Decizia penală nr. 1620/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR. 1620/R/2011
Ședința publică din data de 17 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
G.IER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către partea civilă S. R. prin A., reprezentat de D. G. a F. P. B. N. și expertul contabil H. S., împotriva deciziei penale nr. 54 din data de 27 mai 2011 a T.ui B. N., privind pe inculpatul R. R. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit.b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul inculpatului
R. R., av. F. O. cu delegație în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. O. B. din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea civilă S. R. prin A., reprezentat de D. G. a F. P. B. N.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Reprezentantul M.ui P., având în vedere că și expertul contabil H. S. aformulat recurs în cauză solicită amânarea cauzei și citarea acestuia.
Apărătorul inculpatului R. R., av. F. O. nu se opune cererii formulate de procuror.
Instanța, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul P., apreciind că se poate judeca cauza la acest termen de judecată, având în vedere că cererea de recurs a fost formulată de un apărător ales, cu delegație la dosar.
Apărătorul inculpatului R. R., av. F. O. solicită respingerea cainadmisibil a recursului formulat de partea civilă, raportat la dispozițiile art. 16 C.pr.pen., având în vedere că partea responsabilă civilmente nu a fost citată în cauză.
Solicită admiterea recursului formulat de expertul contabil H. S..
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea ca inadmisibil a recursuluiformulat de partea civilă S. R. prin A., reprezentat de D. G. a F. P. B. N. A. deoarece, partea civilă nu a invocat în apel acest motiv - faptul că nu a fost citată partea responsabilă civilmente în procesul penal și nu a fost obligată în solidar cu inculpatul, de către prima instanță, la despăgubiri civile.
Solicită admiterea recursului formulat de expertul contabil H. S. și în consecință, să fie obligat inculpatul să plătească suma de 1.000 lei, reprezentând diferență onorariu expert in favoarea expertului contabil H. S..
C U R T E A
Prin Sentința penală nr. 1445/(...), pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. (...) s-a dispus în baza art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr.
241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, rap. la art. 76 lit. d Cod penal, art. 13 Cod penal, condamnarea inculpatului R. R., fiul lui D. și M., născut la data de (...), în localitatea D., județul B.-N., CNP 1., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, administrator la SC E. S. SRL B., domiciliat în B., str. D. V., bl. 3, sc. B, ap. 7, județul B.-N., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la 6 luni închisoare.
În baza art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, rap. la art. 76 lit. d Cod penal, art. 13 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatulului R. R., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la: 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în baza art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru faptele concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de : 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82
Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 al. 2 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a-c
Cod penal, iar în temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. - prin A. - B. - D. G. a F. P. B.-N., împotriva inculpatului și pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 33.671,96 lei, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând impozit pe profit și TVA), precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată până la data plății efective.
S-a constatat că inculpatul a recuperat parțial prejudiciul cauzat bugetului statului, respectiv până la nivelul sumei de 23.500 lei.
Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului sentinței, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 210 lei, cheltuieli judiciare din care
100 lei onorariu avocat oficiu pentru avocat B. A.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul R. R. a fost administrator la SC „. S. B. și în urma unui control efectuat de C. R. C. al G. F. - Secția B.-N. s-a constatat faptul că în perioada (...) - (...), în evidența contabilă a societății au fost înregistrate 10 facturi fiscale, în valoare totală de 295.851,18 lei din care TVA în valoare de
47.282,54 lei, emise de cinci firme care în realitate nu există, nu funcționează la sediul declarat sau au fost radiate.
Societățile comerciale și facturile sunt următoarele:
- SC „MOLDAV IMPEX"; SRL Suceava - factura fiscală seria SV ASE nr.
9635011/(...), în valoare de 21.450 lei, factura fiscală seria SV ASE nr.9635146/(...), în valoare de 9.945,03 lei și factura fiscală seria SV ASE nr.9635870/(...), în valoare de 28.000 lei.
- SC „DENIS COMIMPEX";SRL B. - factura fiscală seria B ACS nr.
1903956/(...) și factura fiscală seria B ACS nr. 1903898/(...), în valoare de
10.376 lei.
