Decizia penală nr. 1538/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.1538/R/2011

Ședința publică din 3 octombrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș.- judecător JUDECĂTORI : L. M.

: ANA C. GREFIER : M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P.

- V. T.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații D. S. și M. L. precum și de partea civilă A. prin D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței penale nr.449 din 28 aprilie 2011 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.c din L. nr.241/2005 cu aplic.art.41 al.2 C.pen. și art.13 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.449 din data de (...) a Judecătoriei D. s-a dispus condamnarea inculpaților 1. D. S., fiul lui V. și R., născut la (...) în comuna B., județul C., cetățean român, studii medii, căsătorit, fără antecedente penale, administrator la S. N. - S. și S. D. - S., domiciliat în D., str. M. cel B., nr. 2, bloc N.1, sc.C, ap. 25, județul C., C.N.P.: 1.51.(...)3.4, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din L. nr. 241/27 iulie 2005 cu aplic. art. 41, 42 Cod penal, art. 13 Cod penal.;

2. M. L., fiul lui A. și Ana, născut la (...) în comuna M., județul C., cetățean român, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, administrator la S. N. - S. și S. D. - S., domiciliat în C. - N., str. C. F., nr. 3, ap. 98, județul C., C.N.P. 1.50.(...)8.4 la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din L. nr. 241/27 iulie 2005 cu aplic. art. 41, 42 Cod penal, art. 13 Cod penal.

În temeiul art.81,82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit.a teza II Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și până la terminarea executării pedepselor.

În temeiul art. 71 alin. ultim Cod penal s-a suspendat pe durata suspendării pedepselor închisorii, executarea pedepselor accesorii.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.

În temeiul art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a-c. Cod penal, pe durata de 1 an.

In temeiul art. 14 lit. b și art. 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă și au fost obligați inculpații în solidar, să plătească cu titlu de despăgubiri părții civile A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. A J. C. suma de 264.432 lei cu majorările de întârziere aferente TVA-ului, până la data plății, conform art. 120 din O.G. 92/2003.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la 1000 lei cheltuieli judiciare statului.

In temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat să plătească cheltuieli judiciare martorilor astfel: pentru martorul Ș. Z., domiciliat în comuna L., str. Principală, nr.47, județul H. 50 lei; pentru martorul G. I. V., domiciliat în Târgu-M., B-dul Pandurilor, nr. 104 județul M.

84 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D. S. și M. L., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit.c din L. nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art.13 Cod penal.

Urmărirea penală a fost începută prin procesul-verbal din (...) și confirmată prin rezoluția din (...) pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 11 pct. 1 lit. c din L. nr. 87/1994 și de art. 290 din C.penal, iar prin ordonanța din 23 august 2007 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prev. de art. 11 pct. 1 lit.c din L. nr. 87/1994 (art. 9 lit.c din L. nr.

241/2005) cu aplic. art. 13 și 41 alin. 2 din C.penal, respectiv de art. 290 din

C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.penal.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din Cod penal, care a fost reținută în sarcina inculpaților D. S. și M. L., prin O. nr. 1. din 31 august 2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi inculpați, având în vedere că din materialul probator administrat în dosarul cauzei nu s-a putut proba cu certitudine că cei doi inculpați sunt autorii scrisului de completare de pe documentele fiscale în litigiu, ținând cont și de raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr.

220901/(...) efectuat de către specialiștii criminaliști din cadrul I.P.J. C. - S. C., din care rezultă că scrisul de completare depus pe documentele fiscale în litigiu

(un număr de 762 facturi fiscale, chitanțe fiscale și avize de expediție), nu au fost executat de către inculpații D. S. și M. L.

Inculpații nu au recunoscut comiterea infracțiunii deoarece operațiunile comerciale cu material lemnos nu au fost făcute cu scopul de a se sustrage de la plata TVA-ului, nu au fost fictive. În consecință nu au fost de acord cu plata despăgubirilor pretinse de partea civilă (f. 37,38). In cauză, A. N. DE A. F.- D.. C., s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpaților cu suma de 5.491.304.222 lei ROL, reprezentând obligațiile fiscale față de stat și dobânzi, majorări, penalități de la plata cărora s-a sustras S. D. - S. (f. 63-64), respectiv cu suma de 623.717.472 lei ROL reprezentând obligațiile fiscale față de stat și dobânzi, majorări, penalități de la plata cărora s-a sustras S. N. - S. (f. 71).

În constituirea de parte civilă depusă la data de (...) se precizează că solicită obligarea inculpaților în solidar la plata sumelor de 549.130 lei pentru SC D. - S. cu dobânzile, majorări de întârziere și penalități aferente de la (...)până la data achitării integrale a debitelor conform art. 119 din OG 92/2003 și suma de 62.372 lei pentru SC N. - S. cu dobânzi, majorări de întârziere și penalități de la data de (...) până la data achitării integrale a debitelor.

În rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. s-a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpații D. S. și M. L., la începutul anului 2002 au luat hotărârea de a obține venituri prin derularea unor acte de comerț cu material lemnos fără a plăti către bugetul de stat taxa pe valoarea adăugată. În vederea punerii în executare a acestei hotărâri, în luna mai 2002 inculpatul M. L. pe baza A. adițional nr. 1/(...) a achiziționat de la numitul V. M. I. părțile sociale ale S. N.

- S. din D. extinzând prin același act adițional obiectul de activitate al societății

și la „. în comerțul cu material lemnos și construcții". Cei doi inculpați, în calitate de administratori de fapt au derulat operațiuni comerciale pe această societate comercială în perioada iulie 2002 - ianuarie 2003 fără a înregistra la O. R. C. schimbările intervenite în privința asociațiilor și administratorilor firmei.

Începând din luna februarie 2003 cei doi inculpați au înființat S. D. - S. din D., ambii devenind asociați și administratori ai acestei societăți care a avut ca obiect de activitate principal achiziționarea și comercializarea materialului lemnos.

În luna aprilie 2004 organele de poliție din cadrul IPJ - C. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că cei doi inculpați achiziționau material lemnos din județele H. și M. în mod ilicit folosind însă pentru transport și contabilitate documente contabile false.

1. La sesizarea organelor de cercetare penală în cursul anului 2004 inspectorii Gărzii Financiare C. R. C. au efectuat un control privind realitatea

și legalitatea achizițiilor de masă lemnoasă efectuată de S. D. - S. în perioada februarie 2003 - (...), în urma verificărilor încrucișate efectuate privind documentele contabile prezentate de reprezentanții societății, organele de control au constatat că firma s-a aprovizionat cu material lemnos de pe raza județelor H. și M., în baza unor facturi fiscale emise în numele unor societăți comerciale, care s-au dovedit a fi fictive (neînregistrate la O.), ori în numele unor societăți comerciale care nu au derulat tranzacții comerciale cu S. D. SRL, iar facturile fiscale în litigiu nu le aparțin.

Astfel, în evidențele contabile ale S. D. - S. din D. au fost înregistrate 9 facturi fiscale emise de S. G. - S. din Târgu M., 6 facturi fiscale emise în numele S. LUD B. - S. din Răstolița, jud. M., însă aceste societăți nu există, nefiind înregistrate la O., iar potrivit adreselor emise de RNP D. S. M., cele două societăți nu au ridicat documente cu regim special pentru activități de exploatare și comercializare a materialului lemnos.

Organele de control au găsit evidențiate în contabilitatea S. D. - S., 4 facturi fiscale emise în numele S. ALL P. L. - S. din Deda, jud. M.; 7 facturi fiscale emise în numele S. D. T. EXP - S. din Răstolița, jud. M.; 7 facturi fiscale emise în numele S. F. - S. din L. B., jud. M., fără ca aceste societăți să fi desfășurat tranzacții comerciale cu societatea administrată de inculpați și fără ca facturile emise în numele lor să aparțină acestor societăți.

Tot în evidențele contabile ale S. D. - S. au fost înregistrate 23 facturi fiscale emise în numele S. ROM AIS M. G. - S. din Târgu M.; 6 facturi fiscale emise în numele S. V. - S. din Târgu M.; 22 facturi fiscale emise în numele S. V. B. C. - S. din B. M.ului și 5 facturi fiscale emise în numele S. P. - S. din C. - N., Sucursala T., societăți care la data emiterii facturilor ori nu funcționau la sediul lor social, ori nu desfășurau nici o activitate în perioada respectivă, orierau deja radiate. În cazul facturilor emise de S. P. - S., 4 din cele 5 facturi au fost emise cu date anterioare, chiar și datei achiziționării formularelor.

Totalizând valorile menționate pe aceste documente fiscale emise în fals, organele de control fiscal din cadrul Gărzii Financiare C., au stabilit prin N. de constatare nr. 101864/CJ/(...), că S. D. - S. D. a cauzat bugetului de stat un prejudiciu prezumtiv în cuantum de 1.834.562.075 lei ROL - reprezentând valoarea TVA-ului menționată în facturile fiscale în litigiu, care nu a fost înregistrată și implicit colectată de către societățile comerciale în numele cărora au fost emise aceste facturi. Organele de control fiscal au stabilit de asemenea, că în urma activităților frauduloase descrise mai sus, bugetul de stat a fost afectat și în ceea ce privește impozitul de profit datorat de S. D. - S. D. În condițiile în care aceste documente fiscale nu au fost întocmite în concordanță cu realitatea, organele de control au considerat că valorile fără TVA specificate pe ele și trecute în contabilitate la compartimentul „.", nu puteau fi deduse fiscal. Astfel, în urma calculelor efectuate, echipa de control a stabilit că S. D. SRL D., datorează bugetului statului, un impozit pe profit în cuantum total de 2.411.230.863 lei ROL. Totalizându-se valorile stabilite de către organele fiscale, rezultă că inculpații D. S. și M. L., în calitate de administratori ai S. D. - S. D., prin săvârșirea faptelor mai sus menționate, au cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 4.245.729.938 lei ROL.

