Decizia penală nr. 156/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR.156/2011
Ședința publică din data de 9 februarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R.
G. : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul T. P. G. împotriva deciziei penale nr. 247/A din data de 25 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii la legea circulației, prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. P. G. asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.Dobai G. C., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul arată că nu a reușit să-și angajeze apărător ales. S. că la termenul trecut a solicitat un termen mai lung deoarece numai după data de
15 a lunii are posibilități materiale. Depune la dosar o adeverință medicală pe numele soției sale, T. M., care solicită a fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
La întrebarea instanței, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului T. P. G. solicită în baza art.385/9 al.14
C.pr.pen., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să fie redozată pedeapsa aplicată, prin reducerea cuantumului acesteia chiar sub minimul prevăzut de lege. S. că nici o instanță nu a făcut aplicarea art.74 și 76 C.pen., motiv pentru care solicită a se face aplic.art.74 lit.c C.pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă.
De asemenea, solicită a fi avute în vedere și circumstanțele atenuante ale inculpatului care este singurul întreținător de familie, are 5 copii, iar din probele administrate nu rezultă o periculozitate a inculpatului ca persoană iar prin fapta comisă nu au fost urmări grave. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul T. P. G., arătând că își menține concluziile menționate la termenul anterior.
În esență, susține că nu se impune reținerea circumstanței prevăzută de art.74 lit.c C.pen., întrucât recunoașterea faptei nu are relevanță juridicăpentru a fi întemeiată coborârea pedepsei sub limita legală minimă prevăzută de lege.
De asemenea, apreciază că starea de recidivă post condamnatorie a inculpatului precum și împrejurarea că în prezenta cauză au fost efectuate operațiuni de contopire, denotă conduita și persistența acestuia, în sensul de a săvârșit fapte antisociale care sunt incriminate de legea penală.
Astfel fiind, apreciază că nu se impune reconsiderarea pedepsei, ci dimpotrivă respingerea recursului, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul T. P. G., având ultimul cuvânt susține că regretă comiterea faptei și solicită o amânare a executării pedepsei cu 2-3 luni de zile pentru a-
și ajuta familia pe timpul iernii.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.1348/(...) a J.ecătoriei B. M., în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b C., s-a dispus condamnarea inculpatului T. P. G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.
În baza art.36 alin.2 C. raportat la art.34 lit.b C. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin S. penală nr.1581/(...) a J.. B. M., definitivă prin D. pen. nr.42/R/2008 a Curții de A. C., în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare cu consecințele prevăzute de art.71, 64 lit.a teza II C.
În temeiul art.36 al.3 C. a dedus din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare perioada executată din (...) până la (...).
În temeiul art.191 C.pr.penală a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de (...), în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare (...) pe str. O. din municipiul B. M., inculpatul T. P. G. a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere constatându-se că acesta nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă s-a probat cu procesul verbal de constatare a infracțiunii (f.6 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului (f.18-20, 20 A d.u.p., f.47 din dosarul nr.(...)), adresă de la S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. (f.8 d.u.p.).
Examinând cauza, s-a constatat că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni pentru motivele care urmează să fie prezentate mai jos.
Astfel, conducerea autoturismului pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane, ca și pentru integritatea unor bunuri.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, text de lege în baza căruia instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsaînchisorii de 1 an și 6 luni cu aplicarea art.71 C. privind interzicerea drepturilor indicate de art.64 lit.a teza a-II-a C. având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 3 ani, prin S. Penală nr.68/(...) a J.ecătoriei B. M., fiind arestat la data de (...) și liberat condiționat la data de (...), cu un rest neexecutat de 377 zile. După expirarea restului de pedeapsă, însă înainte de intervenirea reabilitării judecătorești, inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul prezentei cauze, fiind astfel incidente dispozițiile art.37 lit.b C. privind recidiva postexecutorie.
Prin S. penală nr.1581/(...) a J.. B. M., definitivă prin D. penală nr.42/R/2008 a Curții de A. C., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni pentru o faptă concurentă cu fapta care face obiectul prezentei cauze, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art.36 alin.2
C., contopind cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni și deducând perioada executată.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C., circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea sinceră a acestuia care a recunoscut și a regretat fapta comisă, dar și antecedentele penale ale acestuia, împrejurarea care demonstrează că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul.
În baza art.191 al.1 C.pr.penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr.1348/(...) a J.ecătoriei B. M. a declarat apel inculpatul T. P. G. arătând că solicită a i se aplica o pedeapsă cu executare la un loc de muncă sau muncă în folosul comunității.
Trecând la soluționarea apelului tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1983/(...) a J.ecătoriei B. M. inculpatul T. P. G. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție. Prin aceeași sentință s-a constatat că fapta cercetată în prezentul dosar este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1581/(...) a J.ecătoriei B. M. definitivă prin decizia penală nr.42/R/2008 a Curții de A. C., iar în baza art.36 alin.3 C. a fost dedusă din pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare perioada executată din (...) până la (...).
