Decizia penală nr. 1569/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1569/R/2011
Ședința publică din 06 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. - judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
PROCUROR: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. M. E. împotriva sentinței penale nr.574 din 16 mai 2011 a Judecătoriei C. N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art.260 alin.1 C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A Asupra recursului penal de față:
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr.574 din 16 mai 2011, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. raportat la art.10 lit. d C.p.p. a achitat pe inculpatul C. M. E., fiul lui I. și M., născut la data de 01 ianuarie 1965, în C.-N., cetătean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, CNP 1., domiciliat în C.-N., str. A., nr. 1, ap.
3, jud. C., fără antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de mărturie mincinoasă prevazuta de art.260 alin. 1 C.p.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de (...) procurorul de ședință care a participat la judecarea cauzei aferentă dosarului nr. (...) al Judecătoriei C.-N. privind pe inculpatul
P. H. G. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorul C. M. E., apreciind că există contradicții evidente între declarațiile acestuia și ansamblul probator administrat în cauză.
În dosarul nr. (...) numitul P. H. G. a declarat că, în noaptea de
21/(...), după ce a consumat băuturi alcoolice a luat un taximetru din centrul mun. C.-N. pentru a se deplasa pe strada G. unde locuiește prietenul său Simu C.. A. a arătat că a ajuns cu taximetrul pe strada S. și i- a cerut șoferului să oprească, deoarece vorbise anterior cu prietenul său C. M. E., căruia i-a cerut să-l aștepte cu taximetrul proprietatea sa în zona str. S. Numitul P. H. G. a declarat că a coborât din taximetrul de firmă și a urcatîn taximetrul prietenului său C. M., deplasându-se cu acesta pe strada G. A. a susținut că a coborât din mașină îndreptându-se spre adresa unde locuia Simu C., iar înainte de a intra în scara blocului a fost oprit de doi lucrători de poliție care i-au cerut actele spunându-i că ar fi condus o mașină aflată în parcare. Numitul P. H. G. a declarat că le-a spus polițiștilor că autoturismul respectiv marca VW P. de culoare albă îi aparține, dar nu l-a condus, motiv pentru care a refuzat să se supună recoltării probelor biologice (copia declarației depusă la f. 9-10).
Raportat la aceste susțineri ale numitului P. H. G. a fost audiat în calitate de martor inculpatul din prezenta cauză, C. M. E.. Atât în faza de urmărire penală aferentă dosarului nr. (...), cât și în cursul judecății inculpatul a declarat că, în data de 20/(...) fără să rețină exact la ce oră, l-a dus pe numitul P. H. G. cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare
(...) de pe strada S. până pe strada G. din C.-N.. A. a arătat că a condus autoturismul pe străzile S., M., A. S., A., A., fără să sesizeze că ar fi urmărit de vreun echipaj de poliție. Inculpatul a arătat că după ce a ajuns pe strada G., numitul P. H. G. a coborât și s-a îndreptat spre scara blocului unde locuiește prietenul său Simu, după care el a întors mașina și a plecat spre casă. A. a menționat că nu a văzut nici o mașină de poliție în momentul plecării de pe strada G. La câteva zile s-a întâlnit cu numitul P. H. G. care i s-a plâns că a fost prins de organele de poliție și i-a povestit că a refuzat recoltarea de probe biologice, la solicitarea acestora, care i-au reproșat că ar fi condus în stare de ebrietate un autovehicul (copiile declarațiilor depuse la f. 6,7-8).
Declarațiile date de inculpat în calitate de martor în dosarul respectiv au fost înlăturate de instanța care a dispus condamnarea inculpatului P. H.
G. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice cu motivația că martorul C. M. E. nu a fost în măsură să arate ora la care l-a transportat pe inculpat de pe strada S. pe strada G. cu taximetrul care avea inscripțiile firmei „.-fan"; (copia sentinței penale nr. 258/(...) pronunțată în dosar nr. (...) a Judecătoriei C.-N. depusă la f. 27-28).
