Decizia penală nr. 1559/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

D. P.Ă NR. 1559/R/2011

Ședința publică din 6 octombrie 2011

PREȘEDINTE: M. B. judecător

JUDECĂTORI: V. G.

D. P. GREFIER: M. N.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. D. S.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații B. Ș. I. și B. P. V. împotriva sentinței penale nr.556 din 11 mai 2011 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune, prev.de art.20 rap.la art.215 alin.1,2,3 C., uz de fals prin folosirea unui înscris oficial, prev.de art.291 teza I C., și uz de fals prin folosirea unui înscris sub semnătură privată, prev.de art.291 teza II C., totul cu aplic.art.33 lit.a C. (inc.B. Ș. I.) și pentru săvârșirea complicității la tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev.de art.26 C. rap.la art.20, art.215 alin.1,2,3 C. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 alin.1 C., totul cu aplic.art.33 lit.a C. (inc.B. P. V.).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații personal, asistați de apărătorul ales avocat P. I. I., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,

Apărătorul inculpaților depune la dosar un set de scripte, respectiv: copia diplomei de licență a inculpatei de la U. B.-B. C.-N. ; o caracterizare din partea SC A. SRL privind pe inculpată; o altă caracterizare din partea SC ETIS COMPANY SRL privind pe inculpată; copia diplomei de licență a inculpatului de la U. T. din C.-N.; caracterizare de la SC A. SRL privind pe inculpat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul inculpaților solicită admiterea recursurilor declarate deinculpați, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună diminuarea pedepsei aplicată de instanța de fond.

În continuare se arată de apărătorul inculpaților că, la instanța de fond, parchetul a solicitat înlăturarea apărărilor inculpaților, dar nu a evidențiat expertiza efectuată în pripă și nu s-a dovedit urgența, astfel că nu s-au formulat concluzii cu privire la adeverința din 2008.

De asemenea, laboratorul criminalistic unde a fost dosarul a apreciat că nu au existat destule elemente și efectuarea acestei expertize a fost realizată în pripă, concluziile ei fiind contradictorii. Referitor la expertiza efectuată se arată de apărătorul inculpaților că, atunci când se insistă pe anumite aspecte sefolosesc termenii „. sunt scrise de inculpați"; sau scrisul de pe adeverințe „. au fost completate de inculpați.

Se mai face referire la convingerea inculpatei care era convinsă că inculpatul era angajat, astfel că a completat adeverința fără intenția de a înșela sau pentru a se ajuta de acel înscris. În ce privește infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art 290 alin.1 Cod penal și uz de fals prev de art. 291 Cod penal, față de ambii inculpați, să se țină cont de urmarea produsă- care în speță nu s-a produs- persoana și conduita inculpaților, precum și lipsa antecedentelor penale.

În final, se arată că cei doi sunt un cuplu, ambii lucrează și au un copil în întreținere.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate deinculpați, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În continuare se arată că, forma de participație la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții este complicitatea întrucât prin acțiunile sale, inculpata, cu intenție, a ajutat la punere în executare a infracțiunii, întocmind în fals înscrisurile necesare perfectării contractului. Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de ajutare a inculpatului să inducă în eroare pe reprezentanții părții vătămate și să-i determine să încheie un contract de credit, prin punerea la dispoziția acestuia a unui înscris falsificat necesar pentru încheierea contractului.

Urmarea imediată constă în cauzarea unui prejudiciu părții vătămate prin nerambursarea creditului, datorită lipsei veniturilor. Raportul de cauzalitate între acțiune și urmarea imediată există întrucât dacă înscrisurile care au stat la baza contractării creditului nu erau false, partea vătămată ar fi avut la dispoziție căile legale de a obține rambursarea creditului prin poprirea salariului. În procesul de individualizare al pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin.1 din Codul de procedură penală, respectiv dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond a reținut în mod corect conduita procesuală refractară a inculpatei din cursul urmăririi penale și din cursul judecății, refuzând în mod constant să conștientizeze consecințele faptelor pe care le recunoaște, ceea ce presupune că inculpata ar fi dispusă să repete gesturile și acțiunile sale dacă pedeapsa nu și-ar evidenția măsura de constrângere.

Inculpata B. P. V. având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său, solicitând reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond, motivat de faptul că nu ar mai putea da examene de grad, având funcția de economist.