În completarea constatărilor de mai sus organele de control financiar în cursul anului 2005, au efectuat un control suplimentar privind realitatea și legalitatea tranzacțiilor cu masă lemnoasă efectuate de S. D. - S., ocazie cu care au descoperit noi facturi fiscale false, înregistrate în contabilitate. Mai precis, cu această ocazie au fost identificate 4 facturi fiscale emise în numele S. G. - S. din Tg. M., 10 facturi fiscale emise de S. P. S. - S. din Arad și 3 facturi emise în numele S. T. S. - S. N.. Din verificările încrucișate efectuate în cauză rezultă că prima societate nu există iar celelalte două au avut activitate doar până în anul 2003.

Prin înregistrarea în evidența contabilă a acestor facturi inculpații au dedus TVA înscrisă în facturile emise, sustrăgându-se astfel de la plata TVA în sumă de 37.646,33 RON și de la plata impozitului pe profit în cuantum total de 49.269,87 RON.

Totalizând rezultatele celor două constatări s-a stabilit că inculpații s-au sustras de la plata TVA în sumă de 2.211.025.375 lei ROL și impozit pe profit în sumă de 2.903.929.563 lei ROL.

2. Organele de control fiscal din cadrul Gărzii Financiare C., în cursul anului 2004, au efectuat un control asemănător și la S. N. - S. din D., administrată tot de cei doi inculpați. In urma controlului efectuat organele de control fiscal din cadrul Gărzii Financiare C. au întocmit N. de constatare nr.

101866/CJ/(...), din cuprinsul căreia rezultă că în perioada iulie 2002 - februarie 2003, societatea s-a aprovizionat cu material lemnos în baza unor facturi fiscale emise în numele următoarelor societăți comerciale:a) în numele S. L. - S. H. au fost emise mai multe facturi fiscale (14) fără ca această societate comercială să fi depus declarații de impozite și taxe laorganul fiscal teritorial, de la înființare.b) în numele S. F. COM - S. P. N. au fost emise un număr de 7 (șapte)facturi fiscale care nu erau înregistrate în evidența contabilă a acestei societăți, acestea fiind declarate furate.

Organele de control fiscal au concluzionat în N. de constatare nr.

101866/CJ/(...), că valoarea totală a facturilor menționate anterior este însumă de 2.280.558.600 lei ROL, la care se adaugă TVA în sumă de

433.306.134 ROL. Astfel, prin înregistrarea în evidența contabilă a S. N. - S. D.

și implicit prin deducerea TVA înscrisă pe facturile fiscale emise în neconcordanță cu realitatea, această societate comercială reprezentată de către inculpații D. S. și M. L., a cauzat bugetului de stat un prejudiciu prezumtiv în valoare totală de 433.306.134 ROL (reprezentând TVA), acest lucru datorându-se faptului că TVA înscrisă în aceste facturi nu a fost înregistrată și implicit colectată de către societățile comerciale în numele cărora au fost emise facturile în litigiu.

În condițiile în care organele de control fiscal au constatat că S. N. - S.

D. este plătitoare de impozit pe venit, s-a considerat că majorarea cheltuielilor prin aceste documente fiscale fictive, nu a afectat bugetul de stat cu privire la acest impozit.

În timpul cercetărilor, inculpatul D. S. a declarat în fața organelor de urmărire penală că nu a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, respectiv că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei fapte penale. Aceleași aspecte au fost precizate și de către inculpatul M. L. Mai mult, cei doi inculpați au solicitat verificarea veridicității facturilor înregistrate în contabilitate prin contactarea reprezentanților societăților în numele cărora s-au emis aceste facturi.

Din actele de urmărire penală și declarațiile date în instanță , efectuate în cauză cu privire la societățile furnizoare pentru materialul lemnos ale căror facturi au fost înregistrate înevidențele contabile ale S. D. - S. și S. N. - S. au rezultat următoarele: l. S. V. B. C. - S., a fost administrată de G. I. V. care arată că societatea respectivă a fost radiată la (...) și că nu a avut niciodată relații comerciale cu S. D. - S. Din verificarea privind cumpărătorii facturilor emise în numele acestei societăți rezultă că facturile:

- seria MS ACB nr. 8018659 din (...)

- seria MS ACB nr. 8018660 din (...)

- seria MS ACB nr. 8018661 din (...)

- seria MS ACB nr. 8018662 din (...)

- seria MS ACB nr. 8018663 din (...)

- seria MS ACB nr. 8018664 din (...)

- seria MS ACB nr. 8018665 din (...)

- seria MS ACB nr. 8018666 din (...)

- seria MS ACB nr. 8018667 din (...)

- seria MS ACB nr. 8018668 din (...)

- seria MS ACB nr. 8018669 din (...)

- seria MS ACB nr. 8018670 din (...) au fost achiziționate de către delegatul

G. S. în (...) în numele S. V. - S. iar facturile:

- seria MS ACB nr. 8975211 din (...)

- seria MS ACB nr. 8975212 din (...)

- seria MS ACB nr. 8975213 din (...)

- seria MS ACB nr. 8975214 din (...)

- seria MS ACB nr. 8975215 din (...)

- seria MS ACB nr. 8975216 din (...)

- seria MS ACB nr. 8975217 din (...)

- seria MS ACB nr. 8975218 din (...)

- seria MS ACB nr. 8975219 din (...)

- seria MS ACB nr. 8975220 din (...)

- seria MS ACB nr. 8975211 din (...)au fost achiziționate de către PF G. S. (f. 48-vol.I). Din declarațiile martorului G. S. (f. 59-63) rezultă că nu-i cunoaște pe inculpați, nu a avut relații comerciale cu firmele administrate de aceștia și că documentele de mai sus au fost furate de la el de autori necunoscuți.

2. S. F. - S. din L. B. jud. M. a fost administrată în perioada 2002 -

2003 de numitul N. I. care arată că această societate nu a avut relații comerciale cu învinuiții (f. 64) și că facturile:

- seria MSACB nr. 8477496 din (...)

- seria MSACB nr. 8477497 din (...)

- seria MSACB nr. 8477498 din (...)

- seria MSACB nr. 8477499 din (...)

- seria MSACB nr. 9515709 din (...)

- seria MSACB nr. 9515710 din (...)

- seria MSACB nr. 9515711 din (...)nu au fost ridicate de el pentru S. F. - S. Același administrator arată că nici nu i-au fost sustrase documente de acest gen. Din verificările efectuate rezultă că ultimele trei facturi au fost ridicate de același G. S. la care s-a făcut referire mai sus.

3. Numitul C. Z., administratorul S. V. - S. recunoaște că blocul din care fac parte avizele de expediție:

- seria Blba nr. 7523162 din (...)

- seria Blba nr. 7523163 din (...)

- seria Blba nr. 7523164 din (...)

- seria Blba nr. 7523165 din (...)

- seria Blba nr. 7523166 din (...)

- seria Blba nr. 7523167 din (...)a fost ridicat de către el de la D. S. însă arată că acest bloc a fost sustras din mașina lui și că nu a făcut comerț niciodată cu firmele reprezentate de către inculpați (f. 81).

4. S. ALL P. L. I. - S. a fost administrată de C. A. care a declarat că nu a vândut marfă societăților administrate de inculpați, însă, a pierdut un bloc de avize de expediție dar despre acest lucru a anunțat organele de poliție, D. S. și a dat un anunț și la M. O. Din verificările efectuate rezultă că facturile:

- seria MSACB nr. 8040060 din (...)

- seria MSACB nr. 8040061 din (...)

- seria MSACB nr. 8040097 din (...)nu au fost ridicate de reprezentanții SC ALL P. L. I. - S. ci de către PF G. S. Mai mult decât atât în cursul urmăririi penale organele de poliție au ridicat de la inculpatul M. L. factura seria MS ACB nr. 8. în alb, ștampilată cu ștampila S.

AL P. L. I. - S. din Deda jud. M. respectiv chitanțele seria MS ALD nr.

2358642-50 tot în alb purtând ștampila aceleiași societăți (f. 533-542).

5. Numiții Fărcaș S. Cristian și Desmirean I. în calitate de reprezentanți ai S. P. P. - S. arată că societatea a fost lichidată în 2001 iar începând din

2000 nu a mai avut activitate în jud. H. și niciodată nu a derulat operațiuni comerciale cu firmele administrate de inculpați. Cei doi au mai arătat că facturile:

- seria HR ACA nr. 6444105 din (...)

- seria HR ACA nr. 6444120 din (...)

- seria HR ACA nr. 6444121 din (...)

- seria HR ACA nr. 6444122 din (...)care le-au fost prezentate sunt false și prezintă greșeli inclusiv la completarea datelor de identificare ale societății (f. 125-127, 143-144, vol. I). Din verificările efectuate rezultă că aceste facturi au fost ridicate de AF T., iar din declarațiile numitului T. C. (f. 53-56), rezultă că în primăvara anului 2003 au fost furate în gara T. din mașina acestuia.

6. Deși în evidențele contabile ale S. D. - S. au fost înregistrate de la S. L. - S. facturile:

- seria MSACB nr. 8477479 din (...)

- seria MS ACB nr. 8477482 din (...)