Instanța a valorificat în schimb declarațiile martorilor D. D. și P. A. I., lucrătorii de poliție care au făcut parte din echipajul de patrulare și care în noaptea de 2. noiembrie 2005, în jurul orelor 01.20, au observat momentul în care numitul P. H. G. a coborât pe strada S. dintr-un taximetru de culoare galbenă care avea inscripțiile firmei „. și s-a îndreptat spre un autoturism marca VW P. de culoare albă, urcându-se la volanul acestuia. Ambii martori au fost audiați în cursul urmăririi penale și în cursul judecăți în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N. arătând că au observat că numitul P. H. G. avea un mers sinuos dând semne că ar fi în stare de ebrietate. Cei doi polițiști au declarat că și-au continuat deplasarea de pe str. S. pe strada M. unde au oprit, iar după aproximativ un minut a trecut pe lângă ei autoturismul marca VW P. și au plecat în urmărirea acestuia. Aceștia au arătat că șoferul autoturismului respectiv a oprit pe strada G. în dreptul imobilului cu nr. 7 și după ce a coborât s-a îndreptat în grabă spre scara blocului respectiv. M. au menționat că i-au cerut șoferului actele și i-au solicitat să-i însoțească la sediul secției de poliție, acesta devenind recalcitrant și susținând că a fost doar pieton, fără să conducă autoturismul în ziua respectivă.
În afara declarațiilor date de cei doi lucrători de poliție, instanța a avut în vedere și declarația martorului M. C. A., taximetristul care l-a transportat pe inculpatul P. H. G. în data de 21 noiembrie 2005, în jurul orei 00.50 din centrul municipiului C.-N. până pe str. S. A. a declarat că numitul P. H. G. a coborât din taximetru și s-a îndreptat spre un autoturism marca VW deculoare albă, a introdus cheia în ușă pe care a deschis-o. M. a declarat că în acel timp el a întors taximetrul ca să poată trece pe lângă el o mașină de poliție marca Dacia Solenza, iar după aproximativ 30 minute a fost apelat prin dispecerat și a fost rugat să se prezinte la Secția 3 P., unde a recunoscut persoana pe care a lăsat-o pe str. S. aflând că se numește P. H. G. M. a menționat că i s-a spus de către organele de poliție că acesta a condus autoturismul marca VW P. până pe strada G., fiind legitimat de organele de poliție în momentul în care a vrut să intre în scara imobilului cu nr. 7.
Pe baza declarațiilor martorilor D. D., P. A. I. și M. A. C. instanța a reținut vinovăția inculpatului P. H. G. și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002.
După începerea urmăririi penale în prezentul dosar inculpatul C. M. E. audiat în data de (...) a declarat că nu își amintește amănunte în legătură cu ziua incidentului, deoarece a trecut mult timp de atunci, menționând că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În prezența apărătorului ales, inculpatul a declarat că în ziua de (...) s-a întâlnit o singură dată cu numitul P. H. G. pe care l-a transportat de pe strada S. pe strada G., astfel cum a declarat cu ocazia audierii în calitate de martor. În legătură cu momentul zilei, inculpatul a declarat că s-a întâlnit cu prietenul său „când se însera"; (fila 30-31).
În cursul judecății inculpatul a declarat aceleași aspecte, arătând că s-a întâlnit întâmplător cu numitul P. H. G. pe str. S. și l-a transportat pe acesta pe strada G., deoarece i-a spus că dorește să meargă la locuința unui prieten. Inculpatul a precizat că a văzut când acesta s-a îndreptat spre scara unui bloc, fără să observe în zonă vreo mașină de poliție. În legătură cu ora la care l-a transportat pe P. H. G. acesta a declarat că este posibil să fi fost în jurul orelor 22,00 - 22,30, deoarece nu obișnuia să lucreze ca taximetrist în cursul nopții. Inculpatul a menționat că a aflat după câteva zile de la prietenul său pe care l-a întâlnit într-un bar, că a fost oprit de poliție în fața blocului respectiv, pe motiv că ar fi condus un autoturism. A. a arătat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă deoarece a declarat în fața organelor judiciare ceea ce a văzut efectiv și ceea ce i-a relatat numitul P. H. G. Inculpatul a apreciat că este posibil ca episodul cu organele de polițe să se fi petrecut la o altă oră decât cea la care l-a transportat el pe numitul, P. H. G. pe strada G. La finalul declarației inculpatul a menționat că nu a avut nici o relevanță pentru el întâlnirea din seara respectivă și că P. H. a fost cel care i-a spus că în acea noapte în care l-a transportat pe strada G. a fost oprit de poliție, fără ca el să aibă certitudinea că acest lucru este adevărat. Inculpatul a arătat că P. H. G. i-a spus că a fost vorba de aceeași zi, aspect pe care l-a relatat și el mai departe organelor de poliție (f.29).