Inculpatul B. Ș. F. având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său, solicitând reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond.

C U R T E A

Prin sentința penală 556 din 11 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în baza art. 20 C. rap. la art. 215 al. 1, 2 și 3 din C. pen. A fost condamnat inculpatul B. Ș. F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune.

În baza art. 291 teza I din C. a fost condamnat inculpatul B. Ș. F. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prin folosirea unui înscris oficial.

În baza art. 291 teza a II-a din C. a fost condamnat inculpatul B. Ș. F. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prin folosirea unui înscris sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că toate cele trei infracțiuni de mai sus au fost săvârșite de către inculpatul B. Ș. F. în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C. au fost contopite pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 5 luni închisoare și 4 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni ani închisoare pe care o va executa fără spor.

În baza art. 71 al. 1 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.

În baza art. 81 și 82 din C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B. Ș. F. și s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 26 din C. rap. la art. 20 C. rap. la art. 215 al. 1, 2 și 3 din C. pen. a fost condamnată inculpata B. P.-V., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune.

În baza art. 290 al. 1 din C. a fost condamnată inculpata B. P.-V. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că toate cele două infracțiuni de mai sus au fost săvârșite de către inculpata B. P.-V. în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C. au fost contopite pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 5 luni închisoare și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni ani închisoare pe care o va executa fără spor.

În baza art. 71 al. 1 din C. s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.

În baza art. 81 și 82 din C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei B. P.-V. și stabilește termenul de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 al. 5 din C. dispune suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p rap. la art. 998-999 C. s-a constatat că partea vătămată S. C. R. S. cu sediul în B., b-ul I. de H., nr. 8, sector 1 nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 348 C. a fost anulată adeverința de salariu nr. 1. august

2008 (fila 15 din dos. UP), copia carnetului de muncă seria BF nr. 0515011

(filele 15-16 din dos. UP).

Onorariul avocatului din oficiu, d-na M. - PROOROCU ALEXANDRA de

200 lei și parțial pentru d-na BORDEANU ADELA de 100 lei, au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.

În baza art. 191 al. 1 și 2 din C. a fost obligat inculpatul B. Ș. F. la plata sumei de 700 lei, iar inculpata B. P.-V. la plata sumei de 550 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că urmărirea penală împotriva inculpaților a început prin rezoluțiile din datele de 11 august 2009 și

29 iunie 2010, fiind confirmate de către procuror la aceleași date.

Specificul infracțiunii reclamă un probatoriu special, instanța reținând cu întâietate probele științifice, proba cu înscrisuri și apoi declarațiile inculpaților.

În fapt, la data de 29 august 2008 inculpatul B. Ș. a solicitat părții vătămate C. R. S. - A. C. un credit prezentând adeverința de adeverința de salariu nr. 1. august 2008 și copie certificată pentru conformitate cu originalul a carnetului de muncă seria BF nr. 0515011 din care rezulta că este angajat la S. R. T. S.. din data de 18 iunie 2004 cu un salariu net de 6313 lei. În acest sens inculpatul a semnat un acord pentru prelucrarea datelor personale și pentru demararea procedurii de acordare a creditului.

Din adresa nr. 13691/8 decembrie 2008 eliberată de către ITM C. rezultă că inculpatul a fost angajat al S. R. T. S. începând cu data de 18 iunie 2004 până la data de 1 aprilie 2005, cu un salariu brut de 280 lei (filele 27 și urm. dos. UP 298/P/2009).

Chiar dacă în cauză nu a fost întocmit un raport de expertiză, nu există nici un indiciu suficient pentru care să ne îndoim în mod rezonabil de concluziile raportul de constatare tehnico-științifică nr. 258903/10 noiembrie

2009 din care rezultă că inculpatul a semnat adeverința de venit 1. august

2008 la poziția semnătura angajatului, precum și cererea de credit pentru nevoi personale (dos. UP 298/P/2009). La fel, declarația inculpatei dată în fața instanței se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico- științifică nr. 379171/30 iunie 2010 din care rezultă că inculpata a executat scrisul de completare depus pe adeverința de salariu nr. 1. august 2008.

