Decizia penală nr. 155/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIEI PENALE NR.155/A/2011
Ședința publică din data de 21 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L. JUDECĂTORI : I. C. M. GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect apelul declarat de partea vătămată G. D. împotriva sentinței penale nr.
198/D/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., cauza privind pe inculpatul S. D. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 83 alin. 1 lit. a, b și alin. 2 coroborat cu art. 35 din L. nr. 8., privind mărcile și indicațiile geografice, precum și prev. și ped. de art. 5 alin. 1 lit. a și g din L. nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul G. D., asistat de apărători aleși, av. U. C., cu delegație avocațială la dosar și av. A. T. G., fără delegație avocațială la dosar și făptuitorul S. D. M., asistat de apărător ales, av. Răzvan Bălosu, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrucât partea vătămată G. D. nu poate prezenta acte de identitate, s-a procedat la identificarea acestuia pe baza actelor de la dosar.
Apărătorul părții vătămate G. D., av. A. T. G., solicită a se avea în vedere că la dosar există copie de pe cartea de identitate a părții vătămate.
Întrebat fiind de către instanță, partea vătămată G. D. arată că își menține apelul declarat în cauză.
Apărătorul părții vătămate G. D., av. U. C. reiterează cererea formulată în fața instanței de fond, argumentată de faptul că O. a răspuns că sintagma „. poate fi folosit[ de oricine, dar această instituție trebuia să precizeze dacă o persoană îl poate folosi și în ce condiții.
Apărătorul inculpatului S. D. M. apreciază ca fiind neconcludentă solicitarea apărătorului părții vătămate G. D., av. U. C., deoarece apreciază că toate aspectele litigiului au fost lămurite, la fila 123 existând un răspuns de la O., din care rezultă că oricine poate folosi cuvântul „. în orice context. Mai mult, L. nr. 8. stabilește drepturile pe care le au comercianții, dar nu și obligațiile, existând dispoziții obligatorii doar cu privire la comerțul produselor din metale prețioase.
Reprezentanta P.ui arată că din conținutul răspunsului primit de la O. se elucidează problemele invocate de apărătorii părții vătămate apelante, nerezultând că marca înregistrată nu se referă exclusiv la o folosință verbală a termenului „., ci la un element verbal + o anumită grafică specială a literelor + culori revendicate, motiv pentru care nu consideră necesară efectuarea unei noi adrese în acest sens.
Curtea, deliberând, având în vedere răspunsul înaintat de O. instanței de fond, va respinge cererea pentru aceleași considerente pentru care aceasta a fost respinsă și de către instanța de fond, la dosar există suficiente date care să lămurească toate aspectele.
Apărătorul inculpatului S. D. M. depune practică judiciară, respectiv sentința civilă nr. 5. ianuarie 2011 a T.ui București.
Apărătorul inculpatului S. D. M. învederează faptul că sentința civilă depusă la dosar atestă posibilitatea coexistenței mai multor mărci, ce au în componență cuvântul „..
Apărătorul părții vătămate G. D., av. A. T. G. constată că la dosar există sentința civilă depusă la acest termen în copie, dar aceasta face referire la doi proprietari de mărci, ori în dosar este vorba despre un singur proprietar de mărci și de un altul care folosește marca fără drept.
