Decizia penală nr. 489/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

D. PENALĂ NR.489/R/2011

Ședința publică din 4 aprilie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : A. D. L.- judecător

JUDECĂTORI : D. P.

GREFIER : M. N.

V. C.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. - V. T.

S-a luat spre pronunțare recursul formulat de către asigurătorul SC E. R. A. R. împotriva sentinței penale nr. 144 din 31 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr. (...), privind pe inculpatul T. P. S. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 184 Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 28 martie

2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 4 aprilie 2011.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. nr. 44/F din 31 ianuarie 2011 a J. Z. pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal raportat la art.76 alin.1 lit.e) Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. P.-S., fiul lui I.-V. și E., născut la data de (...) în localitatea Z., jud.S., cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str. Simion Bărnuțiu, nr.42, bl.SB-26 sc.A, ap.12, jud.S., CNP 1. la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părții vătămate S. M.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 5 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendăriicondiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

S-a constatat că inculpatul deține polița de asigurare seria

RO/16/H16/DV nr. 0001135340 încheiată cu SC E. R. A. R. SA. cu sediul în B., B-dul Dimitrie Pompei nr.10A, et.2, clădirea conect 3, sector 2 B., iar societatea de asigurare va răspunde în limitele legale și contractuale.

În baza art.14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. și a fost obligat inculpatul T. P.-S., alături de asigurătorul S. E. R. A. R. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri în următoarele sume:

- 3000 lei reprezentând daune materiale;

- 200 000 lei reprezentând daune morale;

- 9641 lei rentă periodică lunară în sumă globală, calculată de la data emiterii deciziei de pensionare până la data pronunțării prezentei hotărâri;

- 612 lei rentă lunară, actualizată în funcție de cuantumul pensiei de invaliditate, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la încetarea stării de nevoie, reprezentând diferența dintre venitul net realizat de partea vătămată în luna anterioară accidentului rutier, respectiv februarie

2009 (1328 lei) și pensia de invaliditate aflată în plată (716 lei).

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost obligat inculpatul T. P.-S., alături de asigurătorul SC E. R. A. R. SA., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 3338,46 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând contravaloare cheltuieli spitalizare efectuate cu partea vătămată S. M.

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din

Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost obligat inculpatul T. P.-S., alături de asigurătorul SC E. R. A. R. SA, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de 386,6 lei, reprezentând contravaloare transport și servicii medicale acordate părții vătămate S. M.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei în favoarea părții civile, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de (...) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.701/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. P. S. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4

Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr. (...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că învinuitul T. P. S., în data de (...), în jurul orei 22.30, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare (...), pe B-dul M. V. din municipiul Z. dinspre gară spre centrul orașului, în dreptul trecerii de pietoni din zona SC Tenaris S., din neatenție nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate S. M. care s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni și a provocat un accident rutier, înurma căruia partea vătămată S. M. a suferit leziuni care au necesitat 85-90 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus viața în primejdie.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile învinuitului (f.19-23), procesul- verbal de cercetare la fața locului(f.6-7) și planșele fotografice întocmite cu acea ocazie (f.10-17), declarațiile părții vătămate S. M. (f.25-30), raport de expertiză tehnică auto (f. 55-66), raportul de constatare medico-legală (f.42), completare la raportul de constatare medico-legală (f.46), schița locului faptei (f.8), declarații martori (f.32-40), rezultatul testului aerului expirat (f.47), proces verbal verificare tehnică (f. 52-53)

În cursul urmăririi penale, partea vătămată S. M. a arătat că se constituie parte civilă în cauză fără a preciza cuantumul sumelor solicitate (f.26). În cursul judecății partea vătămată a depus la dosarul cauzei o cerere de constituire parte civilă (f.121) prin care solicită 300 000 lei cu titlu de daune morale, 3000 lei cu titlu de daune materiale, 900 lei cu titlu de rentă viageră lunară și 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin adresa nr. 5338/(...), aflată la fila 49 din dosarul de fond, S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3338.46 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientului S. M., cerere reiterată și în cursul judecății (f.84), când s-a cerut suma menționată anterior, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale.

Prin adresa nr. 187 din (...), aflată la fila 51 din dosar fond, S. J. de A. S., a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 386,6 lei, reprezentând contravaloarea transportului și a serviciilor medicale acordate pacientului S. M., cerere reiterată și în cursul judecății (f.109).

