apel C. reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul B. S. împotriva încheierii penale f.n. din 22 septembrie 2011 a T. M., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. S., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Borz B. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului B. S., solicită admiterea recursului declarat de inculpat în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. și pe cale de consecință să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv.
În susținerea recursului arată că infracțiunea pentru care este cercetat și trimis în judecată inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, însă față de starea de fapt neclară, declarațiile martorilor care au declarat că inculpatul nu a săvârșit fapta iar încadrarea a suferit o schimbare de încadrare juridică, instanța de fond a amânat pronunțarea pentru data de ieri, fiind amânată din nou pe data de 6 octombrie 2011, întrucât dosarul era la Curtea de A. C., consideră că nefiind în prezența unei hotărâri de condamnare, trebuie să se țină seama de prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Față de aceste aspecte, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, solicită ca inculpatul să fie judecat în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală raportat la infracțiunea comisă și persoana inculpatului.
Inculpatul B. S., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat. Solicită revocarea măsurii arestării.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin încheierea penală f.n. din 22 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) în temeiul art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. S., C. - 1., fiul lui S. și E., născut la data de (...) în Sighetu Marmației, jud. M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin rechizitoriul din data de 11 iunie 2010 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 42/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul B. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. Inculpatul B. S. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr. 267 din 8 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data de 8 iunie 2010 și până la data de 7 iulie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.23/U din 8 iunie 2010. În rechizitoriu s-a susținut, în esență, că, în noaptea de 14/(...), aflându- se la locuința victimei A. G., împreună cu martora D. Ana, pentru a întreține cu aceasta relații sexuale, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a avut o altercație cu victima, împrejurare în care inculpatul a exercitat acte de violență de mare intensitate asupra victimei care au determinat decesul acesteia. După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, la data de (...) instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale. Verificând oportunitatea menținerii arestării preventive, la termenul din (...) instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent, astfel că măsura a fost menținută. De la acea dată în cauză nu au intervenit împrejurări sau date care să fi determinat schimbarea temeiurilor care au fundamentat luarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât cauza a rămas în pronunțare. E adevărat că inculpatul este arestat încă din 8 iunie 2010, perioadă care apare mare, însă având în vedere gravitatea faptei pe care se presupune că a comis-o dar și circumstanțele personale ale acestuia, și anume faptul că este recidivist, justifică menținerea stării de arest. Având în vedere probele administrate, instanța de fond a apreciat că, perioada în care inculpatul a fost cercetat în stare de arest nu poate fi considerată drept excesivă, raportat la natura și gravitatea faptei de care este învinuit reflectată în limitele pedepsei prevăzute de lege se circumscriu unui termen rezonabil de menținere a acestei stări chiar dacă este cea mai gravă dintre măsurile preventive. Pe cale de consecință și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, cel puțin până la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal inculpatul B. S. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecândcauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În motivarea recursului se arată că infracțiunea pentru care este cercetat și trimis în judecată inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, însă față de starea de fapt neclară, declarațiile martorilor care au declarat că inculpatul nu a săvârșit fapta iar încadrarea a suferit o schimbare de încadrare juridică, instanța de fond a amânat pronunțarea pentru data de ieri, fiind amânată din nou pe data de 6 octombrie 2011, întrucât dosarul era la Curtea de A. C., și se consideră că nefiind în prezența unei hotărâri de condamnare, trebuie să se țină seama de prezumția de nevinovăție a inculpatului. Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat încauză este nefondat. Din examinarea dosarului aflat pe rolul T. M. rezultă că prin rechizitoriul din data de 11 iunie 2010 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 42/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul B. S. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal., luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării acestora în baza art. 148 lit. f C.pr.penală. Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunii comise, urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO , măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestuia în libertate, dimpotrivă urmează să pronunțe o soluție prin prisma disp. art. 345 C.p.p. Referitor la existența anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului -. poziția procesuală adoptată de către acesta, colaborarea cu organele judiciare, absența antecedentelor penale precum și participația penală a acestora sunt relevante într-un momentul procesual când instanța va pronunța o soluție conform art. 345 C.p.p. De asemenea susținerea nevinovăției de către inculpat nu constituie un element determinant și suficient pentru punerea acestuia în libertate, beneficiind de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii în virtutea art. 5 indice 2 C.p.p.. În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, raportat și la disp. art. 139 C.p.p. Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat. Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat. Ca atare, Curtea în baza art. 385 15 pct.1 lit. b) C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. S., împotriva încheierii penale f. nr. din 22 septembrie 2011 a T. M.. În baza art.189 C.p.p. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. S., aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 22 septembrie 2011 a T. M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. C. I. I. C. M. V. C. G. M. B. Red. ICM/ICM 4 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 1537/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 129/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