Inculpatul S. D. M. arată că nu are nimic în plus de declarat și că își menține declarația din fața instanței de fond, nedorind să facă precizări suplimentare în apel.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul părții vătămate G. D., av. A. T. G., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și condamnarea inculpatului la pedepse în limitele legale. Solicită a se constata că se discută dacă existența unei mărci ce conține cuvântul „. nu încalcă drepturile altor mărci înregistrate, constatând că drepturile conferite unei persoane prin înregistrarea unei mărci, ce este folosită fără drept de o altă persoană, este în afara legii. Consideră că instanța de fond nu a înțeles sensul unei mărci combinate, care are o protecție mai extinsă, raportat la faptul că aceasta cuprinde o anumită grafică și o anumită fonetică, elementele de distanțiere putând genera o gamă mai largă se asemănări, mai ales că inculpatul a folosit aceleași culori, o fonetică identică, iar diferența consta în doar în folosirea unui alt tip de font și de slogan, dar în opinia sa este vorba despre diferențe insuficiente. Astfel, arată că inculpatul a prezentat clienților produse cu fonetică identică, culori identice și grafică asemănătoare mărcii înregistrate de partea vătămată. C. că s-a susținut că există un grad distinctiv scăzut, dar cuvântul „. este cel care vinde produsul, prin acest cuvânt generându-se o activitate comercială, un impact față de public, ce produce profit. Solicită a se avea în vedere că acest cuvânt „. este foarte distinctiv și are un impact deosebit, cu mențiunea că partea vătămată a derulat demersuri timp de 4 ani pentru a înregistra marca în cauză, cu o valoare comercială foarte mare.
A. poziția O. ca fiind ambiguă și neconcludentă, deoarece nu se face referire la modul în care se poate folosi acest cuvânt, care ar fi în acest caz rațiunea înregistrării unei mărci, dacă acestea nu pot fi apărate. C. că anterior răspunsului comunicat O. a avut o altă poziție, acesta refuzând să înregistreze zeci de mărci, ce conțin cuvântul „.. Mai mult, din relațiile comunicate nu rezultă dacă în relațiile comerciale cuvântul „. produce profit, ce generează drepturi.
Apărătorul părții vătămate G. D., av. U. C., solicită a se avea în vedere că raportat la dispozițiile art. 83 din L. nr. 8., unde se prevede modalitatea în care poate fi săvârșită fapta incriminată, respectiv prin imitare, folosire fără drept și punere în circulație a unei mărci similare, inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, deoarece din probe rezultă fără putință de tăgadă că o lungă perioadă de timp acesta a comercializat tricouri, inscripționate cu un cuvânt sau o marcă înregistrată aparținând părții vătămate. P. vătămată are protejat acest cuvânt și pentru îmbrăcăminte.
Pe de altă parte, trebuie stabilit în ce măsură putea inculpatul să folosească acest cuvânt „. pe tricou, pe această clasă de produse protejate, dacă acesta nu are marcă înregistrată sau protecție conform Legii nr. 8.. În acest condiții, apreciază că inculpatul nu putea desfășura această activitate, motiv pentru care atât latura obiectivă cât și cea subiectivă sunt întrunite în cauză, cea mai mare parte din elementele folosite de inculpat în realizarea imprimeurilor pe tricouri fiind cel puțin asemănătoare celor pe care partea vătămată le are în protecție.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului.
P. vătămată G. D. arată că achiesează concluziilor apărătorilor săi. Apărătorul inculpatului S. D. M. solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate. A. că se persistă în a se face confuzii, deși în opinia sa problema este simplă. Astfel, plecând de la definiția dată mărcii prin L. nr. 8., căreia îi dă citire, principala funcție a acesteia este identificarea produsului în ochii consumatorului final, marca putând fi și o combinație de elemente, ca și în cazul părții vătămate G. D. este foarte unitară în sensul că o contrafacere reprezintă o refacere în ansamblu a mărcii. Învederează faptul că partea vătămată solicită protecție pe cuvântul D., însă asta ar însemna că orice persoană poate deveni proprietar pe orice cuvânt din dicționar, situație care ar fi absurdă. De asemenea, arată că inculpatului i se reproșează că pe anumite tricouri a inserat o glumă în care apare și cuvântul D., însă solicită a se avea în vedere că produsele inculpatului poartă o marcă proprie și anume K., care este marca inculpatului, însemnul propriu al acestuia, neputându-se pune semnul egal între marcă și cuvânt. C. că se susține că ar fi o asemănare între marca părții vătămate și textul inserat pe tricourile inculpatului, însă solicită a se reține că singura formă cunoscută de redare grafică a cuvântului este scrierea, astfel că deși există o oarecare asemănare între scrieri, aceasta nu este de natură a aduce prejudicii părții vătămate. R. la existența posibilității unei erori cu privire la producerea produsului, apreciază că nu există dovezi că partea vătămată ar folosi aceste produse, produsul său fiind „A smile from Transilvania";. Simpla confuzie atrage consecințe penale pentru inculpat, scopul legii nr. 8. fiind de fapt de a proteja și încuraja producătorii de bună credință, dar partea vătămată nu are acest produs, ci speculează notorietatea unui personaj istoric și în același timp cunoscut în întreaga lume, scopul legii fiind acela de a garanta un cumpărător că achiziționează un produs de calitate. A. că nu ne aflăm în niciuna din aceste situații, deoarece oricine poate folosi cuvântul „., dar nu poate fi inserat în grafica de la fila 97 dosar, aceasta putând fi reclamată la instanța de judecată. Oricare altă grafică a acestui cuvânt este perfect legală și primită, aceste aspecte au fost stabilite și de O., de declarația martorei C. D., din care rezultă că partea vătămată, deși pretinde, nu are drept exclusiv asupra cuvântului „., ce nu este nici o creație personală.
