Decizia penală nr. 846/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

D. P.Ă NR.846/R/2011

Ședința publică din 25 mai 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : L. M., judecător

JUDECĂTORI : ANA C.

M. R.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. E. împotriva deciziei penale nr.53/A din 31 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.i C., cu aplic.art.37 lit.b C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. E., asistat de apărător desemnat din oficiu av.Paven E. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile vătămate I. M. D. și I. C.

Procedura de citare este legal îndeplinit.

S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător ales, arătând că a fost internat în spital și nu a avut posibilitatea angajării acestuia, cerere pe care Curtea o pune în discuția părților.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. E., arată că a fost sunată de către inculpat în cursul zilei de ieri, care i-a comunicat împrejurarea că dorește să o angajeze în cauză, însă în condițiile date, apărătorul desemnat din oficiu a menționat că nu este de acord.

Reprezentantul M.ui P. arată că se opune acordării unui nou termen în vederea angajării unui apărător ales, cu atât mai mult cu cât inculpatul a beneficiat de un astfel de termen, în speță urmărindu-se doar tergiversarea judecării recursului.

Instanța deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de inculpat, considerând că dreptul la apărare a fost respectat, iar inculpatul a avut timp suficient să-și angajeze apărător ales, acordându- i-se deja un termen, în acest scop.

Apărătorul desemnat din oficiu, în baza art.124 C.pr.pen., raportat la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, solicită încuviințarea unei noi expertize, principalul argument fiind faptul că expertiza dispusă în cauză, s-a efectuat prin compararea amprentei prelevate de la fața locului cu unele mai vechi ale inculpatului, aflate în arhiva instituției, iar din concluziile raportului de expertiză nu au rezultat aspecte referitoare la cicatricele pe care le inculpatul a mâna dreaptă. Consideră această probă necesară pentru dovedirea nevinovăției inculpatului.

Reprezentantul M.ui P. apreciază că cererea formulată de apărătorul inculpatului este inadmisibilă în calea de atac a recursului. Pe de altă parte, cererea fost formulată și anterior, pe parcursul judecării apelului, ea fiind lipsită de utilitate și concludență. Nu consideră că expertiza efectuată în cauză prezintă vreo neclaritate, pentru a fi necesar un supliment de expertiză sau o nouă expertiză. Desigur, trebuie avut în vedere că amprentele nu se modifică nici măcar prin intervenția unor cicatrice, acelea pot fi doar avute în vedere la interpretarea urmelor create, dar desenul crestelor este același pe parcursul întregii vieți a persoanei. Ca atare, solicită respingerea cererii în probațiune.

Instanța deliberând, deși art.124 C.pr.pen. vizează suplimentul la expertiză și nu o nouă expertiză, așa cum s-a solicitat, apreciază inadmisibilă proba, având în vedere stadiul procesual, hotărârea atacată fiind supusă și căii de atac a apelului. Chiar dacă ar putea fi administrată proba, cererea nu este fondată, având în vedere motivul pentru care s-a formulat. Se cunoaște, este de notorietate faptul că amprentele nu se schimbă pe parcursul vieții unei persoane

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului C. E., în baza art.385/15 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., solicită admiterea recursului formulat de către inculpat, și rejudecând, să se dispună achitarea acestuia având în vedere următoarele aspecte : pe parcursul desfășurării întregului proces penal, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte. Susține că sunt două probe care îl inculpă și anume, testul poligraf și amprentele ridicate de la fața locului, care în urma efectuării expertizei, s-a constatat că-i aparțin. Din punctul său de vedere, consideră că există dubiu cu privire al comiterea faptei de către inculpat, dubiu care trebuie să-i profite acestuia, motivele fiind cele învederate cu ocazia cererii în probațiune, anterior formulate.

Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursuluideclarat de inculpat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen, apreciind neîntemeiată solicitarea de achitare a inculpatului în baza art.10 lit.c C.pr.pen., pe motiv că acesta nu este autorul infracțiunii de furt calificat pentru care a fost condamnat.

