Decizia penală nr. 1526/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR.1526/R/2011
Ședința publică din data de 30 septembrie 2011
I. constituită din : PREȘEDINTE : I. C. I. - judecător JUDECĂTORI : I. C. M.
C. V.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T.
C. reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. M. împotriva încheierii penale f.n. din 22 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. M. în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Borz B. și apărător ales av.Pârva I. Ines, ambii avocați din cadrul Baroului C. cu delegațiile la dosar, precum și traducătorul de limba germană Naghi Ina Mari dom.în C. N. str.N. Pascaly nr.13, ap.7, CNP 2., cu autorizația nr.19212/(...).
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își însușește recursul declarat de către apărătorul său.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului M. M., solicită admiterea recursului și înconsecință să se constate că cele două condiții ale art.148 lit.f C.pr.pen. nu sunt îndeplinite în cauză.
Pe cale de consecință, solicită a se dispune lăsarea în libertate a inculpatului și luarea unei măsuri alternative de interzicere de a părăsi localitatea sau țara.
Critică încheierea pronunțată de Tribunalul Cluj sub toate aspectele.
In primul rând, analizând îndeplinirea condițiilor cumulative a art.148 lit.f C.pr.pen., instanța de fond conchide că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. I. de fond apreciază că practica judiciară a statuat constant că pericolul pentru ordinea publică nu poate fi disociat de pericolul social concret al faptei cercetate.
E. primul motiv de critică, în sensul că, după cum se poate observa instanța de fond evită să se pronunțe asupra cărei practici s-a referit.
Consideră că s-a referit la practica instanței române, pentru că această chestiune a fost adusă în dezbatere și în fața Curții Europene a D. Omului, privitor la caracterul extrem de limitativ al privării de libertate și este motivul pentru care în nenumărate rânduri R. a fost criticată de C. tocmai pentru că se face această confuzie dintre pericolul pentru ordinea publică și pericolul social al faptei.
Pentru a argumenta acest punct de vede instanța de judecată apreciază că o anumită colectivitate manifestă o anumită indignare față de fapte similare sau față de persoana celor bănuiți de comiterea faptei. Din nici o probă administrată în fața instanței de fond nu rezultă această indignare. Termenii folosiți sunt mult prea vagi : o anumită indignare, o anumită gravitate. Consideră că dreptul la libertate este un drept fundamental consacrat, garantat și apărat de C. E. a D. O. A. de aprecieri ale unei instanțe care să conchidă că privarea de libertate a unui inculpat primează asupra luării unei măsuri corelative mult mai puțin grave nu este de natură să convingă instanța de control judiciar.
Tot pentru a sublinia în argumentarea sa, existența concretă a pericolului social, instanța de fond analizează declarațiile a două persoane C. L. și B. O. din care rezultă reacția negativă a opiniei publice față de fapta cercetată. In primul rând, arată că dacă se vor lectura declarațiile martorilor nu se vor găsi nici un fel de aprecieri personale a acestor două persoane, cu privire la faptele care sunt reținute în sarcina inculpatului. A. redau anumite aspecte, respectiv că au participat la anumite discuții. Martorul C. L. a fost de față când s-a primit un anume apel telefonic. Din aceste două declarații date în urmă cu 8 ani și care nu au fost readministrate în faza de cercetare judecătorească, nu se poate trage concluzia că există o reacție negativă a opiniei publice.
I. de fond încearcă să sugereze că aceste persoane ar fi total obiective spunând că sunt persoane neutre, neavând legături cu părțile vătămate. Din punctul său de vedere, instanța de fond a greșit atunci când a extrapolat această reacție negativă inexistentă, la a sugera o reacție negativă a unei colectivități, consideră că este o argumentare exagerată.
Din nou, se reiterează ideea faptului că pericolul social concret este determinat de faptul că ar fi încercat inculpatul să se sustragă urmăririi penale.
Atrage atenția asupra faptului că instanța de fond concluzionează asupra acestui aspect doar lecturând declarația martorei M. M. din luna martie
2008, ignorând în totalitate actele medicale depuse cu începere din anul 2007, de când inculpatul a primit prima citație din partea DIICOT pentru a se prezenta, existente la filele 108-111 din vol.I dos.u.p.
În al doilea rând ignoră toate celelalte acte depuse în probațiune, respectiv certificatele de cazier judiciar, faptul că așa cum a arătat a depus un desfășurător al tuturor locurilor de muncă ale inculpatului, a avut domiciliul stabil și nu s-a sustras niciodată urmăririi penale. Dacă ar fi avut intenția de a se sustrage, apreciază că nu și-ar fi angajat avocat în R. care să se prezinte în fața instanțelor române și să țină legătura cu autoritățile.