Apărătorul părții vătămate G. D., av. A. T. G., învederează instanței că nu s-a încercat înregistrarea ca marcă a cuvântului D., iar partea vătămată comercializează tricouri cu marca „..
Reprezentanta P.ui solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond, implicit și cea de scoatere de sub urmărire penală dată de către procuror. C. că argumentele hotărârii privesc infracțiunea prev. de L. nr. 8., pornind de la protecția mărcii și acordarea unui certificat de marcă, cu mențiunea că partea vătămată are marcă înregistrată compusă din elementul verbal, grafică și culori. Raportat la răspunsul ferm al O., singurul care oferă mărci în România, simpla folosire a cuvântului ";D."; nu este proprietatea exclusivă a părții vătămate. A. răspunsul O. cât și declarațiile martorilor și celelalte probe administrate în cauză conduc la concluzia că nu se poate discuta că protecția dobândită de partea vătămată este pentru cuvântul D., protecție care de altfel operează față de orice terț.
Neexistând nici un element din care să rezulte concurența neloială, prejudiciul și întinderea lui, apreciază că soluțiile de scoatere de sub urmărire penală și de achitare sunt corecte, solicitând menținerea acestora.
Apărătorul inculpatului S. D. M. solicită cheltuieli judiciare în apel.
Apărătorul părții vătămate G. D., av. U. C., solicită cheltuieli judiciare în apel, solicitând și onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al părții vătămate G., av. F. A., cu delegație avocațială la dosar.
Inculpatul S. D. M., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că a folosit cuvântul „., care aparține tuturor, fiind necesar a se face o distincție între o marcă înregistrată și una care are mai multe elemente componente.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 198/D din data de 0(...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art.11 pct. 2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p., achită inculpatul S. D. M., fiul lui D. și G., ns. la data de (...) în mun. C.-N., jud.
C., dom. în mun. C.-N., str. I. A. nr. 23, jud. C., CNP 1., fără antecedente penale, de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunilor prev. și ped. de art.83 al.1 lit.a,b, al.2 corob. cu art.35 din L. 8., cu aplic. art.13 C.p. și art.5 al.1 lit.a,g din L. 11/1991.
În baza art.14 și 346 C.p.p., comb. cu art.998-999 C.c., s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D.
În baza art.192 al.1 pct.1 lit.a C.p.p., a fost obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 300 lei, iar în baza art.193 C.p.p. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.500 lei - reprezentând onorariu avocațial - în favoarea inculpatului.
În baza art.193 C.p.p., s-a respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții vătămate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr. (...) la T. C., petentul G. D. a contestat legalitatea și temeinicia ordonanței 1055/P/2009 a P.ui de pe lângă
Tribunalul Cluj, emisă la data de (...), prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S. D. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.83 al.1 lit.a,b, al.2 corob. cu art.35 din Lg. 8. privind mărcile și indicațiile geografice și art.5 al.1 lit.a,g din Lg. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale; precum și împotriva ordonanței
473/II/2/2010 a Prim-procurorului P. de pe T. C., emisă la data de (...),prin care s-a respins plângerea formulată împotriva soluției date în dosar
1055/P/2009.