Nici invocarea principiului in dubio pro reo nu este justificată. Probele administrate dovedesc indubitabil săvârșirea infracțiunii de către inculpat. Î.-adevăr, la fața locului s-au descoperit urme papilare, care au fost prelevate și apoi s-a procedat la compararea acestora cu amprentele inculpatului aflate în baza de date a poliției, raportul de constatare din cursul urmăririi penale concluzionând că urmele au fost create de către inculpat; expertizele efectuate ulterior concluzionează de asemenea, că urmele au fost create de către inculpat, astfel încât, susținerile acestuia cu privire la faptul că nu a săvârșit infracțiunea, că nu se afla pe teritoriul R. la momentul faptei nu pot fi avute în vedere, fiind combătute prin aceste probe concludente,care-l plasează pe inculpat la locul săvârșirii faptei și dovedesc vinovăția acestuia. Ca un indiciu suplimentar pentru aprecierea sincerității declarațiilor inculpatului pe întreg parcursul procesului penal, învederează instanței a avea în vedere rezultatul testului poligraf, concluziile raportului textării stabilind că inculpatul a prezentat elemente de comportament simulat. Raportat la probațiunea administrată, apreciază că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, pedeapsa fiind corect individualizată de către instanță, iar apelul fiind corect respins ca nefundat, de către Tribunalul Cluj.

În consecință, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Inculpatul C. E., având ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit fapta.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 713/(...) a Judecătoriei C.-N. în baza art. 208 al. 1 , 209 al. 1 lit. i din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C. a fost condamnat inculpatul C. E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii furt calificat;

- în temeiul art. 37 lit. b din C. s-a constatat că infracțiunea a fost săvârșită în condițiile recidivei mari postexecutorii raportat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni aplicată prin D. penală nr. 655/R/9 noiembrie

2005 pronunțată de către Curtea de A. T.-M.

- în baza art. 71 al. 1 din C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) din C. pe toată perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.;

- în temeiul art. 14 și 346 din C.p.p. rap.la art. 998-999 din C.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile I. C. și I. M.-D. ambii cu domiciliul în C.-N., str. T., nr.59, ap.29, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7000 lei reprezentând despăgubiri materiale;

- în temeiul art. 193 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile suma de 1000 lei reprezentând cheltuielile de judecată;

- în baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată;

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că dindeclarațiile martorilor M. R. G., G. M. D. și P. A., reiese că părțile vătămate I. C. și I. M. D., care locuiesc în Italia, au început construirea unui imobil în satul M. nr. 2, jud. C. Martora G. a coordonat și supravegheat lucrările la acel imobil. Ușa de acces în imobil, ușa de la balcon și geamurile termopan au fost puse începând cu anul 2007 până la sfârșitul lunii mai 2008. D. terminarea acestor lucrări martora G. a așteptat sosirea părților vătămate în cursul lunii august 2008. La data de 10 august 2008 partea vătămată I. C. venind la imobil a constatat că lipsește ușa de la intrare, ușa de la balcon și trei geamuri termopan de la parter. D. sesizarea organelor de poliție, s-a efectuat o cercetare la fața locului în prezența martorului asistent P. A. stabilindu-se că o porțiune a gardului de sârmă ghimpată ce împrejmuia terenul pe care era construită casa părților vătămate a fost tăiat. De la fata locului a fost ridicată o urmă papilară de pe suprafața exterioară a ușii termopan de la mansardă.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 746756/11 septembrie 2008 urma papilară ridicată în urma cercetării la fața locului în locuința părții vătămate I. C. din satul M. nr.2, jud.C. a fost creată de degetul mare de la mâna stângă a inculpatului C. E. I. persoanei care a creat urma papilară a fost realizată prin compararea urmei papilare a inculpatului din formatul electronic AFIS 2000.

În cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății inculpatul a negat săvârșirea faptei, iar în acest sens, s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică cu aparatul Poligraf. Concluziile expertizei au fost următoarele: la întrebările Ș. cine a furat trei geamuri și două uși din termopan dintr-o casa în construcție din M. nr.2? cu răspuns: NU; În perioada

3-10 august 2008 dumneata ai furat trei geamuri și două uși din casa în construcție din M. nr.2? cu răspuns: NU; și În luna august 2008 ai vândut două uși și trei geamuri termopan într-o piață din I.? Cu răspuns: NU - au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.