Mai argumentează instanța de fond faptul că a fost redeșteptat interesul pierdut pentru această cauză prin apariția unor publicații în mijloacele mass- media. Acest argument i se pare superfluu pentru simplul considerent că din păcate trăim într-o societate așa numită democratică, în care însă mijloacele mass-media, în marea lor majoritate nu îndeplinesc acest rol de educare a maselor și atragerii atenției opiniei publice cu privire la anumite acte antisociale ci în majoritatea cauzelor există dorința de senzațional. Din acest punct de vedere nu i se pare că există cu adevărat o redeșteptare a interesului opiniei publice cu privire la această faptă săvârșită în urmă cu 7 ani.
Mai insistă instanța de fond cu privire la faptul că reacția părților vătămate cu ocazia audierii lor de către instanțe este de natură a demonstra pericolul social concret al faptei și pericolul social efectiv reprezentat de inculpat, subzistă în cauză.
Acesta este un argument pur emoțional al instanței de fond și un argument care nu poate fi verificat de către instanța de control judiciar. In al doilea rând, reacțiile lor au fost evident false astfel încât trebuiau înlăturate. I se pare nefiresc ca instanța de fond să apeleze la un astfel de argument pentru susținerea argumentării sale.
I. mai susține că C. impune ca singură condiție pentru arestarea preventivă a unei persoane, existența unor motive verosimile de a bănui că persoana respectivă a comis infracțiuni. Se reiterează cele patru situații în care se poate menține privarea de libertate. Din nou se reia acest argument că arestarea inculpatului a redeșteptat interesul opiniei publice pentru mersul anchetei. E. un raționament pe care nu îl înțelege. Din punctul său de vedere privarea de libertate a inculpatului nu mai este legitimă. În urma probatoriului administrat până în acest moment în cauză, nu a reieșit pericolul social concret pe care l-ar reprezenta persona inculpatului prin privarea lui de libertate.
Apreciază că în acest moment al desfășurării cercetării judecătorești detenția inculpatului a depășit limitele legitimității impuse de practica C.
Reprezentantul M. P., solicită respingerea recursului ca nefondat șimenținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
În susținerea poziției procesuale arată că, în opinia sa, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și ulterior prelungirea și menținerea acesteia subzistă în continuare.
In mod incontestabil, sunt îndeplinite condițiile art.148 lit.f C.pe.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpat, este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea sa în libertate în acest moment nu se impune.
De asemenea și condițiile art.143 C.pr.pen., respectiv existența unor indici și probe cu privire la săvârșirea unor fapte penale de către este învinuit sau inculpat subzistă în cauză.
In ce privește pericolul concret, apreciază că există riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată așa cum s-a sustras și de la urmărirea penală timp de mai mulți ani, precum și de influența pe care poate să o aibă asupra părților vătămate.
În consecință, solicită respingerea argumentelor apărării.
Apărătorul inculpatului M. M., în replică, în privința pericolului, solicită a se avea în vedere că din anul 2004 până în anul 2011, inculpatul s-a aflat în stare de libertate, putând influența martorii.
Inculpatul M. M., având ultimul cuvânt, prezintă instanței acte medicale din care rezultă că suferă de o anumită boală și în raport de aceasta nu poateconstitui un pericol public pentru ordinea publică.
Susține că, dacă va fi pus în libertate, se va prezenta la fiecare termen de judecată, având posibilitatea de a locui la un prieten care are o casă și o pensiune și care, și-a dat acordul să locuiască acolo.
Achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A :
Prin Încheierea penală din 22 sept.2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) în temeiul art. 3002 Cod P. Penală rap. la art. 1. al.1 și 3 Cod P. Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul M. M., fiul lui Z. și I., născută la data de (...) în Belgrad, Republica Serbia, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută.
În baza art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin rechizitoriul M. P., D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. a fost trimis în judecată inculpatul M. M., arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în cursul anului 2003, inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice și în înțelegere cu numita M. M., le-a racolat, prin inducere în eroare, pe părțile vătămate I. (fostă B.) N. și V. (fostă C.) V., a procurat documentele necesare transportării acestora în Austria, iar la sosirea părților vătămate în această țară, le-a preluat și le-a transportat la barul „. în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției.
Prin Încheierea penală nr. 620/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului M. M., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. Prin încheierea penală din data de (...) a T.ui C. s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis în baza încheierii penale nr. 620/2004 a T.ui C., începând cu data de (...), ora 13,oo și până la data de (...), ora 13,oo.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 1 iulie
2011, fiind înregistrată sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 28 iulie 2011.
