Decizia penală nr. 154/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.154/R/2011
Ședința publică din 08 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : C. I.
: M. B. GREFIER : L. S.
P.hetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - A. C.
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către inculpații M. P. și L. G. împotriva deciziei penale nr.354/A din 25 octombrie 2010 a T.ului C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev.de art.2. al.1 C.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 februarie
2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin sentința penală nr.405/(...) a Judecătoriei C.-N., în baza art. 2. al.1 C. a fost condamnat inculpatul M. P., cetățean român, fiul lui I. și N., născut la data de 9 mai 1951 în satul C., comuna B., jud. C., domiciliat în C.-N., str. Rarău, nr.
28, jud. C., CNP 1., studii superioare, economist la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 71 al.1 C. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a (teza a II-a) C. pe toată perioada prevăzută de art. 71 al.2 C.
În baza art. 81 și 82 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului M. P. și s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al.5 C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 C. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 2. al.1 C. a fost condamnat inculpatul L. G., cetățean român, fiul lui T. și E., născut la data de 25 aprilie 1959 în C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., str. S., nr. 9, jud. C., CNP 1., studii superioare, inginer la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 71 al.1 C. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a (teza a II-a) C. pe toată perioada prevăzută de art. 71 al.2 C.
În baza art. 81 și 82 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului L. G. și s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 al.5 C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 C. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei
În temeiul art. 14 și la art. 346 C. s-a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 al.1 C. au fost obligați inculpații să plătească fiecare suma de
1.000 lei, fiecare reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca au fost trimiși în judecată inculpații M. P. și L. G. cercetați în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2. al.1 C. S-a reținut în sarcina inculpatului L. G. că în perioada 8 decembrie 2004 - 10 decembrie 2004, având calitatea de șef S. A. al D. R. de P. C. a dispus achiziționarea și plata, prin avizarea facturii nr. 1. decembrie 2004, a nouă calorifere și a fitingurilor aferente, din fondurile DRP C. pentru inculpatul M. P., iar inculpatul M. P., având calitatea de director al D. R. de P. C., în seara zilei de 8 decembrie 2004 și-a însușit un număr de 11 colete, conținând nouă calorifere și fitingurile aferente incluse în factura nr.
1. decembrie 2004 și plătite din fondurile DRP C.
Urmărirea penală a început împotriva inculpatului L. prin rezoluția din data de 24 mai 2006, confirmată la aceeași dată de către procuror, iar împotriva inculpatului M. prin ordonanța procurorului din data de 31 iulie 2006 (filele 53 și 55 dos. UP).
Din fișa postului șefului S. A. (filele 301-303 dos. UP) a rezultat că acesta este subordonat directorului general și are ca și atribuții dotarea cu mijloace tehnice specifice, precum și asigurarea monitorizării cheltuielilor pentru mașini și utilaje lunar.
Prin procesul verbal încheiat la data de 30 noiembrie 2005 în urma unui control intern asupra activității S. A. din cadrul DRP C. s-a constatat că la data de 8 decembrie
2004 martorii L. V. și B. C. din cadrul OJP S. au întocmit un referat de necesitate nr. 2. decembrie 2004 pentru procurarea a 9 calorifere în vederea efectuării unor lucrări de reparații la instalațiile de încălzire. C. procedurilor interne referatul a fost avizat de către inculpatul L. în calitate de șef S. A. al D. R. de P. C. și aprobat de către inculpatul M. în calitate de director al D. R. de P. C. În aceeași zi mărfurile solicitate au fost achiziționate de la S. P. - T. I. S. O. prin factura nr. 1. decembrie 2004 în valoare de 31.897.085 rol și predate la CR tranzit C. cu mențiunea d-ului L.. Întrucât caloriferele nu au mai fost găsite în gestiunea DRP C., a fost considerat vinovat inculpatul L. căruia i s-a imputat contravaloarea mărfurilor și care a fost de acord să achite suma de 31.897.085 rol (fila
80 dos. UP). Aceste împrejurări de fapt rămân o constantă fiind recunoscute și de către inculpați în fața instanței.
M. L. V. a declarat în fața instanței că, în urmă cu 5-6 ani, în calitate de șef OJP S. a avizat bonul de cumpărare și primire pe care l-a întocmit martorul B. C., responsabilul administrativ al OJP S., pentru două calorifere. Întrucât caloriferele nu au fost livrate de către DRP C., iar martorul B. semnase deja de primire, acesta din urmă a cumpărat și montat din banii proprii cele două calorifere pentru a evita orice probleme (fila 82). Aceste împrejurări au fost confirmate de către martorul B. (fila 83). Împrejurări de fapt similare au fost relatate de către martora B. S., șef în cadrul OPJ Maramureș, care a arăta că în cursul anului 2004, cu ocazia unei ședințe la nivelul poștei regionale s-a întâlni cu inculpatul L. care i-a cerut să întocmească un bon de consum pentru 2 sau 3 calorifere. Bonul de consum a fost întocmit de către M. E. responsabil administrativ din cadrul OJP Maramureș și avizat de către martora B., însă caloriferelenu au mai fost livrate, iar M. E. a fost nevoit să achiziționeze personal caloriferele întrucât semnase de primire.
M. B. T. a declarat că în calitate de șef depozit DRP C. a semnat de primire, în urmă cu 5-6 ani, o notă de recepție pentru niște calorifere, pe care însă nu le-a preluat niciodată în gestiune, dar a considerat la acel moment că nu vor fi probleme de vreme ce bonul de consum purta semnătura șefului compartimentului administrativ (fila 86).
