Decizia penală nr. 1543/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a7

DECIZIA PENALĂ NR.1543/R/2011

Ședința publică din 4 octombrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : I. M.

: V. V. A.

G. : L. S.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și

T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.

S- a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. C. împotriva încheierii penale f.n. din 15 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr. 39/2003, art.270 alin.1 și 3 raportat la art.274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit.b C.pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. C. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Mara Tudoroniu, din cadrul Baroului de avocați C., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. A. că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Consideră că măsura arestării este una de excepție astfel că inculpatul poate fi cercetat și în stare de libertate prin înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și nu au apărut temeiuri noi care să impună punerea inculpatului în libertate. În cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute este mai mare de patru ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce ține de circumstanțele concrete ale cauzei și de persoana inculpatului. În acest moment, indiciile și probele nu trebuie să aibă forța juridică probantă care să conducă la condamnarea inculpatului ci doar la presupunerea că acesta a comis infracțiunile pentru care este cercetat. Mai mult, cu privire la aceste indicii temeinice și probe s-a pronunțat atât instanța de fond cât și instanța de control judiciar.

Inculpatul P. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului achiesând concluziilor puse de apărătorul său în sensul cercetării lui în stare de libertate.

C U R T E A:

Deliberând retine că prin încheierea penală din (...) a T.ui M., a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 160b C. raportat la art. 3002 C. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. C. (CNP 1., fiul lui V. și I., născut la data de (...) în Ocna Șugatag, județul M., domiciliat în Sighetu Marmației, str. C. nr.28, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla), și, în consecință, s-a me n țin u t măsura arestării preventive a acestuia pentru următoarele 60 de zile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 307-D/P/2010 al DIICOT - S. T. C., au fost trimiși în judecată inculpații P. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. 1 și 3, rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. (pentru toți inculpații) și cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., precum și inculpații C. S. I., A. D. A., C. C., S. R. I., C. I., C. M. I., D.

A. M., B. A. M., F. A., T. I., D. V. și L. R. D.

Inculpatul P. C. este cercetat în stare de arest preventiv.

Prin încheierea penală nr. 147/C/2010 din 11 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile începând cu data de 11 decembrie 2010 și până la data de 08 ianuarie 2011, inclusiv, măsura fiind prelungită de Tribunalul Cluj până la data de (...) inclusiv.

În sarcina inculpaților s-a reținut în esență că din cercetările efectuate până în prezent au rezultat probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul P. C. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ori prin locurile stabilite pentru controlul vamal însă prin sustragerea de la control. Inculpatul P. C. coordonează pe membrii grupului infracțional pentru a comite în mod repetat infracțiunea de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană, de la introducerea în țară a țigărilor peste râul Tisa, până la comercializarea acestora cu amănuntul. Mâna dreaptă a inculpatului P. C. este inculpatul C. S. I., acesta fiind implicat în relația cu cetățeni ucraineni neidentificați încă, de la care grupul infracțional se aprovizionează cu țigări aduse de respectivii făptuitori în colete ambalate în plastic, cu bărci pneumatice, peste râul Tisa. De asemenea, inculpatul C. S. I. coordonează activitatea de preluare a țigărilor aduse de cetățenii ucraineni până pe malul românesc al Tisei, activitate în care mai sunt implicați inculpatul A. D. A. care preia efectiv coletele cu țigări și le transportă la autoturisme și la locurile de depozitare, precum și învinuitul S. R. I. care este specializat în asigurarea locului faptei cu ocazia introducerii în țară a țigărilor de contrabandă.

După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 C., respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, la data de (...) instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale, măsură menținută și la data de (...).

La termenul de judecată din (...) instanța, verificând din oficiu temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a menținut această măsură în ce-l privește pe inculpatul P. C., iar în ce-i privește pe inculpații C. S. I. și A. D. A. a dispus înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Procedând conform dispozițiilor legale care precizează că în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, tribunalul a constatat că:.

Din actele de urmărire penală efectuate până în prezent există probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că în perioada august-decembrie 2010, inculpatul P. C., împreună cu ceilalți inculpați, conform înțelegerii prealabile cu făptuitoriiucraineni încă neidentificați, au introdus în țară cantități mari de țigări de proveniență ucraineană, peste râul Tisa, cu scopul obținerii de venituri, pe care apoi le-au distribuit prin coinculpații trimiși și ei în judecată în prezentul dosar.

Examinând actele de urmărire penală și probele administrate până în prezent în cauză, cu privire la inculpatul P. C., instanța a reținut că temeiurile care au determinat arestarea acestuia subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea sa de libertate.

Pentru faptele presupuse a fi comise legea prevede pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. f C.), cu atât mai mult cu cât acest inculpat are antecedente penale și în plus, un dosar similar pe rol (condamnat de Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr. 462/(...), sentință împotriva căreia s-a declarat apel, apel respins de Curtea de A. C. la data de 2 mai 2011).