În cauză s-a efectuat în cursul urmăririi penale un raport de expertiză tehnică auto de către expertul Ș. V., care a stabilit că locul impactului dintre autoturismul condus de inculpat și partea vătămată a fost pe trecerea de pietoni din Zona SC Tenaris SA, pe banda a doua a sensului de mers gară- centru, starea tehnică a autoturismului condus de inculpat în momentul producerii accidentului fiind corespunzătoare circulației pe drumurile publice. De asemenea s-a apreciat în cuprinsul raportului de expertiză că viteza de circulație a autoturismului cu nr. de înmatriculare (...), condus de inculpat a fost de aproximativ 50-60 km la oră atât în momentul cât și în premomentul producerii accidentului. Concluzia raportului de expertiză tehnică auto a fost în sensul că accidentul putea fi evitat de către inculpatul T. P. S. dacă ar fi circulat cu atenție și cu o viteză care să îi permită să oprească în condiții de siguranță autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere părții vătămate, dacă s-ar fi asigurat înaintea intrării pe trecerea de pietoni și ar fi respectat indicatorul Trecere de pietoni.

În cauză a fost citat în calitate de asigurător de răspundere civilă S. E. A.

- R. SA.

La termenul de judecată din data de (...) s-a depus la dosarul cauzei la fila 108 copia poliței de asigurare de răspundere civilă auto seria RO/16/H16/DV nr. 0001135340 încheiată de inculpat cu SC E. R. A. R. SA. cu sediul în B., B-dul Dimitrie Pompei nr.10A, et.2, clădirea conect 3, sector 2

B., valabilă de la data de (...) până la data de (...), accidentul rutier producându-se în data de (...).

Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, în baza art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de (...), inculpatul T. P. S.

(f.139), a declarat că își menține declarațiile date în fața organelor de urmărirepenală și nu dorește să dea declarație în fața instanței de judecată arătând regretă comiterea faptei.

La termenul de judecată din data de (...), a fost audiată partea vătămată

S. M. declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la fila

140.

La termenul de judecată din data de (...) au fost audiați martorii Z. I. A., S. W. E., L. D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 156-158 iar asiguratorul SC E. R. A. R. SA. a depus un memoriu la dosarul cauzei (f.150)

La termenul de judecată din data de (...) instanța a încuviințat audierea martorilor S. P. și R. D. propuși de partea civilă S. M. pentru dovedirea acțiunii civile iar la termenul de judecată din data (...) instanța a audiat martorul S. P. (fila 173) și a omis audierea martorului R. D. deoarece acesta din urmă a studiat dosarul cauzei la arhiva instanței.

La termenul de judecată din data de (...) instanța a încuviințat cererea părții vătămate privind efectuarea în cauză a unui raport de expertiză medico- legală de către IML C.-N., cu privire la partea vătămată S. M., raportul de expertiză medico-legală fiind finalizat pentru termenul de judecată din data de (...).

La termenul de judecată din data de (...) partea vătămată S. M. a depus la dosarul cauzei copii după: decizia asupra capacității de muncă nr. 607 din (...), două cupoane de pensie aferente lunilor martie și aprilie 2010, decizia nr.

1. din (...) privind acordarea pensiei de invaliditate părții vătămate S. M., acte medicale și bonuri fiscale (filele 224-242)

Pentru termenul de judecată din data de (...) CNPAS- Casa J.ă de P. S. a depus la dosarul cauzei o adresă prin care a comunicat instanței data de la care partea vătămată S. M. beneficiază de pensie de invaliditate și cuantumul acestei pensii (fila 256)

Pentru termenul de judecată din data de (...), SC GFM SRL, firma la care era angajată partea vătămată S. M. la momentul producerii accidentului, a depus la dosarul cauzei o adeverință cu privire la veniturile nete realizate de partea vătămată S. M. în luna anterioară producerii accidentului (fila 278).

Ulterior închiderii dezbaterilor s-a depus la dosarul cauzei copie după decizia asupra capacității de muncă nr. 4159 din (...).

