Decizia penală nr. 1527/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a1

DECIZIA PENALĂ NR.1527/R/2011

Ședința publică din data de 30 septembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. I. - judecător JUDECĂTORI : I. C. M.

C. V.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. -

S. T. C. reprezentat prin P. - D. D.

S-au luat spre examinare recursurile formulate de către inculpații Z. R. I. și T. G. D. împotriva încheierii penale f.n. din 22 septembrie 2011 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpaților.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Z. R. I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Ploscar L. și inculpatul T. G. D., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Borz B., ambii avocați din cadrul Baroului C. cu delegațiile la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță inculpații Z. R. I. și T. G. D., arată că își mențin recursurile declarate și sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Apărătorul inculpatului Z. R. I., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

În susținerea recursului arată că la acest moment temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului.

In cauză, urmărirea penală a fost finalizată și întreg materialul probator a fost administrat. În consecință, nu există indicii că inculpatul, judecat în stare de libertate, ar împiedica în vreun fel desfășurarea procesului penal, ar încerca influențarea martorilor sau ar zădărnici aflarea adevărului.

Mai mult, inculpatul se prevalează de art.320/1 C., și, mai mult, în favoarea acestuia s-a reținut art.16 din Legea nr.143/2000.

Inculpatul pe parcursul urmării penale a recunoscut faptele săvârșite și a ajutat organele de cercetare penală să descopere toate faptele. Ca atare, nu ar fi interesat ca judecat în libertate să împiedice în vreun fel desfășurarea procesului penal sau să se sustragă de la acesta.

În ce privește pericolul social concret pe care inculpatul l-ar putea prezenta, consideră că nu există acest pericol deoarece acesta a petrecut în arest o perioadă de 6 luni de zile, situație în care impactul social al faptelor săvârșite a fost diminuat, pericolul nu este concret iar inculpatul a reușit să conștientizeze gravitatea faptelor imputate.

Consideră că și termenul rezonabil pentru durata arestului preventiv a fost depășit.

De asemenea, apreciază că scopul pedepsei a fost atins iar prin menținerea acestei măsuri, arestul preventiv s-ar transforma într-o pedeapsă.

În consecință, solicită admiterea recursului formulat de inculpat.

Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

Apărătorul inculpatului T. G. D., solicită admiterea recursuluiformulat de inculpat și, pe cale de consecință, să se pronunțe revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

In subsidiar, solicită înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

În susținerea recursului arată că termenul de 6 luni de când este arestat inculpatul a devenit un termen nerezonabil, având în vedere atitudinea inculpatului care a recunoscut toate faptele și a dat declarații complete. Această atitudine a fost apreciază inclusiv de parchet însă numai la nivel declarativ, acesta formulând 14-16 denunțuri, urmând a i se reține art.16 din Legea nr.143/2000, de care va beneficia pe fondul cauzei.

Prin urmare, consideră că trebuie să se țină cont și de situația personală a inculpatului care nu are antecedente penale precum și de personalitatea acestuia.

Consideră că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au o relativă gravitate, întrucât, cu privire la fapta cea mai grea, respectiv introducerea în țară de droguri de mare risc, aceasta s-a reținut în varinta complicității.

De asemenea, apreciază că față de art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care trebuie interpretată ca fiind un articol care se dorește a proteja persoana împotriva detenției arbitrare, față de argumentele învederate, de faptul că inculpatul dorește să beneficieze de prevederile art.320/1 C., termenul rezonabil a fost depășit.

Prin urmare, se impune judecarea inculpatului în stare de libertate deoarece nu are interesul să obstrucționeze în vreun fel justiția, atitudinea sa fiind de totală recunoaștere.

Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale arată că în mod categoric temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, prelungirea și menținerea acesteia, subzistă și în continuare.

Faptul că inculpații recunosc săvârșirea faptei, nu au antecedente penale și colaborează cu organele de urmărire penală pot avea influență asupra judecării cauzei pe fond și nu la menținerea măsurii arestării preventive.

În mod corect instanța a apreciat că aceste circumstanțe personale nu sunt relevante pentru cerințele art.145 C., și nu pot prevala interesului public.