Inculpatul B. Ș. nu a dorit să dea nicio declarație în fața instanței de judecată, iar inculpata B. P. a declarat că a fost asociat la S. R. T. S. și a completat adeverința de salariu nr. 1. august 2008 având convingerea că soțul dânsei, inculpatul B. Ș. este angajatul societății. Totodată a declarat că știa precis scopul pentru care va fi folosită adeverința de către inculpat. Cât privește cele două persoane ale căror nume apar pe adeverința de venit, V. I. în calitate de reprezentant legal al societății și P. I. în calitate de director resurse umane, a arătat că aceste persoane nu erau angajate ale societății, dar aduceau hârtiile și erau în tratative pentru angajare.

S-a reținut că administratorul societății era inculpatul B. Ș., iar inculpata B. P. știa că acesta a fost angajatul societății, până la o dată anterioară emiterii adeverinței de venit, printr-o decizie a societății înregistrată de ITM (fila 70). Observă contradicția între cele două declarații date de inculpată, prima când a arătat că dorește să uzeze de procedura prev. de art. 3. din C. și cea de a doua după citirea actului de sesizare a instanței, cu privire la faptul că, la data întocmirii adeverinței de venit cunoștea împrejurarea că inculpatul B. Ș. nu avea încheiat un contract de muncă valabil cu societatea pe care o administra și pe cale de consecință nu putea realiza venituri din salariu de la S. R. T. S. La fel inculpatul B. Ș., cu necesitate știa că nu are un contract de muncă valabil încheiat cu societatea comercială pe care o administra. Desigur, caracterul clandestin al activității infracționale a celor doi inculpați prin consemnarea unor nume străine de S. R. T. S., ca fiind reprezentanții societății, este un argument în plus pentru conturarea planului infracțional și pentru a asigura și a intensifica disimularea realității.

Naivitatea disimulată a inculpatei B. P., alături de tăcerea inculpatului B. Ș. și în raport cu probele administrate, conduc spre concluzia că ne aflăm în prezența a doi inculpați care nu vor să accepte nici un fel de consecințe juridice pentru faptele pe care le conștientizează.

În drept, fapta inculpatei B. P. care, în luna august 2008 l-a ajutat pe inculpatul B. Ș., prin întocmirea în fals a unei adeverințe de salariu cu privire la faptul că inculpatul B. Ș. este angajat al S. R. T. S., având un salariu lunar net de 6131 lei, să inducă în eroare pe reprezentanții C. R. S. - A. și să-i determine să încheie un contract de credit, în scopul de a obține un folos material injust, rezultat care nu s-a produs datorită vigilenței reprezentanților părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. rap. la art. 20 din C. rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 C.

Forma de participație la săvârșire infracțiunii de înșelăciune în convenții este complicitatea întrucât prin acțiunile sale, inculpata, cu intenție, a ajutat la punere în executare a infracțiunii, întocmind în fals înscrisurile necesare perfectării contractului.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de ajutare a inculpatului să inducă în eroare pe reprezentanții părții vătămate și să-i determine să încheie un contract de credit, prin punerea la dispoziția acestuia a unui înscris falsificat necesar pentru încheierea contractului.

În ceea ce privește latura subiectivă, fapta a fost săvârșită cu intenție directă prevăzută de art.19 pct.1 lit.a C., calificată prin scopul urmărit, respectiv acela de a obține un folos material injust. Inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

În cauză s-a reținut complicitate la tentativă la înșelăciune în convenții prevăzută de art.215 al.3 C. întrucât ajutorul la inducerea în eroare a avut loc cu ocazia încheierii unui contractului de credit, și fără acțiunea de inducere în eroare prin prezentarea înscrisurilor falsificate contractul nu s-ar fi putut încheia, aspectele menționate în fals în cuprinsul înscrisurilor fiind esențiale pentru aprobarea creditului de către banca, parte vătămată.

De asemenea, s-a reținut art.215 alin.2 C. întrucât înșelăciunea la care a participat inculpatul în calitate de complice a fost săvârșită prin mijloace frauduloase, respectiv chiar prin înscrisurile falsificate puse la dispoziție de către aceasta.

Fapta inculpatei B. P. care, în luna august 2008 a falsificat prin contrafacerea scrisului adeverința de salariu nr. 1. august 2008 prin menționarea în cuprinsul acesteia a faptului că inculpatul B. Ș. este angajat al S. R. T. S., având un salariu lunar net de 6131 lei și la încredințat acestuia spre al folosi la contractarea unui credit bancar întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 C.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de falsificare prin contrafacerea scrierii și a subscrierii iar urmarea imediată constă starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile oficiale. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei În ceea ce privește latura subiectivă, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. b C., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu a urmărit producerea acestuia a acceptat posibilitatea producerii lui.