În fața primei instanței, martora D. A., care la acea dată era șeful OJP Bihor, a declarat că la solicitarea inculpatului L. a aprobat transportul unor materiale către DRP C. de la O., ambalate în colete, aflând mai târziu că este vorba despre calorifere. Inculpatul L. a declarat în fața instanței că a semnat factura pentru cele 9 calorifere, precum și referatul de necesitate.
S. O., în calitate de mânuitor de valori în cadrul OJP Bihor, a declarat că a efectuat un transport a 11 colete de la O. la C.-N. în data de 8 decembrie 2004, le-a descărcat sub supravegherea martorului N. F., iar lista de primire a mărfurilor a fost semnată de către inspectorul M. G. (fila 95 dos. UP).
În faza de urmărire penală, precum și în faza de judecată martorul F. N., care, la sfârșitul anului 2004 lucra în cadrul S. de T. din cadrul DRP C. a declarat că a primit o solicitare telefonică de la șeful S. din care făcea parte, respectiv S. O. A. i-a comunicat că în cursul aceleiași zile urma să ajungă de la O. mai multe colete pentru inculpatul M. și i-a solicitat martorului să se ocupe de transportul coletelor la domiciliul inculpatului. În acest sens martorul luat legătura cu unul dintre șoferii unității, respectiv martorul P. A. și cu martorul M. G., inspector în cadrul DRP C. M. a declarat că au sosit de la O. în jurul a 8 colete grele pe care urma să se transporte la o adresă indicată de către S. O. din C.-N. în cartierul M. unde urma să fie așteptați de către inculpatul M. Î. cu martorii P.
A. și M. G. au încărcat coletele în mașina aparținând DRP C. și i-a urmat pe cei cu mașina sa personală. D.le de transport au fost preluate de către martorul M. M. F. l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul M. care i-a așteptat la un garaj în zona Căii F. din C.-N., le-a deschis garajul, iar martorii au lăsat coletele în garaj (filele 66-67).
M. P. A., lucrător în cadrul DRP C., a declarat în fața instanței că a fost sunat de către martorul F. care, într-o seară, la sfârșitul anului 2004, i-a solicitat să vină la C. De T. C. pentru a transporta niște colete. A declarat că de la O. au sosit circa 10 colete, iar împreună cu martorii F. și M. au transportat coletele în zona Căii F. din C.-N. unde au fost așteptați de către inculpatul M. și unde au lăsat coletele într-un garaj deschis de către inculpat (fila 68).
M. M. G. a declarat că la sfârșitul anului 2004 a primit un telefon de la martorul F. care i-a spus că în jurul orei 22.00 vor sosi niște colete de la O. destinate directorului DRP C. și care trebuie transportate la acesta. A văzut că pe colete, în jurul a 9 sau 10, era trecut ca și destinatar inculpatul L. în calitate de Șef S. A. Î. cu martorii F. și P. A. au încărcat coletele și s-au deplasat în zona Căii F. din C.-N. unde au fost așteptați de către inculpatul M. la un garaj unde au lăsat coletele (fila 69). Faptul că acele colete au fost sau nu inscripționate și cu alte mențiuni este irelevant și nu afectează substanțialitatea declarațiilor martorilor, mai ales că de la momentul evenimentelor au trecut 5 ani.
Rezumând împrejurările de fapt de mai sus, s-a reținut că la data de 8 decembrie
2004 au fost achiziționate de către DRP C., prin șeful S. A., inculpatul L., 11 calorifere ambalate în colete, care au fost transportate de la O., dar care, deși descărcate la S. de aprovizionare din C.-N., nu au mai fost preluate în materialitatea lor în gestiunea societății. La aceeași dată martorii F., P. și M. au transportat la un garaj al inculpatului M. un număr de 9 sau 10 colete, fiind primite de către acesta din urmă. În urma verificărilor interne s-a ajuns la aceeași concluzie, respectiv că acele calorifere au fostachiziționate în numele DRP C. de către inculpatul L., care avea această atribuție de serviciu, însă acestea nu au mai apărut în gestiunea de fapt a societății.
Inculpatul M. a declarat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată că deține un garaj în zona Căii F. din C.-N.. Inculpatul a mai declarat că nici nu avea nevoie de calorifere deși în acea perioadă a construit o casă unde a montat 28 de calorifere (fila 25). S-a prevalat de factura fiscală nr. 7994461/10 august 2004 (fila 441 din dos. UP) prin care a arătat că a achiziționat caloriferele necesare utilării casei înainte de decembrie 2004. Pe de o parte, factura menționează ca și cumpărător S. EDINCO S.A., societate care a contractat lucrări de construcții cu inculpatul însă, nu s-a făcut dovada că ar fi cumpărat și montat pentru beneficiar acele calorifere, în contextul în care societatea având ca obiect de activitate lucrări de construire achiziționează frecvent astfel de echipamente. Pe de altă parte însă, prin factura de care se prevalează inculpatul au fost achiziționate doar 6 calorifere, iar inculpatul a declarat că a montat în casă 28. Apărarea inculpatului, chiar reală de ar fi, nu contrazice cu nimic împrejurările de fapt reținute mai sus.