M. D. D. și M. A. C. au declarat cu ocazia audierii în fața instanței aceleași aspecte precizate în dosarul nr. (...) (f.38,43).
Instanța a apreciat că din coroborarea tuturor declarațiilor nu se poate reține în sarcina inculpatului C. M. E. săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. A. a avut o poziție constantă cu ocazia audierilor în fața organelor judiciare, relatând aspectele pe care și le-a amintit și cele care i-au fost evocate de P. H. G. Inculpatul a declarat de la început că nu își aduce aminte la ce oră l-a transportat pe acesta pe strada G. cu taximetrul, dar în toate declarațiile date a făcut referire la seara zilei de (...) (în declarația din data de (...) fila 7 „știu că era târziu, era înserat, dar nu noaptea";; în declarația din data de 20 martie 2008 fila 6 „într-o seară de toamnă dupăora 22.00, fără a putea preciza exact la ce oră";).
Nu poate fi exclusă varianta ca numitul P. H. G. să se fi deplasat de mai multe ori pe strada S. în seara, respectiv în noaptea de 20/(...); din declarațiile celorlalți martori a rezultat că numitul P. H. G. a fost văzut de organele de poliție coborând din taximetru în jurul orelor 01.20. Inculpatul
C. M. E. a declarat că nu are certitudinea că l-a transportat pe prietenul său pe strada G. în ziua în care acesta a fost oprit de organele de poliție, aflând acest aspect de la P. H. G. care avea interesul să-și construiască o apărare, atâta timp cât era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice. Faptul că acesta nu a fost de bună credință rezultă și din susținerile pe care le-a făcut în fața organelor judiciare și care nu au fost confirmate de inculpatul C. M. E. numitul P. H. G. a arătat că îl contactase telefonic pe inculpat căruia i-a cerut să-l aștepte cu taximetrul pe strada S. inculpatul a arătat de la început că s-au întâlnit întâmplător pe strada respectivă fără să facă referire la o eventuală convorbire telefonică și o înțelegere cu acesta în sensul menționat.
Inculpatul a arătat că nu a observat nici un echipaj de poliție pe strada G., că numitul P. H. G. nu părea în stare de ebrietate în momentul în care l-a dus cu mașina, afirmații care pot să exprime adevărul atâta timp cât s-a dovedit prin audierea celorlalți martori că în momentul în care P. H. G. a fost transportat cu taximetrul mirosea a alcool și pe strada G. se afla echipajul de poliție cu autoturismul din dotare. Toate aceste elemente conduc la concluzia că numitul P. H. G. s-a folosit de întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul C. M. E. pentru a-și construi apărarea în dosarul respectiv; nu se poate stabili cu certitudine dacă acea întâlnire a avut loc în seara zilei de (...) sau în altă zi, condiții în care nu se poate aprecia că afirmațiile inculpatului C. M. E. sunt mincinoase, condiție esențială pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 260 al. 1 C.
Din aceste motive, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, existând cel puțin un dubiu în privința caracterului mincinos al afirmațiilor sale, care trebuie să profite inculpatului.
