Decizia penală nr. 1843/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.1843/R/2011
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. B.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. F. R. împotriva încheierii fără număr din data de (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. F. R., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Pușcă A. E. și apărător ales av.Pânzaru Anatol, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarul și prezentarea în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul R. F. R., arată că își însușește recursul formulat de către apărătorul său.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului R. F. R., susține că recursul privește încheierea prin care în baza art.300/2 C., s-a discutat problema menținerii măsurii arestului preventiv, hotărârea fiind de admitere a cererii formulată de către parchet, în sensul de a se menține măsura arestării preventive pe următoarele 60 de zile, stabilindu-se termen de judecată pe data de (...).
A formulat recurs împotriva acestei încheieri, apreciind că ea este netemeinică și nelegală.
Astfel, consideră că motivul de recurs ar putea fi încadrat în prev.art.149/1 al.9 C., acest articol referindu-se la problema luării măsurii arestului preventiv dar având o mare legătură cu modalitatea în care magistratul hotărăște asupra acestor probleme, respectiv de a se lua măsura, de a se menține sau de a se prelungi aceasta.
Potrivit art.149/1 al.9 C., încheierea prin care se dispune luarea măsurii,
și adaugă, și menținerea măsurii ar trebui să fie motivată.
Lecturând încheierea atacată a constatat că pe parcursul a două aliniate, instanța de judecată încearcă să își motiveze hotărârea, invocând aspecte legate de fapta în sine, fără să aducă în discuție indicii sau probe care ar justifica menținerea măsurii arestului preventiv din punct de vedere al art.148 lit.f C., pentru că este primul temei pe care-l invocă instanța în concluziile sale.
Raportându-ne la acest articol precum și la art.260/b C., apreciază că această soluție este nemotivată și solicită în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, în urma admiterii recursului formulat.
De asemenea, a constatat că în cuprinsul acestei încheieri se invocă aspectul legat de fapta pentru care este cercetat inculpatul, fapta petrecându- se în cursul anului 2010, respectiv în data de (...), atunci când partea vătămată din prezentul dosar, pe numele de V. P. ar fi fost agresat cu o sabie de către inculpat, provocându-i leziuni care ar i-ar fi putut pune viața în pericol acestei persoane, conform actelor medicale.
Instanța dezvoltă această stare de fapt în condițiile în care nu încearcă să aducă în discuție probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, preluând părerile exprimate de către parchet în rechizitor, respectiv în actul de sesizare al instanței.
Pe lângă acest lucru, instanța de judecată nu dă răspuns la acele aprecieri invocate de apărare, când s-a apreciat că probațiunea în dosar este epuizată, întrucât până la această dată, din (...), instanța de judecată a audiat toți martorii din rechizitoriu, a audiat de asemenea și martorii propuși de către părțile din prezentul dosar, iar ca și finalitate a acestei proceduri, urma să primească de la societatea comercială Orange un listing a apelurilor efectuate de pe două terminale, unul care aparține unui martor din dosar iar celălalt care aparține părții vătămate din acel dosar.
Al doilea aspect este legat de necesitatea audierii unui martor S. S., martorul care a dat autodenunț în prezentul dosar și care a fost audiat în prezența apărătorului ales de către procuror, dar a cărui declarații nu au fost luate în considerare la momentul la care s-a stabilit starea de fapt de către acuzare. A. martor, conform actelor dosarului se află în Ungaria, este arestat preventiv și există un mare semn de întrebare dacă se va putea proceda la audierea acestui martor, apărarea formulând chiar o cerere în fața T.ui S., de a se da citire acestei declarații luate în faza de cercetare penală pentru a se putea lua în considerare ca și probă la momentul la care se va stabili cu exactitate care a fost starea de fapt și a se proceda în consecință.
În modul în care instanța de judecată a analizat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, subliniază faptul că, pe de o parte, apreciază că soluția este favorabilă pentru că temeiul prev.de art.148 lit.e C., a fost înlăturat de instanță iar parchetul nu a formulat recurs cu privire la acest aspect, ar putea fi interpretat în favoarea inculpatului întrucât instanța apreciază că acest temei nu se mai regăsește pentru că inculpatul nu a luat legătura cu părțile vătămate din prezentul dosar, dovadă fiind că nici unul dintre aceste persoane care au fost audiate în faza de cercetare judecătorească nu au semnalat vreun comportament din partea inculpatului sau aparținătorii acestuia ca fiind în măsură să se influențeze poziția procesuală a acestor persoane.
