Decizia penală nr. 838/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 838/R/2011
Ședința publică din 24 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A.,judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: I. M.
GREFIER : L. S.
P.ul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea Pop E., împotriva deciziei nr.313/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al Curții de A. C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa contestatoarei Pop
E. și a intimaților H. M. E. și H. F. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P., solicită respingerea contestației ca nefondată.
C U R T E A:
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, POP E. a solicitat anularea deciziei penale nr. 33 pronunțată la data de 9 martie 2011 de Curtea de A. C.
În motivarea contestației s-a arătat că instanța de recurs nu a respectat dispozițiile art. 386 lit. a,c, d și e C.pr.penală, că nu s-a făcut nicio aluzie la actele contestate și nu au fost cercetați martorii care au cunoscut faptul cumpărării imobilului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține în fapt următoarele:
Prin decizia penală nr. 313 pronunțată la data de 9 martie 2011 de Curtea de A. C. s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de petenta Pop E. împotriva sentinței penale nr. 1.533 din 14 decembrie 2010 a
Judecătoriei B.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în fapturmătoarele:
Prin sentința penală nr.1533 sin 14 decembrie 2010 pronunțată de
Judecătoria Bistrița în dosarul nr.(...), fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta POP E., domiciliată în localitatea N., str. P., nr.466, județul B.-Năsăud, și îndreptată împotriva rezoluției din 23 august
2010 dată de procuror în cadrul dosarului nr. 2232/P/2010 a P. de pe lângă Judecătoria Bistrița prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații H. M. E. și H. F. C., ambii domiciliați în B., str.Z., nr.2, sc.C, ap.54, județul B.-Năsăud, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3, cu aplicarea art. 33 Cod penal, soluție menținută în ființă prin rezoluția emisă la data de 14 septembrie 2010 de prim-procurorul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița în cadrul dosarului nr. 395/II/2/2010.
A fost obligată petenta Pop E. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin rezoluția emisă de procuror în data de 23 august 2010 în cadrul dosarului nr.
2232/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații H. M. E. și H. F. C., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3, cu aplicarea art. 33 Cod penal.
În rezoluția procurorului se arată că prin plângerea depusă la data de
(...), numita Pop E. a solicitat cercetarea numiților H. M.-E. și H. F.-C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, fapte constând în aceea că la data de (...) au semnat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în B., str. Z.,nr. 2 sc. C, ap. 54, ocazie cu care numiții H.
M.-E. și H. F.-C. au declarat în mod fals că vânzătorii C. E. și C. M., sunt părinții, respectiv socrii lor. Totodată se mai arată în plângere că tot în mod fals s-a reținut în contractul autentificat de notarul public că prețul imobilului, în cuantum de 55.000.000 lei vechi, a fost achitat în întregime la data semnării actului. Petenta își exprimă în cuprinsul plângerii nemulțumirea și față de faptul că în contractul de vânzare-cumpărare se prevedea un drept de uzufruct viager în favoarea vânzătorilor, uzufruct ce nu a fost respectat de către cumpărători.
În actul procurorului se menționează că petenta Pop E. a fost căsătorită cu numitul C. M. în perioada 1974-1985, după divorțul celor doi numitul C. M. s-a recăsătorit cu numita C. E., aceasta având la momentul încheierii căsătoriei o fiică, pe numita H. M.-E. În timpul căsătoriei, la data de (...), soții C. au cumpărat apartamentul situat în B., str. Z., nr. 2, sc. C, ap. 54. La data de (...), printr-un act de vânzare-cumpărare autentificat la notar public M. S., sub nr. 1159, numiții C. M. și C. E. au vândut imobilul achiziționat în iunie 1991 numiților H. M.-E. și H. F.-C., respectiv ginerelui și fiicei din prima căsătorie a numitei C. E., contra sumei de 55.000.000 lei vechi. La data de (...) numita C. E. decedează. La scurt timp C. M. părăsește imobilul de pe str. Z. A. în cauză, numitul C. M. declară că la mai bine de 5 ani de la părăsirea apartamentului, în toamna lui 2007, împreună cu prima soție, petenta Pop E., a căutat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notar public M. S., sub nr. 1159/(...), ocazie cu care a constatat că conținutul acestui act nu este real deoarece, afirmă acesta, nu a primit suma de 55.000.000 lei vechi iar H. M.-E. nu este fiica sa. Pentru consumarea infracțiunii de fals în declarații, sub aspectul laturii obiective, este necesar ca făptuitorul să facă o declarație necorespunzătoare adevărului în fața unei organizații din cele prevăzute de art. 145 C. pen., în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul. Înscrierea de la pct. 5 din contract „subsemnații cumpărători declarăm că am cumpărat de la susnumiții vânzători, care sunt părinții, respectiv socrii noștrii" nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în declarații, întrucât prin completarea cu date parțial neadevărate a contractului nu s-a produs nici o consecință de ordin juridic pentru sine sau pentru altul. Astfel, potrivit legii civile contractul de vânzare-cumpărare se putea încheia, fără nici un fel de restricții, chiar dacă nu apărea în mod greșit menționată legătura de rudenie tată-fiică, inexistentă între cei doi. De altfel, cei doi soți au declarat că au predat la acea dată actele de identitatenotarului public, care a verificat și reținut calitatea de rude a acestora deoarece numita H. M.-E. era fiica numitei C. E.