- seria MSACB nr. 8477483 din (...)

- seria MSACB nr. 8477484 din (...)

- seria MSACB nr. 8477486 din (...)

- seria MSACB nr. 8477492 din 25TL2003 din verificările efectuate rezultă că în realitate aceste facturi au fost ridicate de S. M. I. - S. prin delegatul B. L.

7. Reprezentantul S. D. T. E. - S., numitul M. D. (f. 63) a arătat că nu a avut relații comerciale cu inculpații, iar semnătura și ștampila aplicată pe facturile

- seria MSACB nr. 9332343 din (...)

- seria MSACB nr. 9332344 din (...)

- seria MSACB nr. 9332345 din (...)

- seria MSACB nr. 9332346 din (...)

- seria MSACB nr. 9332347 din (...)

- seria MSACB nr. 9485058 din (...)

- seria MSACB nr. 9485059 din (...) nu îi aparțin, respectiv că pe acestea localitatea trecută este Androneasa în timp ce denumirea reală a acestei localități este Andreneasa. Din verificările efectuate rezultă că și aceste facturi au fost ridicate de același PF G. S. care se pare că a fost principalul „furnizor de facturi" ai celor doi inculpați.

8. Din adresa nr. 2265/(...) a Gărzii Financiare N. rezultă că în evidențele contabile ale S. F. - S. nu au fost trecute facturile:

- seria NT ACA nr. 8562164 din (...)

- seria NT ACA nr. 8562165 din (...)

- seria NT ACA nr. 8562166 din (...)

- seria NT ACA nr. 8562167 din (...)

- seria NT ACA nr. 8562168 din (...)

- seria NT ACA nr. 8562169 din (...)

- seria NT ACA nr. 8562170 din (...)deoarece acestea au fost declarate furate.

Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de IPJ C. - S.

C. din (...) rezultă că atât scrisul de completare depus pe aceste facturi cât și scrisul depus pe avizele de expediție: seria Blba nr. 7672592 din

(...), seria Blba nr. 7672593 din (...) ȘI seria Blba nr. 7672597 din (...) a fost executat de către inculpatul M. L.

9. În privința facturilor emise în numele S. G. - S. înregistrate de inculpați :

- seria MSACB nr. 9029472 din (...)

- seria MSACB nr. 9029473 din (...)

- seria MSACB nr. 9029474 din (...)

- seria MSACB nr. 9029475 din (...)

- seria MSACB nr. 9029476 din (...)

- seria MSACB nr. 9029477 din (...)

- seria MSACB nr. 9029478 din (...)

- seria MSACB nr. 9767013 din (...)

- seria MSACB nr. 9767017 din (...)

- seria MSACB nr. 9767013 din (...)

și a avizelor de expediție: seria Blba nr. 7589259 din (...); seria Blba nr.

7589267 din (...); seria Blba nr. 7589268 din (...); seria Blba nr. 7589269 din

(...); seria Blba nr. 7589272 din (...); seria Blba nr. 7589265 din (...); seria Blba nr. 7589266 din (...); seria Blba nr. 7589270 din (...); seria Blba nr. 7589271 din (...) din raportul de constatare tehnico-științifică mai sus amintit (f.31- vol.I), rezultă că unele din acestea au fost completate de către inculpatul M. L. iar din simpla verificare a numerelor de factură raportate la data emiterii, se constată că nu a fost respectată ordinea cronologică crescătoare la emiterea lor. Mai mult decât atât, din verificarea organelor de control financiar rezultă că S. G. - S. din Târgu M., adică firma furnizoare - nu există.

10. În privința firmelor furnizoare S. L. - S. și S. POB EXP COM - S. trebuie menționat că este vorba despre aceeași societate cu sediul în Sărmaș, jud. H. care până la data de (...) a funcționat sub prima denumire iar după această dată sub cea de-a doua denumire.

Facturile:

- seria HRACA nr. 3059455 din (...)

- seria HR ACA nr. 3059456 din (...)

- seria HRACA nr. 3059457 din (...)

- seria HRACA nr. 3059458 din (...)au fost emise însă pe vechea denumire S. L. - S. fapt din care rezultă fără echivoc activitatea acestora dar și faptul că cel care s-a ocupat de emiterea acestora nu avea cunoștință de schimbarea denumirii societății și nu era un reprezentant al acesteia.

Inculpații M. L. și D. S. în cursul urmăririi penale nu au fost de acord nici cu valoarea obligațiilor fiscale față de stat stabilite de organele de control, motiv pentru care au solicitat efectuarea unui raport de expertiză contabilă. În urma admiterii cererii lor în probațiune, în cauză la data de (...) expertul contabil C. A. a depus un raport de expertiză contabilă din care rezultă că inculpații D. S. și M. L. în calitate de administratori ai societății S. D. - S. s-au sustras de la plata TVA în sumă de 220.905 RON și de la plata impozitului pe profit în sumă de 290.400 RON, în timp ce în calitate de administratori de fapt ai S. N. - S. s- au sustras de la plata TVA în sumă de 43.330 RON.

Cei doi inculpați nu au fost de acord cu concluziile acestui raport de expertiză, motiv pentru care au solicitat efectuarea unei noi expertize și după ce s-a admis cererea lor în probațiune, în cauză la data de (...) expertul contabil Man G. A. a depus un nou raport de expertiză contabilă. Acest expert a apreciat că impozitul pe profit calculat în plus de către organul fiscal este nelegal întrucât nu se poate contesta existența materialului lemnos achiziționat care a fost revândut la alte societăți de către cei doi inculpați respectiv trebuie avute în vedere cheltuielile de transport efectuate cu ocazia livrării. Pe de altă parte însă expertul a confirmat atât constatările organelor de control fiscal cât și ale expertului anterior referitor la faptul că cei doi inculpați s-au sustras în mod fraudulos de la plata TVA nu numai datorită faptului că au înregistrat în contabilitate facturi fictive ci și datorită faptului că atât potrivit Legii nr. 345/2002 privind TVA cât și potrivit legii nr. 571/2003 - codul fiscal, pentru a deduce TVA-ul înregistrat în facturi mai mari lei (5000 RON) cei doi inculpați erau obligați să solicite anexarea la factură a certificatului de plătitor de TVA, or, la nici una dintre facturi nu s-a identificat acest certificat. Prin urmare, inculpații M. L. și D. S. au adus unprejudiciu total bugetului de stat în valoare de 264.432 lei reprezentând TVA datorat în sumă de 221.102 lei pentru S. D. - S. și TVA datorat în sumă de

43.330 lei pentru S. N. - S. .

Fată de cele de mai sus, vinovăția celor doi inculpați este pe deplin dovedită raportat la faptul că în cursul urmăririi penale s-a dovedit faptul că facturile înregistrate în contabilitatea acestora reținute în constatările organelor de control financiar sunt fictive respectiv raportat la concluziile identice ale celor doi experți contabili referitor la valoarea TVA-ului de la plata căruia s-au sustras. Pe de altă parte, cei doi inculpați în declarațiile lor au recunoscut că au condus împreună evidențele contabile ale celor două societăți fiind ajutați în acest sens de numita J. A. (f. 594). în aceste condiții în lipsa angajării unui contabil cu studii superioare potrivit art. 10 din L. nr. 82/91 a contabilității, cei doi inculpați sunt direct responsabili pentru faptele comise.

Numita J. A. în cursul urmăririi penale, în calitate de martor, a recunoscut că în mod dezinteresat a transpus contabilitatea primară condusă de cei doi învinuiți „pe conturi" fără a depune însă la A. F. situații lunare sau bilanțul anual. Aceeași martoră a precizat că a efectuat aceste servicii la cererea celor doi numai pentru S. D. - S. D. deoarece în calitate de asociat al S. E. A. - S. din D. a cumpărat de la aceștia o parte din materialul lemnos vândut de S. D. - S. și îi cunoștea din aceste împrejurări.-f53

Cei doi inculpați, cu toate că se consideră nevinovați pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală au recunoscut că s-au ocupat amândoi de administrarea celor două societăți comerciale respectiv de achiziționarea materialului lemnos și că nu au încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu firmele de la care au cumpărat marfa, nu au cerut acestora să prezinte certificatul de plătitor de TVA și că nu au insistat nici măcar asupra identificării corecte a delegațiilor firmelor de la care au cumpărat marfa (f. 598,

621, 622).

O altă dovadă privind intenția infracțională a celor doi inculpați o constituie faptul că aceștia nu au plătit contravaloarea materialului lemnos achiziționat prin virament bancar ci au preferat efectuarea unor plăți în numerar pentru a șterge eventualele dovezi privind neplata TVA-ului. Astfel deși firmele care cumpărau marfa de la cei doi inculpați virau banii în conturile societăților administrate de aceștia, aceștia ridicau banii în numerar sau îi transferau pe conturile de card ale unor persoane fizice prin care ridicau sumele tot în numerar în localitățile de unde achiziționau materialul lemnos.

Prejudiciul total cauzat de cei doi inculpați bugetului de stat este în valoare de 264.432 lei adică în sumă de 65.240,12 euro având în vedere cursul mediu anual al euro din 2004, anul epuizării activității infracționale (f.

224- vol I).

Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu probe și mijloace de probă: V. I urmărire penală și dosar instanță: Raport de constatare tehnico- științifică nr.5./(...) (f.25-31); adresa nr. 20315/(...) a DGFP M. (f. 48-49); declarațiile martorilor: B. L. (f. 50-51,55,94); KOLLO V. (f. 52,54); T. C. (f. 53-

56); Ș. Z. (f. 57-58); G. S. V. (f. 59-63,166); M. D. (f. 63,96); N. I. (f. 64); C. A. (f. 65-68); G. I. V. (f. 69-72,97); copia certificatelor de radiere al SC V. B. C.