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În data de (...), în jurul orei 22.20, inculpatul T. P. S. conducea autoturismul proprietate personală marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare (...), pe B-dul M. V. din municipiul Z. dinspre gară spre centrul orașului, fiind însoțit de numiții S. W.-E., L. D., Z. I. și D. B., Z. I. ocupând locul din dreapta față, iar ceilalți se aflau pe bancheta din spate a mașinii conduse de inculpat. A. ploua și vizibilitatea era redusă. Ajungând în dreptul trecerii de pietoni din zona SC Tenaris S., din neatenție, inculpatul nu a observat-o pe partea vătămată, care era îmbrăcată în haine de culoare închisă și avea în mână o umbrelă, care s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, nu i-a acordat acesteia prioritate de trecere, a acroșat-o pe aceasta cu partea din față a autoturismului, a preluat-o pe capotă și parbriz, partea vătămată căzând pe scuarul care separă cele două sensuri de mers. Inculpatul a sunat la 112 și a anunțat accidentul, partea vătămată fiind transportată la S. J. de U. Z. Inculpatul a fost testat cu fiola etilotest, rezultatul fiind negativ ( fila

47)

Inițial prin raportului de constatare medico-legală nr.738/II/b/91 din (...) întocmit de S. J. de M. L. S. s-a constatat că partea vătămată S. M. a suferit leziuni traumatice care au necesitat 85-90 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus în primejdie viața. Partea vătămată a fost internată în perioada (...)- (...) în Secția de C. a S. J. de U. Z. cu următoarele diagnostice: șoc traumatic, traumatism cranian, comoție cerebrală, plagă contuză parieto- occipitală suturată, fractură platou tibial stâng și amnezie lacunară instituindu-i-se un tratament prin imobilizare pentru 6 săptămâni.

Ulterior partea vătămată a mai fost de mai multe ori internată în spital, de exemplu în perioada (...)-(...) a fost internată în Centrul de R., T. și Î. A., iar în perioada (...)-(...) a fost internat în Secția Psihiatrie a S. J. de U. Z. fiind diagnosticat cu tulburare organică a personalității de tip amnezic.

În faza de urmărire penală s-a dispus completarea raportului de constatare medico-legală nr.738/II/b/91 din (...) întocmit de S. J. de M. L. S. Prin completarea la raportul de constatare medico-legală nr.738/II/b/91 din (...) întocmit de S. J. de M. L. S. s-a propus pensionarea de invaliditate.

Documentarul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă 898 din (...) (care se întocmește la prelungirea concediului medical de peste 30 zile, în cazul bolilor cu potențial invalidant și la propunerea de pensionare de invaliditate) a evidențiat faptul că boala a debutat consecutiv politraumatismului prin accident rutier și se manifestă prin tulburări de memorie afectând capacitatea de integrare ocupațională a părții vătămate și, în consecință s-a propus pensionarea pentru invaliditate a acestuia.

Raportul de expertiză medico-legală întocmit de IML C. a concluzionat că partea vătămată S. M. a necesitat pentru vindecare în totalitate 120-130 zile îngrijiri medicale și prezintă o incapacitate adaptivă de 30%, între accidentul rutier din (...) și leziunile pe care le prezintă partea vătămată existând o legătură directă de cauzalitate.

În declarațiile sale din cursul urmăririi penale și din fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor arătând că nu a observat- o pe partea vătămată decât când se afla la circa 2-3 m de trecerea de pietoni și astfel nu a reușit să evite impactul cu aceasta.

Coroborând declarațiile inculpatului cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice întocmite cu acea ocazie, declarațiile părții vătămate S. M., declarațiile martorilor Z. I. A., S. W. E., L. D. și mențiunile din expertiza tehnică auto întocmită de expertul Ș. V., instanța de fond a reținut că accidentul s-a produs din culpa inculpatului, care nu a redus viteza la apropierea de trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător și nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului T. P.-S., care în data de (...), a condus cu imprudență autoturismul proprietate personală marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare (...) nerespectând dispozițiile legale privind conducerea unui autoturism pe drumurile publice și provocând un accident de circulație, în urma căruia partea vătămată S. M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120-130 de zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.

Potrivit alin.2, infracțiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art.182 alin.1 sau 2, respectiv dacă fapta a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijirimedicale mai mult de 60 de zile sau au pus în primejdie viața victimei. În cauză, fapta inculpatului a produs o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare 120-130 de zile de îngrijiri medicale și nu a pus în primejdie viața părții vătămate.