Din declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpat

(filele 59-62 dos.UP ) instanța de fond a reținut următoarele: inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a arătat că a fost plecat din țară în Franța, începând cu luna august 2007 până în luna mai 2008. Inculpatul a arătat că s-a întors în țară la sfârșitul lunii mai 2008 și nu a mai părăsit localitatea de domiciliu, respectiv I. În faza de urmărire penală nu a putut explica împrejurarea că urma papilară prelevată de la locul faptei îi aparține. Poziția procesuală a inculpatului s-a schimbat radical în cursul judecății, când a arătat că în perioada mai - august 2008 a fost plecat în Franța. La solicitarea sa, instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică prin care să stabilească dacă urma papilară prelevată de pe suprafața exterioară a ușii termopan de la imobilul părților vătămate este identică cu urma papilară prelevată de către organele de poliție de la inculpat.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 143/12 august 2010 s-au reținut următoarele:

S-a pus la dispoziția expertului pelicula folio a urmei papilare prelevate și ridicate de la locul săvârșirii faptei precum și fișa dactiloscopică decadactilară a inculpatului amprentat la data de 24 mai 2010. Trecându- se la examinarea fișei dactiloscopice, s-a constatat că impresiunea degetului mare de la mâna stângă prezintă alterări importante ale desenului papilar mai ales în zona nucleului acestuia. S-a solicitat serviciului criminalistic al IPJ C. fișa dactiloscopică a inculpatului dintr-o amprentare anterioară. S-a constatat că impresiunea de la degetul mare de la mâna stângă de pe fișa de cazier nu prezintă alterările desenului papilar de pe fișa recentă și s-a opinat că asemenea alterări ale desenului papilar pot avea loc prin efectuarea unor manopere de frecare a degetului de o suprafață abrazivă, rugoasă, cu distrugerea superficială a țesutului epiderm și cicatrizarea acestuia. Examinându-se impresiunile digitale ale celorlalte nouă degete de pe cel două fișe dactiloscocpice s-a constatat că toate prezintă aceleași caracteristici de tip și subtip a desenului papilar. În cazul degetului mare de la mâna stângă, al cărui desen papilar a fost alterat s-a procedat la examenul comparativ din zona adiacentă deltei, nealterată, cu cea a impresiunii degetului mare de la mâna stângă de pe fișa de cazier și s-a constatat că au fost create de aceeași persoană, respectiv inculpatul C. E. În continuare, s-a procedat la examenul comparativ al urmei papilare în litigiu cu impresiunile digitale ale inculpatului C. E., care reproduce clar zona nucleului. S-a concluzionat că urma papilară în litigiu a fost creată de degetul mare de la mâna stângă a inculpatului C. E.

Analizând metoda de lucru folosită de către expertul criminalist, instanța de fond a reținut concluziile raportului de expertiză pentru următoarele considerente:

Este cert că impresiunile papilare prelevate inculpatului, atât cu ocazia întocmirii fișei de cazier cât și cu ocazia amprentării la data de 24 mai 2010 sunt complete, urmele papilare cuprinzând atât nucleul cât și zona adiacentă a fiecărui deget. Nu aceeași concluzie se poate trage cu privire la urma papilară de la locul faptei, nefiind rezonabil de crezut că făptuitorul a realizat o amprentă completă și îngrijită a degetului mare de la mâna stângă. Urmărind prima parte a argumentului de mai sus, esterezonabilă compararea amprentei inculpatului de la data de 25 mai 2010 cu cea din fișa dactiloscopică, întrucât există posibilitatea reală de a compara zonele adiacente nucleului papilar. Concluzionându-se că există identitate de persoane, expertul a comparat totodată urma papilară prelevată de la locul faptei cu cea din fișa dactiloscopică a inculpatului de la cazier, concluzionându-se că există identitate de persoane. M. folosită de către expertul criminalist este una judicioasă având la bază principiile identității și comutativității matematice (dacă A=B și B=C atunci A=C).

