Decizia penală nr. 153/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 153/A/2011
Ședința publică din 20 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A., judecător
JUDECĂTOR : L. H. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul B. M., împotriva sentinței penale nr. 25/2011 pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a pune la dispoziția lichidatorului documentele contabile în vederea desfășurării procedurii insolvenței, prev.și ped.de art.147 din Legea nr.85/2006 și bancrută frauduloasă, prev.și ped.de art. 143 alin.2 lit.a,c din Legea 85/2006, cu aplicarea art.33 lit.a C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. M. M. R., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul B. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-au depus motivele de apel ale inculpatului. De asemenea, la data de 20 septembrie 2011, prin S. R. al C. de A. C., s-a înregistrat de către apărătorul ales al inculpatului, av. M. B., din cadrul Baroului Olt, o cerere prin care se menționează că a reziliat contractul de asistență juridică cu inculpatul.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât inculpatul a fost în imposibilitatea de a se prezenta la proces iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate sub limita pedepsei aplicate de prima instanță. Arată că inculpatul a făcut dovada faptului că muncește în Italia de mai mult timp și a fost în imposibilitate de a lua la cunoștință de existența procesului întrerupând legătura cu orice persoană din țară. De asemenea, este dovedit că singura persoană care ar fi putut da informații despre inculpat este fosta soție de care a divorțat și care a declarat că știe că se află în străinătate, dar nu cunoaște exact unde. Nefiind audiat de instanță, inculpatul nu a putut beneficia de prevederile art.320/1 C.pr.pen., în sensul reducerii pedepsei cu o treime. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță. Apreciază că procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită, instanța făcând o corectă individualizare a pedepsei. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A
Deliberând retine că prin sentința penală nr. 25 din 21 aprilie 2011 a T.ui S., în baza art.334 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prev.de art.143 alin.2 lit.a, c din Legea 85/2006, în infracțiunea prev.de art.143 alin.2 lit.a din legea 85/2006.
Pentru comiterea infracțiunii prev.de art.147 din Legea 85/2006 a fost condamnat inculpatul B. M. ( fiul lui Ion și I., născut la data de (...) în loc.N. Titulescu, Jud.Olt, domiciliat în Jud.Olt, Mun.S., strada T., nr.2), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II- a și lit.b C..
Pentru comiterea infracțiunii prev.de art.143 alin.2 lit.a din Legea 85/2006 a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II- a și lit.b C..
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b C. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În baza art.81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani termen de încercare.
S-a atras atenția asupra prevederilor art.83 C..
În baza art.71 alin.5 C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C..
În baza art.118 lit.a C. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de
22.235,66 lei în favoarea statului.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de
200 lei reprezentând onorar avocațial din oficiu a fost avansat din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lânga T. S. a fost trimis in judecata inculpatul B. M. pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 147 din legea nr.85/2006 si 143 alin 2 lit.a si c din aceeasi lege,cu aplicarea art.33 lit.a C., retinindu-se in esenta ca acesta, in calitate de administrator la SC B. T. SRL S., desi a fost notificat in legatura cu deschiderea procedurii de insolventa, a refuzat sa puna la dispozitia lichidatorului judiciar, in conditiile prevazute de art.35, documentele si informatiile prevazute la art.28 alin 1 lit. a si f, ascunzând totodata o parte din activele firmei debitoare si incasind, dupa deschiderea procedurii insolventei, sume de bani in contul SC B. T. SRL S.,
In faza de urmarire penala s-au efectuat urmatoarele acte: rezolutia de incepere a urmaririi penale,fisa de cazier, declaratii de martori,facturi ,extrase de cont, sentinta civila nr.1683/2007 si sentinta civila nr.186/2008, notificari, factura fiscala nr.297444/2006,proces verbal de prezentare a materialului de urmarire penala .
Coroborind toate aceste probe administrate in cursul urmaririi penale cu cele administrate in cursul judecatii, respectiv declaratiile martorilor P. D. si I. G., dosarul civil nr.(...), procese verbale privind executarea mandatelor de aducere, tribunalul a reținut următoarele:
In perioada aprilie-iulie 2009 inculpatul B. M. a detinut calitatea de administrator la SC B. T. SRL S. din localitatea S. Din anul 2005 si pina in 2009 administrator a fost P. D. C. care a cesionat partile sociale in favoarea inculpatului. S. al carui administrator era inculpatul avea ca obiect de activitate transportul rutier de marfuri.