- SC „MIGAAN IMPEX";SRL B. - factura fiscală seria B ACS nr.
1913452/(...), în valoare de 22.069,50 lei și factura fiscală seria B ACS nr.
1913451/(...), în valoare de 20.655,40 lei
- SC „RESORT 92";SRL Brașov factura fiscală seria BV ACC nr.
5588362/(...), în valoare de 34.492,15 lei.
- SC „NIND.";SRL Brașov factura fiscală seria BV ALO nr.
5736167/(...) în valoare de 141.015 lei și factura fiscală BV ALO nr.
5736042/(...), în valoare de 5.991,65 lei.
Evidența contabilă era condusă de către martora M. F. M. M. care întocmea documentele contabile, acestea fiind semnate de soția inculpatului, respectiv R. V. D.
Potrivit depoziției martorei R. V. D., cele zece facturi fiscale i-au fost predate de către inculpat, ea a întocmit notele de recepție deși nu a efectuat recepția reală a mărfurilor înscrise în respectivele facturi, deci nu s- a deplasat la punctul de lucru din Mestecăniș, județul Suceava, unde au fost depozitate, ci le-a întocmit în baza susținerilor inculpatului, cum că a cumpărat respectivele produse și se aflau la respectivul punct de lucru. F. însoțite de notele de recepție au fost înmânate contabilei societății și evidențiate în contabilitate (f. 269).
Recepția efectivă a mărfurilor la punctul de lucru din Mestecăniș o făcea martorul U. V. care avea calitatea de șef de depozit care susține că nu cunoștea proveniența mărfurilor din facturi, întrucât facturile erau preluate de către inculpat, acesta îi spunea doar cantitatea de marfă care trebuie să existe, fără să-i înmâneze facturile (f. 288).
Potrivit depoziției aceluiași martor, transportul mărfurilor se făcea cu mașina firmei cu nr. de înmatriculare (...), iar uneori aprovizionarea se făcea de către inculpat cu mașina lui cu număr de BN.
Ciudat este faptul că pe majoritatea facturilor la rubrica „. delegatului"; este consemnat cel al inculpatului (cu excepția a două facturi în care figurează ca delegat C. C.), iar la rubrica „. de transport";figurează auto nr. (...) (cu excepția a două facturi), ceea ce contravine susținerilor martorului sus menționat.
Instanța mai reține că, în urma controlului fiscal, s-a stabilit că în perioada (...) - (...) SC „. S. SRL B. a emis și 18 facturi fiscale neînregistrate în evidența contabilă a societății, deși martora M. F. M. M., care efectua înregistrările în contabilitate a semnalat lipsa acestora astfel că a procedat la avertizarea soției inculpatului (f. 258).
În vederea stabilirii prejudiciului, precum și pentru clarificarea stării de fapt, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, precum și un supliment la respectiva expertiză concluzionându-se următoarele:
- facturile fiscale seria BV ACC nr. 5588362, seria ACS nr. 1913451, seria SV ASE nr. 9635011 și seria SV ASE nr. 9635146 au intrat în gestiunea societății și au fost utilizate în scopul realizării de venituri impozabile, fiind deductibile fiscal;
- nu s-a putut stabili dacă conținutul facturilor fiscale seria B ACS nr.
1913452 și seria B ACS 1903898 au intrat în gestiunea societății și s-au utilizat în scopul realizării de venituri impozabile, prin urmare fiind nedeductibile fiscal;
- conținutul facturilor fiscale seria B ACS nr. 1903956 nu s-a realizat în interesul realizării de venituri, neexistând contract între părți;
- factura fiscală seria BV ALO nr. 5736167 constituie mijloace fixe care afectează masa impozabilă eșalonat prin amortizare de-a lungul perioadei de funcționare;
- factura fiscală seria SV ASE 9635870 nu a fost înregistrată în jurnalul de cumpărări, astfel că nu a fost influențată valoarea TVA dedusă;
- pentru factura fiscală seria BV ALO nr. 5736042 nu există documente de evidențiere, fiind deductibil fiscal doar TVA:
- cele 18 facturi fiscale de vânzare emise de SC „. S. SRL B. nu au fost înregistrate în contabilitate la venituri și nu s-a colectat TVA aferent acestora.
