Sentința penală nr. 64/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
SENTINȚA PENALĂ NR.64/2011
Ședința publică din 24 mai 2011
Instanța constituită din
PREȘEDINTE : L. H., judecător
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. - reprezentat prin P. A. M.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. A. C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev.de art.257 C.penal rap.la art.6 din Legea 78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. A. C., aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. Mihai Ștreangă, din cadrul Baroului București, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.R. C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului depune la dosar motivele în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul S. A. C., menționează că-și susține cererea formulată și nu are alte completări de făcut în afară de cele menționate în cerere, susținându-și în continuare nevinovăția.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul inculpatului, solicită liberarea provizorie sub control judiciar având în vedere criteriile de legalitate și admisibilitate a acestei cereri, prev.de art.1. C. S-a reținut că în cursul lunilor februarie-aprilie 2011, inculpatul a pretins de la denunțătoare suma de 10.000 euro pentru a interveni pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție să promită o soluție favorabilă inculpaților prin reducerea pedepselor ce li s-au aplicat. Din transcrierile aflate la dosar nu rezultă certitudinea celor două elemente incriminatoare și anume, nu s-a pronunțat cu claritate că 2.000 euro este contravaloarea unui an redus din pedeapsă ce ar urma să fie traficată și nu s-a făcut nici o referire la influența față de magistrații Î. ci despre faptul că există în București avocați cu experiență care vor intra cu el în susținerea cauzei pentru soții denunțătoarelor. Inculpatul este avocat în cadrul Baroului București, este o persoană deosebită având o familie respectabilă, căsătorit și cu o fetiță, elevă în clasa IV-a, deci nu poate fi un pericol concret pentru ordinea publică. Probele certe la care face se face referire în încheiere, pot fi probe de analizat în fața instanței investită cu judecarea cauzei nicidecum că acestea ar fi de necombătut și că acestea ar demonstra pericolul ce-l reprezintă persoana inculpatului. C. existenței probelor care să ateste că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie să rezulte și să fie identificate în materialul probator, ori, probele administrate nu determină concluzia unui pericol pentru ordinea publică a inculpatului. P. concret pentru ordinea publică la carese referă art.148 lit.f C., nu se identifică cu pericolul social al faptei. Consideră că ceea ce trebuie reținut este prezumția de nevinovăție A. C. R. cât și disp.art.136 alin.2 C., consideră că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar. S. a se constata că măsura arestării preventive nu a fost dispusă în prezența unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea și că nu există un pericol concret în persoana inculpatului. Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere că inculpatul prezintă garanții suficiente că lăsat în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta urmând să se supună tuturor condițiilor stabilite de instanță. Acesta are un copil în clasa IV-a, soția lui este avocat iar părinții săi sunt în vârstă. Pentru toate acestea, solicită admiterea cererii.
Reprezentantul Parchetului, arată că corespunde realității că sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu, fiind realizate cerințele și exigențele impuse de art.160/b C., însă, același text de lege impun în sarcină magistratului care este investit cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar să examineze o astfel de cerere sub aspectul oportunității și temeiniciei, ori, temeinicia unei astfel de cereri poate fi examinată doar în raport de verificarea datelor care au determinat luarea măsurii privative de libertate. P. la o astfel de analiză se poate ajunge la concluzia că în cauză există indicii suficiente care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de influență pentru care s-a declanșat urmărirea penală. Corespunde realității că în cursul zilei de ieri s-a purces la prezentarea materialului de urmărire penală, rechizitoriul fiind pe cale să fie emis. Aceste chestiuni nu sunt argumente juridice de natură să atragă admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cunoscut fiind că o măsură preventivă nu se ia doar pentru o fază sau alta a procesului penal, deci nu are relevanță împrejurarea că urmărirea penală este de punctul terminus. Inculpatul face parte dintr-o categorie profesională specială care este chemată să vegheze la respectarea dispozițiilor legii și care să confere garanții prin activitatea desfășurată în ceea ce privește raporturile sale cu justițiabilii vis-a-vis de respectarea cerințelor impuse de normele juridice. S. a se avea în vedere natura și gravitatea acestei infracțiuni precum și modalitatea în care ea a fost comisă. Prin afirmațiile pe care inculpatul le-a făcut față de cele două denunțătoare a adus atingere demnității și onoarei profesiei de avocat pentru că el a creditat ideea că există posibilitatea ca, contra unor sume de bani, o sancțiune penală să poată fi modificată. Pentru viitor este necesară privarea de libertate a inculpatului și că admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar la acest moment procesual nu este oportună. Datele personale ale inculpaților pot să aibă o oarecare greutate la menținerea măsurii preventive întrucât însuși art.136 alin.8 C., instituie o anumită ordine a criteriilor legale ce urmează a fi avute în vedere în momentul în care se cântărește asupra libertății asupra unei persoane, însă, același text de lege instituie o ordine iar datele referitoare la persoana inculpatului sunt la capătul listei și face ca aceste aspecte să atragă netemeinica cererii și respingerea criticilor formulate de apărare.