La data de (...) s-a fixat un termen intermediar pentru verificarea legalității
și temeiniciei măsurii arestării preventive, la primirea dosarului. La data de (...), în baza art. 3002 Cod P. Penală, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în intervalul de 60 de zile, impus de art. 1. al. 1 Cod P. Penală. Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța a constatat că în cauză sunt indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis fapte prevăzute de legea penală. A., fără a prejudicia fondul cauzei, deoarece nu este momentul efectuării unei analize riguroase a materialului probatoriu și a solidității probelor ce-l constituie, în sensul celor de mai sus amintim declarațiile părților vătămate, ale numitei M. M., ale martorilor C. C. A., C. L., I. M. T., B. O., C. M. L., procese verbale de recunoaștere după planșe foto, comisiile rogatorii efectuate în Austria, etc. La termenul la care a fost declanșată cercetarea judecătorească, prin ascultarea inculpatului și a celor două părți vătămate, probele constând în declarațiile părților vătămate au reconfirmat bănuiala că inculpatul ar putea fi autorul faptelor pentru care este trimis în judecată, fiind valabile toate argumentele expuse în considerentele încheierii din 3 august 2011, în legătură cu aceste probe. În ceea ce privește existența celor două condiții cumulative prev. de art. 148 lit. f Cod P. Penală, instanța a constatat că prima condiție este în mod evident îndeplinită câtă vreme faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii având ca limită minimă 5 ani închisoare. Cea de a doua condiție a textului mai sus evocat, este de asemenea îndeplinită. A., practica judiciară a consacrat ideea că pericolul pentru ordinea publică nu poate fi disociat de pericolul social concret al faptei cercetate, în condițiile în care o anume colectivitate, ținând seama de particularitățile proprii ale cauzei, manifestă o anume indignare față de fapte similare sau față de persoana celor bănuiți de comiterea faptei. Referitor la cele mai sus reținute,se conturează un pericol pentru ordinea publică, având în vedere că inculpatul se pare că ar fi câștigat încrederea părților vătămate tocmai prin faptul că provine dintr-o cultură unde seriozitatea și principialitatea este foarte apreciată. Din declarațiile părților vătămate date atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, s-a reținut că și inculpatul ar fi întărit activ, și nu doar tacit, susținerile numitei M. M., legate de locurile de muncă potențial găsite pentru părțile vătămate. De asemenea reacția negativă a opiniei publice față de faptele cercetate, care dau nota pericolului pentru ordinea publică determinat de cercetarea inculpatului în stare de libertate, reiese și din declarațiile martorilor C. L. și B. O., care sunt persoane relativ neutre, neavând legături strânse cu părțile vătămate, astfel încât să se plaseze de la început, necondiționat și neechivoc, de partea acestora. Nu mai puțin real este și faptul că de la data comiterii presupuselor fapte penale a trecut o perioadă de timp foarte substanțială, însă nu din vina organelor judiciare ci din cea a inculpatului care se pare că s-ar fi sustras urmăririi penale, acest lucru rezultând din declarația dată în calitate de martor de numita M. M., în luna martie 2008 (vol. I fila 244), de unde rezultă că încă de la începutul cercetărilor și după arestarea numitei M. aceasta l-a avizat pe inculpat despre faptul că și față de persoana sa s-a început urmărirea penală și chiar l-a sfătuit să nu vină în țară, ei personal fiindu-i mai de folos sprijinul financiar al inculpatului din exteriorul țării. De asemenea s-a arătat că trecerea timpului șterge din memoria publică caracterul grav al faptelor și implicit pericolul pentru ordinea publică se estompează, însă de asemenea nu trebuie uitat nici faptul că readucerea în atenția opiniei publice a unei știri că inculpatul, urmărit de 7 ani a fost adus în fața organelor judiciare pentru judecarea cauzei, este de natură a redeștepta interesul pierdut și așadar gravitatea faptelor este din nou aptă să tragă atenția publicului larg. Așa cum s-a arătat, însăși reacția părților vătămate, cu ocazia audierii lor de către instanță, este de natură a demonstra că pericolul concret al faptei, ca și componentă a celui pentru ordinea publică, vorbește de la sine despre necesitatea menținerii stării de arest a inculpatului. De altfel C. E. privind Apărarea D. Omului și Libertăților Fundamentale impune ca singură condiție pentru arestarea preventivă a unei persoane existența unor motive verosimile de a bănui că persoana respectivă a comis o infracțiune. Ulterior practica Curții Europene a D. Omului a statuat, că după un anumit interval, bănuiala legitimă a comiterii unei infracțiuni nu mai este suficientă pentru a determina menținerea arestului și a cristalizat patru temeiuri suplimentare care pot justifica o detenție legitimă. Unul dintre acestea este și tulburarea ordinii publice, dar nici acest temei nu este suficient după trecerea unui interval de timp, deoarece scurgerea timpului este de natură a estompa reacția colectivității față de anumite fapte. Apreciem că în prezenta cauză, deși a trecut un interval de timp substanțial de la comiterea faptelor, arestarea inculpatului, care a avut loc cu circa 3 luni și jumătate în urmă, a redeșteptat interesul opiniei publice pentru mersul anchetei. S-a mai arătat că în continuare instanța a apreciat că mersul anchetei penale în fața instanței de judecată, poate fi înrâurit în mod decisiv de depoziția martorei M. M., astfel, că și din punct de vedere al oportunității menținerii măsurii arestării preventive, o astfel de soluție poate salva cauza de eventualele influențe ce s-ar putea exercita asupra acestei martore. E. real că la acest termen de judecată martora nu a putut fi audiată, din motive neimputabile nici inculpatului dar nici organelor judiciare, iar instanța dejudecată a luat în mod prompt toate măsurile necesare pentru a asigura prezența acestei martore la judecată la următorul termen stabilit. Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat. De asemenea s-a considerat că menținerea stării de arest a inculpatului este necesară și din considerente de echitate, având în vedere că numita M. M., cercetată în aceeași cauză și pentru aceeași faptă a fost arestată preventiv timp de mai bine de 1 an și 3 luni de zile, în condițiile la care, la vremea respectivă, și față de inculpata M. M. exista posibilitatea achitării sale, așa cum există în continuare și în privința inculpatului. Împotriva încheierii penale menționate a declarat recursinculpatul M. M. În susținerea recursului s-a susținut că motivarea primei instanțe nu este convingătoare pentru a justifica menținerea arestării preventive a inculpatului recurent; s-a învederat că declarațiile numiților C. L. și B. O. nu pot sta la baza concluzionării pericolului social concret al punerii în libertate a inculpatului. S-a mai precizat că nu poate fi argumentată reacția negativă a colectivității, iar împrejurarea că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărirea penală nu poate fi acceptată, de vreme ce acesta a fost bolnav începând cu anul 2007. Inculpatul, personal, a învederat că starea sa de sănătate îl face să nu reprezinte un pericol pentru ordinea publică dacă va fi lăsat în libertate. Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recursinvocate Curtea constată următoarele: În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul recurent a fost trimis în judecată pentru că ar fi racolat prin inducere în eroare pe părțile vătămate I. N. și V. V., le-a preluat și le-a transportat la un bar din Austria în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, fapta incriminată a fi infracțiunea de trafic de persoane de către art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001. Inculpatul recurent a fost arestat în lipsă de către Tribunalul Cluj în anul 2004 și doar în iunie 2011 mandatul a fost executat și inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. Justificat, prima instanță a analizat existența indiciilor temeinice din care rezultă bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis faptele de care este acuzat și s-a referit inclusiv la declarațiile părților vătămate audiate în cursul cercetării judecătorești; astfel acestea au arătat că inculpatul le-a vândut unui patron de local cu aproximativ 800 - 1000 Euro ceea ce denotă pericolul concret al lăsării în libertate a inculpatului ce nu poate fi estompat de împrejurarea că acesta a avut un loc de muncă stabil. Contrar susținerilor recurentului este evident că pericolul social concret al lăsării sale în libertate nu poate fi disociat de către pericolul concret al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel încât acesta din urmă se răsfrânge în mod direct asupra aprecierii primului. În mod cert acesta nu este singurul criteriu de conturare a pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a recurentului și de aceea prima instanță în mod temeinic a făcut trimitere la declarațiile a doi martori considerați neutri declarații din care rezultă în mod special acest pericol. De aceea, Curtea nu poate primi susținerea inculpatului că datorită împrejurării că suferă de o afecțiune cardiacă nu poate constitui un pericol public. În același timp nu poate fi omis faptul că acesta, deși avea cunoștință de urmărirea penală nu s-a prezentat în fața instanțelor judiciare, sustrăgându-sede la aceasta astfel încât este plauzibil că dacă va fi pus în libertate pe viitor va adopta același comportament. În consecință, posibilitatea de care dispun de a se caza într-o pensiune pe raza municipiului C.-N. nu este suficientă pentru a înlătura riscul menționat. Așa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat. Văzând și disp. art.192 alin.2 C.p.p. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M., aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 22 septembrie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. C. I. I. C. M. V. C. M. B. GREFIER Red.CV Dact.SzM/3ex. (...) R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)/a3 C ă t r e, D-na traducător NAGHI INA MARI Str. N. Pascaly nr. 13 ap.7 Județul C. Vă trimitem alăturat copia deciziei penale nr. 1526 din 30 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...)/a3 cu solicitarea de a efectua traducerea acesteia în limba germană. Vă rugăm să ne precizați costul traducerii și al onorariului dvs. pentru prezența în fața instanței de recurs. C.-N., 14 octombrie 2011. Cu deosebită considerație, PREȘEDINTE GREFIER C. I. M. B.
| ← Decizia penală nr. 762/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1531/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