Față de cele de mai sus în temeiul art. 11 pct.2 lit. a C.p.p., raportat la art.10 lit. d C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului C. M. E., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevazuta de art.260 alin. 1
C.p.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței și rejudecând cauza, pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului C. M. E. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art.260 alin.1 C., întrucât printr-o interpretare eronată a prevederilor art.63 și 64 C.pr.pen., s-a dispus o soluție de achitare a acestuia, deși actele dosarului relevă o altă stare de fapt.
Curtea, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, laapărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Inculpatul C. M. E. a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a infracțiunii pe întreg parcursul procesului penal.
La stabilirea soluției de achitare, prima instanță a avut în vedere că nu se poate stabili cu certitudine dacă acea întâlnire dintre inculpatul C. M. E. și P. H. G. a avut loc în seara zilei de (...) sau în altă zi, condiții în care nu se poate aprecia că afirmațiile inculpatului C. M. E. sunt mincinoase, condiție esențială pentru a se putea reține săvârșirea acestei infracțiuni prev. de art. 260 al. 1 C.
Din aceste motive, judecătoria a considerat că fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății, existând cel puțin un dubiu în privința caracterului mincinos al afirmațiilor sale, care trebuie să profite acestuia.
Inculpatului C. M. E. i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de C. A., cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecăreia o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).
Mai mult, aceeași Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus
Franța). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror"; (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).
Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 C.proc.pen.
În fața instanței de recurs, inculpatul C. M. E. a uzat de dreptul său la tăcere, conform art.70 C.pr.pen. și art.143 alin.3 C.pr.pen., refuzând să facăvreo declarație.
Deși art.6 paragraf 2 din Convenția E. pentru Apărarea Drepturilor Omului nu prevede, în mod expres, dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria acuzare, CEDO s-a pronunțat în sensul că acestea reprezintă reguli general recunoscute și acceptate pe plan internațional care stau la baza noțiunii de proces echitabil.
Curtea E. a admis însă că „dreptul la tăcere nu este un drept absolut
și că, în situațiile în care probele de vinovăție sunt evidente, judecătorul poate reține unele consecințe defavorabile din tăcerea acuzatului, fără să fie afectat caracterul echitabil al procesului și prezumția de nevinovăție";.(cauza Saunders contra Regatului Unit 17 decembrie 1996).
Instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele strânse in cursul urmăririi penale si verificate in cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc in mod cert, printre altele, că fapta a fost savârsita de inculpat.
Potrivit art. 200 din Codul de procedura penala, „urmarirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infractiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Art. 289 Cod pr.penala dispune ca „ judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in ședință, oral, nemijlocit si in contradictoriu";.
A., probele strânse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata de catre instanta, in ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.
Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanta poate retine motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.
Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala , hotarârea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv , fara discontinuitate.
Ori, in cauza, probele strânse in cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate in faza judecătii, dovedesc, in mod cert, ca autorul infractiunii de mărturie mincinoasă este inculpatul C. M. E. și că fapta a existat în realitate.
Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de recurs a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarațiile acestuia date în faza judecății și în faza deurmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea E. de la S.).
Instanța de recurs examinând actele și lucrările dosarului, reține că prin sentința pronunțată, J. C. N. în mod eronat a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 alin.1 C.
Potrivit textului mai sus citat, această infracțiune constă în fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă speță în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ceea ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
În speță, sunt întrunite atât elementele laturii obiective, cât și cele ale laturii subiective, vizând fapta incriminată în art.260 C.
A., afirmațiile inculpatului C. M. E., în dosarul care a avut ca obiect infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice de către numitul P. H. G., sunt vădit mincinoase, aspect care se deduce, din coroborarea declarațiilor acestuia - care pe parcursul procesului penal, oferă suficiente elemente pentru a se putea stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă că declarația sa viza exact noaptea și intervalul orar în care numitul P. H. G. a fost depistat de către organele de poliție conducând sub influența băuturilor alcoolice, cu ale martorilor audiați în cauză - care exact pentru același interval de timp, oferă o altă succesiune a derulării evenimentelor (declarațiile martorilor D. D., P. A. I., M. A. C.).