La solicitarea creditoarei SC I. SRL Z. prin sentinta civila nr..1720/2009 a T.ui S. s-a dechis procedura insolventei fata de SC B. T. SRL S. , fiind desemnat in calitate de administrator judiciar lichidatorul I. G., dispunindu-se ca SC B. T. SRL S. sa depuna la dispozitia lichidatorului toate documentele si informatiile necesare desfasurarii procedurii.
In termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul a fost obligat, potrivit art.28 alin.1 din legea 85/2006 sa depuna la dosarul cauzei toate actele si informatiile privitoare la societate.
Administratorul judiciar prin adresele nr.394 si 3. l-a notificat pe inculpat la data de (...) sa-i predea documentele contabile ale societătii, aducindu-i la conostiinta si obligatiile pe care le are, revenind la aceste adrese si ulterior.
Din declaratia martorului I. G., fila 19 s-a retinut ca a discutat telefonic cu inculpatul care i-a confirmat primirea notificarilor si i-a promis ca-i va trimite si documentele, lucru care nu s-a mai intimplat.
Potrivit dispozitiilor legii 85/2006, la data deschiderii procedurii falimentului inceteaza de drept dreptul de administrare al debitorului .La data preluarii activelor societatea SC B. trans SRL detinea in patrimoniu un vehicul marca Iveco Eurotech MP440E43T/P cu un sistem GPS Sateltrack ,seria sasiu WJMM1VSK004247257 achizitionat in sistem leasing de la SC A fin Leasing IFN SA Bucuresti .Inculpatul a intrat in posesia efectiva a bunului in ziua de (...), iar la data de (...) a avut un accident in care autovehicolul a fost avariat. Firma de asigurare a intocmit dosar de dauna si un act aditional la contractul de leasing, conform clauzelor acestuia se compensa despagubirea acordata de asigurari cu valoarea ramasa de plata pina la concurenta pretului de achizitie conform calculelor suma fiind de 22235,66 lei, sumă ce trebuia fie virata in contul de lichidare, fie adusa la masa creantelor
Întrucât inculpatul nu mai avea calitatea de reprezentant legal al societatii ar fi trebuit sa aduca la cunostiinta administratorului judiciar sau a judecatorului sindic actele incheiate dupa deschiderea procedurii .
Mai mult, inculpatul nu a comunicat starea de insolventa nici reprezentantilor SC Afin Leasing IFN SA Bucuresti si le-a cerut sa-i trimită banii in contul indicat de el. D. ridicarea banilor contul a fost inchis, iar banii nu au fost predati lichidatorului pentru completarea creantei.
Inculpatul nu a fost audiat in cursul urmaririi penale intrucit dupa ce a divortat, a plecat in strainatate ,pirzind contactul cu sotia si familia sa .
Nici in cursul judecatii inculpatul nu a fost audiat, in procesele verbale de executare a mandatelor de aducere mentionându-se că inculpatul a plecat de la domiciliu în urma divortului, sotia sa neputind da nici un fel de relatii in acest sens.
Din fisa de cazier existenta la dosar rezulta ca inculpatul nu are antecedente penale.
In sedinta publica din data de (...) a fost pusa in discuție schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea prevazuta de art. 143 alin 2 lit. a si c din legea 85/2006 în infractiunea prevazuta de art.143 alin 2 lit a din legea 85/2006, având in vedere starea de fapt pentru care inculpatul a fost trimis in judecata.
In drept, s-a retinut că fapta inculpatului B. M. care in calitate de administrator la SC B. T. SRL S. a refuzat sa pună la dispozitia lichidatorului judiciar documentele si informatiile privitoare la firmă si a ascuns o parte din activele societătii încasind dupa deschiderea procedurii de insolventa sume de bani, care nu an fost puse la dispozitia lichidatorului, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.147 alin
1 din legea 85/2006 si ale infractiunii prev.de art.143 alin.2 lit.a din legea 85/2006, pentru fiecare faptă aplicându-se pedeapsa de câte 1 an inchisoare.