La fel inculpatul s-a apărat arătând că martorul F. și-ar fi schimbat în mod inexplicabil declarația. R. inculpatului că martorul F. a avut o declarație consecventă în fața organelor de urmărire penală și în faza de judecată, iar declarațiile date în fața organelor de control interne, nu au relevanță în prezentul proces penal. Și de altfel, este rezonabilă explicația martorului F. care a declarat că în fața organelor de control intern ar fi declarat că nu cunoaște împrejurări cu privire la coletele cu calorifere întrucât se punea problema discreditării directorului general în fața unor organe interne de control, care nu-i confereau independență sau imparțialitate.
Atât în fata organelor de urmărire penala, cat si in fata instanței inculpații au negat săvârșirea faptelor, iar în fața probelor relevante nu au putut oferi explicații plauzibile solicitând însă în mod constant administrarea unor probe formale, lipsite de conținut probator.
Instanța de fond a reținut că, dincolo de orice îndoială rezonabilă între cei doi inculpați a existat o înțelegere prin care inculpatul L. trebuia să achiziționeze un număr de 11 calorifere pentru DRP C. pe care să le justifice doar formal cu diverse înscrisuri provenite de la oficii poștale județene, iar apoi să le livreze inculpatului M. P. infracțional elaborat, dincolo de valoarea mică sau mare a prejudiciului, acoperit de altfel de către inculpatul L. care și-a invocat mai degrabă o vină morală, coroborat cu atitudinea de negare constată a celor doi în ciuda probelor relevă o indiferență față de valorile juridice protejate de art. 2. C. și implicit gradul de pericol social specific unei infracțiuni.
Așa fiind, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului L. G. care, după o înțelegere prealabilă cu inculpatul M. P., în calitate de gestionar al DRP C., și-a însușit cumpărând în numele societății bunuri după, care a dispus de ele livrându-le inculpatului M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 2. alin. 1 C..
La individualizarea pedepsei instanța de fond a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute din ansamblul probator, la vârsta inculpatului, la atitudinea de negare constantă în ciuda evidenței probelor, dar și de faptul că este la prima abatere de la normele legii penale și că este o persoană instruită care va putea într-un final să conștientizeze pericolul social al faptelor sale. În temeiul art. 2. al.1 C. instanța de fond a condamnat pe inculpatul L. G. la pedeapsa de
1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 71 al.2 C. i-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a
(teza a II-a) C. pe perioada prev. de art. 71 al.2 C., ținând seama de gravitatea fapteicare creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 C., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 al.5 C. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 C. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei..
Fapta inculpatului M. P. care, în calitate de director al DRP C., cu atribuții de gestionar, după o înțelegere prealabilă cu inculpatul L. și-a însușit bunuri achiziționate în numele societății de către inculpatul L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 2. alin. 1 C..
La individualizarea pedepsei instanța de fond a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute din ansamblul probator, la vârsta inculpatului, la atitudinea de negare constantă în ciuda evidenței probelor, la faptul că în calitate de destinatar al bunurilor și cu funcție superioară inculpatului L., a avut o mai mare contribuție la săvârșirea infracțiunii, dar și de faptul că este la prima abatere de la normele legii penale și că este o persoană instruită care va putea într-un final să conștientizeze pericolul social al faptelor sale. În temeiul art. 2. al.1 C. instanța de fond a condamnat pe inculpatul M. P. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 71 al.2 C. i-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a
(teza a II-a) C. pe perioada prev. de art. 71 al.2 C., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 C., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al.5 C. a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 C. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei
În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p.p s-a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar partea vătămată nu se constituie parte civilă.
În baza art. 191 al.1 C. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpații M. P. și L.
G.
Prin decizia penală nr.354/(...) a T.ului C., în baza art.379 pct.2 lit.a C. au fost admise apelurile declarate de inculpații M. P. și L. G. împotriva Sentinței penale nr.405/(...) a Judecătoriei C.-N. care s-a desființat cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, urmare reținerii în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante.
Judecând în acest limite, în baza art.2. alin.1 C., cu aplicarea art.74 lit.a C., a fost condamnat inculpatul M. P. la 9 (nouă) luni închisoare.
S-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 9 luni, menținând restul dispozițiilor sentinței privitoare la suspendarea condamnării.
În baza art.2. alin.1 C., cu aplic. art.74 lit.b C., a fost condamnat inculpatul L. G. (fiul lui T. și E., născut la data de 25 aprilie 1959 în C.-N., jud.C., domiciliat în C.-N., str.S. nr.9, jud.C., CNP 1., studii superioare, inginer) pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, la 6 (șase) luni închisoare.
S-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 6 luni și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței cu privire la suspendarea condamnării.
S-a stabilit onorariu în sumă de câte 150 lei în favoarea BCAJ C. ce s-a avansat din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin motivele de apel inculpatul M. P. a solicitat tribunalului desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.,comb. cu art.10 lit. c C.
S-a arătat în motivare că pentru a pronunța hotărârea de condamnare, prima instanță a avut în vedere declarațiile martorilor F. N., M. G. și P. A., acestea fiind singurele probe care ar susține acuzarea. S-a argumentat cu privire la credibilitatea declarațiilor acestor martori a se ține seama de relațiile deosebit de tensionate și în starea de conflict deschis care s-a declanșat între directorul D.R.P. C., inc. M. P. și unul din subordonații acestuia, numitul P. A., care ajutat și de o conjunctură politică favorabilă a căutat și a reușit în cele din urmă să-l înlăture din funcție și să-i ia locul.
Apreciază inculpatul M. că buna credință și sinceritatea celor trei martori mai sus menționați și esențiali pentru susținerea acuzării poate fi pusă în mod real sub semnul întrebării, întrucât aceste așa-zise fapte penale au fost sesizate numai după ce inc. M. P. a fost schimbat din funcție.