Apărătorul inculpatului, în replică, dacă se va admite cererea de liberare sub control judiciar, dorește indice adresa unde domiciliază inculpatului și anume S. M., str.I. Slvici, nr.54, jud.S. M..
Inculpatul S. A. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și anume admisibilitatea în principiu acestei cereri, respectiv art.1. alin.1 C., cât și cerințele negative ale cererii și anume art.1. alin.2 C. Nu există nici un motiv justificat, prin probe certe, că lăsarea lui în libertate ar influența probatoriul administrat în cauză, ar săvârși și alte infracțiuni sau ar influența denunțătorii. Pentru a respinge cererea, ar trebui ca azi când se discută cererea de liberare sub control judiciar să existe temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Nu există riscul de a se sustrageprocesului penal, dorește să-și clarifice cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată cât și să fie alături de fiica lui.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin cererea înregistrată la data de (...) în cauza cu numărul de mai sus, inculpatul S. A. C. a solicitat pronunțarea unei încheieri prin care să se dispună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii sale, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat nu depășește limita maximă de 18 ani prevăzută de art. 1. al.1 C. și nu există date sau informații din care să rezulte că lăsat în liberate ar influența vreuna dintre părți, martori ori că va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin distrugerea mijloacelor de probă sau că ar putea comite alte infracțiuni.
Inculpatul a mai arătat că măsura arestului preventiv este una excepțională și că regula este cercetarea în stare de libertate, că orice persoană deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, că detenția nu trebuie să anticipeze o pedeapsă și că gravitatea faptei de a cărei comitere este acuzat nu poate determina prin ea însăși menținerea stării de arest.
A mai motivat inculpatul că nu are antecedente penale, a avut un comportament adecvat în societate, are o familie închegată și un copil minor în întreținere, iar starea de detenție produce suferință psihică atât sieși, cât și familiei sale și că arestarea sa l-a pus în imposibilitatea de a-și clarifica situația cauzelor pe care le-a angajat în sensul că nu și-a asigurat substituirea ceea ce conduce la vătămarea intereselor justițiabililor. De asemenea, a invederat că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică
În final, inculpatul a menționat că se va supune obligațiilor impuse de instanță și le va respecta în integralitatea lor.
Audiat în instanță inculpatul și-a susținut nu că nu a comis fapta pentru care ste cercetat și că îndeplinește condițiile legale pentru admiterea cererii introductive.
S-a acvirat dosarulnr.33/P/2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - S. teritorial C..
P. la soluționarea cererii prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin ordonanța din 2 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - S. T. C. s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale fata de învinuitul S. A. C., pentru săvârșirea infractiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (filele 24-26), iar prin ordonanta din 2 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - S. T. C. s-a dispus retinerea inculpatului S. A. C. pe o durata de 24 ore, începând cu data de 2 mai 2011, ora 21,55 până la data de 3 mai 2011, ora 21,55, pentru săvârșirea infractiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (filele 28-31).