Cu ocazia declarației din (...), dată în dosarul 7814/P/2005, inculpatul C. M. E. a localizat precis, atât data la care l-a transportat pe numitul P. H. G. cu taximetrul, respectiv în noaptea de 20/(...), târziu noaptea, cât și traseul parcurs cu acesta, respectiv de pe strada S. până pe strada G., unde numitul P. H. G. se deplasa la prietenul său, Simu C..
Se poate constata astfel, cu ușurință, că este vorba exact de noaptea în care numitul P. H. G. a fost surprins de către organele de poliție, după ce a condus autoturismul, proprietate personală marca WV P. cu nr.de înmatriculare (...), fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Chiar dacă inculpatul nu a putut preciza cu exactitate ora la care se presupune că l-a transportat pe numitul P. H. G. (acesta fiind și motivul care a condus la înlăturarea declarației sale în procesul penal în care a fost judecat numitul P. H. G. pentru infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, acesta a precizat, însă, expres că s-a întâlnit o singură dată cu P. și că pe acea rută, l-a transportat doar atunci în noaptea de 20/(...). În plus, în declarațiile date, inculpatul C. oferă și alte informații precise cu privire la noaptea respectivă, care conduc la concluzia că, declarațiile sale vizau acea dată și erau menite să îl disculpe pe numitul
P. de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
A., inculpatul C. a declarat că, în noaptea de 20/(...) s-a întâlnit cu numitul P. exact pe strada S. (locație unde numitul P. a fost lăsat de taximetrul condus de către martorul M. A. C. și de unde s-a urcat la volanul autoturismului personal, după cum rezultă din coroborarea declarațiilor acestui martor cu ale martorilor D. D. și P. A. I.) și l-a transportat exact pe strada G., unde l-a văzut pe acesta cum se îndreaptă spre scara blocului unde locuia prietenul său, Simu C., (împrejurare relatată expres și de către martorii D. D. și P. A., doar că aceștia l-au văzut pe numitul P. H., că a coborât din propriul autoturism pe care l-a condus de pe strada S. până pestrada G.).
Faptul că inculpatul C. nu a observat mașina de poliție, pe traseul său, de pe strada S. până pe strada G., nu poate conduce la concluzia că de fapt, acesta l-a transportat într-o altă zi sau la o altă oră, astfel încât afirmațiile sale să nu fie mincinoase, ci trebuie privit din perspectiva scopului pe care inculpatul l-a urmărit prin declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, respectiv să îl exonereze de răspundere pe numitul P. H. G.
De asemenea, înlăturarea din probatoriu dispusă de J. C., în dosarul în care a fost inculpat numitul P. H. G., a declarațiilor inculpatului C. „.-se a fi neconcludente, deoarece martorul nu a fost în măsură să arate ora la care l-ar fi transportat pe inculpatul P. de pe strada S. pe strada G., nu demonstrează lipsa intenției acestuia de a împiedica înfăptuirea justiției prin ascunderea faptei comise de către numitul P. H. G., sens în care s-a pronunțat întreaga practică judiciară a instanței supreme, care în mod constant a atestat că „fapta martorului care, participând în această calitate într-o cauză, face afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, indiferent dacă instanța care a soluționat cauza a înlăturat din ansamblul probator administrat, declarațiile date de către acesta, ca fiind nesincere, întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasă se consumă în momentul în care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la împrejurările esențiale, neavând relevanță dacă au influențat sau nu soluția pronunțată";.
De asemenea, caracterul esențial al împrejurărilor la care trebuie să se refere afirmațiile mincinoase nu se determină în funcție de sentința pronunțată în cauza în care s-a făcut mărturia mincinoasă, ci în funcție de obiectul probei. Dacă aceasta este concludentă, în raport cu învinuirea adusă inculpatului sau cu orice alt aspect de natură să influențeze răspunderea penală a acestuia, împrejurarea relatată mincinos de martor are caracter esențial în sensul art.260 alin.1 C.pen, sens în care s-a pronunțat instanța supremă în mod constant.