În același sens se relevă că pentru a evita o eventuală neconcordanță în declarații, toți cei trei martori au susținut că în împrejurările anterior prezentate au transportat și au descărcat în garajul indicat de inculpat "mai multe cutii albe", fără nicio altă inscripție și fără să aibă cunoștință de conținutul acestora. Ori, se susține că este un fapt notoriu împrejurarea că livrarea acestor calorifere se face doar într-un ambalaj pe care se află inscripționate mențiuni referitoare la marfa livrată, astfel că subzistă un real semn de întrebare în ce privește conținutul cutiilor care ar fi fost descărcate în locul indicat de inculpatul M. P., atât timp cât cei trei martori susțin că au descărcat în această locație doar câteva "cutii albe".
În plus, se arată că în mod cu totul surprinzător și fără niciun argument rezonabil și convingător, prima instanță nu a luat în considerare actele justificative depuse de inculpat la dosarul cauzei, prin care dovedește că toate caloriferele instalate în locuința sa au o proveniență licită, dovedită cu încsisuri depuse la dosar.
Prin motivele de apel depuse la dosar, inculpatul L. G. a solicitat tribunalului desființarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună, în principal, în temeiul art.11 al.2 lit.a C. rap. la art.10 lit. d C., achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2. C., iar în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit a C. rap. la art. 10 lit. b/1 C.proc.pen, cu reținerea art.1. C. și 91 C., achitarea având în vedere că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și să se dispună aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În motivare s-a arătat că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este netemeinică și nelegală, întrucât din amplul ansamblu probator care a fost administrat in cauza a reieșit fără putința de tăgada faptul că infracțiunii de delapidare îi lipsesc cel puțin doua dintre elementele constitutive esențiale si anume, latura obiectiva si latura subiectiva și ca în nici un moment inculpatul L. nu s -a făcut vinovat de comiterea infracțiunii de delapidare.
Se arată în acest sens că astfel cum recunoaște inculpatul L. însuși, singura implicare a acestuia în desfășurarea evenimentelor a fost faptul ca a vizat factura prin care au fost achiziționate cele 11 calorifere, în condițiile în care această activitate intra în atribuțiile sale de serviciu. Se arată în continuare că ulterior aceasta factura a fost avizata si de către director, inculpatul M., însă inculpatul L. a arătat în mod constatnt că nu știe unde au ajuns acele calorifere, nefiind in atribuțiile sale sa facă recepția acestora, si ca nu a avut nici un fel de înțelegere cu coinculpatul M. legat de acelecalorifere. Aceasta ultima susținere este reiterata si de către inculpatul M. care arata ca
"eu nu am avut discuții cu coincupatul L.."
P. art. 69 C. "declarațiile învinuitului sau inculpatului in procesul penal pot servi la aflarea adevărului, numai in măsura in care sunt coroborate cu fapte si împrejurări care rezulta din ansamblul probelor existente in cauza." Or, acesta condiție, raportat la cele mai sus prezentate este pe deplin îndeplinita.
Practic, din succesiunea evenimentelor rezulta fără putința de tăgada faptul ca actele materiale pe care le-a săvârșit inculpatul L., si anume de a comanda și viza factura nr. 1255/(...), prin care au fost achiziționate cele 11 calorifere solicitate de DRP S. sunt acțiuni legale, pe care le-a îndeplinit în virtutea îndatoririlor de serviciu si cu respectarea acestor îndatoriri. De asemenea, tot din ansamblul declarațiilor mai sus menționate, rezulta faptul ca, in nici un moment, nici una dintre persoanele implicate in transportul caloriferelor la garajul inculpatului M., nu a luat legătura cu inculpatul L. si nu a primit nici un fel de directive de la acesta.
Pe cale de consecința, este de la sine înțeles ca, în absenta unei înțelegeri prealabile cu inculpatul M. si in lipsa unor dovezi care sa ateste faptul ca inculpatul L. a avut cunoștința de destinația pe care au urmat-o cele 11 calorifere nu se poate despre o fapta penala.
Se argumentează că infracțiunii de delapidare reținute în sarcina inculpatului, îi lipsește atât latura obiectiva, așa cum este reglementata de art. 2. C. pen. , precum si latura subiectiva a intenției directe, element constitutiv de asemenea esențial a infracțiunii de delapidare. P. doctrinei si practicii judiciare, infracțiunea de delapidare se săvârșește numai cu intenție directa. Aceasta implica știința si voința făptuitorului de a- si însuși pentru sine, sau pentru altul, de a folosi, sau a trafica valori sau alte bunuri aflate in gestiunea sau administrarea sa.
In mod cu totul surprinzător, cu toate ca instanța de fond retine starea de fapt pe care am prezentat-o mai sus si care rezulta din coroborarea declarațiilor de martori cu declarațiile inculpaților, argumentează o concluzie proprie, contrara evidentei probelor si retine ca "dincolo de orice îndoiala rezonabila intre cei doi inculpați a existat o înțelegere prin care, inculpatul L. trebuia sa achiziționeze un număr de 11 calorifere pentru DRP C., pe care sa le justifice doar formal cu diferite înscrisuri provenite de la oficii poștale județene, iar apoi sa le livreze inculpatului M.", cu încălcarea prezumției de nevinovăție a inculpatului și a principiului in dubio pro reo.