În motivare s-a reținut în esență că petentul este titularul mărcii „. înregistrată la O. cu nr.0. din (...), astfel cum rezultă din copia certificatului de înregistrare. În mod nelegal, în urma plângerii formulate, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a considerat că, produsele de îmbrăcăminte produse și comercializate de către învinuitul S. D. M., administratorul S.C. „K. Grup"; SRL C.-N., având inscripționată marca „., într-o altă reprezentare grafică, nu ar încălca dispozițiile legale.
Prin S.P. 467/(...) a T. C., în temeiul art.278/1 al.8 lit.a C.p.p., plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva soluției de mai sus, petentul a declarat recurs, admis prin D. 872/R/(...) a Curții de A. C., casată în întregime hotărârea atacată, cauza fiind trimisă la Tribunalul Cluj, pentru judecare în primă instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale în materie, tribunalul a reținut următoarele:
Din plângerea și declarațiile părții vătămate G. D. reiese faptul că aceasta este titularul mărcii „. înregistrată la O. Român de I. și M. (O.) cu nr. 0. din data de 0(...), gama de produse protejate prin această marcă fiind organizată în clase, respectiv clasele 16 (hârtie carton, produse de imprimerie, fotografii, papetărie, etc.), 20 (ex. obiecte decorative din lemn, plută, trestie, etc.), 21 (ex.: articole din sticlă, porțelan, ceramică, etc.), 25 ( ex.: îmbrăcăminte, încălțăminte, etc.) și 28 ( ex.: jocuri, jucării, etc.).
Potrivit susținerilor sale (f.35-36), în anul 2006, partea vătămată a depus la O. cererea de înregistrare a mărcii „., dar certificatul de înregistrare al mărcii (f.8,25 dup) l-a obținut abia în luna februarie 2009.
Protejarea mărcii a solicitat-o pentru clasele mai sus amintite (la clasa 16 doar pentru anumite produse), motiv pentru care consideră că, raportat la aceste clase, are exclusivitate pentru marca „., adică, doar el o poate folosi pe produsele ce fac obiectul acestora, iar inculpatul a adus atingere dreptului său de titular exclusiv al mărcii „.; întrucât, prin firma proprie S.C. „K. Group"; SRL C.-N.- al cărui asociat și administrator este, inculpatul produce și comercializează articole de îmbrăcăminte, în speță tricouri pe care este imprimată marca „. (model imprimeu K. 004 - f.37).
După obținerea certificatului de înregistrare al mărcii, în luna aprilie
2009 ((...)), partea vătămată l-a notificat pe inculpat să înceteze orice activitate de producere și comercializare de tricouri având inscripționate marca sa protejată (f.10 dup), însă acesta nu s-a conformat; ulterior, respectiv la data de (...), a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca plângerea ce face obiectul prezentului dosar; de asemenea, partea vătămată a menționat că, la sfârșitul lunii ianuarie 2010, mergând pe traseul S.-B.-B. a constatat că, existau pe piață tricouri produse de firma inculpatului, inscripționate cu marca „..
P. vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale (f.114).
Inculpatul a precizat faptul că, este administrator al societății anterior amintite, al cărei obiect de activitate este producția de îmbrăcăminte (ex. tricouri, bluze, treninguri, etc.); în speță, tricouri promoționale pe care inscripționează cca 7 imagini; din aceste 7 modele, partea vătămată este nemulțumită de un singur model (model imprimeu K.
004 - f. 37), cel pe care este inscripționată marca „., aspect confirmat și de partea vătămată.