Prin aceste acțiuni s-a prejudiciat bugetul statului cu suma totală de
57.171,96 lei, din care 26.721,43 lei reprezentând TVA, iar 30.450,53 lei reprezentând impozit pe profit (f. 121-139), inculpatul fiind de acord cu concluziile raportului de expertiză contabilă, fapt pentru care a achitat o parte din prejudiciu, respectiv suma de 23.500 lei (f. 195-200).
Deși în cursul urmăririi penale i s-a acordat termen în vederea achitării diferenței, inculpatul nu a recuperat restul prejudiciului, de asemenea, nici în cursul judecății.
Faptele inculpatului, astfel cum au fost reținute de către instanță, prin prisma probatoriului administrat în cauză, săvârșite cu vinovăție, în forma intenției, sub aspectul laturii subiective, întrunesc în drept, elementele constitutive a două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, respectiv prev. de art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr.
241/2005, pentru care instanța l-a condamnat la două pedepse a câte 6 luni închisoare, procedând la reținerea circumstanței atenuante personale prev. de art. 74 lit. a Cod penal, rap. la art. 76 lit. d Cod penal.
Cu privire la solicitarea inculpatului, în sensul aplicării art. 10 din Legea nr. 241/2005, instanța a apreciat că, devreme ce s-a recuperat doar o parte din prejudiciul cauzat și aceasta nu acoperă paguba pentru niciuna dintre cele două infracțiuni, în speță nu este incidentă cauza de nepedepsire instituită prin art. 10 din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor, persoana inculpatului, limitele speciale prev. de lege pentru faptele comise, întinderea prejudiciilor cauzate, lipsa antecedentelor penale.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în baza art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate pentru faptele concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
În latura civilă, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 Cod civil, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, art. 2 din OG nr. 9/2000, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. - prin A. - B. - D. G. a F. P. B.-N., împotriva inculpatului și pe cale de consecință, l-a obligat pe acesta la plata sumei de
33.671,96 lei, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând impozit pe profit și TVA), precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată până la data plății efective, constatând că inculpatul a recuperat parțial prejudiciul cauzat bugetului statului, respectiv până la nivelul sumei de 23.500 lei (f.
195-200).
Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005 se dispus comunicarea unei copii a dispozitivului sentinței, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpatul R.
R. și partea civilă S. R. prin A. B. - D. G. a F. P. B. N.
Prin decizia penală nr. 54 din data de 27 mai 2011 pronunțată de T. B.-
N., în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.pen., s-au admis apelurile declarate deinculpatul R. R. și partea civilă S. R. prin A. B. - D. G. A F. P. B. N. împotriva sentinței penale nr. 1445 din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria
Bistrița, în dosarul penal nr. (...), s-a desființat în parte sentința atacată, în latura penală și civilă și pronunțând o nouă hotărâre:
Conform art. 334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. R., din infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 și infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.
241/2005, într-o singură infracțiune de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.
1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 13 C.pen., art. 41 alin. 2
C.pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului R. R. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 13 C.pen., art. 41 alin. 2 C.pen., art. 74 lit. a, 76 lit. d C.pen.
S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a b și c C.pen.
Conform art. 81 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei
și s-a stabilit conform art. 82 C.pen. un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a constatat că inculpatul a recuperat parțial prejudiciul de 116.699 lei cauzat părții civile, prin plata sumei de 23.500 lei și s-a dispus, conform art. 14, 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 Cod civil, ca acesta să plătească părții civile despăgubiri civile în sumă de 93.199 lei (reprezentând prejudiciul nerecuperat) cu dobânda legală aferentă acestei sume până la data plății efective.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate în cauză de partea civilă, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
A fost obligat inculpatul să plătească cu titlu de onorar expertize următoarele sume: 600 lei expertului contabil H. S. și câte 1000 lei experților contabili G. G. și O. A.
Conform art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
În cursul judecării apelurilor promovate, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile, la solicitarea părții civile, și respectiv a unei contraexpertize contabile, la solicitarea inculpatului apelant.