Cele două infracțiuni au fost săvârșite de către inculpată în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a C.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. 1 din C., respectiv dispozițiile generale ale Codului P., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța va reține conduita procesuală refractară a inculpatei din cursul urmăririi penale și din cursul judecății, refuzând în mod constant să conștientizeze consecințele faptelor pe care le recunoaște, ceea ce presupune că inculpata ar fi dispusă să repete gesturile și acțiunile sale dacă pedeapsa nu și-ar evidenția măsura de constrângere. S-a reținut totodată și sprijinul substanțial acordat coinculpatului pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 26 din C. rap. la art. 20 C. rap. la art. 215 al. 1, 2 și 3 din C. pen. a fost condamnată inculpata B. P.-V. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune.

În baza art. 290 al. 1 din C. a fost condamnată inculpata B. P.-V. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că toate cele două infracțiuni de mai sus au fost săvârșite de către inculpata B. P.-V. în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C. au fost contopite pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 5 luni închisoare și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni ani închisoare pe care o va executa fără spor.

În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II- a Cod penal, instanța a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi aleasă în cadrul autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, apreciind că în urma săvârșirii infracțiunii aceasta nu mai este demnă să ocupe astfel de funcții.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării, în temeiul art.81 alin.2 din Codul penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și că sunt îndeplinite și celelalte condiții privind cuantumul pedepsei, rezultanta obținută în urma contopirii pedepselor, fiind în cauză de 1 an și 6 luni.

Instanța și-a format convingerea că scopul pedepsei, respectiv reeducare inculpatei și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni se poate realiza și prin suspendarea executării pedepse închisorii, având în vedere persoana și vârsta acestuia, inculpata fiind într-o perioadă în care trebuie să se integreze în mediul social prin găsirea unui loc de muncă, întreținerea unei familii și astfel se consideră oportună evitarea contactului cu mediul infracțional, ținând cont și de faptul că acesta nu are antecedente penale.

În temeiul art. 82 alin.1 din Codul penal, instanța a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, perioadă în care inculpata va trebui să dovedească că s-a reeducat și că scopul pedepsei s-a atins fără executarea efectivă a acesteia. Totodată, instanța, în baza art.359 C. i-a pus în vedere inculpatului prevederile art.83 C. privind revocarea suspendării condiționate în cazulsăvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare al suspendării condiționate.

Ca și consecință a suspendării condiționate a executării pedepsei principale, în temeiul art.71 alin.5 din Codul penal, instanța a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Fapta inculpatului B. Ș. I., care în luna aprilie 2007, cu prilejul solicitării unui credit bancar de la partea vătămată C. R. - A. C.-N., a prezentat reprezentanților acesteia înscrisuri falsificate inducându-i în eroare cu privire la faptul că este angajat al S. R. T. S., având un salariu lunar net de 6131 lei, astfel încât fără această inducere în eroare contractul nu s-ar fi negociat, în scopul de a obține pentru el un folos material injust, și conducând în mod iminent la o pagubă în patrimoniul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1, al. 2 și al. 3 C.

În cauză a reținut forma calificată a infracțiunii de înșelăciune în convenții întrucât inculpatul s-a folosit de mijloace frauduloase constând în înscrisuri falsificate pentru a induce în eroare partea vătămată, fapta s-a prezentând astfel o periculozitate sporită.

Elementul material al laturii obiective constă în inducerea în eroare a părții vătămate cu ocazia încheierii unui contract prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, folosind mijloace frauduloase. Urmarea imediată constă în paguba cauzată părții vătămate prin nerambursarea creditului.

Raportul de cauzalitate între acțiunea de inducere în eroare și prejudiciul cauzat există în cauză, întrucât, fără această inducere în eroare contractul nu s-ar fi încheiat în aceste condiții păgubitoare pentru partea vătămată.