In legătură cu durata rezonabilă a soluționării acestei cauze, arată că în cursul urmăririi penale au fost extinse cercetările și asupra altor persoane.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Inculpatul Z. R. I., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscutcomiterea faptelor, este conștient de gravitatea acestora și solicită judecarea sa în stare de libertate. R. că a fost consumator și chiar dependent, însă forțat de împrejurări a renunțat la droguri.

Inculpatul T. G. D., având ultimul cuvânt, susține concluziile apărătorului său. Arată că regretă faptele comise și recunoaște că a fost consumator de droguri.

C U R T E A :

Asupra recursurilor penale de față:

Prin încheierea penală f.nr. din 22 septembrie 2011, T. B.-N. în baza articolului 300/1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților Z. R. I., fiul lui I.-I. și A. M., născut la data de (...) în B., județul B.-N., domiciliat în B., str. Intr. Z., nr. 9, sc. A, ap. 5, județul B.-N., având CNP - 1. și T. G.-D., fiul lui G. și F., născut la data de (...) în B., județul B.-N., domiciliat în B., str. C., nr. 2, sc. B, ap. 23, județul B.-N., având CNP - 1., și a menținut această măsură.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul Direcției de I. a I. de C. O. și T.-B. T. B.-N. nr. 9., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Z. R.-I., fiul lui I.-I. și A. M. născut la (...) în B., cu același domiciliu pe str.Intrarea Z. nr.9, sc.A, ap.5, f.f.l. B., A. I. nr.4, sc.A, ap.1, jud.BN, CNP 1., fără ocupație și loc de muncă, căsătorit 2 copii minori, 8 clase+școala profesională, cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.2 al.1 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), art. 2 al 2 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art. 3 al 2 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) cu aplic.art.41 al.2 Cp și art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 C.p, toate cu aplic. art. 16 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.; T. G. - D., fiul lui G. și F., născut la (...) în B., CNP

1., domiciliat în B., str.C., Bl.A1, sc.B, ap.23, județul B.-N., studii 11 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art. 2 al 2 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art. 26 C.p. rap. la art.3 al 2 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 C.p, art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 C.p, și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, toate cu aplic. art. 16 din

L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.

În esență, s-a reținut în sarcina inculpaților că începând din vara anului 2010 și până în prezent, în baza unor înțelegeri intervenite întreei sau cu alți învinuiți din dosar, au procurat, au deținut fără drept, au oferit spre consum și au vândut, în mai multe rânduri, pe raza municipiului B. sau a altor localități din județul B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc „4-metilmetcatinonă"; cunoscut și sub denumirea de „. de baie";, mai multor consumatori sau colaboratori autorizați ai investigatorilor sub acoperire desemnați în cauză, obținând astfel diferite sume de bani, precum și că în aceeași perioadă de timp inculpații au procurat și deținut, pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități din drogul de mare risc anterior menționat, pe care l-au consumat.

Referitor la inculpatul Z. R. I., s-a mai reținut că în cursul lunii septembrie 2010 a introdus în țară din Ungaria, o cantitate de circa 10 grame din drogul de mare risc „4-metilmetcatinonă"; (mefedronă) cu intenția de a comercializa acest drog către mai multe persoane, printre care Lăcătuș B. Sorin (arestat preventiv în altă cauză și care s-a autodenunțat cu privire la cumpărarea cantității de 3 grame „. de baie"; de la inculpatul Z.), iar la 1 octombrie 2010 inculpatul i-a solicitat inculpatului T. G. D., care se deplasa dinspre A. spre R. să preia din

Budapesta de la o altă persoană un pachet ce conținea o anumită cantitate de sare de baie conținând drogul de mare risc mefedronă, pentru a o introduce în R., lucru pe care T. G. D. l-a făcut în cursul nopții de 1/2 octombrie 2010, iar după sosirea în municipiul B. i-a predat o parte din drogul de mare risc lui Z. R. I.

În sarcina inculpatului T. G. D. s-a mai reținut și faptul că începând din vara anului 2010 și până la începutul anului 2011, a pus la dispoziție pentru consum ilicit de droguri în mai multe rânduri fie apartamentul cu nr. 23 situat în municipiul B., pe str. C., nr. 2, sc. B, fie imobilul casă deținut de părinții săi pe raza cartierului V., cu ocazia unor petreceri organizate de el în acest locații, o parte din drogul de mare risc mefedronă, consumat la aceste petreceri, fiind pus la dispoziție de acest inculpat (T. G. D.).