Pe de altă parte, la termenul de judecată din data de (...), tribunalul a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile prev. de art. 9 alin.1 lit. „b"; din Legea nr.
241/2005 și art. 9 alin.1 lit. „c"; din același act normativ, ambele cu aplic. art. 13 Cod penal, într-o singură infracțiune, prev. de art. 9 alin.1 lit. „b și c"; din Legea nr. 241/2005, potrivit statuărilor din D. penală nr. 4/2008 a Înaltei Curți de C. și J.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate de cele două părți, a concluziilor expertizelor judiciare contabile efectuate în apel și a dezlegărilor de drept date de instanța supremă în decizia mai sus menționată, tribunalul a constatat că apelurile declarate în cauză sunt fondate, atât sub aspectul penal, cât și sub cel al laturii civile.
Probațiunea administrată în cauză confirmă concluziile primei instanțe sub aspectul existenței faptelor deduse judecății, al vinovăției inculpatului și a prejudiciului, în discuție rămânând calificarea juridică a faptelor inculpatului și întinderea prejudiciului produs bugetului statului.
Astfel, sub aspectul încadrării juridice s-a relevat faptul că, prin D. nr.
4/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și s-a stabilit că fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fiscale constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. „b"; și „c"; din Legea nr. 241/2005.
Ca urmare, în cauză s-a impus, în baza disp. art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 9 alin.1 lit. „b"; din Legea nr.
241/2005 și cea prev. de art. 9 alin.1 lit. „c"; din aceeași lege, într-o singură infracțiune complexă de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. „b"; și „c"; din actul normativ indicat.
Sub aspectul încadrării juridice, tribunalul nu și-a putut însuși susținerile apelantului potrivit cărora fapta prev. de art. 9 lit. „c"; din lege
(constând în înregistrarea în contabilitate de cheltuieli nereale) nu există, aceasta fiind dovedită prin probațiunea administrată, respectiv prin declarațiile martorilor R. V.-D., U. V., P. N. și M. -. M.-M. dar și prin concluziile expertizelor efectuate în cursul judecării apelului.
Pe de altă parte, în condițiile în care inculpatul a admis săvârșirea infracțiunii în forma sa prev. de art. 9 alin.1 lit. „b"; din Legea nr. 241/2005
(constând în neînregistrarea în contabilitate a veniturilor obținute prin emiterea unui număr de 18 facturi) tribunalul a apreciat că este greu de acceptat ideea că înregistrarea facturilor de la firme fantomă s-a datorat intenției administratorilor acestor cinci societăți comerciale de a comite infracțiunea de evaziune fiscală.
Explicațiile oferite în apărarea inculpatului sub acest aspect sunt lipsite și de suport logic atâta timp cât, în cauză, este stabilit că aceste firme își încetaseră activitatea sau fuseseră radiate astfel încât, nemaiavând activitate, nu se mai punea problema săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în cursul judecării apelului s- au efectuat două expertize contabile, tribunalul însușindu-și în totul, cu precizările ce urmează, concluziile raportului de contraexpertiză contabilă (f.127 -138, 170-178 dosar instanță).
Din cuprinsul acestora rezultă că prejudiciul cauzat prin înregistrarea facturilor provenite de la societăți inexistente (de tip fantomă) este de 82.926 lei reprezentând impozit pe profit și TVA (f.133).
Pe de altă parte, în ceea ce privește prejudiciul cauzat prin omisiunea de a înregistra în contabilitate cele 18 facturi de vânzări, expertiza a stabilit un nivel de 42.273 lei, constând în TVA și impozit pe profit (f.135).
Prin completarea raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, pentru acest din urmă prejudiciu s-au stabilit două variante de răspuns ca urmare a faptului că un număr de 3 facturi din lotul celor 18 neînregistrate în contabilitate erau discutabile (două dintre acestea nefiind necesar a fi cuprinse în această situație, iar o a treia fiind anulată - f. 178).
Astfel, într-o primă variantă, cuprinzând toate cele 18 facturi, s-a menținut prejudiciul de 42.273 lei stabilit și cu ocazia expertizei.