În privința laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă prevăzută de art.19 pct.1 lit.a C., calificată prin scopul urmărit, respectiv acela de a obține un folos material injust. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

Faptele inculpatului B. Ș. I., care în luna august 2008, a folosit o adeverință de salariu falsificată și o copie falsificată dar certificată ca fiind conformă cu originalul a unui carnet de muncă, pentru inducerea în eroare a părții vătămate, cunoscând că acestea sunt falsificate, în vederea încheierii unui contract de credit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals, prev. de art. 291 teza I și II din C.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de folosire a înscrisurilor falsificate, iar urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile oficiale. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei

În ceea ce privește latura subiectivă, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, prevăzută de art.19 pct.1 lit.a C., intenție calificată prin scopul urmărit

și anume acela de a produce consecințe juridice. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei.

Cele trei infracțiuni au fost săvârșite de către inculpat în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit.a C., uzul de fals fiind infracțiunea mijloc pentru săvârșirea celei de înșelăciune în convenții.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. 1 din C., respectiv dispozițiile generale ale Codului P., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța a reținut conduita procesuală a inculpatului care a încercat tergiversarea urmăririi penale și apoi a judecății, refuzând în mod constant să conștientizeze consecințele faptelor pe care le recunoaște, ceea ce presupune că inculpata ar fi dispusă să repete gesturile și acțiunile sale dacă pedeapsa nu și-ar evidenția măsura de constrângere. S-a reținut ca și grad al pericolului social și faptul că inculpatul, care era administratorul societății comerciale R. T. S., a atras în câmpul infracțional și pe coinculpată pentru a împiedica întrucâtva descoperirea falsului și a autorului lui.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a reținut faptul că aceasta este în vârstă de 42 de ani și nu are antecedente penale.

În baza art. 20 C. rap. la art. 215 al. 1, 2 și 3 din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. Ș. F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune.

În baza art. 291 teza I din C. a fost condamnat inculpatul B. Ș. F. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prin folosirea unui înscris oficial.

În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că cele trei infracțiuni de mai sus au fost săvârșite de către inculpatul B. Ș. F. în condițiile concursului real de infracțiuni.

În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II- a Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedepsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în cadrul autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, apreciind că în urma săvârșirii infracțiunii aceasta nu mai este demnă să ocupe astfel de funcții.

În aplicarea pedepsei accesorii instanța a avut în vedere criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal, respectiv natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, neaplicând această pedeapsă în mod automat, astfel cum a stabilit prin D. L. și Înalta Curte de Casație și

Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța urmează să dispună suspendarea condiționată a executării, în temeiul art.81 alin.2 din Codul penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și că sunt îndeplinite și celelalte condiții privind cuantumul pedepsei, rezultanta obținută în urma contopirii pedepselor, fiind în cauză mai mică de 2 ani iar inculpatul nu a mai fost anterior condamnat.

Instanța și-a format convingerea că scopul pedepsei, respectiv reeducare inculpatului și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni se poate realiza și prin suspendarea executării pedepse închisorii, având în vedere persoana și vârsta acestuia, el fiind într-o perioadă în care trebuie să se integreze în mediul social prin găsirea unui loc de muncă, întreținerea unei familii și astfel se consideră oportună evitarea contactului cu mediul infracțional, ținând cont și de faptul că acesta nu are antecedente penale.

În temeiul art. 82 alin.1 din Codul penal, instanța a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, perioadă în care inculpatul va trebui să dovedească că s-a reeducat și că scopul pedepsei s-a atins fără executarea efectivă a acesteia. Totodată, instanța, în baza art.359 C. i-a pus în vedere inculpatuluiprevederile art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare al suspendării condiționate.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar în temeiul art. 348 C. a fost anulată adeverința de salariu nr. 1. august 2008 (fila

15 din dos. UP), copia carnetului de muncă seria BF nr. 0515011 (filele 15-16 din dos. UP).

Onorariile avocaților desemnați din oficiu au fost suportate din fondurile

M.ui Justiție.

În baza art.191 alin. 2 C., ca urmare a condamnării, instanța a obligat fiecare inculpat la plata cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs inculpații B. Ș. I. și B. P. V.prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate șirejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună diminuarea pedepselor aplicate inculpaților de către instanța de fond.

În motivele de recurs inculpații prin apărătorul ales al acestora au arătat că expertiza criminalistică efectuată în cauză nu a ținut seama de adeverința din anul 2008, că concluziile raportului de expertiză sunt contradictorii, folosindu-se termenii „. sunt scrise de inculpați"; sau scrisul de pe adeverință „. au fost efectuate de inculpați";.