ATI V SRL (f. 73); copia actului adițional prin care părțile sociale ale SC N. SRL au fost cedate în favoarea inculpatului M. L. (f. 79); declarațiile martorilor: J. A. (f. 75-77,53); V. M. I. (f. 78); declarațiile martorilor: C. Z. (f.

81,99); DESMIREAN I. (f. 125-127,167); C.UȘCA I. (f. 135-136); FĂRCAȘ S. CRISTIAN (f. 143-144);raport de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil C. A. (f. 145-164); raport de expertiză contabilă întocmit de expertulcontabil MAN G. A. (f. 211-214,f.149); adresa BNR - Sucursala C. privind cursul mediu anual al euro în anul 2004 (f. 224); V. II urmărire penală și dosar instanță : procese verbale de sesizare din oficiu ale organelor de cercetare penală (f. 16-17, vol.II); plângerea formulată de Garda Financiară - C. R. C. la data de (...) (f. 21-23); nota de constatare nr. 101864/CJ/(...) întocmită de Garda Financiară - C. R. C. privind pe SC D. SRL (f. 25-51); plângerea formulată de Garda Financiară - C. R. C. la data de (...) (f. 53-54); nota de constatare nr. 101866/CJ/(...) întocmită de Garda Financiară - C. R. C. privind pe SC N. SRL (f. 55-61); plângerea formulată de Garda Financiară - C. R. C. la data de (...) (f. 72-75); nota de constatare nr. 101864/CJ/(...) întocmită de Garda Financiară - C. R. C. privind pe SC D. SRL (f. 76-85); adresa de furnizare de informații a O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj din (...) privind pe SC N. SRL D. și SC D. SRL D. (f. 45-46); adresa RNP D. S. M. din (...) privind societățile care au ridicat avizele de expediție folosite de învinuiți (f. 183); adresa RNP D. S. M. din (...) din care rezultă că SC LUD B. SRL Răstolița și SC G. SRL Stânceni nu au activitate de exploatare și comercializare a materialului lemnos (f. 184); adresa RNP D. S. Ciuc din (...) privind destinatarii unor blocuri de avize de expediție (f. 201); adresa RNP D. S. M. din (...) privind destinatarii unor blocuri de avize de expediție (f. 208); adresa SC F&F Internațional SRL din G.ni privind destinatarii unor blocuri de facturi (f. 211-212); adresele DGFP M. din (...) și (...) privind achiziționarea facturilor folosite de inculpați (f. 231-233; 251); adresa ORC Arad de informare privind SC P. S. SRL (f. 273-275); adresa ORC N. de informare privind SC F. SRL (f. 277); adresa ORC H. de informare privind SC POB-EXP COM SRL (f. 279-280); adresa ORC M. de informare privind SC ALL P. L. I. SRL (f. 282-283); adresa ORC M. de informare privind SC D. T. EXPL SRL (f.

284-285); adresa ORC M. de informare privind SC F. SRL (f. 286-287); adresa ORC M. de informare privind SC ROMAIS M. G. SRL (f. 288-289); adresa ORC M. de informare privind SC VILAMURA SRL (f. 290-291); adresa ORC M. de informare privind SC V. B. C. SRL (f. 292-293); factura seria MS ACB nr. 8. în alb ștampilată cu ștampila SC AL P. L. I. SRL din Deda jud. M. ridicată de la inculpatul M. L. (f. 533); chitanțele seria MS ALD nr. 2358642-50 în alb

ștampilată cu ștampila SC AL P. L. I. SRL din Deda jud. M. ridicată de la inculpatul M. L. (f. 533-542);proces-verbal de ridicare a unor documente contabile de la SC D. SRL (f. 543-544); proces-verbal de ridicare a unor documente contabile de la SC N. SRL (f. 545);declarațiile martorilor: B. ION R. (f. 548-552); CIHEREAN GEORGE (f. 553-557); B. L. (f. 557-565,55,94); KOLO V. (f. 566-567,54); PETRUȚ IRIMIE (568);raport de constatare tehnico- științifică nr. 220901/(...) (f. 579-592); declarațiile inculpaților D. S. (f. 593-

599, 622,38) și M. L. (f. 603-610, 621,37).

Inculpații, în apărare, au invocat împrejurarea că facturile depuse la dosar au fost luate în calcul la determinarea impozitului pe profit, însă atunci când s-a pus problema deducerii TVA-ului, au fost considerate necorespunzătoare (f. 56).

Prin suplimentul de expertiză efectuat în cauză, expertul a precizat că facturile ce au constituit materialul documentar de expertiză contabilă au valori mai mari de 5. lei, iar pentru a deduce TVA-ul înregistrat în aceste facturi, cumpărătorul era obligat să solicite anexarea la factură a certificatului de plătitor de T. La nici una din aceste facturi, nu s-au identificat aceste certificate.

Cu privire la impozitul pe profit și TVA se precizează că din punct de vedere legal sunt doi vectori fiscali distincți. Impozitul pe profit, este un impozit direct și se aplică ca și cotă procentuală la diferența dintre veniturile

și cheltuielile care generează veniturile respective stabilindu-se că numai atunci cheltuielile sunt deductibile când acestea au generat veniturile respective. Se precizează că aceste cheltuieli de achiziție a materialului lemons au generat venit ca urmare a vânzării materialului respective cu acte legale și prin urmare cheltuielile respective sunt deductibile.

Cu privire la TVA ce reprezintă un impozit indirect datorat la bugetul statului, expertul reiterează obligația inculpaților de a avea anexată la fiecare factură certificatul de plătitor de TVA astfel, că menține concluziile în ceea ce privește prejudiciul cauzat părții civile ca fiind în sumă de 264.432 lei.(f.

150).

Fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la baza operațiuni reale, daca au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei si a contribuției, apreciata a constitui evaziune fiscala, a fost inițial prevăzută ca infracțiune prin dispozițiile art.13 din L.

87/1994, în forma sa inițială, aplicabila între octombrie 1994 - august 2003, iar declararea fictiva făcută de contribuabili sau împuterniciții acestora, cu privire la sediul unei societăți comerciale sau la schimbarea acestuia fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, în scopul sustragerii de la controlul fiscal, a fost inițial prevăzută ca infracțiune prin dispozițiile art.16 din L. 87/1994, în forma sa inițială, aplicabila între octombrie 1994 - august

2003.

Textele de lege menționate au fost preluate, cu modificarea limitelor de pedeapsa, în dispozițiile art.11 lit. a si c si art.12 lit. b din L. nr. 87 din 18 octombrie 1994, republicata, pentru combaterea evaziunii fiscale, act normativ aplicabil între august 2003 - august 2005 (sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate, în scopul obținerii de venituri; omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția; sustragerea de la efectuarea controlului financiar-fiscal prin declararea fictiva cu privire la sediul unei societăți comerciale, la sediile subunităților sau la sediile punctelor de lucru, precum si la schimbarea acestora fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, efectuata în acest scop).

Ulterior, prin L. nr.241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, au fost preluate, cu modificarea limitelor de pedeapsa, textele de lege anterior indicate prin dispozițiile art.9 lit. b si f din lege (omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate).

Față de împrejurarea ca infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, prin actul de sesizare a instanței, au fost preluate, între momentul săvârșirii acestora si momentul judecării cauzei, în aceeași forma, dar cu limite de pedeapsa diferite, a constatat incidente, în cauza, dispozițiile art.13 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Din analiza tuturor textelor de lege incriminând, între anii 2002 -

2007, infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, prin actul de sesizare ainstanței, rezulta ca cea mai favorabila încadrare juridica pentru aceste infracțiuni, sub aspectul limitelor minime si maxime de pedeapsa, este cea reglementata prin dispozițiile art.13 si art.16 din L. nr.87/1994 în forma sa inițială, aplicabila între octombrie 1994 - august 2003.

Prin decizia nr.4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de C. si Justiție, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit ca fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidențierea, în actele contabile ori înalte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori, evidențierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexa de evaziune fiscala, prevăzută de art.9 alin.1 lit. c din L. nr. 241/2005 (fost art.11 lit. c, fost art.13 din L. nr.

87/1994), nefiind incidente dispozițiile art.43 (fost art.37, fost art.40) din L. nr. 82/1991 - L. contabilității, raportat la art.289 din Codul penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscala.

În art.29 pct. B lit. a) din L. nr.345/2002 privind taxa pe valoare adăugată, persoanele fizice sau juridice impozabile „au obligația să consemneze livrările de bunuri și/sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate și să completeze în mod obligatoriu următoarele date: denumirea, adresa și codul fiscal ale furnizorului/prestatorului și după caz ale beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate, cantitățile, după caz, prețul unitar, valoarea bunurilor/serviciilor fără taxă pe valoarea adăugată iar potrivit art. 29 pct. B din L. 345/2002 lit. b) persoanele impozabile plătitoare de taxă pe valoare adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale și documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora. Primirea și înregistrarea în contabilitate de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate care nu conțin datele prevăzute a fi completate în mod obligatoriu la litera a , determină pierderea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată aferentă";.

În perioada iulie 2002 - mai 2004 în contabilitatea acestor firme au fost înregistrate facturi de aprovizionare care provin de la furnizori inexistenți au înregistrat în contabilitate facturi care nu întrunesc calitatea de document justificativ, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit și a taxei pe valoare adăugată.