De asemenea, în conformitate cu art.184 alin.4 Cod penal, aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzută în alin.2 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice. Astfel, inculpatul a încălcat obligațiile prevăzute de art.48 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 în sensul că nu a adaptat viteza în funcție de condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic precum și obligațiile prevăzute de art. 123 lit. h) în sensul că în apropierea trecerilor de pietoni ar fi trebuit să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h, iar din expertiza tehnică-auto efectuată în cauză, coroborată cu declarațiile inculpatului rezultă că inculpatul circula cu o viteză de peste 50-60 km/h în apropierea trecerii de pietoni.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de vătămare a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 120-130 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de constatare medico-legală aflat la fila 42 din dosar. Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a) Cod penal, deoarece inculpatul, în ciuda faptului că vizibilitatea era redusă și afară ploua, nu a adaptat viteza în funcție de aceste condiții de drum astfel încât să poată efectua orice manevră fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic și nu a redus viteza în apropierea trecerii de pietoni astfel încât să poată opri autoturismul în condiții de siguranță în cazul în care un pieton s-ar fi angajat în traversarea carosabilului, astfel că instanța apreciază că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere rezultă din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziții legale din materia circulației pe drumurile publice. Nu s-a putut reține în sarcina inculpatului nici imposibilitatea de prevedere și nici culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârșire a faptei rezultând că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Reținând vinovăția inculpatului T. P.-S., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal în dauna părții vătămate S. M.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol socialal faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul T. P.-S., instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită din culpă și a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 120-

130 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate. T. instanța a avut în vedere faptul că expertiza tehnică-auto efectuată în cauză evidențiază faptul starea de pericol a apărut relativ târziu, când inculpatul se afla la o distanță de circa 3 m față de partea vătămată angajată în traversarea carosabilului printr-un loc unde existau marcaje de trecere pentru pietoni și că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă ar fi circulat cu o viteză de 8 km/h.

Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale și că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal și, în consecință, făcând aplicarea prevederilor art.76 lit.e) Cod penal, a coborât pedeapsa sub minimul special de 6 luni prevăzut de norma de incriminare.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 5 luni este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În privința pedepsei accesorii, instanța a reținut că, așa cum a stabilit

Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul T. P.-S. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii

Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul

1 din Convenție, instanța de fond a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate deexercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.c), d) și e) Cod penal. Instanța a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu s-a impus interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l Cod penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 5 luni, așadar sunt respectate condițiile impuse de alin.1 lit.a); inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, fiind astfel îndeplinită și condiția prevăzută de alin.1 lit.b); experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că în cursul procesului penal, partea vătămată S. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 300 000 lei cu titlu de daune morale, 3000 lei cu titlu de daune materiale, 900 lei cu titlu de rentă viageră lunară și 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanța a constatat că la fila nr.108 din dosar se află o copie a poliței de asigurare de răspundere civilă auto seria RO/16/H16/DV nr. 0001135340 încheiată de inculpat cu SC E. R. A. R. SA. cu sediul în B., B-dul Dimitrie Pompei nr.10A, et.2, clădirea conect 3, sector 2 B., valabilă de la data de (...) până la data de (...), accidentul rutier producându-se în data de (...).

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - vătămarea părții civile, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.

Potrivit art.14 cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil cel vinovat este obligat să repare în întregime paguba cauzată.

La stabilirea daunelor materiale s-a avut în vedere numărul de zile de incapacitate de muncă și, aferent veniturile pe care partea a dovedit că lerealiza în mod obișnuit prin munca prestată, precum și cheltuielile necesare pentru urmarea tratamentului medical până la însănătoșire.

În privința daunelor materiale în cuantum de 3000 lei solicitate de partea civilă S. M. instanța a constatat că acestea au fost dovedite în întregime, potrivit chitanțelor aflate la fila 241 coroborate cu declarațiile martorului S. P. fiind vorba de cheltuieli efectuate cu ocazia îngrijirilor medicale ulterioare accidentului. Astfel partea civilă a fost internată în spital în repetate rânduri și de asemenea a fost nevoit să se deplaseze la C.-N. în vederea efectuării unor analize, controale și examene medicale în data de (...), (...) și (...), motive pentru care instanța a dispus acordarea acestor daune materiale în integralitate.