Legat de solicitarea subsidiară, se solicită a se avea în vedere la stabilirea gradului de pericol social concret al faptei de modul și de mijloacele de săvârșire ale acesteia, de faptul că inculpatul nu a urmărit realizarea unor câștiguri, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de urmarea produsă (prejudiciul de 3.100 lei achitat în întregime de către inculpatul L.) și de persoana acestuia, care nu a avut conflicte cu legea penală, a recunoscut faptele în materialitatea lor și s -a prezentat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de câte ori a fost solicitat. Totodată, se solicită instanței de apel a avea în vedere că inculpatul L. este căsătorit, are doi copii în întreținere și este absolvent de studii superioare, neavând nici antecedente penale, aspecte personale care alături de aspectele legate de faptă învederate anterior pot justifica aplicarea art. 18 ind. 1 C.
Analizând apelurile declarate în cauză pe baza actelor și lucrările dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză și în limitele prevăzute de art. 371 C., tribunalul a constatat că acestea sunt fondate numai sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, urmare a omisiunii de a se reține în favoarea acestora circumstanțe atenuante judiciare, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
A., prima instanță a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, bazată pe o analiză judicioasă a amplului material probator administrat în cauză. Fără a reiteraargumentația judecătorului fondului în analiza probelor de la dosar, pe care ne-o însușim în totalitate, tribunalul a făcut doar unele remarci suplimentare.
În primul rând, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. P., s-a reținut că susținerile acestuia în sensul că martorii F., P. și M. ar fi dat declarații nesincere în cauză nu reprezintă altceva decât o interpretare subiectivă a realității judiciare de către inculpatul-apelant, în contextul în care potrivit declarațiilor lui M. P. însuși, nu se afla în relații conflictuale cu aceștia, dimpotrivă, martorii F. N. și P. A. obișnuind să vină la colindat în locuința inculpatului (f. 340 d.u.p). Se ridică astfel o suspiciune considerabilă asupra interesului pe care l-ar fi avut acești martori să dea declarații nesincere, mai ales în contextul în care spre deosebire de martorul F., martorii P. A. și M. G. I. au menținut aceeași poziție constantă pe întreaga durată a derulării cercetărilor, sub aspectul descărcării coletelor conținând caloriferele în garajul inculpatului M., cu ajutorul acestuia din urmă.
În ceea ce îl privește pe martorul F. N., acesta deținând el însuși o funcție de conducere în cadrul C.ui Regional de T. C., a explicat revenirea asupra declarațiilor din nota explicativă prin aceea că nu a crezut că se va ajunge la cercetări penale în prezenta cauză, ci că situația se va rezolva pe cale amiabilă între șefi (f. 392 d.u.p.), mai mult, aducându-i-se la cunoștință poziția constantă a martorului P. A., s-a văzut nevoit să recunoască împrejurările descărcării coletelor.
De altfel, sub acest aspect, tribunalul a reținut că toți cei trei martori indicați mai sus au fost testați cu tehnica poligraf, nefiind detectate în privința lor reacții specifice comportamentului simulat la răspunsurile furnizate întrebărilor relevante (f. 465-479 d.u.p).
Pe cale de consecință, în consonanță cu prima instanță, a reținut ca fiind pe deplin dovedită descărcarea coletelor conținând cele 9 calorifere și fitingurile necesare la garajul aparținând inculpatului M. P. situat pe C. F. C.-N., la activitatea de descărcare participând în mod nemijlocit și inculpatul-apelant.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că prin depunerea la dosar a facturilor atestând proveniența caloriferelor din locuința proprie ar fi de natură să dovedească lipsa elementului material al infracțiunii de delapidare, este nefondată. Aceasta întrucât sub aspect obiectiv, realizează elementul material al infracțiunii de delapidare nu doar însușirea (pentru sine) a bunurilor administrate, ci în egală măsură însușirea pentru altul, folosirea sau traficarea unor astfel de bunuri. Ori, în condițiile în care în mod cert caloriferele și fitingurile necesare au intrat în stăpânirea materială a inculpatului M. P., destinația ulterioară a bunurilor în discuție este lipsită de relevanță, fiind stabilit pe bază de probe că acestea nu au ajuns în gestiunea efectivă a D. R. de P. C. sau a unuităților subordonate.
S-a reținut astfel că prima instanță a reținut cu deplin temei în sarcina incupatului M. P. săvârșirea infracțiunii de delapidare, în calitatea sa de director al DRP C. cu atribuții de administrare a patrimoniului acestei instituții.
Fapta astfel săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 18 ind. 1 alin. 2 C.. în acest sens, tribunalul a reținut că pentru evaluarea gradului de pericol social al faptei în materialitatea sa, circumstanțele personale ale inculpatului (care se află la prima confruntare cu legea penală) este doar un criteriu complementar, la acesta adăugându- se împrejurările legate de săvârșirea faptei, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de conduita generală a făptuitorului. Or, sub aceste aspecte, s-a constatat în primul rând că în pofida evidenței, inculpatul nu și-a asumat niciodată săvârșirea faptei, afirmându-și în continuare nevinovăția. Pe de altă parte, deși cuantumul total al prejudiciului nu este unul deosebit de ridicat, nu se poate face abstracție de declarațiile date de martorul C. F. (testat în egală măsură cu tehnica poligraf) în sensul că încalitate de director al DRP C., inculpatul M. P. a mai dispus în interes personal de valorile instituției. În egală măsură, este de avut în vedere și desfășurarea împrejurărilor cauzei, prin angrenarea unui număr semnificativ de persoane care să îngreuneze depistarea traseului caloriferelor, uzitând chiar de subalterni solicitați de la domiciliu în afara turelor de serviciu (F. N.- despre care în mod suprinzător, inculpatul M. cunoștea cu exactitate că la orele 22 nu se afla în tură deși martorul nu îi era subordonat direct- f.