Cu titlu de exemplu, în factura fiscala - seria MS ACB nr. 8975220 din (...)-f.22vol.III emisă de S. V. B. C. - S., apare la rubrica „. delegatului"; prin corespondență, expedierea fiind făcută -din depozit gară, se atestă că SCD. SRL ar fi achiziționat deșeuri lemn rășinoase -206 mc în valoare de

113.990.100 lei iar plata acestei facturi s-a efectuat în zilele de (...)-

28.500.000 lei, (...)-28.500.000lei, (...)-28.500.000 lei, (...)-28.490.100 lei, chitanțele de plată având ștampila furnizorului. Prin urmare factura s-a expediat prin corespondență, marfa s-a livrat în gară iar plata s-a efectuat pe parcursul a 4 zile cu chitanțele de la f.76—79 începând cu (...) delegatului societății S. V. B. C. - S. administrată de G. I. V., în condițiile în care această societate a fost radiată din evidențele ORC la (...) iar reprezentantul societății a declarat că nu a avut niciodată relații comerciale cu SC D. S. Este evident că în ipoteza în care plata contravalorii materialului lemnos achiziționat se efectua prin virament bancar nu ar fi existat acesteneconcordanțe care argumentează explicit ideea că achiziția nu a fost reală și, implicit, înregistrările în contabilitate au fost fictive.

Trimiterea în judecată a inculpaților, pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală se bazează pe acuzația că aceștia au înregistrat în contabilitate operațiuni nereale, respectiv achiziții nereale de mărfuri, iar prin aceasta și-ar fi mărit cheltuielile, și-ar fi diminuat veniturile și s-ar fi sustras de la plata obligațiilor fiscale.

În cauză s-a făcut dovada că achiziția de marfă în baza facturilor enunțate nu este reală. Atât din actul de control, cât și din conținutul expertizei contabile judiciare efectuate rezultă că facturile fiscale în cauză au fost înregistrate însă marfa achiziționată în baza acestor facturi nu a intrat în patrimoniul societății.

În drept, faptele inculpaților D. S. și M. L. care pe baza aceleiași rezoluții infracționale în mod repetat în perioada iunie 2002 -septembrie

2004, în calitate de administratori de fapt ai S. N. - S. D., respectiv administratori ai S. D. - S. D., cu ocazia derulării unor operațiuni comerciale cu material lemnos în scopul sustragerii de la plata TVA datorat față de bugetul de stat în valoare totală de 264.432 lei, din care suma de 221.102 lei reprezintă TVA datorat pentru S. D. - S. și suma de 43330 lei reprezintă TVA datorat pentru S. N. - S., au evidențiat în contabilitățile acestor societăți operațiuni fictive pe baza unor facturi fictive întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din L. nr.

241/2005 (fostul art. 11 pct. 1 lit.c din L. nr. 87/1994) cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 13 din Cod penal.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților se va lua în considerare pericolul social al infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise, persoanele inculpaților care nu au antecedente penale, au comportare decentă în societate, s-au prezentat la fiecare termen de judecată încercând să acrediteze ideea că faptele comise nu au pericolul social al infracțiunii de evaziune fiscală.

Raportat la aceste elemente de individualizare și limitele speciale ale pedepsei, instanța a condamnat inculpații D. S. și M. L., la câte o pedeapsă de

2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din L. nr. 241/27 iulie 2005 cu aplic. art. 41, 42 Cod penal, art. 13 Cod penal.

Apreciind că scopul pedepselor poate fi atins fără executarea acestora, fiind îndeplinite condițiile art. 81,82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani pentru fiecare inculpat.

În temeiul art.71 Cod penal s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art.64 lit.a teza II Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și până la terminarea executării pedepselor.

În temeiul art. 71 alin. ultim Cod penal s-a suspendat pe durata suspendării pedepselor închisorii, executarea pedepselor accesorii.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.

În temeiul art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a-c. Cod penal, pe durata de 1 an.

In temeiul art. 14 lit. b și art. 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 998 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă și au fost obligați inculpații în solidar, să plătească cu titlu de despăgubiri părții civile A. N. DE A. F. - D.

G. A F. P. A J. C. suma de 264.432 lei cu majorările de întârziere aferente

TVA-ului, până la data plății, conform art. 120 din O.G. 92/2003.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat la

1000 lei cheltuieli judiciare statului.

In temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească cheltuieli judiciare martorilor astfel: pentru martorul Ș.

Z., 50 lei și pentru martorul G. I. V., 84 lei. (f.100-104).

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal inculpații D.

S. și M. L. și partea civilă S. Român prin A. N. de A. F., reprezentat de D. G. a F.

P. C.

În recursul declarat de inculpații M. L. si D. S., întemeiat pe prevederile art.385 ind.6 alin.3, art.385 ind.9 pct.10 si 12, art.17 ind.2 Cod procedura penala, cu raportare la art.385 ind.11, art. 385 ind.15, art.385 ind.17, s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind îndeplinite si condiții privind rejudecarea cauzei.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare si, ca urmare să se dispună achitarea inculpaților pentru neîndeplinirea condițiilor de existenta a infracțiunii si respingerea laturii civile, cu cheltuieli de judecată.

Referitor la latura civilă s-a arătat că există atât motive de trimitere a cauzei spre rejudecare, cât si motive pentru reținerea sa, situație în care ar fi necesar administrarea unor probe suplimentare.

Motivele esențiale se refera la următoarele împrejurări:

1.Instanta de fond, în cadrul încheierii din (...) a încuviințat suplimentul la expertiză, nu s-a pronunțat pe cererea privind o noua expertiză si a prorogat pronunțarea pe audierea expertului doar după realizarea suplimentului expertizei.

Ulterior, inculpații au făcut obiecțiuni la suplimentul de expertiză si au solicitat o nouă expertiză, care avea obiective suplimentare celei anterioare, ca urmare a răspunsului expertului din cadrul suplimentului de expertiza. (fila 172). Prin încheierea din (...) instanța a respins obiecțiunile, fără nicio motivare si nu s-a pronunțat în niciun fel, cu privire la expertiza relevantă si solicitată în mod legal.

Astfel instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natura să garanteze drepturile lor si să influențeze soluția procesului, în condițiile în care, la dosar exista 2 expertize contradictorii care nu lămuresc cauza. Suplimentul de expertiza realizat de ultimul expert creează un obiectiv suplimentar si necesar cu privire la evidențierea operațiunilor si a plăților eventualului TVA de către firmele inculpaților .

Proba poate fi realizată si în recurs, dar consideră că este necesară trimiterea spre rejudecare, deoarece norma legală este de strictă interpretare, fiind procedurală si impune aceasta soluție, iar pe de altă parte pentru ca având în vedere acest motiv, dacă s-ar retine cauza de către instanța de recurs, s-ar încalcă principiul gradelor de jurisdicție, principiu de natura a apăra interese drepturile procesuale ale părților.

2. Consideră că instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt în aprecierea laturii civile si a laturii penale (faptele materiale ale inculpaților), cu efect direct asupra hotărârii de condamnare, hotărârea fiind luată în fapt prin greșita aplicare a legii ( art.385 ind.9 pct.ll, ind.2 si 18 rap. art.385 ind.

15 pct. d) .

Instanța de fond a avut în vedere niște fapte materiale ale inculpaților, produse sub imperiul unei legi noi si care excludea existenta necesitațiicertificatului de plătitor de TVA si a actului material al inculpaților- înregistrare ca deductibil al T.

Ceea ce s-a reținut inculpaților ca fiind infracțiune de evaziune fiscala îl reprezintă demersul de deducere al taxei TVA, fără a exista la acea dată certificatul de plătitor de TVA al vânzătorului materialului lemnos (de la cel de la care s-a achiziționat materialul lemnos). O atare obligație legală privind dreptul de deducere al TVA cât însăși existenta TVA deductibil sau nedeductibil la achizițiile de material lemnos a existat conform Legii nr.345/2002 privind TVA-ul, art. 29 (3) doar până la data de (...), dată la care a intrat în vigoare Codul Fiscal ( L. 571/2003), lege care abroga expres legea anterior menționată si care nu mai include dreptul de deducere a TVA de existenta acestui certificat cât si însăși deducerea de T.

În rechizitoriu si în sentința penală se rețin ca fapte materiale privind deducerea unui TVA în condițiile inexistentei acestui certificat si, ulterior datei de (...) (de la SC D. T. E. SRL, fila 7 pct. 7 din sentința, perioada (...) - (...) si de la SC G. SRL, fila 8 pct.9 din sentința, perioada (...) - 06.2004 .

Consideră că este o eroare gravă a instanței care a avut în vedere fapte materiale din conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, fapte care nu mai pot intra în conținutul acestei infracțiuni, în condițiile în care s-a abrogat legea care obliga la anumite demersuri de acest gen (ba mai mult, de la aceea data deductibilitatea TVA in aceste operațiuni s-a eliminat).

3. Se mai arată că exista sentințe comerciale, definitive si irevocabile, de atragere a răspunderii personale a administratorilor - inculpaților, în cadrul unor proceduri deja finalizate privind insolvența celor două societăți. Atragerea răspunderii personale vizează obligarea inculpaților la plata, printre altele, a întregului prejudiciu din acest dosar, obligație stabilită judiciar în cuprinsul procedurii de faliment, tocmai cu privire la aceste fapte materiale discutate în cadrul prezentului dosar.