De asemenea instanța a avut în vedere faptul că prin deciziile asupra capacității de muncă nr. 607 din (...) și nr. 4159 din (...), partea civilă S. M. a fost încadrată în gradul II de invaliditate ceea ce, potrivit art. potrivit art. 69 din Legea 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se caracterizează prin pierderea totală a capacității de muncă, cu păstrarea capacității de autoîngrijire și a fost pensionată pe caz de invaliditate.

Din adresa CNPAS - Casa J.ă de P. S. depusă la dosarul cauzei la fila 256 a rezultat că partea civilă S. M. a fost încadrat începând cu data de (...) în pensie de invaliditate de gradul II prin D. de P. 1. din (...) (fila 226) și a obținut o pensie de invaliditate în cuantum de 539 lei în luna septembrie 2009 și în cuantum de 716 lei în intervalul octombrie 2009 - noiembrie 2010. Conform deciziei asupra capacității de muncă nr. 4159 din (...) s-a menținut încadrarea părții civile S. M. în gradul II de invaliditate ceea ce înseamnă ca acesta primește și în prezent în același cuantum pensia de invaliditate, adică 716 lei net lunar (pensia nu este impozitată deoarece nu depășește deducerea neimpozabilă de 1000 lei stabilită prin OUG nr. 106 din 4 octombrie 2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și totodată partea civilă nu datorează contribuția lunara pentru asigurările sociale de sănătate de 5.5% din venituri, calculata potrivit prevederilor art.259 alin.2 al OUG nr.107/2010, deoarece beneficiază de o pensie de invaliditate care se situează sub pragul de 740 de lei stabilit prin același act normativ.

Din adresa depusă la dosarul cauzei de SC GFM SRL, firma la care era angajată partea vătămată S. M. la momentul producerii accidentului, a rezultat că partea civilă a încasat în luna anterioară producerii accidentului-februarie

2009- un venit net de 1371 lei.(fila 278)

Instanța de fond a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, aceasta însemnând că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu doar prejudiciul efectiv ci și beneficiul nerealizat de victimă, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Făcând aplicarea acestui principiu instanța a admis în parte cererea părții civile S. M. privind acordarea unei rente periodice începând cu data pensionării părții civile, dată la care a intervenit reducerea veniturilor obținute de acesta (și nu începând cu data producerii accidentului deoarece nu s-a dovedit reducerea veniturilor părții civile pentru intervalul cuprins între data producerii accidentului și data pensionarii).

Astfel, pentru intervalul cuprins între data pensionării - (...) - și data pronunțării hotărârii - (...) - instanța l-a obligat pe inculpat alături de asiguratorul SC E. R. A. R. SA., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale în sumă de 9641 lei reprezentând rentă periodică lunarăîn sumă globală, calculată ca diferența între venitul net obținut de partea civilă în luna anterioară accidentului, adică februarie 2009- respectiv 1328 lei și pensia de invaliditate încasată de partea civilă în acest interval (716 lei lunar) , înmulțită cu nr. de luni din intervalul octombrie 2009 -ianuarie 2010 (15 luni), la care se adaugă și renta parțială aferentă lunii septembrie 2009, în cuantum de 461 lei, după formula: (1328 lei - 716 lei) x 15 luni + 461 lei = 9641 lei rentă globală aferentă intervalului cuprins între data pensionării - (...) - și data pronunțării prezentei hotărâri -31.01.201.

Instanța a constatat că partea civilă nu a solicitat dobânzi aferente acestor despăgubiri materiale și pe cale de consecință nu a acordat dobânzi aferente acestui prejudiciu global efectiv constatat de către instanță.

Având în vedere că partea civilă are și în prezent pierdută capacitatea de muncă, după cum reiese din D. asupra capacității de muncă nr. 4159 din (...), instanța a apreciat că, având în vedere caracterul cert al prejudiciului viitor, partea vătămată este îndreptățită să primească și pentru viitor o prestație periodică echivalentă cu diferența între salariul net obținut anterior producerii accidentului (1328 lei) și pensia de invaliditate aflată în plată (716 lei) și pe cale de consecință l-a obligat pe inculpat alături de asiguratorul SC E. R. A. R. SA., în limita plafonului legal, la plata unei rente lunare în cuantum de 612 lei, actualizată în funcție de cuantumul pensiei de invaliditate, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la încetarea stării de nevoie.