Având în vedere notificarea trimisă de partea vătămată, a contactat-o pe martora C. D. - expert autorizat de tribunal în materie de proprietate intelectuală - pentru a o consulta, respectiv dacă are dreptul de a crea acest tip de model și de a-l comercializa; primind un răspuns pozitiv din partea acesteia (existent dealtfel și la dosar- f.38 dup), a continuat producerea și comercializarea acestui tip de model până în luna noiembrie 2010, când a aflat de soluția instanței de recurs, dată în prezenta cauză.
Audiată în cauză, martora C. D. (f.128), consilier european în materie de proprietate intelectuală și expert tehnic în materie de mărci a declarat că, marca „. este o marcă lipsită de distinctivitate potrivit legii în vigoare, deoarece cuvântul D. este un personaj legendar asociat cu domnitorul Vlad Țepeș; faptul că este lipsită de distinctivitate înseamnă că, elementul verbal D. poate fi folosit de orice persoană, chiar și neînregistrată la O., cum este cazul inculpatului; mai mult, această marcă a fost propusă și ca brand de țară. În privința părții vătămate, ceea ce ce-i conferă acesteia exclusivitate prin înregistrarea mărcii D. la O., este elementul figurativ asociat elementului verbal, adică, desenul, combinația de culori, modul de dispunere a literelor și nu, cuvântul în sine. Ca dovadă în acest sens, a susținut martora, cei de la O. au înregistrat această marcă având titular partea vătămată, în condițiile în care, anterior și alte persoane fizice sau juridice și-au înregistrat aceeași marcă D., dar cu elemente figurative diferite și cu clase identice sau diferite. În caz contrar nici părții vătămate nu i s-ar fi aprobat înregistrarea cererii mărcii sale, pentru că ar fi încălcate drepturile titularilor anteriori; de asemenea, nu ar fi aprobat înregistrarea cererilor solicitate de alte persoane fizice sau juridice, ulterior înregistrării mărcii având ca titular, partea vătămată.
Instanța a constatat faptul că susținerile martorei C. D. se coroborează pe deplin și cu răspunsul trimis de O. la adresa solicitată de instanță (f.123-127, respectiv 138-142) conform căruia, „având în vedere semnificația și, mai ales, larga cunoaștere de care se bucură personajul D., simpla folosire a acestui cuvânt, nu poate să facă obiectul unui drept exclusiv.
Marca națională combinată D. nr. 95740 (compusă din element verbal+ grafie specială a literelor+ culori revendicate), având ca titular pe G. D., beneficiază de protecție pentru produse din clasele 16,20,21,25 și 28. Drepturile titularului acestei mărci nu se referă la folosirea cuvântului D., ci la întreaga reprezentare grafică a mărcii - împreună cu grafia specială a literelor și culorilor incluse, aplicată pe produse.
Prin urmare, cuvântul D. poate fi folosit de oricine, însă asupra mărcii combinate D., așa cum apare ea reprezentată grafic, drepturi exclusive are G. D.";.
Având în vedere cele de mai sus și comparând modelul K. 004 în litigiu, produs de inculpat, cu marca D. combinată protejată nr. 95740 al cărei titular este partea vătămată (f.8,25 dup), instanța de fond a constatat faptul că, din punct de vedere al reprezentării grafice, sunt diferite sub aspectul desenului, combinației de culori și modului de dispunere a literelor. În consecință, modelul inscripționat și comercializat de inculpat s- a apreciat că este total diferit față de marca titularului, așa încât nu este de natură a aduce vreo minimă atingere dreptului acestuia;
Prima instanță a mai stabilit că nu există niciun risc de confuzie, pe motiv că un consumator nu beneficiază de suficiente elemente de diferențiere deoarece marca părții vătămate are trei culori care îi conferă unicitate și o deosebesc de alte mărci. Fiind o marcă figurativă, înseamnăcă are protecție numai în forma în care ea este înregistrată, adică culorile și grafica specifice, așa cum este ea înregistrată la O. din data de (...) (f.144).