Astfel se impune respingerea cererii părții vătămate de a obține o atare hotărâre si în prezentul dosar.

Consideră necesară administrarea unei expertize contabile care să lămurească contradicțiile dintre celelalte expertize anterioare, chiar dacă ultima le este mai favorabilă, care sa cuprindă obiective noi si necesare, gen: explicarea desfășurării raportului comercial, evidențierea obligației de plata a TVA în sarcina vânzătorilor de material lemnos sau a inculpaților, verificarea cuantumului achitat cât si a celui eventual, neachitat si în ce constă acesta, evidențierea revânzării efective de către inculpați a materialului lemnos către terțe societăți, fabrica de la D. în speță, succesiunea legilor aplicabile in timp.

II. Consideră că nu există nici latura obiectivă si nici latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.9 lit.c din L. nr.241/2005.

Față de toate dovezile existente la dosar, consideră ca instanța a pronunțat o hotărâre cu greșita aplicare a legii, având la bază o eroare gravă de fapt si pe latura penală, încadrându-se în motivele de recurs prevăzute in art.385 ind.9, pct.17 ind.2 si 18 C.

Inițial s-a pus problema evaziunii fiscale cu crearea unui prejudiciu atât asupra impozitului pe venit, cât si aferent T. După efectuarea expertizei de către expert Man A., acesta a concluzionat că operațiunile au fost reale, că materialul lemnos a fost achiziționat, transportat efectiv si ca a fost revândut, in mare parte fabricii din D. In atare condiții, existând dovada transportării si predării materialului lemnos către fabrica din D., a încasării contravalorii sale, s-au creat premisele unor cheltuieli pentru societăți, care, conform normelor fiscale, au generat venit si care, ulterior, a fost impozitat.

Fiind vorba despre un impozit direct concluzionând ca operațiunile au fost reale si constatând ca s-a plătit impozitul, expertul a stabilit că în discuție rămâne TVA, în calitate de impozit indirect.

Această soluție a fost preluată, în întregime, ca fiind validă de către instanța de judecată si astfel aceasta s-a referit doar la neplata TVA si la prejudiciul creat de către această taxă. Din moment ce s-a dovedit că operațiunile au fost reale, că achiziția a avut loc si revânzarea la fel, că aceasta împrejurare a fost validata de către instanța de fond si "s-a condamnat doar pentru TVA", consideră că motivarea instanței pentru evaziune fiscala nu este corespunzătoare, neputându-se accepta că pentru o parte din prejudiciu solicitat, respectiv impozitul pe venit, operațiunile sunt reale si au existat, iar pentru TVA aceleași operațiuni nu exista, fiind nereale.

Instanța a făcut o gravă eroare, arătând ca aceleași fapte odată sunt considerate că există - si nu exista prejudiciul pt. impozitul pe venit - si mai jos a arătat că exista prejudiciul pentru TVA - cu privire la aceleași fapte materiale în unitatea lor.

Infracțiunea de evaziune fiscală are la bază o latură obiectivă constând în înregistrarea în contabilitate a unor operațiuni nereale în scopul de a mări cheltuielile, de a diminua veniturile si de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale. Or, daca pentru impozitul pe venit operațiunea este reală si este luată în calcul această apărare, în mod evident, aceeași operațiune este reala si cu privire la TVA chiar dacă a existat un prejudiciu din punct de vedere al existentei infracțiunii doar.

Dacă operațiunile au fost reale, așa cum arata expertul, nu mai există latura obiectiva a infracțiunii.

Consideră ca acest motiv de recurs trebuie încadrat si la art. 385 ind.

9 pct.9 C. "motivarea soluției nu se înțelege" fata de contradicțiile existente, motiv sancționat cu casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

În tot dosarul prezentei cauze nu există nici o dovadă concretă a îndeplinirii laturii subiective care în cadrul prezentei forme de infracțiune necesita a fi intenția directă si nu culpa, ca si în celelalte forme (înscrierea in contabilitate si nu omisiunea).

Evidențierea laturii subiective a fost trecuta sub tăcere de către instanță fără sa existe vreo raportare la vreun element care să ducă, măcar, la prezumția unei intenții calificate, cum se cere. Nici din acest punct de vedere nu exista îndeplinită condiția evidențierii infracțiunii.

Partea civilă S. Român prin A. N. de A. F., reprezentat de D. G. a F. P. C. a solicitat admiterea recursului cu consecința obligării inculpaților în solidar și la plata sumei de 290.393 lei reprezentând impozit pe profit, împreună cu accesoriile aferente acestui debit de la scadență și până la data plății, conform prevederilor art.119, 120 și 1201 din OG nr.92/2003 și de asemenea obligarea inculpaților în solidar și la plata accesoriilor aferente sumei de 264.432 lei reprezentând TVA, de la scadența debitului și până la data plății.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată, cu opinie majoritară, că recursul părții civile este fondat și va fi admis, iar recursurile inculpaților sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub aspectul laturii penale, reținând în mod corect pe baza probatoriului administrat că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de evaziunefiscală prev.de art.9 alin.1 lit.c din L. nr.241/2005 cu aplicarea art.41,42

Cod penal și art.13 Cod penal.

S-a reținut că în perioada iunie 2002-septembrie 2004 în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administratori de fapt ai SC N. SRL D., respectiv ai SC D. SRL D., cu ocazia derulării unor operațiuni comerciale cu material lemnos în scopul sustragerii de la plata

TVA datorat bugetului de stat au evidențiat în contabilitățile acestor societăți operațiuni fictive, pe baza unor facturi fictive, sustrăgându-se de la plata sumei de 264.432 lei T.

Referitor la solicitarea inculpaților de trimitere a cauzei spre rejudecare deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat pe o cerere esențială pentru părți de natură a garanta drepturile sale procesuale, respectiv pe solicitarea de efectuare a unei noi expertize contabile, curtea reține că în mod corect instanța de fond nu a încuviințat efectuarea unei noi expertize, încuviințând doar un supliment de expertiză la raportul întocmit de către expert Man A., supliment ce a fost depus la data de 7 martie 2011(f.149-

150).

Nu se impunea efectuarea unei noi expertize contabile, deoarece între expertiza întocmită de către expert C. A. și cea întocmită de către expert Man A. nu există contradicții decât în mod aparent, rezultate din aprecieri făcute de expert Man A. referitoare la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, aprecieri care excedează competenței ce revine unui expert contabil, astfel cum se va detalia mai jos.

Cu toate că a reținut corect starea de fapt, constând în înregistrarea de către inculpați a unor operațiuni fictive în contabilitatea firmelor SC N. SRL D., respectiv SC D. SRL D., instanța de fond a dat o greșită apreciere consecințelor acestor operațiuni.

Aceasta deoarece înregistrarea în contabilitate a facturilor fictive în cazul concret a avut ca și consecință atât neplata de TVA, deoarece TVA aferent facturilor fictive a fost dedus de inculpați, cât și neplata impozitului, deoarece prin creșterea în mod fictiv a cheltuielilor inculpații au diminuat baza de impozitare.

A rezultat din probele administrate - declarațiile martorilor, adrese ale ORC N., H., Arad și M. - că firmele menționate în facturile înregistrate în contabilitatea firmelor SC N. SRL și SC D. SRL fie nu există, fie nu au derulat relații comerciale cu firmele inculpaților.

Astfel, martorul T. C. a declarat (f.55-56 dosar u.p, f.166 fond) că nu a comercializat lemn către SC D. SRL D., că în data de (...) a ridicat facturile seria HR ACA 6444101-150, iar în data de (...) a ridicat facturile seria HR alb nr.5479501-600 și că în primăvara anului 2003 i-au dispărut din portbagajul mașinii documentele menționate și un bloc de avize tip RNP ridicate de la O. S. T. în numele AF T. N.

M. S. Z. a declarat (f.57-58 u.p., f.95 fond) că este administrator al SC Interwood SRL D. și nu a avut relații comerciale cu SC D. D.

M. G. S. a declarat (f.59-62) că nu a avut relații comerciale cu D. S., că

și-a pierdut facturi și ștampila în anul 2002, iar după acest incident în anul

2003 a predat autorizația PF la P. V.

M. M. D. a declarat (f.63 u.p., f.96 fond) că este administrator la SC D. T. SRL, că nu îi cunoaște pe inculpați, nu a avut relații comerciale cu ei, nu a pierdut ștampila firmei și nici documente.

M. N. I. a declarat (f.64) că este administrator la SC F. L. B., nu-i cunoaște pe inculpați, nu a avut relații comerciale cu ei, nu a pierdut niciodată ștampila sau documente fiscale.

M. C. A. a declarat (f.65-68) că este administrator al SC All P. L. I. SRL, că a pierdut un bloc de avize, iar facturile firmei SC G. SRL nu le-a ridicat, că nu-i cunoaște pe inculpații M. L. și D. S., nu le-a vândut acestora deșeuri lemn rășinoase și nici societății SC D. SRL D. A mai precizat martorul că amprenta ștampilei de pe facturile prezentate ca ștampilate cu ștampila All P. L. SRL nu corespunde cu cea a societății All P. L. administrată de acesta, în aceeași situație fiind și avizele tip RNP și chitanțele fiscale.

M. G. I. V. a declarat (f.69-72 u.p., f.97 fond) că în anul 2003 firma SC V. B. C. SRL nu a avut nici un fel de activitate, că ștampila firmei s-a aflat permanent la acesta, că firma a fost radiată în (...) și că nu a emis nicio factură, nu a efectuat activități de comerț cu material lemnos pentru celuloză către SC D. SRL D., nu-i cunoaște pe administratorii acestei societăți și nu a completat niciodată facturi fiscale către SC D. SRL D.