Analizând actele și lucrările dosarului nr. 9. al DIICOT-B. T. B.-N., tribunalul a reținut următoarele:

Prin Î. penală nr. 38/CC/2 aprilie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul penal nr. (...), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Z. R. I. pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal și în formă continuată a infracțiunilor de trafic de droguri de mare prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată prin O. nr.6., cu aplic. art. 41 alin.2 C.p., introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin O. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000, modificată prin O. nr. 6., art. 41 alin. 2 C.p..

Prin aceiași încheiere a fost arestat preventiv și inculpatul T. G. D., pentru comiterea în formă continuată și în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată prin O. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin O. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea

143/2000, modificată prin O. nr. 6., art. 41 alin. 2 și punere la dispozițiea locuinței pentru consum de droguri prev. de art. 5 din Legea nr.

143/2000, modificată prin O. nr. 6. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Î. penală nr. 38/CC/(...) a T.ui B.-N., prin care s-a luat măsura arestării preventive a rămas definitivă prin Î. penală nr. 593/R/(...) a Curții de A. C., prin respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de cei doi inculpați.

Ulterior măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv față de cei doi inculpați.

La luarea măsurii arestării preventive față de cei 2 inculpați, ca și ulterior, cu ocazia prelungirii acesteia, s-a apreciat, prin prisma actelor

și lucrărilor dosarului nr. 93 D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - B. T. B.-N., că la dosar există probe și indicii suficiente, în sensul art. 143 Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală întrucât în sarcina inculpaților se rețin infracțiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit art. 300/1 alin 1 și 3 Cod procedură penală în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care o justifică, instanța menține, prin încheiere motivată arestarea preventivă.

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei 2 inculpați subzistă și în prezent existând probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată.

Totodată, sunt îndeplinite cumulativ și în momentul de față cerințele art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, acest din urmă aspect rezultând atât din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, reflectată de limitele mari ale pedepselor prevăzute de lege, dar și din modalitatea concretă în care le-au săvârșit, respectiv într-un timp îndelungat, atrăgând un număr mare de persoane în câmpul infracțional.

Faptele de natura celor comise de inculpați lezează ordinea de drept în comunitatea locală, cauzează tulburarea liniștii publice și un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității, în contextul în care infracțiunile legate de droguri au luat amploare și se așteaptă o reacție mai fermă din partea autorităților judiciare chemate să țină sub control acest fenomen.

Așa fiind, în baza art. 300^{1 cod procedură penală tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor 2 inculpați și a dispus menținerea acesteia.}

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații Z. R. și T. G. D., solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii lor de îndată în libertate, apreciind că temeiurile care au stat la bazaluării acestei măsuri nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

În motivarea recursului inculpatului Z. R. I., se arată că urmărirea penală a fost finalizată, probele au fost deja administrate și inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, astfel că nu există la dosar probe din care să rezulte că ar încerca în vreun fel să împiedice desfășurarea procesului penal sau să zădărnicească aflarea adevărului.

În susținerea recursului, inculpatul T. G. D. a arătat că este arestat deja de 6 luni, termen rezonabil, având în vedere că a recunoscut comiterea faptelor, nu are antecedente penale și a colaborat cu organele de cercetare penală. Totodată, se arată că în libertate, inculpatul nu vaîncerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal și nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

În subsidiar, s-a solicitat pentru ambii inculpați, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 300^{1 alin 1 și 3 C. în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care o justifică, instanța menține, prin încheiere motivată arestarea preventivă.}

În speță, prin Î. penală nr. 38/CC/2 aprilie 2011 pronunțată de T.

B.-N. în dosarul penal nr. (...), s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Z. R. I. și T. G. D., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen., introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art.3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2

C.pen. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev.de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic.art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen. (ambii inculpați), în plus pentru inculpatul T. reținându-se și comiterea infracțiunii de punere la dispoziție a locuinței pentru consum de droguri prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

La luarea măsurii arestării preventive s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f C. Î. de arestare a fost atacată cu recurs, fiind menținută de instanța de control judiciar.

Cu această ocazie s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpaților, constatându-se de către instanță că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 rap. la art. 143 C. și că în privința inculpaților este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit. f C.

Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și-au păstrat actualitatea.