Inculpata B. P. era convinsă că inculpatul B. S. este angajat, astfel că a completat adeverința fără intenția de a înșela sau pentru a se ajuta de acel înscris.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals inculpații au solicitat să se țină seama că urmarea nu s-a produs, de persoana și conduita inculpaților, care nu au antecedente penale, că aceștia sunt încadrați în muncă și au un copil minor în întreținere.

Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curteareține următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpați, în sensul că la data de 29 august 2008 inculpatul B. S. a solicitat părții vătămate C. S.A - A. C. un credit prezentând o adeverință de salariu cu nr.18 din 29 august 2008 și o copie certificată conform cu originalul a carnetului de muncă seria BF nr.0515011 din care rezultă că este angajat la S. R. T. SRL începând cu data de 18 iunie 2004, având un salariu net de 6313 lei.

Din adresa nr.13691/8 decembrie 2008 a ITM C. rezultă că inculpatul a fost angajat al S. R. T. SRL începând cu data de 18 iunie 2004 și până la data de 1 aprilie 2005 cu un salariu brut de 280 lei.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de L. C. din cadrul IPJ C. semnătura depusă pe adeverința de salariul nr.18 din 29 august

2008 la poziția semnătura angajatorului a fost executată de către inculpatul B. S., iar semnătura de pe cererea de credit de nevoi personale din 29 august

2008 la poziția semnătura debitorului și semnătura solicitantului au fost probabil executate de către același inculpat (f.48 d.u.p.).

Corect au fost încadrate în drept faptele reținute în sarcina inculpaților, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale tentative la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.20 C. raportat la art.211 alin.1,2 și 3 C., uz de fals prev. de art.291 teza I- a și uz de fals prev. de art.291 teza a-II-a în ceea ce-lprivește pe inculpatul B. S. și complicitate la tentativa de înșelăciune prev. de art.26 raportat la art.20, art.215 alin.1,2 și 3 C. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 alin.1 C. inculpata B. P. V.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina acestora, ținându-se seama de disp. art.72 C., iar pedepsele rezultante de câte 1 an și 6 luni închisoare au fost suspendate condiționat pe durata unor termene de încercare de câte 3 ani și 6 luni, atrăgându-le atenția inculpaților asupra disp. art.83 C.

Solicitările inculpaților de reducere a pedepselor aplicate acestora pe motiv că nu au antecedente penale, că ambii inculpați au studii superioare și că au un copil minor în întreținere, sunt neîntemeiate, raportat la infracțiunile comise, modalitatea de săvârșire a faptelor și împrejurările în care s-au produs acestea.

Instanța de fond a ținut seama de toate datele ce caracterizează persoana inculpaților, aplicând acestora pedepse la limita minimă prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților, iar pedepsele rezultante au fost suspendate condiționat cu motivarea că reeducarea acestora se poate realiza și fără executarea pedepselor.

Reținerea instanței de fond referitoare la împrejurarea că fapta inculpatului B. S. a condus la o pagubă în patrimoniul părții vătămate, care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2 și 3 C. este greșită, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la această infracțiune, iar tentativa nu este cauzatoare de prejudicii, reținere care a fost făcută în mod corect de către instanța de fond în dispozitivul sentinței, însă apreciem că această mențiune făcută de instanța de fond în considerentele sentinței este o eroare materială, care nu impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea înlăturării acesteia.

Având în vedere că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaților, raportat la infracțiunile săvârșite de aceștia și modalitatea de comitere a faptelor, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385^{15 pt.1 li.b C. recursurile formulate de cei doi inculpat împotriva sentinței penale nr.556 din 11 mai 2011 a Judecătoriei C.-N. urmează să fie respinse, ca nefondate.}

În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A.

C. suma de câte 75 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.

Potrivit art.192 alin.2 C. inculpații urmează să plătească statului suma de câte 400 lei din care suma de câte 75 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B. S. I. si B. P. V., împotriva sentinței penale nr. 556 din 11 mai 2011 a Judecătoriei C.-N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de câte 75 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 75 lei reprezentând onorarii avocațiale parțiale din oficiu.

D. este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. B. V. G. D. P.

GREFIER M. N.

Red.V.G./S.M.D.

4 ex./(...) Jud.fond.Mihăiță L. M.

← Decizia penală nr. 1905/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 786/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1559/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1559/2011, Curtea de Apel Cluj