M. Petruț Irimie a declarat (f.568 vol.II u.p.) că a fost contactat de inculpatul D. administrator al SC D. SRL, care i-a solicitat lemn pentru celuloză, fără a putea onora comenzile acestuia, iar sumele de bani pe care i le-a transferat în contul bancar deschis la B. P. T. i le-a restituit, reținând doar comisionul pentru transfer.

Martora D. Zamfira a declarat (f.569 vol.II u.p.) că în luna septembrie

2002 a achiziționat lemn de la SC N. SRL, în cantitate de 682,86 m3, pe care martora l-a vândut mai departe către SC S. SA D.

M. C. Z. a declarat (f.99 fond) că a avut calitatea de administrator la

SC V. SRL până la data de 24 aprilie 2002, când a cesionat părțile sociale numitului S. Dan, că nu îi cunoaște pe inculpați și nu știe în ce a constat activitatea desfășurată de aceștia.

M. K. V. a declarat (f.52 u.p., f.54, 94 fond) că a fost asociat la firma SC D. Ema Nit SRL D. și nu a avut relații comerciale cu lemn rășinoase celuloză cu cei de la SC D. S. M. a avut și calitatea de impiegat în gara D., arătând că în evidențele gării erau înregistrate scrisorile de trăsură pentru transportul materialului lemnos pe calea ferată.

În plus din raportul de constatare tehnico-științifică nr.5. din (...) reiese că facturile fiscale seria NT ACA nr.8562164-8562170 emise în numele SC F. SRL și seria MS ACB nr.9029472, 9029473, 9767013 și

9767017 emise în numele SC G. SRL au fost completate de către inculpatul

M. L.

Inculpații nu și-au dovedit susținerile potrivit cărora achizițiile de material lemnos au avut loc în realitate, ulterior materialul lemnos fiind vândut către SC S. SA D., nedepunând la dosarul cauzei facturi care să ateste aceste vânzări, facturi din care să reiasă că este vorba despre aceeași cantitate de material lemnos ca și cea din factura de achiziție, înstrăinată la o dată imediat următoare celei în care s-a făcut achiziția (inculpații susținând că materialul lemnos era trimis direct din gară, tot pe cale aferată spre SC S. SA D.).

De asemenea nu au fost depuse scrisori de trăsură ori chitanțe care să ateste plata transportului materialului lemnos pe calea ferată, aceste documente trebuind să fie în posesia inculpaților dacă achizițiile ar fi fost reale.

Documentele menționate nu au fost descoperite de organele de control cu ocazia efectuării controlului, printre documentele ridicate aflându-se doar facturile ce se dovedesc a fi fictive și chitanțele aferente acestora, aflate în original în volumele III și IV ale dosarului de urmărire penală.

Prin urmare revenea inculpaților sarcina de a depune documentele necesare pentru a-și dovedi susținerile făcute în apărare.

Referitor la susținerea inculpaților că faptele materiale ale acestora s-au produs sub imperiul unei legi noi si care excludea existenta necesitații certificatului de plătitor de TVA, curtea reține că din chiar expertiza întocmită de expertul Man A., agreată de inculpați, reiese că potrivit prevederilor legale în vigoare în perioada dedusă judecății pentru a deduce TVA-ul înregistrat în facturi mai mari de 50 milioane lei vechi cumpărătorul era obligat să solicite anexarea la factură a certificatului de plătitor de TVA, că la niciuna dintre facturi nu s-a identificat acest certificat prin urmare expertul reține în sarcina celor două societăți obligația plății TVA în sumă de

264.432 lei (f.149-150 fond).

Prin înscrisul depus la fila 172 dosar fond inculpații au arătat că în sarcina celor două societăți comerciale (SC N. și SC D.) a existat doar obligația de a plăti diferența de TVA încasat de la clienți și cel achitat furnizorilor, lucru care s-a și întâmplat.

Ori, TVA înscrisă în facturile fictive nu a fost înregistrată și implicit colectată de către societățile comerciale în numele cărora au fost emise aceste facturi, astfel că prin deducerea TVA înscrisă în facturile emise în neconcordanță cu realitatea societatea a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 264.432 lei, la care se adaugă accesoriile prevăzute de lege de la data scadenței și până la plata debitului.

Totodată prin înregistrarea în contabilitate de facturi ce atestă în mod fictiv cheltuieli de achiziție a materialului lemnos a fost diminuată și baza de impozitare, astfel că a fost cauzat și prejudiciu constând în neplata impozitului 290.393 lei, cu accesoriile aferente de la scadență și până la plata integrală.

În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de către expertul contabil Man A. se constată că acesta a avut în vedere documentele puse la dispoziție de către I. de P. al J. C. (f.212 dosar u.p., vol.I), a analizat documentele întocmite de D. G. a F. P. C., notele de constatare întocmite de Garda Financiară C. R. C. și site-ul A. privind publicarea datelor de identificare a persoanelor juridice inclusiv lista contribuabililor inactivi.

A arătat expertul Man A. că expertiza contabilă nu are indicii că documentele fiscale care nu au fost luate în calcul ca fiind documente justificative pentru cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit ar fi întocmite cu rea-credință de către reprezentanții celor doi contribuabili persoane juridice, respectiv SC N. SRL și SC D. SRL (f.213).

Expertul Man a constat că toate calculele privind valorile înregistrate în contabilitatea celor două societăți comerciale au fost efectuate corect de către expertul contabil C. Alin, dar a apreciat, cu privire la obiectivele stabilite, că afirmația expertei contabile C. A. cum că facturile în cauză nu ar fi fost emise de către societățile comerciale consemnate în documente fără să precizeze cine anume le-a emis, nu constituie o justificare a neacceptării cheltuielilor cu achiziția materialului lemnos ca fiind cheltuieli nedeductibile.

Așadar expertul Man opinează că experta contabilă C. A. ar fi trebuit să indice cine anume a emis facturile în cauză și în acest caz concluziile acesteia ar fi fost corecte.

Curtea constată că nu era rolul expertei de a stabili cine anume a emis facturile și că acest fapt nu are relevanță câtă vreme în cauză s-a dovedit prin alte mijloace de probă - declarații de martori, administratori ai firmelor menționate în facturi, informații de la O. R. C. - că respectivele societățicomerciale menționate în facturile ce fac obiectul prezentei cauze nu au avut relații comerciale cu firmele administrate de inculpați și nu au furnizat material lemnos acestora.

Instanța este sesizată cu infracțiunea de evaziune fiscală și nu cu infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel că în acest cadru procesual nu se are în vedere stabilirea autorului infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și nu estre rolul expertului contabil de a-l stabili.

Mai apreciază expertul (f.214) că impozitul pe profit calculat în plus de către organul fiscal este nelegal întrucât cheltuiala este justificată de existența materialului lemnos, de transportul acestuia și de existența facturilor care au formatul standard prevăzut de lege și sunt completate conform legii și până la proba prin care se poate dovedi că au fost emise de către reprezentanții celor două societăți comerciale respectiv SC N. SRL și SC D. SRL în scop fraudulos aceste documente constituie documente justificative.

Curtea constată că expertul face aprecieri care excedează competenței sale, neputând stabili un expert contabil dacă și în ce condiții facturile înregistrate în contabilitatea unei firme sunt sau nu fictive, de asemenea expertul contabil nu are competența de a statua că doar în situația în care facturile ar fi fost emise de reprezentanții SC N. SRL și SC D. SRL în scop fraudulos acestea nu ar putea constitui documente justificative, această apreciere nefiind susținută de vreo prevedere legală.

Curtea constată că la baza concluziilor expertului Man A. referitoare la împrejurarea că inculpații recurenți nu au cazat prejudiciu constând în neplata impozitului pe profit stau aprecieri de ordin subiectiv ale acestuia, nesusținute de prevederi legale ori de acte de la dosar și că aceste aprecieri excedează competenței expertului, motiv pentru care nu se va ține seama de aceste concluzii în ce privește impozitul pe profit datorat de inculpați.

Cu privire la susținerea inculpaților recurenți referitoare la existența unei sentințe comerciale definitive prin care aceștia ar fi fost obligați la plata aceluiași prejudiciu, sens în care a fost depusă încheierea nr.314/21 martie

2006 a T.ui Comercial C. (f.47-48), se constată că această încheiere este o copie conformă, fără mențiunea datei rămânerii definitive și că prin această încheiere a fost instituită răspunderea personală materială solidară a administratorilor debitoarei SC D. SRL prin pârâții D. S. și M. L., care au fost obligați în solidar să plătească suma de 616.307, 82 lei reprezentând pasivul debitoarei SC D. S.

Se observă așadar că prin încheierea invocată a fost instituită răspunderea solidară a inculpaților doar în calitate de administratori ai SC D. SRL, nu și ai SC N. SRL, ori în prezenta cauză prejudiciul a fost cauzat de inculpați în calitate de administratori ai celor două firme.

De asemenea, suma la care au fost obligații inculpații prin încheierea menționată reprezintă pasivul SC D. SRL, fără a se arăta în mod explicit din ce se compune acel pasiv, data până la care au fost calculate accesoriile, nefiind acordate accesorii și în continuare până la data plății, ci doar suma determinată, calculată probabil până la data pronunțării încheierii - 21 martie 2006.

