Decizia penală nr. 1532/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1532/R/2011
Ședința publică din data de 3 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C. - judecător
JUDECĂTORI: M. Ș.
L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
V. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpata Z. E. împotriva deciziei penale nr.32 din 22 iunie 2011 a Tribunalului S., inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 al.1 rap. la art.209 al.1 lit.i C., cu aplic.art.37 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata Z. E. asistată de apărător desemnat din oficiu av.C. T. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebată fiind de către instanță, inculpata Z. E., arată își însușește recursul formulat de către apărătorul său, este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs, sens în care se procedează la ascultarea acesteia, depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la fila 12 din dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatei Z. E. solicită admiterea recursului, casarea înîntregime a sentinței instanței de fond și a deciziei pronunțate de instanța de apel și, în consecință, să se dispună achitarea inculpatei raportat la art.11 pct.2 lit. a coroborat cu art.10 lit.c C.pr.pen.
În susținerea motivelor de recurs arată că alibiul pe care inculpata l-a folosit și a fost dovedit în fața instanție de apel, este că la data comiterii acestei infracțiuni, se afla împreună cu familia la socrii, în localitatea M.. Desigur, această susținere nu trebuie înlăturată raportat la faptul că a fost susținută și de către declarațiile martorilor, cât și de faptul că ar putea fi întărită de situația că, fiind urmărită într-un alt proces care viza același fel de infracțiune, inculpata a recunoscut în întregime și a regretat fapta comisă anterior.
Apreciază că nu ar fi împiedicat-o absolut nimic, să aibă o atitudine de recunoaștere, dat fiind faptul că pedeapsa rezultantă ar fi fost una singură.
În subsidiar, solicită reducerea sporului aplicat prin decizia pronunțată în apel, care practic nemulțumește în privința modalității de executare și aceea că depășește cuantumul de 4 ani de zile o pune în imposibilitatea de a se bucura de o suspendare sub supraveghere.
De asemenea, în prezent inculpata are un context familial care impune prezența acesteia, fiind mama a cinci copii, toți minori, cel mai mare având vârsta de 7 ani, iar susținerea acestora este necesară prin prezența mamei lor.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., consideră fondat recursul formulat deinculpată, dar numai pentru unul din motivele invocate.
Apreciază că decizia este legală și temeinică, reținându-se în mod corect vinovăția inculpatei. Își însușește motivarea Tribunalului S., arătând că alibiul prezentat este nesubstanțial față de proba științifică, din care rezultă prezența inculpatei la locul comiterii faptei. Faptul că inculpata declară că nu-și mai amintește de această situație, nu este relevant în cauză.
Pe de altă parte, consideră că în mod corect instanța de apel a reținut incidența art.37 C., și a dispus efectuarea operațiunilor corespunzătoare stării de recidivă.
Consideră că este nelegal juridic, strict pe textul de lege, procedeul de aplicare a sporului aplicat inculpatei și netemeinic sub aspectul cuantumului. Din analiza fișei de cazier a inculpatei, cât și din speța de față, rezultă că toate sancțiunile aplicate acesteia au fost obiectul contopirii cu sancțiunea din prezentul dosar, fiind aplicate cu orientarea spre minimul special al textului de lege.
Ca urmare, apreciază că s-au încălcat dispozițiile art.31 al.1 rap.la art.34 li.b C., care prevede modalitatea de realizare a contopirii, legiuitorul fiind clar în această privință, de a se aplica un spor doar în măsura în care se consideră că maximul special nu este îndestulător.
Este o contradicție în această sentință, deși toate pedepsele avute în vedere la calculul concursului și a cumulului juridic sunt orientate spre minim, instanța acordă un spor. Consideră că sporul nu se justifică din punct de vedere al tehnicii juridice.
Solicită reducerea sporului sau înlăturarea acestuia, celelalte critici fiind nejustificate inclusiv cele referitoare la prejudiciu.
În ce privește latura civilă, arată că partea vătămată, constituită parte civilă, a făcut referire la cuantumul acestuia.
Inculpata Z. E., având ultimul cuvânt, solicită înlăturarea sporului aplicat de instanța de apel.