În baza art. 33 lit.a si 34 lit b C. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a ll-a si lit.b C. avind în vedere natura faptei comise, jurisprudenta C. in materie si deciziile I. .
Având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele comise, în baza art.81 C. s-a suspendat executarea pedepsei aplicate pe o perioadă de 3 ani termen de încercare, atrăgând atenția asupra prevederilor art.83 C.
În baza art.71 alin 5 C. s-a suspendat aplicarea art.64 lit.a teza a ll-a și lit.b C.. Având în vedere ca lichidatorul s-a constituit parte civila în cauza cu suma de
22235,66 lei, dar intre timp societatea SC B. T. SRL S. a fost radiata in baza art.118 lit a C. s-a dispus confiscarea de la inculpat a acestei sume. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. M., criticând solutia instantei de fond ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate sub limita pedepsei aplicate de prima instanță.
În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul a fost în imposibilitatea de a se prezenta la proces, că a făcut dovada faptului că muncește în Italia de mai mult timp și a fost în imposibilitate de a avea cunoștință de existența procesului deoarece a întreruptlegătura cu orice persoană din țară. Nefiind audiat de instanță, nu a putut beneficia de prevederile art.320/1 C.pr.pen., în sensul reducerii pedepsei cu o treime.
Procedând la solutionarea apelului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât si în fața instantei, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul a comis infracțiunile care fac obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Astfel cum rezultă din declarația martorului I. G., în calitate de administrator judiciar al firmei inculpatului, respectiv SC „. T. SRL S., susnumitul l-a notificat pe inculpat la data de (...), atât verbal cât și în scris (f. 11 dos.urm.pen.) că față de societatea administrată de acesta s-a deschis procedura insolventei și că trebuie să depună la sediul administratorului judiciar actele indicate de către acesta, potrivit comunicării până la data de (...). Totodată, inculpatului i s-au făcute cunoscute consecințele neîndeplinirii acestei obligații în sensul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, deși avea cunoștință că dreptul de administrare i-a fost ridicat ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței, inculpatul a solicitat personal (f.15 dos.u.p.) ca suma acordată de societatea de asigurare reprezentând despăgubirea pentru vehiculul marca Iveco Eurotech aparținând societății să-i fie virată într-un cont bancar personal, fără a comunica societății de asigurare starea de insolvență, astfel că suma de 22235, 66 lei virata la data de (...) și (...) nu a fost depusă în contul de lichidare deși a fost notificat în acest sens (f. 18 dos.u.p.).
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:
Critica privind nelegala citare este nefondată.
Curtea observă că potrivit art. 177 C.proc.pen. că dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat, că în caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită si că dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.
În cauză, cum inculpatul, în niciuna dintre situații, nu a dat curs solicitării administratorului judiciar rezultă că a avut reprezentarea comiterii infracțiunilor și a tragerii sale la răspundere penală astfel că părăsirea teritoriului României și omisiunea comunicării locului unde se află s-a făcut cu scopul eludării răspunderii penale, iar necomunicarea locului unde se află este consecința propriei culpe și nu a organelor statului care, potrivit actelor existente la dosar, au depus toate diligențele pentru a-l identifica pe inculpat și a se asigura că acesta cunoaște procedura deschisă împotriva sa.
Referitor la individualizarea pedepselor, potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativăsau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omis faptul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale si judecătii, că a înteles să adopte o conduită de ignorare totală a oricărei dispozitii legale care guvernează mediul de afaceri, cu consecința afectării drepturilor partenerilor săi comerciali.
Curtea consideră că aspectele referitoare la persoana inculpatului au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea sancțiunilor la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, dar și totalității urmărilor faptelor.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., desi presupune, între altele, absența antecedentelor penale, nu conduce automat, în lipsa altor elemente privitoare la persoana inculpatului, la coborârea sanctiunii sub minimul special; stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăseste în prezenta cauză;
„atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii.
