Decizia penală nr. 1550/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1550/R/2011
Ședința publică din 5 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I., judecător JUDECĂTORI : A. D. L.
: I. M. GREFIER : M. V.-G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul M. G. și P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr.160/A din 11 aprilie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.e și g C. cu aplic.art.37 lit.b C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului M. G., av. H. O. I. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. G., av, C. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătoului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Apărătorul ales al inculpatului, av. H. O. I. solicită acordarea unui termen scurt pentru studierea dosarului și pregătirea apărării, întrucât abia în cursul zilei de ieri a fost angajat în cauză. Mai arată că ieri a dorit să studieze dosarul însă constatând că acesta nu se mai afla în arhivă a considerat că nu poate lua act de piesele dosarului și nu a solicitat arhivei să-i pună la dispoziție dosarul.
Curtea pune în discuție cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea cererii de amânare a cauzei întrucât dosarul se află pe rolul instanței de recurs din 3 iunie 2011 și în cauză au fost acordate mai multe amânări la cererea inculpatului pentru a-
și angaja un avocat, astfel că dreptul la apărare a inculpatului a fost respectat.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei având în vedere că în cauză au fost acordate mai multe termene de amânare la cererea inculpatului, lasă cauza la a doua strigare și pune la dispoziția apărătoului inculpatului dosarul pentru a-l studia.
La a doua strigare a cauzei se prezintă apărătorul ales al inculpatului M. G., av. H. O. I. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, casarea deciziei penale nr.160/A din 11 aprilie
2011 a T.ui C. și, rejudecând cauza să se dispună menținerea sentinței penale nr. 515 din 24 noimebrie 2010 pronunțată de Judecătoria Turda.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice reținându-se că inculpatul M. G. a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie.
Decizia recurată este nelegală raportat la greșita aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. 2 Cod penal pentru sancționarea stării de recidivă mare postcondamnatorie având în vedere că fapta ce face obiectul prezentului dosar comisă la data de 8 februarie 2009 înainte de începerea executării pedepsei ce constituie prim termen al recidivei.
Întrucât operațiunile corecte sunt cele prevăzute de art. 39 alin. 1 Cod penal, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a Cod pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței penale nr. 515/2010 pronunțate de Judecătoria Turda ca fiind legală și temeinică. Solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul M. G., având în vedere că vinovăția acestuia a fost dovedită prin probele administrate în cauză. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Apărătorul ales al inculpatului M. G., av. H. O. I. susține motivele de recurs depuse la dosar. Apreciază că s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, instanța neținând cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal și circumstanțele reale ale faptei, și în consecință a aplicat o pedeapsă excesivă. În opinia sa, nu sunt probe care să conducă la susținerea că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Martorii au dat declarații evazive și care nu pot conduce la susținerea că inculpatul este autorul faptelor imputate. Inculpatul se afla într-o stare avansată de ebrietate astfel că declarația acestuia nu poate fi considerată reală și utilă soluționării cauzei. În ceea ce privește recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, solicită casarea decizei penale nr.160/A din 11 aprilie 2011 a T.ui C. și a sentinței penale nr. 515/2010 a J. T. și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. C U R T E A : Deliberând constată că, Prin sentința penală nr. 515/(...) J. T., în baza art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e, g C., cu aplicarea art.. 37 lit. b C. penal, a condamnat pe inculpatul M. G., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare; - s-a constatat că infracțiunea sancționată mai sus a fost comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie și s-a schimbat încadrarea juridică, în baza art. 334 C. pr. penală, în sensul reținerii și a prev. art. 37 lit. a C. penal; - în baza art. 39 alin.1 C. penal, art. 34 lit. b C. penal, s-a contopit pedeapsa aplicată mai sus de 3 ani și 10 luni închisoare, cu pedeapsa aplicată prin S. a J. T., de 8 luni închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 10 luni închisoare; - în baza art. 36 alin.3 C. penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata executată de la (...) la (...); - în baza art. 71 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executării pedepsei principale; - s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză; - s-a constatat că partea vătămată B. I.-T., str. D. nr. 13, jud. C., f.f.l. T., C. nr. 444, jud. C. nu a formulat pretenții civile; - în baza art. 118 alin.1 lit. e, art. 118 alin.4 C. penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 210 lei; - în baza art. 191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu av. oficiu R. Oprea s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului C.. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ziua de (...), în jurul orelor 18:00, partea vătămată B. I. se deplasa spre domiciliu, pe str. A. I. din mun. T. În momentul în care a ajuns la intersecția cu str. Gh.M.escu, l-a observat pe inculpatul M. G., însoțit de un bărbat pe care nu l-a putut identifica. Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și i-a introdus mâna în buzunarul exterior al hainei, de unde i-a sustras portmoneul și un telefon marca ";Sony Ericsson";. Întrucât în portmoneu nu avea bani, inculpatul i l-a restituit părții vătămate, păstrând telefonul. Inculpatul, însoțit de martorul P. A. s-au deplasat la barul ". situat pe str. R. din mun. T., unde telefonul a fost vândut martorei G. A. - angajată a barului, cu suma de 30 lei, banii fiindu-i înmânați inculpatului. Ulterior, telefonul a fost vândut de către martora G. A. unei persoane necunoscute. La data de (...), la sediul P. mun. T., i-a fost prezentată părții vătămate B. I. o planșă fotografică ce cuprindea un număr de 6 fotografii, cerându-i-se acestuia să indice persoana care i-a sustras telefonul mobil la data de (...). Partea vătămată a indicat fără ezitare fotografia inculpatului M. G.. De asemenea, martora G. A. l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana căreia i-a achitat contravaloarea telefonului mobil. La dosar a fost anexată și o planșă fotografică cu imaginile surprinse de camera de supraveghere a barului "., din care se constată prezența inculpatului și a martorului P. A. în incinta barului, la data de (...) și momentul în care acesta din urmă înmânează telefonul mobil martorei G. A. Prejudiciul creat părții vătămate a fost estimat de acesta la suma de 210 lei, fără a formula pretenții față de inculpat. În drept, fapta inculpatului M. G. care, la data de (...), pe timp de noapte și în loc public, a sustras din buzunarul părții vătămate B. I. portmoneul și un telefon mobil, cauzându-i un prejudiciu în sumă de 210 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit. e și g Cod penal. Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a suferit multiple condamnări anterioare. Instanța de fond a reținut incidența prev. art. 37 lit. b C. penal întrucât inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare prin S. 3. a J. T., fiind eliberat condiționat din executarea acestei pedepse la (...), cu un rest neexecutat de 437 zile închisoare, fapta din prezenta cauză fiind comisă ulterior împlinirii termenului liberării condiționate însă înaintea împlinirii termenului de reabilitare. Inculpatului îi sunt aplicabile și prev. art.37 lit.a Cod penal, întrucât prin S. penală nr.14/(...) a J. T., definitivă la (...) a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru art.321 al.1 Cod penal, fapta din prezenta cauză fiind comisă anterior executării acestei pedepse, care a început la (...). La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C., cu referire speciala la împrejurările săvârșirii faptei, respectiv în loc public, atitudinea inculpatului care a negat săvârșirea faptei, precum și perseverența infracțională care arată că pedepsele anterioare nu l-au determinat să-și reconsidere atitudinea față de valorile ocrotite prin normele de drept penal. Astfel, în baza art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e, g C., cu aplicarea art.. 37 lit. b C. penal, a fost condamnat inculpatul M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare. Instanța de fond a constatat că infracțiunea sancționată prin prezenta a fost comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie și a schimbat încadrarea juridică, în baza art. 334 C. pr. penală, în sensul reținerii și a prev. art. 37 lit. a C. penal. În baza art. 39 alin.1 C. penal, art. 34 lit. b C. penal, a contopit pedeapsa aplicată mai sus de 3 ani și 10 luni închisoare, cu pedeapsa aplicată prin S. 1. a J. T. de 8 luni închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 10 luni închisoare. În baza art. 36 alin.3 C. penal, a scăzut din pedeapsa aplicată durata executată de la (...) la (...). În baza art. 71 C., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executării pedepsei principale. Instanța de fond a constatat că inculpatul e arestat în altă cauză. A constatat că partea vătămată B. I. nu a formulat pretenții civile. În baza art. 118 alin.1 lit. e, art. 118 alin.4 C. penal, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 210 lei reprezentând contravaloarea telefonului sustras. În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu av. oficiu R. Oprea s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului C.. Împotriva acestei hotărâri a promovat apel inculpatul M. G., iar prin decizia penală nr.160/A din 11 aprilie 2011, Tribunalul Cluj în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală a admis apelul declarat de inculpatul M. G., împotriva sentinței penale nr. 515/(...) a J. T., pe care a desființat-o numai cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor rezultând din aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a și 39 al. 2 Cod Penal și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite: A fost menținut cuantumul pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. lit.e și g Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal, iar în baza art. 37 lit. a Cod Penal, constatând că fapta de furt calificat a fost comisă în condițiile stării de recidivă mare postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr . 1. a J. T., pedeapsă executată în perioada (...)-(...), în temeiul art. 39 al. 2 Cod Penal s- a contopit ce a mai rămas de executat din această pedeapsă și anume 2 luni și 13 zile cu pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea și anume aceea de: -3 ani și 10 luni închisoare. S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În baza art. 189 Cod Procedură Penală s -a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei care se avansează din Fondul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C. - av. I. A. I.. Verificându-se hotărârea atacată pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor invocate de inculpat, tribunalul a apreciat că prima instanță a administrat un probatoriu complet pe fundamentul căruia a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității obiective. Actul de sesizare al instanței a fost regulat întocmit, încadrarea juridică a faptei dată prin rechizitoriu, chiar greșită, nu atrage nulitatea absolută a acestui act de sesizare, cu atât mai mult cu cât greșita încadrare juridică a faptei se referă doar la o circumstanță care agravează răspunderea penală, în condițiile regimului sancționat impus de art.39 Cod penal. Rechizitoriu îndeplinește condițiile de formă și conținut impuse de art.263 și 264 Cod procedură penală, iar dreptul la apărarea inculpatului nu a fost afectat în condițiile în care oricum acesta cunoștea că a comis fapta într-o formă anume de recidivă. De asemenea, instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriu în sensul că sunt aplicabile și prev. art.37 lit. a Cod penal, astfel cum rezultă din încheierea ședinței publice din (...) a J. T. pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus și aflată la fila 77. În mod just instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care a analizat atitudinea oscilantă manifestată de acesta de-a lungul procesului penal. Astfel, inițial inculpatul a declarat că la data respectivă s-a deplasat la S. T., iar de acolo s-a îndreptat spre barul L. de pe str. A. I. în apropierea căruia l-a întâlnit pe numitul B., partea vătămată din prezenta cauză, căruia i-a cerut o țigară, după care s-a deplasat la un bar tip fastfood, situat peste drum de sediul J. de la acel moment. În timp ce se afla la acel bar, și-a făcut apariția o persoană necunoscută care i-a oferit inculpatului un telefon „pentru a-l vinde, să bem împreună";. Inculpatul mai declară că a vândut acel telefon cu suma de 30 lei, iar banii au fost consumați pe băuturi alcoolice. Ulterior inculpatul a declarat că în timp ce se afla în barul de pe strada R. a apărut un necunoscut care i-a oferit să cumpere un telefon mobil, iar după ce inculpatul a refuzat acest lucru, persoana necunoscută a vândut telefonul contra sumei de 30 lei, inculpatul arătând că nu mai cunoaște alte detalii și fără a mai face referire la faptul că ar fi consumat băuturi alcoolice cu acea persoană și care să fi fost achitată cu suma obținută în schimbul telefonului mobil. În fața instanței inculpatul a prezentat o altă versiune potrivit căreia la data respectivă s-a deplasat la barul F. de pe strada R. direct de acasă, deci nu de la spital și de la barul L. cum declarase anterior, și că pe traseu nu a întâlnit nici o persoană, deși anterior declarase că se întâlnise cu numitul B.-partea vătămată din prezenta cauză. A arătat că o persoană necunoscută i-a oferit un telefon mobil pe care l-a refuzat, context în care persoana respectivă a vândut telefonul vânzătoarei de la bar încasând suma de 30 lei după care acea persoana a plecat, spunând că nu are bani de drum, susținere contrară celei anterioare în care arată că suma obținută din vânzarea telefonului fost cheltuită pe băuturi alcoolice. Susținerile inculpatului au fost combătute prin probele administrate în cauză, partea vătămată indicându-l în permanență pe inculpat ca fiind autorul faptei, în condițiile în care î-l cunoștea de mai mult timp pe inculpat, martora G. achitând inculpatului suma de 30 lei contra telefonului mobil sustras, inculpatul având declarații nesincere prin care a încercat să găsească o justificare verosimilă a acțiunilor sale, contrazicându-se. Toate împrejurările enunțate mai sus, au condus la formarea convingerii că inculpatul a sustras părții vătămate, portomoneul și telefonul mobil. T. a apreciat că și pedeapsa stabilită de instanța de fond a fost judicios aleasă în condițiile în care inculpatul a suferit în trecut condamnări pentru fapte similare și a manifestat nesinceritate încercând să pună organele judiciare pe piste greșite. S-a apreciat însă că instanța de fond a greșit în ceea ce privește contopirea pedepselor, operațiune rezultată din aplicarea disp. art.37 lit.a și art.39 alin.2 Cod penal, deoarece trebuia ca după condamnarea inculpatului și stabilirea pedepsei pentru fapta dedusă judecății, și constatând că furtul calificat a fost comis în condițiile stării de recidivă mare postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1. a J. T., pedeapsă executată în perioada (...) - (...), în