În cursul judecății inculpatul și-a construit o nouă apărare amintindu-și că în perioada mai - august 2008 a fost plecat în Franța, în acest sens a prezentat două contracte de vânzare-cumpărare a unor autovehicule, încheiate în limba franceză la datele de 28 iulie 2008 și 10 august 2008, vânzător fiind inculpatul, iar cumpărător martorul R. D. C. și numitul L. M. M. R. a declarat că l-a văzut în mai multe rânduri pe inculpat care se ocupa cu vânzarea-cumpărarea de autoturisme dintr-o suburbie a P.ului. Totodată, a arătat că a cumpărat de la inculpat un autovehicul în data de 27 iulie 2008. La cererea inculpatului, instanța a audiat-o pe martora Rad D., care a arătat că începând cu sfârșitul anului 2007 și până la începutul lunii iulie 2008 l-a găzduit pe inculpat la locuința sa din P. Martora s-a întors în România la începutul lunii iulie 2008, lăsându-l pe inculpat la locuința sa din P. Martora a declarat că s-a întors la P. la sfârșitul lunii august, când a aflat de la fii săi că inculpatul ar fi revenit în România, cândva în a doua jumătate a lunii august, dar înainte de sosirea martorei la P.

Pe lângă împrejurarea neverosimilă că inculpatul și-a amintit doar în cursul judecății că în perioada relevată de actul de sesizare ar fi fost plecat din țară, deși în cursul urmăririi penale, în cele două declarații date în fața organelor judiciare, a arătat că s-a aflat pe teritoriul R. în perioada mai - august 2008, probele administrate la solicitarea inculpatului nu contrazic concluzia ca în perioada relevantă, mai-august 2008, inculpatul s-ar fi aflat, cel puțin sporadic pe teritoriul R. A. deoarece, chiar dacă s-ar avea în vedere declarația martorei Rad D., care este de altfel în contradicție cu declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală, totuși, inculpatul nu a fost văzut de către martora în perioada iulie-august 2008. La fel, încheierea celor două contracte de vânzare-cumpărare la datele de 27 iulie

2008 și 10 august 2008 fac cel mult dovada că în acele două zile inculpatul s-ar fi aflat în Franța.

Declarațiile martorei G. se coroborează cu declarațiile martorului M. și a părților vătămate cu privire la faptul că locuința părților vătămate avea montate toate geamurile termopan, ușa de la intrare și ușa de la balcon.

Coroborând declarațiile martorilor G., M., P. cu concluziile indubitabile ale raportului de expertiză criminalistică, s-a reținut dincolo de orice îndoiala rezonabilă că în perioada mai - 10 august 2008, la o dată care a rămas neprecizată, inculpatul a sustras bunurile arătate mai sus din imobilul situat în satul M. nr. 2, jud. C. aparținând părților vătămate.

Inculpatul C. E. a mai fost condamnat de 4 ori pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, ultima fiind pedeapsa închisorii de

1,2 ani prin D. penală nr.655/R/(...) pronunțată de către Curtea de A. T.- M.. Inculpatul a fost arestat la data de 5 ianuarie 2006 și liberat condiționat la data de 08 septembrie 2006 cu un rest de 177 zile de închisoare.

Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului C. E. care după considerarea ca executată a pedepsei de 1,2 ani închisoare aplicată prin D.penală nr. 655/R/(...) pronunțată de către Curtea de A. T.-M., la o dată neprecizată în perioada mai -10 august 2008 a sustras trei geamuri termopan, o ușă de la intrare și o ușă de la balconul imobilului părților vătămate situate în localitatea M., din județul C., după ce în prealabil a tăiat gardul care împrejmuiește imobilul - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1 - 209 alin.1 lit. i C. cu aplicarea art. 37 lit. b C.

La individualizarea pedepsei instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art.72 din Codul penal, la gravitatea faptei rezultată din determinarea inculpatului și de răbdarea acestuia în demontarea ușilor și geamurilor, la starea de recidivă postexecutorie, la faptul că inculpatul a mai fost condamnat și anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului ceea ce conduce la concluzia că scopul pedepselor aplicate anterior nu a fost conștientizat de către inculpat. De asemenea instanța a reținut și atitudinea procesuală a inculpatului care pe parcursul procesului penal a încercat să își construiască apărări dinamice în scopul denaturării adevărului. În temeiul art. 208 al. 1 - 209 alin.1 lit. i C. cu aplicarea art. 37 lit. b C., instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul C. E. la pedeapsa de

4 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din C. i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice

În temeiul art. 14 și 346 C.p.pen. raportat la dispozițiile art. 998-999

C.civ. instanța a reținut că fapta ilicită a inculpatului săvârșită cu intenție directă a produs un prejudiciu de 7000 lei în patrimoniul părților vătămate I. C. și I. M. D. l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume către părțile civile reprezentând despăgubiri materiale.