379 d.u.p).
Totuși raportat la lipsa antecedentelor penale a inculpatului, care a fost reținută ca și circumstanțăa atenuantă judiciară în întelesul art. 74 lit. a C., precum și la cuantumul nu foarte ridicat al prejudiciului, tribunalul a apreciat că se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului-apelant de la 1 an și 6 luni închisoare la 9 luni închisoare, menținându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu reducerea corespunzătoare a duratei termenului de încercare la 2 ani și 9 luni, conform art. 82 C.
În privința inculpatului L. G., în consonanță cu prima instanță s-a reținut că vinovăția acestuia este dovedită cu precădere prin coroborarea declarațiilor date de martorii L. V., B. C., B. S. și D. A., care atestă împrejurările întocmirii referatului de necesitate pentru un număr de 9 calorifere de către OPJ S. la îndrumarea inculpatului L. însuși, urmată de comandarea caloriferelor în cursul aceleiași zile de la O., de solicitarea emanând de la același inculpat L. de întocmire a bonurilor de consum anterior primirii caloriferelor, cu încredintarea că acestea vor sosi în scurt timp (f. 289 d.u.p) și ulterior de solicitare din partea aceluiași inculpat L. ca martorul B. C. să transfere caloriferele prin întocmirea de bonuri de transfer către OJP Maramureș, OJP S., DRP C. și O. P. nr. 6 C.-N. neprimite efectiv în gestiune (f. 487-488, f. 490, 493, f.
491, 494, f. 495, 495 d.u.p).
T.ul a remarcat pe de o parte promptitudinea de care a dat dovadă inculpatul L. pentru a comanda caloriferele pentru care se întocmise referatul de necesitate la sugestia sa (practic comanda fiind lansată la data întocmirii referatului de necesitate- (...)) și de neglijența inexplicabilă a aceluiași inculpat de a urmări destinația acestora, mai ales în contextul în care coletele fuseseră expediate în atenția sa (f. 425 d.u.p).
Faptul că inculpatul L. nu era străin de soarta caloriferelor și a fitingurilor necesare, acționând cu intenție directă, a rezultat din acțiunile sale ulterioare, de a-l determina la data de (...) pe martorul B. C. să întocmească bonurile de consum deși nu primise caloriferele și ulterior, la data de (...), să întocmească bonuri de transfer pentru restul unităților poștale indicate mai sus.
A. fiind, prima instanță a reținut în mod corect că fapta inculpatului L. G., care după o înțelegere prealabilă cu inculpatul M. P., în calitate de funcționar cu atribuții de administrare, și-a însușit cumpărând în numele DRP C. un număr de 9 calorifere și fitingurile necesare, dispunând ulterior de ele în interesul inculpatului M., întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de delapidare.
Fapta astfel săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 1. alin. 2 C.. în acest sens, tribunalul a reținut că pentru evaluarea gradului de pericol social al faptei în materialitatea sa, circumstanțele personale ale inculpatului este doar un criteriu complementar, la acesta adăugându-se împrejurările legate de săvârșirea faptei, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de conduita generală a făptuitorului. Or, sub aceste aspecte, s-a constatat în primul rând că în pofida evidenței, inculpatul nu și-a asumat săvârșirea faptei, afirmându-și în continuare nevinovăția. Pe de altă parte, deși cuantumul total al prejudiciului nu este unul deosebit de ridicat, trebuie avut în vedere și desfășurarea împrejurărilor cauzei, prin angrenarea unui număr semnificativ de persoane care să îngreuneze depistarea traseului caloriferelor, prin întocmirea de bonuri de consum și de transfer succesive.
Totuși raportat la stăruința depusă de inculpat la recuperarea prejudiciului (f. 516 d.u.p), care a fost reținută ca și circumstanțăa atenuantă judiciară în întelesul art. 74 lit. b C. și la contribuția redusă a inculpatului la săvârșirea faptei, acesta neobținând un beneficiu material propriu, tribunalul a apreciat că se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului-apelant de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare, menținându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu reducerea corespunzătoare a duratei termenului de încercare la 2 ani și 6 luni, conform art. 82 C.
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond, au declarat recurs inculpații M. P. și L. G., ambii criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice.