În ce privește lit.f a art.148 C., arată că de la data la care s-a luat măsura arestului preventiv a trecut aproape 1 an de zile, având în vedere data de 25/(...). În această perioadă de timp, s-a finalizat cercetarea penală, inculpatul a fost trimis în judecată și s-a finalizat într-o proporție mare cercetarea judecătorească. In momentul de față, apreciază că nu se mai regăsesc acele cerințe prev.de art.136 C. Nu vede cu ce ar fi împiedicat mersul procesului penal dacă inculpatul ar fi în stare de libertate, pentru că, pe de o parte, probele administrate în totalitate și nu are cum influența martorul S. Ș. care se află arestat în Ungaria. Tocmai ca și garanție a acestui fapt a solicitat în subsidiar și își menține acest punct de vedere înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul nu a avut niciodată o atitudine recalcitrantă față de instanța de judecată, și-a exercitat dreptul la apărare care nu are nici o legătură cu recunoașterea sau nu a inculpatului, în cadrul procesului penal.
De asemenea, de la data la care s-a luat măsura arestului preventiv a trecut un termen rezonabil pentru că altfel în momentul în care discutăm de epuizarea acestei cercetări judecătorești, această măsură a arestului preventiv tinde a se transforma efectiv într-o pedeapsă.
De aceea, solicită a se constata că soluția pronunțată de Tribunalul Sălaj este și netemeinică și nefondată în condițiile în care se face o asemănare între pericolul concret pentru ordinea publică pe care trebuia să-l dezvolte instanța de judecată și pericolul social al infracțiunii. Intr-adevăr vorbim de infracțiunea de tentativă la omor calificat, la o parte vătămată care a suferit leziuni de 120-
125 zile îngriji medicale. De asemenea, solicită a se aprecia faptul că instanța de fond nu a verificat de ce în momentul de față nu se poate lua o altă măsură față de inculpat.
După aprecierea sa, este o nelegalitate pentru că instanța de judecată trebuia să verifice dacă se putea lua o astfel de măsură față de inculpat.
In consecință, solicită admiterea recursului, .și în consecință să se constate că față de inculpat se poate lua în subsidiar o altă măsură, respectiv măsura de a nu părăsi localitatea, la dosarul cauzei neexistând nici un indiciu că acesta ar încerca să se sustragă de la răspunderea penală, interesul acestuia fiind de a se finaliza cât mai urgent acest dosar.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
Consideră că nu există motivele de nelegalitate invocate de către apărătorul inculpatului, motivarea instanței fiind suficientă prin prisma circumstanțelor care necesită menținerea unei astfel de măsuri.
De asemenea, apreciază că epuizarea probatoriului nu este o condiție pentru lăsarea inculpatului în stare de libertate.