Prin decizia penală nr. 53/A din 31 ianuarie 2011 a T.ui C. în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod Procedură P.ă s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. E., împotriva sentinței penale nr. 713/(...) a Judecătoriei C.-N..

În temeiul art.192 al.2 Cod Procedură P.ă a fost obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în apel în sumă de 400 lei, din care 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică. Astfel, s-a administrat un probatoriu suficient, care să conducă la lămurirea situației de fapt și de drept, singurul aspect ce nu s-a putut stabili cu exactitate, în ciuda determinărilor organelor judiciare, a fost data exactă a consumării faptei. În mod indubitabil, inculpatul este autorul sustragerii gemurilor și ușilor termopan de la locuința în construcție a părților vătămate. La această concluzie a ajuns instanța de fond prin coroborarea precisă a tuturor mijloacelor de probă din dosar, apărările inculpatului fiind de circumstanță. Așa fiind, cu toate că în declarațiile din faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că a fost plecat din țară, în Franța, din august 2007 și până în mai 2008, în fața instanței de judecată revine asupra acestor declarații, fără nici un fel de justificare, și arată că a fost plecat din țară, în Franța, în perioada mai - august 2008. A mai precizat tribunalul că din declarațiile martorilor propuși de inculpat pentru susținerea apărării sale, este denotat, așa cum temeinic a reținut instanța de fond, că nu se poate concluziona că inculpatul a avut o ședere constată în perioada amintită în Franța. Nu este exclus ca în această perioadă inculpatul să mai fi plecat din țară, având în vedere și genul de îndeletnicire practicat de acesta, și anume comerțul cu autoturisme, dar în mod cert nu a locuit constant în Franța în toată perioada mai-august 2008, sau în tot cazul, nu și în perioada iulie- august 2008.

Apreciind că instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpatului la comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, instanța de apel, raportat la toate criteriile de individualizare utilizate de instanța de fond, a apreciat că aceasta făcut o justă și dreaptă dozare a pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, la stabilirea cuantumului final al acesteia precumpănind decisiv starea de recidivă postexecutorie, în care inculpatul a comis această faptă, condamnările anterioare, dintre care două pentru fapte similare îndreptate împotriva patrimoniului, ca și nesinceritatea acestuia, care a construit un întreg eșafodaj logic, nereușit, spunem noi, în ideea de a eluda răspunderea penală ce decurge din comiterea unei fapte de acest gen.

Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Cluj, în termen legal adeclarat recurs inculpatul C. E., pe care nu l-a motivat în scris, dar în acărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea deciziei atacate și a sentinței judecătoriei în baza art.385/15 pct.2 lit.b C.pr.pen. și, rejudecând, în baza art.10 lit.c C.pr.pen., să se dispună achitarea inculpatului, întrucât nu el este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În motivarea recursului, în esență, au fost reiterate motivele din apel, respectiv, vinovăția inculpatului nu a fost dovedită deoarece acuzarea se bazează pe două probe neconcludente: testul poligraf, care este incomplet și în plus, nici nu este un mijloc de probă prevăzut de lege, iar pe de altă parte, expertiza dactiloscopică, care nu se coroborează cu restul probelor din cauză.

Așa fiind, s-a apreciat că există dubiu cu privire al comiterea faptei de către inculpat, dubiu care trebuie să-i profite acestuia.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, s-a reținut de către instanțele anterioare o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că în perioada mai 2008 -10 august 2008 inculpatul C. E. a sustras trei geamuri termopan, o ușă de la intrare și o ușă de la balconul imobilului părților vătămate I. C. și I. M.-D. situat în localitatea M., din județul C., după ce în prealabil a tăiat gardul care împrejmuiește imobilul.

A. stare de fapt a fost stabilită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate, judicios analizate și interpretate de către judecătorul fondului, interpretare însușită apoi de instanța de apel, prin înlăturarea motivată a apărărilor inculpatului, corect apreciate ca fiind de circumstanță, ele fiind singulare în ansamblul economiei probatoriului cauzei.