Inculpatul M. P. a solicitat pronunțarea unei decizii prin care să se dispună în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C., iar în subsidiar, să se dispună achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C. raportat la art. 10 lit. b1 C. si cu aplicarea art. 181 C. În motivarea recursului inculpatul M. P. a arătat că s-a probat faptul că în depozitul D.R.P. C. au ajuns cele 9 calorifere, însă ulterior, acestea nu au mai fost instalate în locațiile ce aparțineau Companiei P. Română, constatându-se lipsa acestora abia după un an, în urma unui control intern asupra activității S. administrativ din D.R.P. C. Consideră că buna credință și sinceritatea celor trei martori esențiali pentru susținerea acuzării poate fi pusă în mod real sub semnul întrebării, întrucât aceste așa- zise fapte penale au fost sesizate numai după ce inculpatul M. a fost schimbat din funcție, că martorii fac referire la împrejurarea că au transportat și au descărcat în garajul indicat de inculpat "mai multe cutii albe", fără nicio altă inscripție și fără să aibă cunoștință de conținutul acestora. Invocă faptul că există o deplină concordanță intre conținutul facturilor prezentate de inculpatul M. și numărul de calorifere care au fost găsite ca fiind instalate în locuința acestuia, cu ocazia percheziției domiciliare. În motivarea solicitării subsidiare, inculpatul M. P. arată că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni deoarece valoarea prejudiciului este redus și a fost integral recuperat, considerent pentru care D.R.P. C. nici nu s-a constituit parte civila in prezenta cauza, că a avut o bună conduită anterioară și nu are antecedente penale, că și-a îndeplinit in mod responsabil îndatoririle de serviciu si s-a bucurat de aprecierea colectivului in care și-a desfășurat activitatea. Inculpatul L. G. a solicitat să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a C., rap.la art.10 lit.d C., iar în subsidiar, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C., cu consecința aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ. În motivarea recursului inculpatul L. G. a arătat că infracșiunii pentru care a fost cercetat și judecat îi latura obiectivă și cea subiectivă. În acest sens a arătat că avizarea referatului și facturii prin care au fost achiziționate caloriferele intra în atribuțiile sale de serviciu și că aceasta comandă a fost făcută în baza unui referat de necesitate emis de O. P. Z. și nu ca urmare a solicitării sale și că nu a supervizat sosirea caloriferelor deoarece nu avea o astfel de obligație. Mai invocă faptul că între inculpați nu a existat nici o înțelegere iar inculpatul L. nu a supervizat sosirea caloriferelor și nici nu avea o astfel de obligație. A. că nu știe ce s-a întâmplat cu acele calorifere, iar din declarațiile martorilor rezultă că nici una din persoanele implicate în transportul caloriferelor la garajul inculpatului M. nu a luat legătura cu inculpatul L. și nu a primit nici un fel de directive de la acesta. A. în vedere că în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției, se impune a se da eficiență regulii potrivit căruia orice îndoială este în favoarea inculpatului. În argumentarea motivului subsidiar, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a urmărit realizarea unor câștiguri, faptul că acesta a achitat în întregime prejuduciul cauzat, este o persoană fără antecedente penale, a recunoscut faptele în materialitatea lor și s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței ori de câte ori a fost chemat. De asemenea, inculpatul este căsătorit, are doi copii în întreținere, este absolvent de studii superioare, este fără antecedente penale, aspecte care pot justifica aplicarea art.181 C. Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată urmjătoarele: Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpații sunt vinovați de comiterea infracțiunii care face obiectul cauzei. Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ). Cu privire la apărările formulate de inculpați, Curtea constată că în mod corect, raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza invocată de inculpați potrivit căreia nu ar fi comis infracțiune apentru care au fost trimiși în judecată și, apoi, condamnați de către instanța de fond. A., probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că, în urma înțelegerii prealabile dintre inculpați, inculpatul L. G. personal s-a ocupat de procurarea, achiziția și, în final, îndrumarea către destinatar, respectiv către inculpatul M. P. a celor 11 calorifere și a accesoriilor, iar acesta din urmă, cunoscând proveniența lor, și le-a însușit. Din coroborarea declarațiilor martorilor L. V., B. C., B. S. și D. A. rezultă că la îndrumarea inculpatului L. G. au întocmit referatul de necesitate pentru cele11 calorifere de către OPJ S. în data de 8 decembrie 2004, urmată de comandarea caloriferelor în cursul aceleiași zile de la O. și că același inculpat a solicitat întocmirea bonurilor de consum anterior primirii caloriferelor, dând asigurări că bunurile vor sosi în scurt timp (f. 289 d.u.p). Faptul că inculpatul L. G. a cunoscut împrejurarea că acele calorifere nu au ajuns în patrimoniul DRP C. rezultă din conduita ulterioară a acestuia, respectiv că a încercat să acopere lipsa lor, prin aceea că data de (...) i-a solicitat martorului B. C. să întocmească bonurile de consum deși nu primise caloriferele și ulterior, la data de (...), să întocmească bonuri de transfer care să ateste, în mod nereal, tranferul caloriferelor către OJP Maramureș, OJP S., DRP C. și O. P. nr. 6 C.-N. neprimite efectiv în gestiunea acestora (f. 487-488, f. 490, 493, f. 491, 494, f. 495, 495 d.u.p). Caracterul nereal al operațiunilor consemnate de martorul B. C. este demonstrat prin declarațiile martorilor L. V., B. S. și B. T. A., martorul L. V. a arătat că acele caloriferele nu au fost livrate de către DRP C., iar martorul B. semnase deja de primire, astfel că acesta din urmă a cumpărat și montat din banii proprii cele două calorifere pentru a evita orice probleme (fila 82). Împrejurări de fapt similare au fost relatate de către martora B. S., șef în cadrul OPJ Maramureș, care a arăta că în cursul anului 2004, cu ocazia unei ședințe la nivelul poștei regionale s-a întâlni cu inculpatul L. care i-a cerut să întocmească un bon de consum pentru 2 sau 3 calorifere. Bonul de consum a fost întocmit de către M. E. responsabil administrativ din cadrul OJP Maramureș și avizat de către martora B., însă caloriferele nu au mai fost livrate, iar M. E. a fost nevoit să achiziționeze personal caloriferele întrucât semnase de primire. De asemenea, martorul B. T. a declarat că în calitate de șef depozit DRP C. a semnat de primire, înurmă cu 5-6 ani, o notă de recepție pentru niște calorifere, pe care însă nu le-a preluat niciodată în gestiune, dar a considerat la acel moment că nu vor fi probleme de vreme ce bonul de consum purta semnătura șefului compartimentului administrativ (fila 86). În final, la aceeași dată de 8 decembrie 2004 cele 11 calorifere ambalate în colete pe care era inscripționat numele inculpatului L. au fost transportate de la O. de către martorul S. O. și apoi descărcate la S. de aprovizionare din C.