Potrivit rechizitoriului, inculpații Z. R. I. și T. G. D. au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.2 al.1 din Legea

143/2000 (modif.prin OUG nr.6.), art. 2 al 2 din Legea 143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), cu aplic. art 41 al 2 C.pen și art. 14 lit.c) din Legea nr.143/2000, art. 3 al 2 din Legea 143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) cuaplic.art.41 al.2 C.pen. și art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 (modif. prin

OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen. (inc.Z. R. I.); și pentru comiterea infracțiunilor prev.de art. 2 al 2 din Legea 143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), cu aplic art 41 al 2 C.pen. și art. 14 lit.c) din Legea nr.143/2000, art. 26 C.pen. rap. la art.3 al 2 din Legea 143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 C.pen., art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 C.pen., și art. 14 lit.c) din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000

(modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.

În esență, s-a reținut în sarcina inculpaților că, începând din vara anului 2010 și până în prezent, în baza unor înțelegeri intervenite între ei sau cu alți învinuiți din dosar, au procurat, au deținut fără drept, au oferit spre consum și au vândut, în mai multe rânduri, pe raza municipiului B. sau a altor localități din județul B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc „4-metilmetcatinonă"; cunoscut și sub denumirea de „. de baie";, mai multor consumatori sau colaboratori autorizați ai investigatorilor sub acoperire desemnați în cauză, obținând astfel diferite sume de bani, precum și că în aceeași perioadă de timp inculpații au procurat și deținut, pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități din drogul de mare risc anterior menționat, pe care l-au consumat.

Având în vedere că nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților, ceea ce se impune a se analiza în acest moment este dacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 și 148 lit.f C.) subzistă în continuare.

Cu privire la art.143 C. Curtea constată că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, în acest sens fiind procesele verbale de sesizare din oficiu din (...), rapoartele investigatorilor sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor cu identitate atribuită Nichita Ionel, Bertel Ionel, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesele verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut faptele comise.

Stabilirea vinovăției inculpaților urmează a se face în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanță, însă probațiunea administrată până în prezent în faza de urmărire penală pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art.143 C. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați.

Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 din CEDO.

În raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune";, măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.

În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații) este îndeplinită, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Acest pericol pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, împrejurările concrete în care se presupune că infracțiunile au fost comise (în mod repetat, pe o perioadă relativ lungă, implicând un număr mare de persoane și acte materiale infracționale), persoana inculpaților și, nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă a faptelor în rândul comunității din care fac parte inculpații, starea de insecuritate creată în rândul societății de împrejurarea că, presupusul autor al unor astfel de fapte grave, este cercetat în stare de libertate, mai ales în contextul amplificării acestui fenomen infracțional în ultima vreme în R..

În cauză subzistă situația prevăzută de art. 136 alin. 1 C. pr. pen., respectiv se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată. În aceste condiții, nu se justifică luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, așa cum s-a solicitat de către apărătorii inculpaților.

Poziția de sinceritate a inculpaților și cooperarea cu organele judiciare, sunt elemente care vor fi avute în vedere de către magistrat cu ocazia deliberării și a individualizării judiciare a pedepselor, în soluționarea fondului cauzei.

Perioada de timp de la momentul arestării - 2 aprilie 2011 - nu se poate susține că nu ar mai fi rezonabilă, un interval relativ scurt de 6 luni de zile neputând diminua pericolul pentru ordinea publică a lăsării inculpaților în libertate, interesul public fiind încă unul prezent și real, mai ales în contextul naturii și gravității faptelor în discuție.

Așa fiind, Curtea concluzionează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și nu au suferit modificări, motiv pentru care în baza art.385^{15 pct.1 lit.b C. recursurile declarate de inculpații Z. R. I. și T. G. D. împotriva încheierii din 22 septembrie 2011 a T.ui B.-N. vor fi respinse ca nefondate.}

Văzând și disp.art.192 alin.2 C.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații Z. R. I. si T. G. D., aflați in prezent in Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale din 22 septembrie 2011.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui

Justiției, pentru fiecare inculpat.

Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER C. I. I. C. M. V. C. M. B.red.C.I./A.C.

2 ex. - (...)jud.fond.P. L.

← Decizia penală nr. 489/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1922/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1527/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1527/2011, Curtea de Apel Cluj