Ulterior, prin încheierea penală nr. 59/(...) a Curții de A. C. s-a dispus arestarea preventivă pentru 29 zile a susnumitului inculpat, reținându-se incidența temeiului prevăzut de art. art. 148 lit.f C., soluția fiind menținută prin încheierea penală nr.
1902/(...) a I..
În fapt, s-a reținut în esență că in cursul lunilor februarie-aprilie 2011 a pretins de la denunțătoarea M. C. D. suma de 6000 E. si de la denunțătoarea D. E. suma de 4.000 euro pentru ca, prin influența de care se bucura asupra magistratilor Înaltei Curti de C. și Justiție investiți cu judecarea recursurilor declarate de soții denunțătoarelor, să-idetermine pe acestia să pronunțe o soluție favorabilă acestora în sensul diminuării cunatumului pedepselor privative de libertate. S-a arătat că inculpatul ar fi afirmat că va obține reducerea cu 3 ani a pedepsei numitului M. V. și cu 2 ani reducerea pedepsei soțului denunțătoarei D. E. și că pentru fiecare an redus din pedeapsă denunțătoarele trebuie să achite câte 2000 E..
Din analiza prevederilor art. 1. C., rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Analiza unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar presupune nu numai verificarea condițiilor de mai sus, ci și temeinicia unei asemenea solicitări, potrivit art. art. 1. și art. 1.a C., prin prisma modalităților concrete de săvârșire a faptelor, a urmărilor cauzate, a valorilor sociale lezate, a cuantumului prejudiciului, dar și a modului de reflectare în opinia publică și în conștiința colectivă a faptelor
În speță, într-adevăr, formal, toate condițiile prev. de art.1. C. privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, însă raportat la cerințele exprimate prin art. 1. și art. 1.a C. instanța constată că cererea nu este întemeiată.
Astfel, actele și lucrările dosarului conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infractiunea pentru care este cercetat. Aceste probe sunt: declaratiile celor doua denunțătoare, M. C. D. si D. E. (f.1-3, 55-63), care au precizat ca inculpatul in perioada februarie - aprilie 2011, in repetate rânduri, le-a asigurat că se bucura de influență la magistratii de la I. Curte de C. și Justiție și în schimbul sumei de 10.000 euro (6000 euro de la denunțătoarea M. D. si 4000 euro de la denunțătoarea D. E.) va obtine pentru soții lor reducerea pedepselor aplicate anterior de catre Curtea de A. O.
De asemenea, probele si indiciile temeinice rezultă si din inregistrarile audio video efectuate in mediul ambiental realizare in baza ordonantei provizorii nr. 33/P/2011 din 17 martie 2011, confirmata prin încheierea penala nr. 1/2011 a Curtii de A. C., a autorizatiei nr. 1 din 18 martie 2011, emisă de Curtea de A. C. si din înregistrările efectuate in cursul zilei de 2 mai 2011, când inculpatul a primit suma de 10.000 euro de la cele doua denunțătoare.
Astfel, potrivit declaratiilor denunțătoarelor, confirmate si de inregistrările ambientale din 17 martie 2011, 25 martie 2011 si 18 aprilie 2011, a rezultat ca inculpatul a afirmat ca din experienta sa anterioara cunoaste faptul că o soluție de reducere de pedeapsa la Curtea de A. O. costă 1000 E., iar la I. Curte, ". 2000 euro pentru fiecare an de pedeapsa redus și că sumele sunt reduse pentru că "astea-s pe direct"; (f.98), că "întotdeauna trebuie dat la ultimul nivel"; (respectiv, în ultimă instanță)- f.99, că va discuta personal (f.106), că nu contează judecătorii care sunt fară vechime la Î. Curte pentru că sunt colegi de-ai lui (f.107), că va înregistra cauza "ca să fie la cine trebuie";, iar în final a dat asigurări că a discutat și că a rezolvat reducerea pedepselor (f.
132 verso).