Într-o a doua variantă, care s-a întocmit fără a fi avute în vedere cele trei facturi în discuție, s-a stabilit un prejudiciu de 29.773 lei rezultat din adunarea sumelor de 18.890 lei reprezentând TVA și impozit pe profit pe anii
2003-2005, respectiv 1423 lei, 5.088 lei și 8372 lei (f.178 dosar tribunal).
Din verificarea modului de calcul s-a stabilit că rezultatul de 29.773 lei este rezultatul unei greșite adiționări a celor patru sume mai sus menționate, rezultatul corect fiind de 33.773 lei (18.890 lei + 1.423 lei +
5.088 lei + 8,372 lei).
Făcând aplicarea principiului „in dubio pro reo";, instanța de apel a reținut acest ultim mod de calcul al prejudiciului, corectat potrivit celor mai sus precizate.
Așa fiind, prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin faptele inculpatului este de 116.699 lei, compus din sumele de 82.926 lei și respectiv 33.773 lei arătate anterior, din care, în cursul urmării penale, inculpatul a recuperat suma de 23.500 lei.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. „a"; Cod procedură penală, cele două apeluri declarate în cauză au fost admise, hotărârea atacată a fost desființată în parte, în latura penală și civilă și rejudecând în aceste limite s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului într-o singură infracțiune de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit. „b"; și „c"; din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza dispozițiilor textului de lege menționat și făcând și aplicarea art. 72 Cod penal, menținându-se circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. „a"; Cod penal și făcându-se aplic. art. 76 lit. „d"; Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Pe de altă parte, în raport de infracțiunea comisă tribunalul a apreciat că nu se impune a se proceda la restrângerea tuturor drepturilor electorale, astfel încât în cauză s-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. „a"; teza a II- a lit. „b"; și „c"; Cod penal.
Apreciindu-se că modalitatea de individualizare a pedepsei, stabilită de prima instanță este corespunzătoare, în baza disp. art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se, potrivit disp. art. 82 Cod penal, un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În latura civilă s-a constatat că inculpatul a recuperat parțial prejudiciu de 116.699 lei constatat prin plata sumei de 23.500 lei, astfel încât în baza disp. art. 14 Cod procedură penală, rap. la art. 998 cod civil s- a dispus obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile în sumă de 93.199 lei - reprezentând prejudiciul nerecuperat - cu dobânda legală aferentă acestei sume până la data plății efective, respingându-se ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate în cauză.
Potrivit disp. art. 371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a examinat întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, constatând însă că nu există și alte temeiuri pentru reformarea hotărârii atacate.
Ca urmare, celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute.
În fine, întrucât inculpatul nu a achitat integral onorariul de expertiză s-a dispus obligarea celui în cauză la plata onorariilor experților astfel: 600 lei expertului H. S. și câte 1.000 lei experților G. G. și O. A.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs expert contabil H. S. și partea civilă S. R. prin A. N. de A. F., reprezentat de D. G. a F. P. B. N.
P ar te a c iv il ă S. R. prin A. - D. G. a F. P. B. N. a solicitat casarea deciziei atacate sub aspectul laturii civile și rejudecând, să fie obligată partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul R. R. la plata despăgubirilor civile reprezentând prejudiciul creat prin faptele inculpatului.
În motivarea recursului s-a arătat că, în cauză, soluția instanței de apel este netemeinică întrucât, pe de o parte, partea responsabilă civilmente nu a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, iar pe de altă parte, instanța nu a obligat la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin faptele inculpatului, așa cum a fost precizat în constituirea de parte civilă , compus din suma efectiv datorată cu titlu de creanțe, la care se adaugă accesoriile prevăzute de lege, până la achitarea integrală a debitului.
Expertul contabil H. S. a solicitat casarea deciziei doar sub aspectul sumei la care a fost obligat inculpatul cu titlu de onorariu expert și obligarea acestuia la plata sumei de 1000 lei, cu acest titlu.