Acesta este și motivul pentru care O. a acceptat înscrierea acestei mărci, cu toate că, la data înregistrării cererii părții vătămate, alte persoane fizice sau juridice aveau deja înregistrată aceeași marcă D., dar cu elemente figurative diferite și cu clase identice sau diferite; aceeași este rațiunea și în cazul celor înregistrate ulterior înregistrării mărcii părții vătămate, așa cum reiese din înscrisurile comunicate de O., respectiv lista cu mărci naționale ce constau din elementul verbal „. sau au în componența lor acest element verbal (f.123-126, respectiv, 138-141).
Faptul că, partea vătămată este nemulțumită de scăderea vânzărilor tricourilor pe care le produce sub marca protejată în comparație cu cele produse de inculpat, în speță modelul K. 004, nu poate atrage răspunderea penală a acestuia din urmă. De asemenea, s-a reținut că inculpatului nu i se poate imputa cauzarea vreunui prejudiciu de ordin material sau moral în dauna părții vătămate, în condițiile în care sus-numitul a respectat exclusivitatea mărcii titularului G. D., respectiv elementul figurativ asociat elementului verbal.
Pentru aceleași considerente, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată și susținerea părții vătămate conform căreia,inculpatul a mai prejudiciat-o din punct de vedere moral și prin faptul că a trimis comercianților înscrisul de la fila 38 d.u.p. emis de expertul C. D., după primirea căruia și alții au reînceput să comercializeze tricouri inscripționate cu marca „.. S-a reținut că simpla folosire a inscripției D. de către orice terț, indiferent de materialul pe care se imprimă, nu poate aduce atingere dreptului titularului G. D. cât timp această inscripție nu este identică sub aspectul desenului, combinației de culori și modului de dispunere a literelor.
Față de cele arătate, instanța, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p., instanța de fond l-a achitat pe inculpatul S. D. M., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunilor prev. și ped. de art.83 al.1 lit.a,b, al.2 corob.cu art.35 din L. 8. privind mărcile și indicațiile geografice, cu aplic. art.13 C.p. (întrucât, de la data comiterii pretinselor fapte și până la judecarea cauzei, a fost modificată prin Lg. 66/(...)) și art.5 al.1 lit.a,g din L.
11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestora, atât în ce privește latura obiectivă, cât și cea subiectivă.
În baza art.14 și 346 C.p.p., comb. cu art.998-999 C.c., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D.
În baza art.192 al.1 pct.1 lit.a C.p.p., a fost obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 300 lei, iar în baza art.193 C.p.p., la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.500 lei - reprezentând onorariu avocațial - în favoarea inculpatului, solicitate și dovedite de acesta cu înscrisul depus la dosar (f.221).
În baza art.193 C.p.p., s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții vătămate.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj, partea vătămată G.
D. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și condamnarea inculpatului la pedepse în limitele legale iar sub aspectul laturii civile s-a solicitat să i se interzică inculpatului să maifolosească în orice fel marca D. pentru gama de produse protejata, cu obligarea acestuia la plata de despăgubiri reprezentând daune morale în cuantum de 8000 lei precum și la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii s-a probat de către organele de cercetare penală și s-a recunoscut de către inculpat faptul ca a folosit, în scopul producerii de profit, o fonetică identica si o grafica asemănătoare cu marca înregistrată D. pentru produse identice cu cele care fac obiectul protecției mărcii.
Din punct de vedere al laturii subiective apărarea a susținut că s-a probat in cursul procesului faptul ca inculpatul știa că exista o marca înregistrată și știa ce drepturi conferă această marcă. De asemenea inculpatul știa că marca înregistrată D. îi aparține lui D. G. și știa faptul că titularul mărcii comercializează produse - tricouri, sub aceasta marca.
S-a mai arătat în motivele de apel că inculpatul avea posibilitatea să încerce să-și înregistreze propria marca D. pe care să o folosească pentru produsele proprii deoarece era familiarizat cu drepturile și obligațiile determinate de o marca înregistrată. Cu toate ca a fost somat și s-a început a urmărirea penală împotriva sa, inculpatul și-a continuat activitatea infracțională de a comercializa tricouri inscripționate cu marca D. până la data trimiterii sale în judecată pentru infracțiunile pentru care a fost urmărit penal.