Apoi, s-au avut în vedere concluziile raportului de constatare tehnico- științifică efectuată în cursul urmăririi penale ( filele 23-28 dos. u.p.) și ale raportului de expertiză criminalistică efectuată în cursul judecății ( filele

91-102 dos. instanță) - care stabilesc cu certitudine că urma papilară prelevată de pe suprafața exterioară a ușii termopan situată în partea de vest a imobilului părților vătămate, a fost creată de către degetul mare de la mâna stângă a inculpatului.

De asemenea, raportul de constatare tehnico-științifică privind testarea poligraf a evidențiat la întrebările relevante, reacții specifice comportamentului simulat al inculpatului. F. a fi, într-adevăr, un mijloc de probă prevăzut de lege, rezultatele acestui test nu pot fi însă ignorate, ele constituind alături de poziția procesuală oscilantă a inculpatului, indicii ale atitudinii sale nesincere atunci când neagă comiterea faptei.

A. deoarece, în cursul urmăririi penale, în cele două declarații date în fața organelor judiciare, inculpatul a susținut că s-a aflat pe teritoriul R. în perioada mai - august 2008, abia în cursul judecății amintindu-și că în această perioadă a fost totuși plecat în Franța.

Instanța de fond, în mod corect a înlăturat însă, motivat în mod detaliat, probele propuse de inculpat pentru dovedirea acestei împrejurări sau, mai exact, le-a considerat neconcludente pentru susținerea apărărilor inculpatului, deoarece acestea nu exclud prezența inculpatului din țară, în perioada în care s-a stabilit că s-a comis furtul.

Cu privire la contractele de vânzare-cumpărare a unor autovehicule, prezentate de inculpat, încheiate în limba franceză la datele de 28 iulie

2008 și 10 august 2008, vânzător fiind inculpatul, iar cumpărător martorul R. D. C. și numitul L. M., - instanța a reținut că martorul R. a declarat că l-a văzut în mai multe rânduri pe inculpat care se ocupa cu vânzarea- cumpărarea de autoturisme dintr-o suburbie a P.ului și că, a cumpărat de la inculpat un autovehicul în data de 27 iulie 2008, iar martora Rad D., a arătat că începând cu sfârșitul anului 2007 și până la începutul lunii iulie

2008 l-a găzduit pe inculpat la locuința sa din P., dar că, s-a întors în

România la începutul lunii iulie 2008, lăsându-l pe inculpat la locuința sa din P. și fiii săi i-au spus că inculpatul ar fi revenit în România, cândva în a doua jumătate a lunii august.

A concluzionat astfel corect instanța, că încheierea celor două contracte de vânzare-cumpărare la datele de 27 iulie 2008 și 10 august

2008 fac cel mult dovada că în acele două zile inculpatul s-ar fi aflat în

Franța, iar declarația martorei Rad D., care este de altfel în contradicție cu declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală, dovedește că inculpatul nu a fost văzut de către martoră în perioada iulie-august 2008.

Așa fiind, corect s-a reținut vinovăția inculpatului în comiterea furtului reținut în sarcina sa.

În privința individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, de asemenea, se constată că aceasta a fost judicios realizată, instanța valorificând eficient criteriile prev. de art.72 C., ținând seama de toate circumstanțele reale și personale a le cauzei - modalitatea și împrejurările comiterii faptei, urmările produse, valoarea prejudiciului - nerecuperat, precum și persoana inculpatului - cu o atitudine nesinceră, recidivist, perseverent, se pare, în comiterea acestui gen de infracțiuni, contra patrimoniului, aplicând o pedeapsă într-un cuantum apropiat de minimul special prevăzut de lege, în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 C.

Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200, lei onorariu pentru apărător din oficiu ( avoc. Paven E.), ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare, din care

200 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. E., dom.în loc. I., str. Horea, nr. 3, jud. M., împotriva deciziei penale nr. 53/A din 31 ianuarie 2011 a T.ui C.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

D. este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

L. M. ANA C. M. R.

GREFIER M. B.

Red.A.C./Dact.H.C.

4 ex./(...)

Jud.apel:L.Cociș,/R.Mornăilă Jud.fond: Mihăiță L.M.

← Decizia penală nr. 400/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 40/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 846/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 846/2011, Curtea de Apel Cluj