Activitatea de primire a banilor, respectiv a celor 10.000 a avut loc la data de 2 mai 2011 în jurul orei 12,40 în localul Chilli din orașul S. jud. Maramureș și a fost înregistrată în baza prelungirii autorizației de interceptare și înregistrare audio video ambientală nr. 1/(...) emisă de Curtea de A. C. în dosar 1/2011.
Actele dosarului confirmă că activiatatea inculpatului S. A. C. a avut caracter determinant, acesta fiind cel care le-a convins pe cele două denunțătoare de influența sa asupra magistraților, lăsând să se înțeleagă că poate interveni la orice judecător de la Î. Curte pentru a obține reducerea pedepselor soților lor. Nu este de neglijat calitatatea specială a inculpatului, aceea de avocat, ceea ce face ca rolul său în comiterea unor astfel de infracțiuni să fie deosebit de însemnat, deoarece sunt denatură să inducă cetățenilor ideea că în instanțe există persoane oricând coruptibile, fiind de natură a a știrbi grav încrederea populației în sistemul judiciar.
În aceste condiții, lipsa antecedentelor penale a inculpatului sau comportamentul corespunzător avut anterior în societate nu pot justifica, prin ele însele, cercetarea în stare de libertate.
Pornind de la considerentul general care justifică detenția provizorie a unei persoane, respectiv acela al asigurări unei bune desfășurări a procesului penal și a protejării interesului public, Curtea reține că privarea de libertate a inculpatului se justifică în acest moment procesual în raport cu complexitatea deosebită a cauzei, dată de natura infracțiunii și amploarea activității infracționale pentru care este cercetat inculpatul, de modul de concepere și de derulare a actelor materiale care se circumscriu acestei activități, de urmarea produsă, respectiv atingerea gravă credibilității sistemului judiciar, aspecte de care nu se poate face abstracție la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul mai sus menționat.
În aprecierea pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului menționat ar prezenta-o pentru ordinea publică, Curtea are în vedere și regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența C. care în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu Letellier, Hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Așa fiind, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comisă de inculpat, față de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptei presupuse a fi comise, ținând cont de rezonanța acesteia în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, curtea apreciază că în pofida împrejurării că, formal, cererea inculpatului îndeplinește condițiile legale, eliberarea acestuia, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Totodată, Curtea consideră că se justifică menținerea arestării preventive și prin existenței unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor, neexistând motive de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunea comisă de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român.
Timpul scurs de la momentul privării de libertate de circa 3 săptămâni nu este de natură a conduce la concluzia că se anticipează o pedeapsă și că rezonanța negativă în rândul opiniei publice s-a diminuat constant și cu puterea evidenței, cunoscut fiind că fapte de natura celor pentru care este cercetat inculpatul sunt întotdeauna generatoare de sentimente de dezaprobare și sunt permanent în atenția opiniei publice care manifestă un interes constant în urmărirea modului de soluționare a unor astfel de cauze.
Așa fiind, Curtea conchide că cererea de liberare provizorie sub control judiciar, chiar dacă formal îndeplinește cerințele enunțate în art. 1. al.1 C., este neîntemeiată, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea deliberate a inculpatului, motive pentru care în temeiul art. art.160/1, art.1. C. se va respinge ca atare.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei onorariu parțial ce se va avansa din FMJ.
În temeiul art. 192 al. 2 C. inculpatul va fi obligat să plătească suma de 250 lei cheltuieli judicare către stat din care suma de 50 lei reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII:
D I S P U N E:
Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul S. A. C., fiul lui N. si F., nasc.la data de 18 octombrie 1968 in mun. Baia M., dom.in Bucuresti, B-dul C.inău nr. 26, bl.M.15, sc. B, et.8 ap.98 si in S. M. str. I. Slavici nr. 54 jud. S. M..
Stabilește in favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
Obliga inculpatul să plăteasca suma de 250 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 50 lei reprezintă onorariu avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 24 ore de la pronunțare
Pronuntata in ședința publica din 24 mai 2011, in prezenta inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. H. L. STÂNGĂ Red. H.L./H.L.
3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 1620/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 196/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