Pentru aceste motive Curtea consideră că pedepsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Sub aspectul pedepselor accesorii, Curtea, relevă că dispozițiile art. 71 alin. 2 C., conform cărora condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C., au fost aplicate în concordanță cu dispozițiile art. 52 C., privind pedeapsa și scopul ei, precum și de art. 72
C. referitoare la criteriile de individualizare a pedepselor, fiind respectată cerinta necesității și pertinenței aplicării acestei categorii de pedeapsă, raportat la interesul prezervării ordinii publice și la tipul infracțiunii reținute pe seama inculpatului.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.
74/(...), dată în recurs în interesul legii, statuându-se că pedeapsa accesorie prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - c) C., nu se aplică automat, ci în funcție de criteriile de individualizare impuse de art. 71 alin. 3 C., dar si Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României ( Hotărârea din 28 septembrie
2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 484/(...)).
Curtea relevă, în primul rând, că în conformitate cu principiul legalității pedepsei, instituit de art. 2 C., pedepsa accesorie, constând în interzicerea unor drepturi, este prevăzută de legea penală prin art. 64 C.
În al doilea rând, Curtea constată că recurgerea instanței la această categorie de pedeapsă este subordonată exigenței legale a constatării de către instanța judecătorească, atât a necesității aplicării sale, cât și unor criterii de individualizare instituite, de asemenea, de legea penală, și anume dispozițiile art. 71 alin. 3 C., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 74/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru unificarea practicii judiciare naționale în această materie.
Sub aspectul necesității aplicării pedepsei accesorii, Curtea constată că în raport de tipul infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, infracțiune care a adus grave atingeri dreptului la protecția bunurilor, o astfel de pedeapsă se impune pentru a asigura pe deplin scopul general al pedepsei penale, prevăzut de art. 52 alin. (1) C. În realizarea acestui scop, orice pedeapsă trebuie să conțină, cumulativ, un element coercitiv, un altul reeducativ și, în final, un element preventiv.
Curtea reține că numai prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la gravitatea faptelor, față de urmarea acestora, imperativul ocrotirii pe viitor a unor relații sociale referitoare la exercițiul unor funcții de demnitate publică sau în legătură cu funcția publică în stat, nu este suficientă, impunându-se a fi decăzut din dreptul de acces la astfel de demnități publice, limitat pe durata executării pedepsei închisorii sau până la momentul în care legea o consideră executată.
Curtea de A. concluzionează, așadar, că aplicarea pedepsei accesorii în sarcina inculpatului are caracter necesar.
Relativ la individualizarea pedepsei accesorii, Curtea constată că procesul de alegere și nominalizare a pedepsei accesorii impune cercetarea criteriilor legale în raport de care instanța de judecată va efectua o astfel de individualizare. A. criterii sunt prevăzute de art. 71 alin. (3) C., cu titlu general, și se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului.
Criteriile enunțate sunt supuse controlului instanței de judecată, dar în considerarea următoarelor limite: interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice [(art. 64 lit. a), teza a II-a, C.)] intervine de drept, conform dispozițiilor art. 71 alin. (2) C., ceea ce înseamnă că această componentă a pedepsei accesorii se aplică automat, prin voința legiuitorului și fără control judecătoresc, ori de câte ori pedeapsa principală aplicată este detenția pe viață sau închisoarea; interzicerea celorlalte drepturi prevăzute de art. 64 C., este supusă, în toate cazurile controlului exercitat de instanța de judecată, fiind exclus automatismul legii penale.
Asa fiind, Curtea concluzionează că este corectă aplicarea, alături de pedeapsa închisorii, și a pedeapsei accesorii având ca obiect interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum si cel de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 C. cu referire la dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a si lit. b C.
Curtea reține că interzicerea celorlate drepturi nu se impune cu motivarea că severitatea unei astfel de interdicții nu este justificată și nu se află în legătură directă cu tipul infracțiunii reținute în cauză.
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. M., împotriva sentinței penale nr. 25 din 21 aprilie 2011 a T.ui S.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. V. A. L. H.
GREFIER, L. S.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...) Jud.fond. T. C.
| ← Decizia penală nr. 960/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 2083/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