De asemenea, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatului T. P.-S. alături de asiguratorul SC E. R. A. R. SA., în limita plafonului legal, la plata către partea civilă a unor sume cu titlu de daune morale, având în vedere suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării de către autoturismul condus de inculpat și provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea imobilizării timp îndelungat, deplasării cu ajutorul cârjelor, prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, de numărul mare de zile de spitalizare, de concediu medical și recuperare, De asemenea instanța a avut în vedere și suferința psihică a părții civile care a prezentat și prezintă stări depresive generate de schimbările radicale, neașteptate și nedorite intervenite în modul său de viată precum și de reducerea cu 30% a capacității adaptive și de pierderea posibilității de a efectua activități lucrative, partea vătămată fiind încadrată în gradul II de invaliditate (potrivit art. 69 din Legea 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, invaliditatea de gradul II se caracterizează prin pierderea totală a capacității de muncă, cu păstrarea capacității de autoîngrijire).

Instanța a reținut că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, trebuie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și în același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

Sub același aspect, al prejudiciului nepatrimonial, instanța a apreciat că trebuie ținut cont și de faptul că s-a creat un prejudiciu părții civile datorat și suferințelor fizice și psihice, inclusiv lipsei de socializare pe durata mare de timp necesară pentru recuperare.

Tot sub aspectul daunelor morale, ținându-se seama și de R. C. E. din

1969 de la L., care subliniază că principiul reparațiilor daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, s-a avut în vedere că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele psihice și fizice suferite, sechele postraumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că pretențiile părții civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându- se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părții civile, instanța a considerat că suma de 200.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile.

Prevederile art.49 coroborate cu art.50 din Legea nr.136/1995 dispun că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. D. se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. De asemenea, potrivit art.44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.

Practic, deși răspunderea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă este personală, sub aspectul laturii civile, plata despăgubirilor către victimele infracțiunii revine asigurătorului de răspundere civilă, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul.

În consecință, în baza art.14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. și a obligat inculpatul T. P.-S., alături de asigurătorul SC E. R. A. R. SA., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri în următoarele sume:3000 lei reprezentând daune materiale; 200 000 lei reprezentând daune morale; 9641 lei rentă periodică lunară în sumă globală; -612 lei rentă lunară, actualizată în funcție de cuantumul pensiei de invaliditate, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la încetarea stării de nevoie, reprezentând diferența dintre venitul net realizat de partea vătămată în luna anterioară accidentului rutier, respectiv februarie 2009 (1328 lei) și pensia de invaliditate aflată în plată (716 lei).

Prin adresa nr. 5338/(...), aflată la fila 49 din dosar, S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3338.46 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientului S. M., cerere reiterată și în cursul judecății (f.84), când s-a cerut suma menționată anterior, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale.

Prin adresa nr. 187 din (...), aflată la fila 51 din dosar, S. J. de A. S., a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 386,6 lei, reprezentând contravaloarea transportului și a serviciilor medicale acordate pacientului S. M., cerere reiterată și în cursul judecății (f.109).

Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. au calitatea de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța a apreciat căpretențiile lor civile sunt întemeiate, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de transportul, spitalizarea și administrarea tratamentului medical părții civile S. M.

Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 și art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, instanța a obligat inculpatul T. P. S. și, în limita plafonului legal, pe asigurătorul SC E. R. A. R. SA., la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de 386,6 lei, reprezentând contravaloare transport și servicii medicale acordate părții vătămate S. M. și la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 3338,46 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând contravaloare cheltuieli spitalizare efectuate cu partea vătămată S. M.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei în favoarea părții civile, cu titlu de cheltuieli judiciare. A. cheltuieli judiciare au fost dovedite cu chitanța nr. 32 din (...) și reprezintă contravaloarea onorariului avocațial plătit de partea vătămată apărătorului ales, d-nul avocat T. C. T. instanța a constatat că partea vătămată nu a făcut dovada altor cheltuieli judiciare până la suma solicitată

3000 lei astfel încât le-a acordat doar în măsura dovedirii lor.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Zalău, asiguratorul S. E. R. A. R. S. a declarat recurs în termen legal, solicitând diminuarea cuantumului despăgubirilor materiale și morale stabilite de instanța de fond, care se ridică la suma de 160.428,7 lei.