Prin urmare, din întregul material probator administrat în cauză, rezultă fără dubiu că inculpatul C. a cunoscut că declarațiile sale nu corespund adevărului, ci sunt menite să susțină varianta oferită de către P. H. G. (fără a se putea vorbi de o simplă coincidență sau de faptul că numitul P. s-ar fi folosit de întâlnirea cu inculpatul pentru a-și construi apărarea), cu consecința exonerării acestuia de răspundere pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice.
Curtea de A. analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia vinovăției inculpatului C. M. E., în săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
A., martorul D. D. arată în declarația de la fila 38 judecătorie, că „mă aflam împreună cu colegul meu P. A., într-o noapte după orele 24, pe strada S. și am observat o persoană care s-a urcat într-un autoturism, văzând că aceasta se clătina. M-am gândit că acela era sub influența alcoolului și deoarece am văzut că s-a urcat la volanul unui autoturism și a început să conducă, am plecat în urmărirea acelei mașini. Autoturismul a oprit pe strada G. și am văzut când șoferul a coborât. Am ajuns lângă el când se afla lângă scara unui bloc. Șoferul a fost foarte recalcitrant și ne-a întrebat de ce-l oprim, pentru că era doar pieton, nerecunoscând că a condus vehicolul. Nu-mi amintesc ca șoferul să fi făcut afirmația că ar fi fost adus pe strada G. de o altă persoană cu un autoturism. Precizez faptul, că pestrada S. am văzut când numitul P. a coborât dintr-un taximetru, o Dacie Solenza și până ce conducătorul taxiului a întors mașina, l-am observat pe P. că s-a deplasat spre un WV P. cu nr. (...) de culoare albă";.
În același sens, declară și martorul M. A. C., care învederează „în urmă cu mai mulți ani, în timp ce desfășuram activități de taximetrie, am transportat un bărbat în C. N., l-am luat din centru și l-am dus până pe strada S. T. era un autoturism Dacia Solenza cu nr.(...). Mi-am dat seama că persoana consumase băuturi alcoolice, pentru că mirosea a alcool. Am observat că bărbatul, după ce a coborât din taxi, s-a îndreptat spre o altă mașină, dar nu pot preciza dacă s-a urcat sau nu în ea, pentru că am plecat.
Nu țin minte ora la care l-am transportat, dar afară era întuneric. În aceeași noapte, am fost chemat la poliție și interogat de unde l-am luat pe acel bărbat și unde l-am lăsat. I., după ce am lăsat persoana pe strada S., am dat cu spatele ca să poată trece o mașină de poliție, strada fiind îngustă. Polițiștii mi-au comunicat că persoana pe care am transportat- o a fost găsită la volanul unui autoturism în altă parte decât am lăsat-o eu. Nu-mi amintesc ca acea persoană să fi vorbit la telefon pe parcursul deplasării din centru până pe strada S. A. persoană s-a îndreptat după ce a coborât din taximetru, spre o mașină parcată pe trotuar";. M. și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, precizare făcută și de D. D.
La fel a declarat în fața instanței la (...) și martorul P. A. I., care confirmă cele susținute de colegul său D. D., „ambii polițiști văzând personal coborând din taxiul condus de martorul M. pe numitul P. H., care apoi s-a urcat la volanul unui WV P. de culoare albă, având un mers sinuos, dând semne că s-ar afla în stare de ebrietate";, declarație dată în dosarul în care s- a pronunțat condamnarea numitului P. H.
În final, este de remarcat inadvertența dintre declarația inculpatului C.
E. (f.29 judecătorie), care precizează „m-am întâlnit întâmplător pe strada S. cu P. H. și l-am dus cu mașina de pe această stradă până pe strada G., unde acesta a coborât, mergând spre scara unui bloc, nevăzând vreo mașină de poliție, nesesizând ca P. H. să fi fost sub influența alcoolului sau în stare de ebrietate"; și cea a numitului P. H. G. dată în dosarul (...) al Judecătoriei C. N., unde a fost trimis în judecată în calitate de inculpat pentru refuz de a se supune recoltării probelor biologice, care învederează „în noaptea de 21/(...), nu-mi aduc aminte ora, după ce am consumat băuturi alcoolice, am luat un taximetru din centru pentru a mă deplasa pe strada G., unde locuiește Simu C.. Ajuns cu taximetrul pe strada S., i-am cerut să oprească întrucât vorbisem la telefon cu prietenul meu C. M. căruia i-am cerut să mă aștepte cu taximetrul proprietatea sa în zona str.S. Am coborât din primul taximetru și am urcat în cel al numitului C., deplasându-ne împreună pe strada G.