Sub aspectul laturii civile apelantul a susținut că daunele morale că se impun a fi acordate pentru a acoperi prejudiciul de imagine pe care l-a suferit partea vătămată. Inculpatul a desfășurat o campanie de denigrare a părții vătămate în fața de comercianți en detail din piețele de desfacere a articolelor de îmbrăcăminte din zona B. - Moeciu din județul B., negând și ironizând pretențiile părții vătămate referitoare la respectarea drepturilor de marca.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale în materie și a actelor dosarului. Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Prima instanță a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, procedând în mod corect la achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunilor pentru care este judecat în prezenta cauză, administrând un probatoriu complet bazat pe declarații de martori și înscrisuri din care reiese fără putință de tăgadă că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reclamate de partea vătămată apelantă. Fără a relua argumentația primei instanțe, pe care instanța de apel și-o însușește în totalitate, Curtea va reține în plus următoarele aspecte, raportat la susținerile din apelul declarat în cauză.
Potrivit art. 83 din L. 8. constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de 15 milioane lei: a) contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se refera marca; b) punerea in circulație, fără drept, a unui produs purtând o marca identica sau similara cu o marca înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.
Așa cum și prima instanță a reținut nu este vorba în cauză de folosirea unei mărci similare din toate punctele de vedere, deoarece tricourile fabricate de inculpat au imprimată o grafică diferită a cuvântului
„. și conțin și inscripția K. care este denumirea societății inculpatului.
Din răspunsul O. aflat la dosar (f. 138-142) reiese în mod clar că există câteva zeci (peste 80) de mărci naționale care au în componența lor cuvântul „., cu unii dintre aceștia partea vătămată având și o serie de litigii civile (f.27-33, dosar apel).P. vătămată invocă în mod constant acelașiaspect potrivit căruia el este titularul mărcii naționale „. din 2006, deci orice înregistrare ulterioară a unei mărci care are în componență acest cuvânt l-ar prejudicia.
Curtea va reține că acest cuvânt este în prezent un termen uzual și deci inapropriabil, fiind suficient să existe elemente clare de distinctivitate, iar în speța dedusă judecății acesta este grafica cuvântului în discuție.
În consecință, prima instanță a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, dispunând achitarea.
Nu sunt întemeiate nici pretențiile civile ale părții vătămate câtă vreme , așa cum s-a menționat anterior, inculpatul a acționat fără intenția de a-i produce prejudicii, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Altfel, s-ar putea afirma că partea vătămată apelantă este îndreptățită să ceară daune morale tuturor comercianților care folosesc ca marcă „..
Prin urmare, Curtea, neconstatând din oficiu motive de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței apelate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b
C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de partea vătămată G. D. împotriva sentinței penale nr. 198/D/(...) a T.ui C..
În baza art. 193 C.pr.pen. va obliga partea civilă la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea inculpatului în sumă de 2.500 lei cu titlu de onorariu avocațial (f.34).
În temeiul art. 189 C.pr.pen. se va dispune avansarea din FMJ a onorariului avocațial parțial în sumă de 50 lei în favoarea apărătorului din oficiu.
Potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de partea vătămată G. D., domiciliat în C.-N., Bd. 21 D. nr. 135 bl. M3 ap. 115 împotriva sentinței penale nr. 198/D/(...) a T.ui C..
În baza art. 193 C.pr.pen. obligă partea civilă la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea inculpatului în sumă de 2.500 lei cu titlu de onorariu avocațial.
În temeiul art. 189 C.pr.pen. dispune avansarea din FMJ a onorariului avocațial parțial în sumă de 50 lei în favoarea apărătorului din oficiu.
Obligă apelantul la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de 300 lei.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. D. L. I. C. M. T. G.
Red.A.D.L.
Dact. H.C./3 ex./(...) Jud.fond. I.N. B.;
| ← Decizia penală nr. 1832/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 176/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