C U R T E A Prin sentința penală nr. 103 din (...) a Judecătoriei Ș. S., pronunțată îndosarul nr. (...), a fost condamnată inculpata Z. E., pentru săvârșireainfracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. și ped. de art.208 alin(1) și art.209 lit.i Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, la 3(trei)ani închisoare, cu executare în penitenciar.
De asemenea, a fost obligată inculpata să plătească suma de 2400 lei despăgubiri către partea civilă S. P. precum și suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept,în baza întregului probatoriu administrat în cauză, următoarele împrejurări:
În dimineața zilei de 4 august 2008, partea vătămată S. Ana, soția părții vătămate S. P. ( domiciliați în sat Iaz nr.51, comuna P., jud. S.) a pus suma de 2400 lei înveliți într-o batistă, într-o borsetă neagră din mușama pe care a încuiat-o într-un dulap de la camera dinspre stradă, iar cheia a pus-oîn aceeași cameră, la căpătâiul patului. Partea vătămată a închis ușa de acces în locuință cu un lacăt, iar cheia de la lacăt a lăsat-o pe un dulap din bucătăria de vară din curtea locuinței.
Părțile vătămate au plecat de acasă, dar partea vătămată S. Ana nu a închis bucătăria de vară cu cheia sau lacăt și nici ușa de acces de la stradă.
Seara, în jurul orelor 20.00, când părțile vătămate s-au reîntors în locuință au constatat că dispăruse cheia locuinței lăsată pe dulapul din bucătăria de vară, astfel că au forțat ușa de acces în locuință și au pătruns în interior, unde au constatat că a dispărut suma de 2.400 lei din dulapul din camera de la stradă.
Deși în mod constant pe parcursul cercetării penale, inculpata a refuzat să dea declarații și a negat comiterea faptei pentru care a fost cercetată și judecată, instanța a reținut că vinovăția inculpatei rezultă în mod indubitabil din proba tehnico-științifică : raportul de constatare tehnico științifică întocmit de IPJ S.-S. C., întrucât cu ocazia cercetării la fața locului, organele de poliție au ridicat două fragmente de urme digitale de pe dulapul din care au dispărut banii părților vătămate (f.22), iar din raportul de constatare tehnico științifică întocmit de IPJ S.-S. C. rezultă că cele două fragmente de urme digitale ridicate cu ocazia cercetării la fața locului au fost create de degetul mijlociu și degetul inelar de la mâna dreaptă a inculpatei
Z. E. (fostă Lingurar - f.25-28).
Pe baza acestui probatoriu, instanța de fond a reținut că în intervalul în care părțile vătămate au lipsit din locuință, inculpata a profitat de absența acestora și prin folosirea cheii lăsate pe dulapul din bucătăria de vară, a pătruns în locuință și a sustras suma de 2400 lei.
În drept, fapta inculpatei de a sustrage suma de 2400 lei, pe timp de zi
și prin folosirea de chei adevărate din locuința părților vătămate S. Ana și S. P., s-a stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal, astfel instanța i-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare.
În baza art.71 Cod penal, pe durata pedepsei aplicate, inculpata va fi privată de exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit. a teza a II și lit.b Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepse, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpată, precum și circumstanțele personale ale inculpatei, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii și este recidivistă (f.35).
Inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 858/2005 a
Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 255/2006 a Curții de A. C. la pedeapsa finală de 3 ani și 11 luni închisoare. Având în vedere faptul că inculpata nu a executat nici o parte din pedeapsa de 3 ani și
11 luni închisoare, iar fapta care face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită în data de 4 august 2008, inculpata se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
În cursul cercetării penale, partea vătămată S. P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2400 lei (f.36).
În baza art.14 Cod procedură civilă, art.998 cod civil instanța de fond a admis acțiunea formulată de partea civilă și a obligat pe inculpată să plătească părții civile S. P. suma de 2400 lei.
În baza art.191 Cod procedura penală, a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul avocatului din oficiu.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpata Z. E., fără a arăta însă motivele de apel, precum și P. DE PE LÂNGĂ J. ȘIMLEU-S., care a solicitat desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri în care să se facă contopirea pedepselor, în temeiul art.39 alin.(1) Cod penal cu posibilitatea aplicării unui spor.
Prin decizia penală nr. 32 din 22 iunie 2011 a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă J.