Prin urmare, subzistă raportat și la declarațiile martorilor oculari că temeiul de arestare avut în vedere de către instanță subzistă în continuare.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul R. F. R., având ultimul cuvânt, arată că este primul recursformulat împotriva măsurii arestării preventive, se află în stare de arest de aproape 1 an de zile, motiv pentru care solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea din data de (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art.3002 și 1. Cod procedură penală s-a menținut în continuare măsura arestării preventive luată față de inculpatul R. F. (fiul lui N. și M., născut la data de (...) în Nușfalău, jud. S., domiciliat în Ș. S., str.P., nr.36, bl.6, ap.17, jud. S., CNP 1.) prin încheierea penală nr.50/C/2010 a T.ui S.. S-a respins cererea de înlocuire a măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul R. F. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art.20 rap. la art.174 alin.1 Cod penal, art.175 alin.1 lit.a și i Cod penal și conducere a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prev. și ped. de art.86 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în dimineața zilei de (...) inculpatul R. F. R. s-a deplasat la domiciliul numitului V. P., l-a agresat pe acesta, în loc public, cu o sabie, provocându-i leziuni care i-au pus viața în pericol iar în data de (...) a condus pe drum public un autoturism fără a poseda permis de conducere. Procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat că, temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere următoarele considerente: Temeiul arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea penală nr.50/C din (...) a T.ui S. este cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.e și f Cod procedură penală respectiv că există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta și că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Din probele existente la dosarul cauzei rezultă existența indiciilor temeinice ale comiterii faptei de către inculpat constând în aceea că în dimineața zilei de (...) inculpatul R. F. R. s-a deplasat la domiciliul numitului V. P., l-a agresat pe acesta, în loc public, cu o sabie, provocându-i leziuni care i- au pus viața în pericol iar în data de (...) a condus pe drum public un autoturism fără a poseda permis de conducere. Prin actul de sesizare faptele inculpatului se încadrează juridic în infracțiunile de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art.20 rap. la art.174 alin.1 Cod penal, art.175 alin.1 lit.a și i Cod penal și conducere a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prev. și ped. de art.86 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Prin urmare este îndeplinită prima condiție prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală ce a fost avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive referitoare la pedeapsa prevăzuta de lege pentru fapta comisa, aceasta fiind închisoare mai mare de 4 ani. De asemenea, s-a constatat ca fiind îndeplinită și a doua condiție respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. A. pericol rezultă din natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii ei. Cu privire la dispozițiile art.148 alin.1 lit.e Cod procedură penală, instanța a constatat că din probatoriul administrat până în prezent nu a rezultat că inculpatul a încercat să influențeze martorii sau partea vătămata, ci doar ca a luat legătura cu ea pentru a se împăca, astfel încât acest temei nu a fost avut în vedere la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului . Insă faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt de o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoana asupra căreia planează astfel de acuzații grave este judecată în stare de libertate. Referitor la susținerea apărătorului inculpatului că inculpatul este nevinovat, stabilirea vinovăției acestuia urmează a se face desigur numai în urma finalizării cercetării judecătorești de către instanța învestită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza de urmărire penală pune însă în evidență până în acest moment existența indiciilor temeinice în înțelesul art.143 Cod procedură penală. Potrivit art.5 pct.1 din CEDO și art.23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatula fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a comis o infracțiune. Curtea mai reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, constituie conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legiferează o detenție provizorie";, măsura fiind conformă scopului instituit de art.5 alin.1 CEDO.Mai mult,in cauza Lettelir c/a Frantei CEDO a acceptat ca datorita gravitații deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale de natura sa justifice o detenție provizorie . Față de cele arătate s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală iar temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. În consecință în baza art.3002 Cod procedură penală raportat la art.160 lit.b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R. F. R. Cu privire la solicitarea inculpatului R. F. R. prin apărătoarea sa av. V. B. D. de a se lua față de el o altă măsură mai puțin restrictivă prev. de art.145 sau 1451 Cod procedură penală, instanța a avut în vedere atât datele referitoare la persoana inculpatului, care s-a mai confruntat cu legea penala, are antecedente penale, ci și datele referitoare la indiciile privind faptele comise, care reflectă pericolul pentru ordinea publică. În speță însă, s-a apreciat că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o altă măsură mai puțin restrictivă, așa cum acesta a solicitat, ci, dimpotrivă, se impune menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere gravitarea faptelor săvârșite de inculpat. Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul R. F. R. apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală. În principalele motive invocate în susținerea căii de atac au fost nemotivarea încheierii atacate făcându-se referire doar la aspecte de ordin general fără a se face referiri concrete la speța dedusă judecății și la persoana inculpatului, neanalizarea probelor administrate pe parcursul cercetării judecătorești preluându-se doar părerile exprimate de parchet prin actul de sesizare al instanței, precum și împrejurarea că probațiunea în dosar este epuizată rămânând a mai fi depus la dosar un listing al apelurilor efectuate către telefonul inculpatului precum și audierea unui martor care în prezent s- ar afla în Ungaria. S-a mai învederat faptul că instanța nu a arătat în ce măsură judecarea în stare de libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. În plus a fost adus ca și argument nerezonabilitatea duratei arestului preventiv. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până la acest moment și a dispozițiilor art.3856 alin.3 C.p.p. Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Instanța fondului a procedat în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv în baza art.3002 și 1. C.p.p., a analizat dacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă și dacă ele impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. S-a verificat dacă în cauză există probe sau indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul faptei reținută în sarcina sa, respectiv că în data de 25 dec.2010 l-ar fi agresat pe partea vătămată V. P. într-un loc public cu o sabie provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie și că ulterior în data de 5 aug.2010 ar fi condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere. Din probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, se conturează o bănuială legitimă că inculpatul R. F. R. ar fi putut comite faptele pentru care s-a întocmit rechizitoriul din data de 15 iunie 2011 de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și a fost sesizată instanța de judecată. A.e probe sunt: declarațiile părții vătămate existente la f.54-58 din d.u.p. și 62 dosar fond, depozițiile martorilor V. F. A., V. F., R. D. F., B. M., H. A. F., S. L., P. F., V. I., H. P. S. N., M. M., precum și din procesul-verbal de sesizare, cel de cercetare la fața locului, dovada de ridicare a corpurilor delicte, raportul de constatare medico-legală privind pe partea vătămată V. P., raportul de constatare a efectuării unei expertize genetice ADN și din procesele-verbal de efectuare a perchezițiilor. În această fază a procesului penal, instanța investită cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii prin care a fost menținută măsura arestului preventiv nu are căderea de a analiza pertinența sau subiectivitatea probelor administrate, ci doar de a constata dacă ele conturează o bănuială rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptelor reținute în sarcina sa, iar aceste probe indicate anterior sunt de natură a convinge un observator obiectiv să inculpatul ar fi putut să comită aceste infracțiuni. În opinia Curții există îndeplinită cerința art.143 C.p.p. În ceea ce privește incidența art.148 lit.f C.p.p. Curtea constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. Deși noțiunea cuprinsă în teza a II-a a lit.f nu se confundă cu gradul de pericol social concret al faptei, ele sunt indisolubil legate și se află într-o relație de interdependență. Astfel, persoanele acuzate de comiterea unei infracțiuni de o violență extremă și aparent nejustificată precum inculpatul din prezentul dosar prezintă un pericol pentru ordinea socială și valorile ocrotite de legea penală. În plus trebuie analizată și atitudinea pe care inculpatul a avut-o pe parcursul procesului penal până în acest moment- de nerecunoaștere a faptei și de încercare de a transfera responsabilitatea asupra unei alte persoane. Vom observa și faptul că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, acesta fiind sancționat cu amendă penală pentru comiterea infracțiunii de port ilegal de armă albă, că față de el s-a pus în mișcare acțiunea penală în cursul anului 2007 într-un dosar instrumentat de DIICOT B., fiind arestat la data de 3 iulie 2007 și liberat la (...), precum și în cursul anului 2009 în dosarul 26/P/2007 al P. de pe lângă J. S. S. a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și încăierare comise în formă continuată, iar prin ordonanța 5. a aceleiași instituții s-a dispus neînceperea urmăririi penale și aplicarea unei sancțiuni administrative de 800 lei pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 din OUG 195/2002. Toate aceste date îndreptățesc instanța de control judiciar să aprecieze că odată lăsat în libertate inculpatul ar putea continua să comită fapte prevăzute de legea penală. În ceea ce privește durata rezonabilă a procedurilor Curtea constată că termenul rezonabil nu a fost depășit având în vedere că instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 16 iunie 2011, iar cauza nu a suferit amânări nejustificate administrându-se până la acest moment mare parte din probațiunea indicată în actul de sesizare al instanței. Având în vedere complexitatea cauzei Curtea apreciază că judecata la fond se desfășoară în condiții normale neexistând vreo culpă a autorităților pentru nesoluționarea până în acest moment a prezentului dosar. Constatând că sunt îndeplinite cerințele art.3002 și 1. C.p.p., respectiv că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv subzistă și ele impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat în baza art.38515 poct.1 lit.b C.p.p. cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. F. R., fiul lui M., născ.la (...), aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 2 noiembrie 2011 a T.ui S.. Stabilește în favoarea Baroului C.- suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, in favoarea av. Pușcă A.. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER ANA C. M. Ș. L. M. M. B. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 129/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1413/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