Cu privire la rentele stabilite de instanța de judecată s-a arătat că nu există temei legal nici în Legea nr. 136/1995 și nici în Codul civil. Din moment ce instanța a obligat la plata despăgubirilor materiale și morale și față de părțile civile și față de spitale, recurenta a apreciat că este absurd să se plătească din nou despăgubiri constând într-o rentă enormă de care familia S. nu beneficia înainte de accident.

S-a mai susținut că este injust să se acorde pe de o parte daune morale de 200.000 lei și daune materiale de 3000 lei, sume care acoperă prejudiciul moral și material suferit în urma accidentului și în plus să se acorde două tipuri de rentă pentru invaliditate fiind cunoscut faptul că statul, prin sistemul de asigurări sociale acordă pensie de invaliditate, indiferent de cauza care a generat handicapul.

În final, s-a arătat că sumele de bani acordate părții civile S. M. în cuantum de 3000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale sunt exagerate ajungându-se la acordarea de daune materiale și morale că măsura represivă pentru inculpat și de îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă.

La termenul de judecată fixat pentru soluționarea recursului, Curtea a pus în discuție din oficiu excepția inadmisibilității recursului formulat de către societatea de asigurări, întrucât potrivit noilor reglementări din legea specială citarea acestora în proces nu mai este obligatorie.

Această excepție va fi respinsă, având în vedere că societatea de asigurări în procesul penal, chiar dacă are calitatea de garant a plății despăgubirilor, potrivit art. 362 alin 1 lit. f raportat la art 3852 Cod procedură penală aceasta este o persoană (juridică) interesată în exercitarea unei astfel de căi de atac.

Pe fond, recursul este nefondat.

Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, dispunând în mod corect condamnarea inculpatului pentru infracțiuneapentru care a fost trimis în judecată și procedând în mod corect la individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia.

Raportat la consecințele dramatice produse prin fapta inculpatului asupra integrității fizice și psihice a părții vătămate, sunt justificate daunele morale în cuantum de 200.000 lei care au fost acordate de către prima instanță, care de altfel a motivat în mod detaliat rațiunea acordării și stabilirii acestora la suma mai sus-menționată, Curtea apreciind că nu sunt necesare precizări sau motivări suplimentare sub acest aspect.

Prejudiciul de agrement suferit de partea vătămată este definitiv și ireversibil, datorită incapacității de a face efort fizic, iar izolarea socială definitivă este inevitabilă, în condițiile în care nici în prezent nu se poate deplasa neînsoțit.

T., raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, sunt justificate și daunele materiale în cuantum de 3000 lei au fost acordate de către instanță în baza înscrisurilor de la dosar și care dealtfel nu au fost contestate de către asigurător la judecata în fond.

Dificultățile financiare cu care se confruntă societatea de asigurări, invocate în motivele de recurs, nu sunt un argument pentru ca partea vătămată să nu beneficieze de o justă reparare a prejudiciului, deoarece contractul de asigurare dintre inculpat și recurentă a impus atât plătirea poliței de asigurare din partea inculpatului, cât și implicit asumarea de către societate a posibilității producerii riscului asigurat.

În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul S. E. R. A. R. S. împotriva sentinței penale nr. 44/F din 31 ianuarie 2011 a J. Z.

Potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va dispune obligarea recurentei la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul S. E. R. A. R. S., cu sediul în B. str. D. Pompeiu, nr. 10/A, et. II, clădire conect 3, sector 2 împotriva sentinței penale nr. 44/F din 31 ianuarie 2011 a J. Z.

Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

D. este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 aprilie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A. D. L. D. P. V. C.

GREFIER, M. N.

C.M. semnează grefier șef secție Red.A.D.L. Dact.H.C./4 ex. Jud.fond.R.I. R.

← Decizia penală nr. 658/2011, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 1527/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 489/2011, Curtea de Apel Cluj