În consecință curtea reține că prejudiciul cert datorat de inculpați în cauza ce face obiectul prezentului dosar, drept consecință a comiterii de către aceștia a infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 lit.c din L. nr.241/2005, cu aplicarea art.41, art.42 Cod penal, art.13 Cod penal se compune din suma de 264.432 lei TVA, cu toate accesoriile aferentedebitului în funcție de modificările legislative intervenite de la data scadenței debitului și până la data plății acestuia și din suma de 290.393 lei impozit pe profit, împreună cu accesoriile aferente acestui debit de la scadență și până la data plății, suma datorată fiind diferită de cea stabilită prin încheierea penală nr.314/2006 a T.ui Comercial C., astfel cum s-a detaliat mai sus, nefiind incidentă autoritatea de lucru judecat.

Pentru considerentele prezentate, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală curtea, cu opinie majoritară, va admite recursul declarat de partea civilă S. Român prin A. N. de A. F., reprezentat de D. G. a F. P. C. împotriva sentinței penale nr.449 din data de (...) a Judecătoriei D., pe care o va casa în parte, cu privire la latura civilă a cauzei.

Rejudecând cauza în limitele de mai sus, în baza art.14, 346 Cod procedură penală, art.1357, 1382 Cod civil va obliga pe inculpații D. S. și M. L., în solidar, să plătească părții civile S. Român prin A. N. de A. F., reprezentat de D. G. a F. P. C. suma de 264.432 lei TVA, cu toate accesoriile aferente debitului în funcție de modificările legislative intervenite de la data scadenței debitului și până la data plății acestuia și la plata sumei de

290.393 lei impozit pe profit, împreună cu accesoriile aferente acestui debit de la scadență și până la data plății.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații D. S., domiciliat în D., strada M. cel B. nr.2, ap.25, județul C. și M. L., domiciliat în C.-N., C. F., nr.3, ap.98, împotriva aceleiași sentințe.

În baza art.189 Cod procedură penală se vor stabili sumele de câte 75 lei ca onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av.Sârb A. S. și av.Pușcă A. E., sume ce se vor avansa din FMJ.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe inculpați să plătească suma de câte 400 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de partea civilă S. Român prin A. N. de A. F., reprezentat de D. G. a F. P. C. împotriva sentinței penale nr.449 din data de (...) a Judecătoriei D., pe care o casează în parte, cu privire la latura civilă a cauzei.

Rejudecând cauza în limitele de mai sus, în baza art.14, 346 Cod procedură penală, art.1357, 1382 Cod civil obligă pe inculpații D. S. și M. L., în solidar, să plătească părții civile S. Român prin A. N. de A. F., reprezentat de D. G. a F. P. C. suma de 264.432 lei TVA, cu toate accesoriile aferente debitului în funcție de modificările legislative intervenite de la data scadenței debitului și până la data plății acestuia și la plata sumei de 290.393 lei impozit pe profit, împreună cu accesoriile aferente acestui debit de la scadență și până la data plății.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

II. În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații D. S., domiciliat în D., strada M. cel B. nr.2, ap.25, județul C. și M. L., domiciliat în C.-N., C. F., nr.3, ap.98, împotriva aceleiași sentințe.

În baza art.189 Cod procedură penală stabilește sumele de câte 75 lei ca onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av.Sârb A. S.

și av.Pușcă A. E., sume ce se vor avansa din FMJ.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpați să plătească suma de câte 400 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2011.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

M. Ș. L. M.

ANA C.

M. B.

Cu opinie separată Red.L.M.

5 ex./(...)

Jud.fond: C.I.Mânzat OPINIE SEPARATĂ

Inculpații D. S. și M. L. au fost trimiși în judecată și condamnați de către instanța de fond pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.c din L. 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 și 13 C. constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, în perioada iunie 2002 - sept. 2004 în calitate de administratori de fapt al SC N. SRL D. și SC D. SRL D., cu ocazia derulării unor operațiuni comerciale cu material lemnos în scopul sustragerii de la TVA-ul datorat bugetului de stat, au evidențiat în contabilitățile acestor societăți operațiuni fictive pe baza unor facturi fictive.

Autorul opiniei separate susține că faptei deduse judecății îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, pentru următoarele considerente:

Infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.c din reglementarea actuală incriminează evidențierea în actele contabile sau în alte documente acheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni constă în activitatea de a evidenția în acte contabile sau în documente legale operațiuni fictive sau cheltuieli care nu au la bază operațiuni legale.

Prin a înregistra operațiuni sau cheltuieli nereale se înțelege întocmirea unor acte false pentru cheltuieli în sensul că acestea nu au fost făcute sau nivelul real al cheltuielilor era mult diminuat.

Amintim că operațiunile fictive constau în disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există.

Toate aceste acțiuni trebuie să aibă ca scop diminuarea sau neplata unor obligații fiscale.

Din cele de mai sus observăm că această infracțiune este una complexă care absoarbe în conținutul său infracțiunea prev. de art.43 din L. contabilității nr.82/1991 varianta efectuării cu știință de înregistrări inexacte având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor rezultatelor financiare precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț.

Or, în cauza dedusă judecății, organele de anchetă au dovedit doar faptul că inculpații au înregistrat în contabilitate facturi care proveneau de la societăți care fie erau lichidate, fie nu au existat niciodată, fie a căror activitate era suspendată.

Ministerul Public nu a făcut dovada, deși această sarcină îi revenea, că inculpații nu au achiziționat efectiv cantitățile de material lemnos pe care le- au înregistrat ulterior în contabilitate și nici că au avut cunoștință de faptul că facturile care însoțeau transportul de material lemnos proveneau de la societăți de natura celor menționate.

Inculpații au fost constanți în declarațiilor lor susținând pe tot parcursul procesului penal încă de la momentul luării primelor declarații în cursul anului 2005 că achiziționau material lemnos care venea cu trenul și erau însoțite de facturi și chitanțe fiscale. Cumpărau acest material lemnos iar facturile însoțitoare le înregistrau în contabilitate, fără să aibă cunoștință că acestea conțineau elemente care nu corespundeau realității ei verificând doar dacă corespunde cantitatea de material lemnos pe care le cumpărau.

În opinia separată se susține că era practic imposibil ca aceștia să facă verificări pentru a determina dacă acele facturi proveneau de la societăți care erau radiate sau lichidate ori nu mai funcționau deoarece la acel moment 2002-2004 aceste informații nu erau atât de ușor accesibile publicului ca în prezent când astfel de informații sunt doar la un clic distanță.

În cauză au fost efectuate rapoarte de constatare -. care au evidențiat că scrisul de completare depus pe facturile fiscale, chitanțele fiscale și avizele de expediție în litigiu nu au fost executate de către inculpați, ceea ce de altfel a și determinat organele de urmărire penală să dispună scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals prev. de art.290 C. constatându-se că din materialul probator administrat în cauză nu s-a putut proba că cei doi inculpați sunt autorii scrisului de completare de pe scriptele în litigiu.

S-au efectuat de asemenea 2 expertize contabile, una dintre ele existând la f.145-164 d.u.p. care a concluzionat că înregistrarea unor facturi fiscale aferentă unor tranzacții de material lemnos sunt neconforme cu realitatea așa cum rezultă din actele organelor de control și nu pot să îndeplinească calitatea de document justificativ, dar la concluzii același expert arată că firmele inculpaților s-au aprovizionat cu marfă, au efectuat cheltuieli de transport care au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății care însă nu au fost deduse din venituri de către organele de control, aceasta în ceea de privește SC D. S. În ceea ce privește cealaltă societate comercială NEMSIL SRL acest expert a arătat că costul de achiziție al masei lemnoase aferente facturilor emise în neconcordanță cu realitatea nu influențează impozitul pe venit datorat bugetului de stat.

În cauză s-a efectuat un nou raport de expertiză existent la f.211-214 d.u.p. care arată că expertul contabil nu are indicii ca documentele fiscale care nu au fost luate în calcul ca fiind documente justificative pentru cheltuieli deductibile la calcului impozitului pe profit ar fi întocmite cu rea credință de către cei doi inculpați și aduce argumente extrem de pertinenteîn susținerea acestei afirmații, în principal faptul că formal aceste documente corespund cu dispozițiile legale, iar cheltuielile au generat venituri care au fost înregistrate în contabilitate și impozitate legal.

L. nu face vorbire despre responsabilitatea expresă a cumpărătorului de a face investigații cu privire la procurarea acestor documente de către vânzător, iar L. 82/1991 face precizarea că documentele justificative angajează răspunderea celor care le-au întocmit ori, a reieșit clar din probele administrate că aceste documente nu au fost întocmite de către inculpați.

Cel de-al doilea expert a constatat că toate calculele privind valorile înregistrate în contabilitatea acestor societăți au fost efectuate corect de către expertul anterior dar acesta nu este de acord cu susținerea colegei sale că facturile în cauză nu ar fi fost emise de societățile comerciale consemnate în documente și ca atare se justifică o neacceptare a cheltuielilor cu achiziția materialului lemnos ca fiind cheltuieli nedeductibile.

Expertul a mai arătat, iar autorul opiniei separate este în totalitate de acord cu susținerile acestuia, că nefăcându-se proba că inculpații reprezentanți ai celor două societăți comerciale ar fi întocmit în scop fraudulos chitanțele, facturile și avizele de expediție, ele constituie documente justificate și ca atare au fost corect înregistrate în contabilitate.

Pentru toate aceste considerente autorul opiniei separate consideră că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată și ca atare se impunea achitarea lor în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.

JUDECĂTOR M. Ș.

← Decizia penală nr. 1997/2011, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 483/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1538/2011, Curtea de Apel Cluj