temeiul art. 39 alin.2 Cod penal trebuia să contopească ce a rămas de executat din această pedeapsă și anume 2 luni și 13 zile cu pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare. Sintetizând toate cele mai sus expuse, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 515/(...) a J. T., pe care a desființat-o numai cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor rezultând din aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a și 39 al. 2 Cod Penal și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite: S-a menținut cuantumul pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. lit.e și g Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal, iar în baza art. 37 lit. a Cod Penal, constatând că fapta de furt calificat a fost comisă în condițiile stării de recidivă mare postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1. a J. T., pedeapsă executată în perioada (...)-(...), în temeiul art. 39 al. 2 Cod Penal va contopi ce a mai rămas de executat din această pedeapsă și anume 2 luni și 13 zile cu pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 3 ani și 10 luni închisoare. S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Decizia T.ui C. a fost atacată cu recurs de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul M. G.. P. de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat casarea deciziei atacate și menținerea sentinței penale nr.515 din (...) a J. T. ca fiind temeinică și legală. În motivarea recursului s-a arătat că tribunalul a procedat în mod greșit la contopirea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului M. G. prin sent.pen.nr.1. a J. T. cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.515/(...) a J. T. pronunțată înprezentul dosar, în condițiile în care noua infracțiune a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 8 luni închisoare, dar înainte de începerea executării acestei pedepse. În această situație, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispoz.art.39 alin.1 C., sens în care se impune a se menține această hotărâre sub toate aspectele. Inculpatul a solicitat casarea deciziei împreună cu sentința judecătoriei și rejudecând, să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată ținându-se cont de circumstanțele reale ale faptei pentru care a fost trimis în judecată. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că atât prima instanță cât și instanța de apel au stabilit în mod corespunzător starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g C., faptă constând în aceea că la data de (...) în jurul orelor 18,00 inculpatul a sustras din buzunarul exterior al hainei părții vătămate B. I. ce se deplasa pe str.A. I. din mun.T., un portmoneu și un telefon marca Sony Ericsson, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 210 lei. De asemenea, în mod corect s-a reținut că inculpatul a comis această faptă în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea de 8 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr.14 din (...) a J. T., definitivă la (...). În ceea ce privește modul de individualizare a pedepsei, ținându-se cont de faptul că inculpatul a suferit multiple condamnări pentru infracțiuni de furt calificat și că a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, nu a recuperat prejudiciul, în mod judicios instanța de fond a aplicat o pedeapsă îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, fără reținerea de circumstanțe atenuante. Având în vedere că executarea pedeapsei de 8 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.14 din (...) a J. T. și care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, prev.de art.37 lit.a C., a început cu data de (...), deci după comiterea infracțiunii din prezenta cauză, sunt incidente dispozițiile art.39 alin.1 C., iar contopirea se realizează conform art.34 și 35 C.între pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și cea aplicată pentru infracțiunea anterioară. În consecință, tribunalul în mod greșit a făcut aplicarea dispoz.art.39 alin.2 C., întrucât la data comiterii noii infracțiuni, pedeapsa anterioară nu era executată în parte. Pentru aceste considerente și întrucât recursul P.ui în modalitatea descrisă mai sus este și în favoarea inculpatului, vor fi admise ambele recursuri în baza art.385/15 pct.2 lit. a C.proc.pen., va fi casată decizia tribunalului, menținându-se în totalitate sentința penală nr.515 din (...) a J. T., apelul fiind greșit admis. Sub celelalte aspecte, vizând individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, recursul său nu este fondat pentru considerentele mai sus expuse. Văzând și disp.art.192 alin.3 C.proc.pen., PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursurile declarate de P. de pe lângă T. C. si inculpatul M. G., formulate împotriva deciziei penale nr. 160 din 11 aprilie 2011 a T.ui C., pe care o caseaza in intregime si mentine sentința penala nr. 515 din 24 noiembrie 2010 a J. T. Onorariul avocațial partial din oficiu de 100 lei se stabilește in favoarea Baroului C.. Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER C. I. A. D. L. I. M. M. V. G.red.C.I./A.C. 3 ex. - (...)jud.fond.B. V.jud.apel:Cociș L.; Mornăilă R.
| ← Decizia penală nr. 588/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 154/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