Un argument în pronunțarea soluției de menținere a măsurii arestării preventive este faptul că în acel dosar, la data de 22 aprilie 2010, inculpatul P. C. a fost pus în libertate, în sensul că i-a fost înlocuită măsura preventivă cu obligarea de a nu părăsi țara, iar prezentele infracțiuni care se rețin în sarcina acestuia sunt descrise ca fiind comise după această dată.

D. inculpatul este arestat încă din 11 decembrie 2010, perioadă care apare mare, însă având în vedere gravitatea faptei pe care se presupune că a comis-o dar și circumstanțele personale ale acestuia, și anume faptul că este recidivist, justifică menținerea stării de arest.

Având în vedere că inculpatul a beneficiat de clemență prin înlocuirea măsurii arestării preventive, perioada de 9 luni în care a fost cercetat în stare de arest preventiv nu poate fi considerată drept nerezonabilă și nu se justifică revocarea măsurii arestării cu atât mai mult cu cât complexitatea și gravitatea faptei de care este învinuit reflectată în limitele pedepsei prevăzute de lege se circumscriu unui termen rezonabil de menținere a acestei stări chiar dacă este cea mai gravă dintre măsurile preventive.

De altfel, măsura luată față de inculpatul P. C. se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, s-a admis privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.

Noțiunea de „. verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei.

Pentru toate considerentele de mai sus, instanța a apreciat că acuzațiile sunt plauzibile, în cauză existând date suficiente din care să se poată trage presupunerea că inculpata ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată.

T. a reținut că pentru infracțiunea pentru care este cercetat acest inculpat pedeapsa prevăzută de lege este peste limita de 4 ani închisoare, gravitatea faptelor, numărul de persoane implicate, complexitatea și modalitatea de săvârșire a activităților presupus a fi comise și din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care este acuzat.

Pe cale de consecință, pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestareapreventivă a inculpatului P. C., s-a respins cererea de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și, în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestui inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P. C.,criticând solutia instantei de fond ca fiind netemenică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecinta punerii sale in libertate cu motivarea că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, că nu sunt probe în sensul probării existentei infractiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/ 2003 si că s-a depăsit termenul rezonabil al detentiei preventive.

Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin încheierea penală nr.147/C/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., definitivă prin decizia penală nr. 171/R/(...) a Curtii de A. C. s-a dispus fată de sus numitul recurent luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art.37 lit.b C.pen. și contrabandă în formă continuată prev. și ped. de art.270 alin.3, rap. la art. 274 din Legea nr.86/2006, cu aplic. art.37 lit.b C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și art.33 lit.a C.pen.

Alături de susnumitul recurent s-a mai dispus luarea aceleiasi măsri si fată de inculpatii C. S. I., A. D.-A., C. C.

In fapt, s-a reținut în esență că exista probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul P. C. ar fi inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori prin locurile stabilite pentru controlul vamal, însă prin sustragerea de la control. D. inculpatul P. C., fiind cercetat în altă cauză aflată pe rolul instanțelor de judecată, este supus măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, acesta ar coordona pe membrii grupului infracțional pentru a comite în mod repetat infracțiunea de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană, de la introducerea în țară a acestor țigări peste râul Tisa până la comercializarea țigărilor de contrabandă cu amănuntul. Mâna dreaptă a inculpatului P. C. ar fi inculpatul C. S.-I., acesta fiind implicat în relația cu cetățenii ucraineni neidentificați încă de la care grupul infracțional se aprovizionează cu țigări aduse de respectivii făptuitori în colete ambalate în plastic, cu bărci pneumatice, peste râul Tisa. De asemenea, inculpatul C. S.-I. ar coordona activitatea de preluare a țigărilor aduse de cetățenii ucraineni până pe malul românesc al Tisei, activitate în care ar mai fi implicat inculpatul A. D.-A. care ar prelua efectiv coletele cu țigări și le-ar transporta la autoturisme și la locurile de depozitare, precum și numitul S. R.-I. care este specializat în asigurarea locului faptei cu ocazia introducerii în țară a țigărilor de contrabandă.

S-a mai retinut că persoanele cercetate în cauză ar fi fost implicate în introducerea în țară, transportarea, depozitarea și comercializarea unei cantități de aproximativ 64 de baxuri de țigări de proveniență ucraineană.

Ca temei al arestării s-a retinut cazul prevăzut de art. 148 lit. f C.

Ulterior față de recurent măsura a fost prelungită, iar după sesizarea instantei de judecată măsura a fost mentinută ca fiind legală si temeinică.

Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C. la care face trimitere art. 300/2 C. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat (CEDO; Erdagoz C. Turcia din (...);

Murray c. Regatul Unit (...)), în acest sens fiind vol.I: proces-verbal de sesizare din oficiu f.26, proces-verbal de constatare din (...) f.28, dovada de ridicare în vederea confiscării de la C. S. I. și S. R. I. a 6.000 pachete țigări marca Viceroy, declarații martori P. A. f.42 și N. C. f.43, proces verbal de constatare din (...) f.48 și planșa foto f.50-54, dovada de ridicare în vederea confiscării de la C. S. I. a 10.000 pachete țigări marca Viceroy și 1 barca pneumatică gri cu 2 vâsle f.63, declarații martori D. D. f.58 și E. I. f.60, proces- verbal de constatare din (...) f.93-94, declarație S. R. I. f.95, declarații martori T. I., G. P. f.96,97, dovada de ridicare în vederea confiscării de la S. R. I. a 3.000 pachete țigări marca Viceroy f.99, planșa foto f.102-104, procese-verbale de identificare a numerelor de telefoane f.116,119,128,130, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto f.136-142, declarație învinuit T. I. f.149-154, planșe foto f.156-163, 169-174,

177-179, declarație învinuit F. A. f.165-167, proces-verbal din (...) f.175-176, declarații martori T. V. și G. I. f.180-183, dovada de ridicare în vederea confiscării de la T. I. a

3.500 pachete țigări marca Viceroy, proces-verbal de investigații f.236, proces-verbal de redare a convorbiri telefonice dintre L. R. și P. F. din (...) ora 12,20 f.237; vol.II - proces- verbal de percheziție la domiciliul inculpatului P. C. și planșe foto f.12-20, declarații martori C. C. și N. I. f.21,22, dovada de ridicare în vederea confiscării de la D. A. a 900 pachete țigări marca Viceroy f.31, planșe foto f.47-49, declarații martori K. I. și V. E. f.51, declarație D. A. f.52, dovada de ridicare în vederea confiscării de la F. D. N. a 125 pachete țigări marca Viceroy f.67, proces-verbal de percheziție la domiciliul lui F. D. N. și planșe foto f.56-63, declarații martori P. V. și P. G. f.64,65, proces-verbal de percheziție la domiciliul lui C. C. și planșe foto f.165-170, declarații martori P. S. și P. V. f.171,172 dovada de ridicare în vederea confiscării de la C. C. a 3530 pachete țigări marca Viceroy f.173, vol.III și IV cuprinzând procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, vol.V - declarații D. A. f.1, 137-140 B. V. f.52-53, declarație învinuiți B. A. M. f.109-112, C. M. f.127-130, D. V. f.160-162, C. C. f.166-170, P. F. f.179-182, S. R. I. f.189-192, A. D. A. f.200-204.

În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., ca temei de arestare preventivă a inculpatului, Curtea concluzioneazză că subzistă.

Astfel, cu privire la cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.

Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestuia, caracterul continuat al faptei și intervalul de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al activității infracționale.

De asemenea, pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă și prin raportare la persoana acestuia care, după cum reiese din fișa de cazier a acestuia f.237, rezultă că a mai fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendare prin sentința penală nr.127/2004 a Judecătoriei Sighetu Maramației, la 6 luni închisoare, revocat 1 an, execută 1 an 6 luni prin sentința penală nr.29/2007 a Judecătoriei Sighetu Maramației, liberat condiționat în (...) și că are în derulare un dosar pt. art.3 din Legea nr.69/2003 art.71 din OUG 105/2002 cu aplicarea art.41 alin.2, fiind arestat în (...) eliberat în (...) cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Cu toate că la data punerii în libertate - (...) - inculpatul P. C. a beneficiat de un referat de evaluare favorabil (aspect reținut în dosar nr.(...)), în care s-a arătat că posedă o calificare de constructor, desfășurând această activitate fie individual fie împreună cu frații săi, astfel că are posibilitatea de a realiza venituri licite și de a evita implicarea sa în alte fapte de natură penală, inculpatul nu a procedat în modul arătat, ci se pare că s-a implicat în acțiunile ilicite pentru care este judecat în cauză.

O astfel de conduită justifică concluzia că acest inculpat prezintă un risc crescut de a comite noi infracțiuni dacă ar fi cercetat în stare de libertate.

Pe de altă parte, starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.

Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.

De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.

În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea în mod coordonat a unor infracțiuni grave de rezultat si, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat rezultat din persistența infracțională pe care a manifestat-o (activitatea infracțională a fost stopată doar de intervenția autorităților judiciare), dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.

Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.

Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile pretins comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și

1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a inculpatului la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Curtea reține că durata procedurii nu poate constitui temei pentru a justifica diluarea sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului deoarece acest pericol nu poate fi disociat de gravitatea faptelor și natura infracțiunilor pretins comise.

Referitor la termenul rezonabil al detenției, Curtea observă că potrivit jurisprudenței CEDO "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de C. B.).

De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.

Aplicând aceste criterii la speța de față, durata arestării preventive a inculpatului este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Este de remarcat că infracțiunile de care este învinuiți inculpatul s-au desfășurat pe o perioadă lungă de timp, iar urmărirea penală si judecata la prima instanță a necesitat mai mult timp datorită complexității cauzei. În aceste condiții, este evident că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa nimic.

Față de circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, existența unei familii organizate și pregatirea profesionala nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar incheierea atacata se va mentine in totalitate ca fiind legală si temeinică.

Potrivit art. 189 C. se va stabili suma de 100 lei în favoarea Baroului de avocați C. reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.

În temeiul art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea pe inculpatului să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. C., împotriva încheierii penale din (...) a T.ui M..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. V. V. A.

G.,

LEUNȚA S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond. G. O. M.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1543/2011, Curtea de Apel Cluj