În motivarea recursului, s-a arătat că, în mod greșit, instanța de apel l-a obligat pe inculpat să-i plătească suma de 600 lei, diferență onorariu expert, suma corectă fiind de 1000 lei, conform decontului suplimentar de cheltuieli depus la dosar.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 C.pr.pen.,Curtea constată fondat recursul expertului contabil și, respectiv, neîntemeiat recursul declarat de partea civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Hotărârea pronunțată în cauză a fost supusă apelului și recursului, astfel că sunt aplicabile dispoz. art.385/10 alin.2 C.pr.pen. privind termenul în care motivele de recurs trebuie depuse la instanța de recurs - cu cel puțin
5 zile înaintea primului termen de judecată.
Primul termen de judecată în recurs a fost (...), iar partea civilă recurentă a depus motivele de recurs în data de (...), deci, cu mai puțin de 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În aceste condiții, instanța de recurs, potrivit art. 385/10 alin.2/1
C.pr.pen. poate lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art.385/9 alin.3 C.pr.pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, Curtea nu a identificat, analizând hotărârea atacată, niciunul din cazurile de casare ( prev. de art.385/9 alin.1 pct.1-7,10,13,14,
19 și 20 C.pr.pen.), care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar dintre cazurile de casare prev. de art. art.385/9 alin.1 pct.11,12,15,17,17/2 și 18 C.pr.pen.), singurul, cel căruia i s-ar putea circumscrie motivele invocate de recurenta parte civilă - faptul că nu a fost obligată și partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul la despăgubiri ( motiv, care, oricum, nu a fost invocat în apel și, deci, nu poate fi invocat pentru prima oară în recurs) și, respectiv, faptul că nu au fost acordate despăgubiri în cuantumul solicitat și cu accesoriile aferente prevăzute de lege, până la achitarea integrală a debitului - este cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct. 17
C.pr.pen. - s-a făcut o greșită aplicare a legii, însă acesta nu poate fi luat în considerare întrucât, nu a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
În ceea ce privește recursul expertului contabil, acesta este întemeiat deoarece, într-adevăr, instanța de apel în mod greșit l-a obligat pe inculpatsă-i plătească suma de 600 lei, diferență onorariu expert, suma corectă fiind de 1000 lei, conform decontului suplimentar de cheltuieli depus la dosar, odată cu decontul suplimentar depus de ceilalți doi experți desemnați în cauză ( la dos. fond apărând doar deconturile acestora din urmă - filele
170-171, dar cu aceeași dată de înregistrare (...) a fost depus și decontul suplimentar al recurentului - fila 15 dos. recurs, care, nu se știe din ce motive, nu apare la dos. fond).
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d Cod proc.penală se va admite recursul declarat de către expert contabil H. S., împotriva deciziei penale nr. 54 din data de 27 mai 2011 a T.ui B. N., careva fi casată parțial, cu privire la cuantumul onorariului de expert la plata căruia a fost obligat inculpatul R. R.
Rejudecând cauza in limitele de mai sus, va fi obligat inculpatul să plătească suma de 1.000 lei reprezentând diferență onorariu expert in favoarea expert contabil H. S..
În baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod proc.penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de către S. R. prin A., reprezentat de D. G. a F. P. B. N., împotriva aceleiași decizii.
În baza art. 189 Cod proc.penală se va stabili suma de 200 lei, ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. O. A. B., sumă care se va avansa din FMJ.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
I. În baza art. 385/15 pct.2 lit.d Cod proc.penală admite recursul declarat de către expert contabil H. S., împotriva deciziei penale nr. 54 din data de 27 mai 2011 a T.ui B. N., pe care o casează parțial, cu privire la cuantumul onorariului de expert la plata căruia a fost obligat inculpatul R. R.
Rejudecând cauza in limitele de mai sus, obligă inculpatul să plătească suma de 1.000 lei reprezentând diferență onorariu expert in favoarea expert contabil H. S..
II. În baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod proc.penală respinge ca nefondat recursul declarat de către S. R. prin A., reprezentat de D. G. a F. P.
B. N., împotriva aceleiași decizii.
În baza art. 189 Cod proc.penală stabilește suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. O. A. B., sumă care se va avansa din FMJ.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2011 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. Ș.
G.IER M. V.-G.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...)ud.fond:N. D.M.
Jud.apel: Lazar M.V./ Petrișor A.D.
| ← Decizia penală nr. 154/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 64/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