-N. sub supravegherea martorului N. F., lista de primire a mărfurilor fiind semnată de către inspectorul M. G. (fila 95 dos. up). Cu toate acestea, bunurile nu au mai fost preluate în materialitatea lor în gestiunea societății deoarece la aceeași dată martorii F. N., P. A. și M. G. au transportat bunurile la un garaj al inculpatului M. situat în zona Căii F. din C.- N., inculpatul M. P. fiind cel care le-a deschis garajul și cel care a primit bunurile descărcate de către martorii arătați (f. 66-69). Apărărea inculpatului M. P. cu privire la nesinceritatea martorilor, precum și cea potrivit căreia caloriferele nu au fost identificate la locuința sa nu pot fi primite nici de către Curtea deoarece declarațiile martorilor au fost constante și concordante în ceea referitor la faptul descărcării coletelor conținând caloriferele în garajul inculpatului M., cu ajutorul acestuia din urmă, pe tot parcusul procesului penal, iar destinația ulterioară a caloriferelor este lipsită de importanță sub aspectul existenței infracțiunii de delapidare care s-a consumat în momentul însuțirii bunurilor de către inculpatul M. P. Nici solicitarea referitoare la aplicarea art.1. C. nu poate fi primită. Curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social a unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului. Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse, în cauză, prejudiciul fiind unul consistent prin raportare la anul comiterii faptei, respectiv anul 2004. Totodată, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta. Or, din probe rezultă că inculpații au acționat în mod coordonat, făcând uz de funcțiile de conducere avute în cadrul societății (inculpatul L. G. era șef S. A. al D. R. de P. C., inculpatul M. P. avea calitatea de director al D. R. de P. C.) în scopul obținerii în mod nejustificat, pentru sine (în cazul inculpatului M.) ori pentru altul (în cazul inculpatului L.), de bunuri, urmată de efectuare de acte menite să ascundă fapta comisă și destinația bunurilor, acte în care au fost antrenate numeroase persoane asupra cărora cein doi aveau ascendența legată de funcția deținută. De asemenea, nu poate fi omisă conduita procesuală a inculpaților care, în pofida evidenței, au negat constant comiterea faptei. Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că soluțiile atacate sunt legale și temeinice, motiv pentru care recursul inculpatului M. P. va fi respins ca nefondat potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C. Curtea constată că recursul inculpatului L. G. este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate, respectiv ca urmare a incidenței legii penale mai favorabile. A., potrivit art. 74/1 al. 1 și 2 teza II C., introdus prin legea nr. 2. în cazul savarsirii infractiunilor de gestiune frauduloasa, inselaciune, delapidare, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu contra intereselor publice, abuz in serviciu in forma calificata si neglijenta in serviciu, prevazute in prezentul cod, ori a unor infractiuni economice prevazute in legi speciale, prin care s-a pricinuit o paguba, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la solutionarea cauzei in prima instanta, invinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc lajumatate. Daca prejudiciul cauzat si recuperat inaceleasi conditii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa, care se inregistreaza in cazierul judiciar. În speță, inculpatul L. G. a recuperat integral prejudiciul în sumă de 31.897.085 rol încă din faza de urmărire penală (fila 80 dos. up). Constatând îndeplinite cerințele textului de lege menționat, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c C. se va admite recursul declarat de inculpatul L. G., iar soluțiile atacate se vor casa numai în ceea ce privește soluția pronunțată în latura penală față de susnumitul inculpat și, rejudecând, în baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.i/1 C. rap. la art.74/1 C. se va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul L. G. pentru infracțiunea de delapidare prev. de art. 2. alin.1 C. și se va aplica inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 1.000 lei conform art.91 alin.3 C. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. P. art. 189 C. se vor stabili onorarii parțiale pentru avocații din oficiu câte 100 lei în favoarea Baroului de avocați C., onorarii ce se vor suporta din fondurile MJ. În temeiul art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul M. P. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei onorariu parțial pentru avocat din oficiu. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de inculpatul L. G. împotriva Deciziei penale nr.354/25 octombrie 2010 a T.ului C., pe care o casează împreună cu Sentința penală nr.405/21 aprilie 2010 a Judecătoriei C.-N. în ceea ce privește soluția pronunțată în latura penală față de inculpatul L. G. și rejudecând: În baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.i1 C. rap. la art.74/1 C. încetează procesul penal față de inculpatul L. G. pentru infracțiunea de delapidare prev. de art. 2. alin.1 C. și aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 1.000 lei conform art.91 alin.3 C. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. P. împotriva aceleiași decizii. Stabilește onorarii parțiale pentru avocați din oficiu câte 100 lei în favoarea Baroului de avocați C., onorariu ce se va suporta din fondurile MJ. Obligă pe inculpatul M. P. la 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei onorariu parțial pentru avocat din oficiu. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECATORI L. H. C. I. M. B. GREFIER L. SÎNGĂ Dact.L.H./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. Mihăiță L. M. Jud.apel.S.S. și L.M.Firicel
| ← Decizia penală nr. 1094/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1620/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