Ș.-S. împotriva sentinței penale nr. 103/0(...) a Judecătoriei Ș.-S., pe care a desființat-o în parte, în ce privește aplicarea art.39 Cod penal și cuantumul final al pedepsei aplicate inculpatei Z. E.
În baza art.39 alin.(l) rap. la art.34 lit.b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată de prima instanță, cu pedeapsa finală de 3 (trei) ani și 11 (unsprezece) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 858/(...) a Judecătoriei Zalău (definitivă prin decizia penală nr.
255/(...) a Curții de A. C.), urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 11 (unsprezece) luni închisoare, sporită cu l (un) an și l (una) lună, deci în final: 5 (cinci) ani închisoare.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata Z. E., contra aceleiași sentințe penale, apreciindu-se că s-a stabilit în mod corect vinovăția inculpatei în comiterea faptei care i se impută, s-au aplicat corect dispoz. art.72 C., iar prejudiciul a fost dovedit cu probele tetimoniale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata Z. E., prin avocat, solicitând casarea acesteia și, rejudecând,reducerea sau înlăturarea sporului aplicat de instanța de apel, în urma operațiunilor de contopire cu pedeapsa anterioară, precum și înlăturarea obligării inculpatei la plata despăgubirilor civile, întrucât prejudiciul nu a fost dovedit.
În fața instanței de recurs inculpata, prin apărător, și-a precizat motivele de recurs, în sensul că, în principal, solicită achitarea în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.c C.pr.pen. , iar în subsidiar, reducerea sporului aplicat prin decizia pronunțată în apel, iar pedeapsa rezultantă să fie suspendată sub supraveghere.
În motivarea recursului, s-a arătat în principal că, fapta nu a fost comisă de inculpată, aceasta făcând dovada că la data comiterii se afla împreună cu familia la socrii, în localitatea M..
În susținerea solicitării subsidiare, s-a arătat că sporul aplicat prin decizia pronunțată în apel, este exagerat și, practic, depășește cuantumul de
4 ani de zile, care ar fi permis suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante. Aceasta deoarece, inculpata este mama a cinci copii, toți minori, cel mai mare având vârsta de 7 ani, iar susținerea acestora este necesară prin prezența mamei lor.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 C.pr.pen., Curtea constată fondat recursul formulat în cauză, doar pentru o parte din motivele invocate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, s-a reținut de către instanțele de fond și apel, o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că, la data de 4 august 2008, inculpata Z. E. a sustras suma de 2400 lei, pe timp de zi și prin folosirea de chei adevărate din locuința părților vătămate S. Ana și S. P., din satul Iaz nr.51, comuna P., jud. S..
Rezultă această stare de fapt din: procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 6 dos.u.p.); raportul de constatare tehnico științifică dactiloscopică întocmit de IPJ S. - S. C., întrucât cu ocazia cercetării la fața locului, organele de poliție au ridicat două fragmente de urme digitale de pe dulapul din care au dispărut banii părților vătămate, iar din raportul de constatare tehnico științifică întocmit de IPJ S. - S. C. rezultă că cele două fragmente de urme digitale ridicate cu ocazia cercetării la fața locului au fost create de degetul mijlociu și degetul inelar de la mâna dreaptă a inculpatei Z. E. (fostă Lingurar - f.22, 23, 25-28 dos. u.p.); declarațiile părților vătămate ( filele 36-
40 dos. u.p. ); declarațiile martorilor P. F., Gui I. ( filele 41-43 dos. u.p. și
77-78 dos. fond).
Apărarea inculpatei în sensul că la data comiterii faptei s-ar fi aflat în alt loc decât localitatea de domiciliu a părților vătămate, respectiv la M. la socrii săi - nu poate fi primită, această împrejurare nefiind dovedită și, contrazicând restul probelor din dosar, în special proba tehnico-științifică, prin care s-au identificat urme papilare aparținând inculpatei, la locul faptei.
Martora Canahai V., audiată la solicitarea inculpatei, pentru verificarea apărărilor acesteia ( fila 83 dos. fond) a declarat că a văzut-o pe inculpată în primăvara anului 2009 ( aprilie-mai 2009) la M. la locuința socrilor săi și aceasta i-a spus că va sta acolo până în septembrie 2009.