Această sentință a fost atacată cu apel, apelul respins ca nefondat prin decizia penală nr.246/A/(...) a T.ui M., fiind ulterior promovată și calea de atac a recursului. Prin decizia penală nr. 348/R/(...) Curtea de A. C. a admis recursul declarat de inculpat și a dispus rejudecarea cauzei de către
Judecătoria Baia Mare, apreciind că se impunea ca cele două pedepse cu privire la care s-a constatat concurența prin sentința penală nr.1983/(...) a
J.ecătoriei B. M. să fie contopite. Întrucât o asemenea operațiune, de contopire a pedepselor, nu este posibilă direct într-o cale de atac, în raport de decizia LXX/(...) a I.C.C.J. Curtea de A. a dispus ca rejudecarea cauzei să se facă de instanța de fond.
În acest sens, Judecătoria Baia Mare, din nou investită cu soluționarea cauzei, a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce nu posedă permis de conducere în raport de starea de fapt ce constă în aceea că la data de (...), după ce a fost oprit în trafic pentru controlde un echipaj al poliției rutiere, s-a constatat că inculpatul T. P. G. nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
In favoarea inculpatului nu a fost reținută nici una din circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 C., în raport de condamnările anterioare ale acestuia, condamnări ce au atras atât starea de recidivă cât și aplicabilitatea dispozițiilor art.36 alin.2 C. In raport de aceleași considerente instanța de apel apreciază că nu pot fi primite apărările făcute de inculpat prin apărătorul ce i s-a desemnat din oficiu în sensul reținerii unor circumstanțe atenuante, astfel că Tribunalul Maramureș constată că pedeapsa de 1 an și
6 luni închisoare este corespunzătoare atât gradului de pericol social al infracțiunii săvârșite, cât și celui ce derivă din persoana inculpatului.
In mod corect a procedat instanța de fond și la momentul la care a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu cea de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1581/(...) a J.ecătoriei B. M., definitivă prin decizia penală nr.42/R/2008 a Curții de A. C. iar în temeiul art.36 alin.3 C. a fost dedusă din pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare perioada executată cuprinsă între (...) - (...).
În raport de considerentele expuse tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat în cauză, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.penală, sentința penală atacată fiind menținută ca legală și temeinică. Date fiind soluția pronunțată și dispozițiile art.192 alin.2 C.pr.penală inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare în favoarea statului, în cuantum de 240 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal inculpatul
T. P. G., arătând că are 5 copii minori, din care 3 sunt școlari, este singurul întreținător al familiei, solicitând reducerea pedepsei pentru a rămâne la pedeapsa executată anterior.
În ședința publică din data de 9 februarie 2011, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate, prin reducerea cuantumului acesteia chiar sub minimul prevăzut de lege. A solicitat a se face aplic.art.74 lit.c C.pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă și a se ține seama de situația familială a inculpatului și de faptul că din probele administrate nu rezultă o periculozitate a acestuia, iar fapta comisă nu a avut urmări grave.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, pronunțând hotărâri temeinice și legale, susținute de probele administrate în cauză. A rezultat din ansamblul probator că în data de (...), în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare (...) pe str. O. din municipiul B. M., inculpatul T. P. G. a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere constatându-se că acesta nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului T. P. G. în comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de inculpat, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare. Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și denatură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 C. La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social ridicat al faptei, care este unul ridicat, reținând că săvârșirea prezentei fapte este o dovadă că pedepsele anterior aplicate nu și-au atins scopul in considerarea cărora au fost aplicate. În mod corect instanța de fond a reținut că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acesteia, cât și din împrejurările concrete de săvârșire a faptei fiind vorba de conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, ceea ce a creat un pericol potențial pentru ceilalți participanți la trafic, inculpatul dând dovadă de curaj și perseverență infracțională, după ce a mai fost condamnat anterior pentru o faptă de același gen și fiind în stare de recidivă postexecutorie în raport de alte condamnări anterioare. Nu se impune reținerea circumstanței prevăzută de art.74 lit.c C.pen., și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei comise, sinceritatea inculpatului primind relevanță prin orientarea pedepsei înspre minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care fapta comisă este sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Având în vedere starea de recidivă reținută pentru inculpat nu se poate dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, ci doar executarea în regim de detenție. De asemenea, pentru aceleași considerente, nu este posibilă nici executarea a locul de muncă a pedepsei, această modalitate de executare neputând fi dispusă în cazul în care cel în cauză a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. În plus inculpatul nu a făcut dovada că are un loc de muncă și nici a acordului unității pentru acest scop. Nu poate fi analizată în acest cadru procesual cererea inculpatului de amânare a executării pedepsei, o astfel de cerere putând fi formulată numai după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, iar cererea urmând a fi adresată instanței competente material. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondat recursul declarat de către inculpatul T. P. G., domiciliat in B. M., str. Păltinișului nr.84/1, jud. M., împotriva deciziei penale nr.247/A din 25 noiembrie 2010 a T.ui M.. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. P. G., domiciliat in B. M., str. Păltinișului nr.84/1, jud. M., împotriva deciziei penale nr.247/A din 25 noiembrie 2010 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G. L. M. ANA C. M. R. M. B. Red.L.M./C.A.N. 4 ex./(...) J..fond: C.R. J..apel: L.S., C.Balint
| ← Decizia penală nr. 1263/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1569/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