În rezoluția procurorului se precizează că raportat la afirmațiile numitei Pop E. și ale persoanei vătămate C. M. în sensul că a fost înșelat cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, el crezând că în realitate semnează un contract de întreținere, precizez că din înscrisurile existente la dosar nu rezultă existența vreunei acțiuni de inducere în eroare, în încheierea de autentificare nr. 1159/(...) menționându-se că toate părțile contractante, deci și numitul C. M., au citit actul și l-au semnat în cunoștință de cauză. În ceea ce privește existența unui preț și plata acestuia, precum și privitor la pretinsa nerespectare a dreptului de uzufruct constituit și în favoarea numitului C. M., arăt că simpla nerespectare a obligațiilor ce derivă dintr-un contract nu constituie infracțiune. În plus, solicitările numiților Pop E. și C. M. de a fi trimiși în judecată numiții H. M.- E. și H. F.-C. pentru a fi obligați să cedeze jumătate din apartament și să plătească despăgubiri, subliniază existența unui litigiu de natură civilă, ce se soluționează conform dispozițiilor legii civile. Pe de altă parte, cum contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit și folosit în anul 2000 este împlinit și termenul de prescripție a răspunderii penale.
Prin ordonanța din 14 septembrie 2010 emisă de prim procuror în cadrul dosarului penal 395/II/2/2010 al P. de pe lângă J., s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petenta Pop E., împotriva soluției date în dosarul nr. 2232/P/2010 al P. de pe lângă
Judecătoria Bistrița.
Raportat la conținutul actelor întocmite de procuror și apreciind ca legală și temeinică soluția adoptată instanța, în temeiul art. 278/1 Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta Pop E. și îndreptată împotriva rezoluției din 23 august 2010 dată de procuror în cadrul dosarului nr. 2232/P/2010 a P. de pe lângă
Judecătoria Bistrița prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații H. M. E. și H. F. C., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3, cu aplicarea art. 33 Cod penal, soluție menținută în ființă prin rezoluția emisă la data de 14 septembrie 2010 de prim-procurorul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița în cadrul dosarului nr.
395/II/2/2010.
Într-adevăr în ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații fraza de la punctul 5 inserată în cuprinsul contractului „subsemnații cumpărători declarăm că am cumpărat de la susnumiții vânzători care sunt părinții, respectiv socrii noștri"; nu a produs nici o consecință de ordin juridic pentru sine ori pentru altul, ceea ce echivalează cu neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal, sub aspectul laturii obiective.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3
Cod penal, instanța a reținut faptul că din domeniul dreptului civil se trece în tărâmul dreptului penal numai atunci când, fie la încheierea convenției, fie pe parcursul executării ei, o parte a fost indusă sau menținută în eroare de către cealaltă parte (nefiind cazul în speța de față). Nerespectarea clauzelor contractuale și implicit a obligațiilor asumate cu privire la termenul și condițiile convenite prin contract poate face eventual obiectul unui litigiu de natură civilă, neputând fi angajată răspunderea penală.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, a fost obligată petenta
Pop E. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat la data de (...), recurs petenta, criticând-o ca nefiind temeinică și legală, având în vedere faptul că din probele de la dosar rezultă vinovăția făptuitorilor astfel că se impune trimiterea cauzei la P. în vederea continuării cercetărilor.
Potrivit art.278 ind.1 alin.10 C.p.p., hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 este definitivă, această modificare a textului de lege fiind introdusă prin L. nr.202/2010, intrată în vigoare la data de (...), deci anterior pronunțării hotărârii recurate.
Or, prin hotărârea atacată recursul petentei fiind respins ca inadmisibil este evident că orie cale extraordinară de atac, inclusiv contestația în anulare, declarată împotriva unei astfel de hotărâri apare ca inadmisibilă.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare, obligând petenta, conform art. 192 alin. 2 C.pr.penală la 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatoarea POP T. E., împotriva deciziei penale nr. 313 din 9 martie
2011 a Curții de A. C.
Obligă pe contestatoare să plătească în favoarea statului suma de
100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 mai 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER, L. S.
Red.V.V.A. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: A.C.;M.R.:L.M.;
| ← Decizia penală nr. 196/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1997/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