Ori, fapta dedusă judecății s-a comis în august 2008 dar, și dacă, din eroare, să presupunem că martora a făcut vorbire de anul 2009 în loc de
2008, perioada în care martora a văzut inculpata la M. nu cuprinde și data de 4 august 2008, nefiind făcută dovada certă că la acea dată, inculpata s-a aflat la M..
În privința prejudiciului reclamat, se constată că și acesta a fost dovedit, rezultând din declarațiile martorilor existența sumei și proveniența acesteia - părțile vătămate având împreună o pensie de cca 900 lei, crescând și vânzând animale și făcând economii și, s-au plâns martorilor imediat după incident că le-a fost sustrasă suma de 2400 lei.
Pe de altă parte, inculpata a refuzat în cursul urmăririi penale și la prima instanță să de declarații, rezumându-se a afirma că este nevinovată, iar în fața instanței de apel nu s-a prezentat, doar la instanța de recurs fiind mai cooperantă și dorind să dea declarații, iar în ultimul cuvânt solicitând doar înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de instanța de apel.
Nu este lipsit de relevanță nici faptul că inculpata are antecedente penale tot pentru infracțiuni de furt și violare de domiciliu, ceea ce denotă o anumită specializare și mod de operare al inculpatei.
Așa fiind, se constată că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatei în comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată, după care, s-a încadrat juridic corect fapta în infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art.208 al.1 rap. la art.209 al.1 lit.i C..
De asemenea, instanța a făcut o justă individualizare judiciară a pedepsei, în concordanță cu criteriile prev. de art.72 C., aplicând o pedeapsă la nivelul minimului special prevăzut de lege, în măsură a asigura scopul prev. de art.52 C.
Apoi, în mod corect instanța de apel a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 3 trei ani și 11 unsprezece luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 858/(...) a Judecătoriei Zalău (definitivă prin decizia penală nr. 255/(...) a Curții de A. C.) și a făcut aplicarea dispoz. art.39 alin.1
C. privind pedeapsa în caz de recidivă.
Cu toate acestea, în urma contopirii celor două pedepse, neîntemeiat, apreciem, că s-a aplicat sporul de 1 an și 1 lună închisoare, în condițiile în care, potrivit art.34 lit.b C., pedeapsa cea mai grea poate fi sporită până la maximul ei special și numai dacă acest maxim este neîndestulător se poate adăuga un spor de până al 5 ani.
Dacă instanța ar fi considerat necesară sporirea pedepsei rezultante, ar fi menționat acesta aspect , arătând că o sporește până la 5 ani, și nu că o sporește cu 1 an și 1 lună , pentru a nu se crea confuzia că a adăugat un spor.
Oricum, dincolo de acest chestiuni de formulare, care până la urmă nu afectează legalitatea pedepsei, Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani si 11 luni închisoare cu executare în regim de detenție, este îndestulătoare ca și cuantum și, corespunzătoare ca modalitate de executare, față de toate criteriile prev. de art.72 C. aplicate la speța de față.
În consecință, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., va admite recursul declarat de inculpata Z. E. împotriva deciziei penale nr. 32 din 22 iunie 2011 a Tribunalului S., care va fi casată în parte, doar sub aspectul aplicării sporului de pedeapsă si rejudecând in aceste limite, se va înlătura sporul de 1 an si 1 lună aplicat de către instanța de apel, urmând ca inculpata recurentă să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani si 11 luniînchisoare în regim de detenție.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. plata sumei de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, pentru av. C. T. ce se va achita din FMJ.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., admite recursul declarat de inculpata Z. E., domiciliată în J., str. T. nr.32, jud. S., împotriva deciziei penale nr. 32 din 22 iunie 2011 a Tribunalului S., pe care o casează în parte, doar sub aspectul aplicării sporului de pedeapsă si rejudecând in aceste limite:
Înlătură sporul de 1 an si 1 lună închisoare, aplicat de către instanța de apel, urmând ca inculpata recurentă Z. E. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani si 11 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Stabilește în favoarea Baroului C. plata sumei de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, pentru av. C. T. ce se va achita din FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. Ș. L. M.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...)
Jud.apel: M. S/I. D. Jud.fond: Lazoc M.
| ← Decizia penală nr. 184/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 66/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