Declarațiile mincinoase ale numitului C. M. E. vizează și consumul de băuturi alcoolice de către numitul P. H., care, de altfel, singur recunoaște că a consumat alcool în noaptea respectivă, declarație coroborată cu a martorilor M., D. și P., care învederează că P. H. avea un mers sinuos, iar numitul M. a relevat halena alcoolică prezentată de P. H. În timp ce C. M. E. a învederat că l-a transportat pe P. H. cu autoturismul său Opel de pe strada S. până pe strada G., martorii M., D. și P. relevă că transportul s-a efectuat cu un taxi Dacia Solenza de pe strada S. pe strada G., martori care au observat de asemenea, că P. H. s-a urcat într-un WV P. alb, sub influența alcoolului, în noaptea de 21/(...).
Și în privința orei la care a avut loc incidentul în care a fost implicat inculpatul P. H., numitul C. E. este singurul care precizează data de 20/(...), toți ceilalți martori (M., D., P.) învederând că în mod cert data săvârșiriiinfracțiunii este noaptea de 21/(...) ora 0.50.
Simpla afirmație de către C. M. E. a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Vinovăția inculpatului C. E. rezultă fără putință de tăgadă din declarațiile constante ale martorilor D., P., M. depoziții care se coroborează perfect cu declarațiile chiar ale inculpatului P. H. din dosarul în care a fost condamnat pentru infracțiunea la legea circulației.
În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului C. M. E., deoarece evidența identității dintre autor și persoana inculpatului este indubitabilă.
A. fiind, apărarea inculpatului vizând achitarea sa în baza art.10 lit.c și d C.pr.pen. nu poate fi primită.
Întrucât condamnarea inculpatului de către Curte s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.5/2
C.proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Pentru motivele ce preced, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., recursul P.ui se va admite ca fondat împotriva sentinței penale nr.574 din 16 mai 2011 a Judecătoriei C. N., care va fi casată în întregime și rejudecând cauza, se va dispune condamnarea inculpatului C. M. E. în baza art.260 alin.1 C., cu aplic.art.74 alin.1 lit.a și alin.2 și art.76 lit.d C., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.81 C. se va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art.82 C., acela de 2 ani și 6 luni.
Conform art.359 C.pr.pen. se va atrage atenția inculpatului asupra nerespectării art.83 C.
Se va face aplicarea art. 64 lit.a teza a II-a C. și art.71 alin.5 C. privind suspendarea pedepselor accesorii.
Curtea va reține în favoarea inculpatului semnificația conținutului circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute în art.74 alin.1 lit.a și alin.2
C. și art.76 lit.d C., apreciind just că acestea își găsesc aplicabilitatea, în raport cu persoana lui, deoarece el a avut o conduită bună anterior faptelor din prezentul dosar, nu posedă antecedente penale, împrejurare ce constituie o stare de normalitate de altfel, dar în același timp a demonstrat și o atitudine corectă față de familie și întreg contextul relațiilor sociale, în fapt inculpatul C. nemaifiind implicat până în prezent în infracțiuni de acest gen, evenimentele din prezentul dosar având un caracter izolat.
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art.72 C., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.
În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidență caracterul just al sancțiunii aplicate dar mai ales al modalității de executare a acesteia, Curtea acordând cuvenita semnificație unor împrejurări aledosarului, respectiv că inculpatul nu posedă antecedente penale, a uzat de dreptul la tăcere, este încadrat în muncă și pozitiv caracterizat de unitatea unde își desfășoară activitatea, astfel că privarea sa de libertate la prima încălcare a legii penale ar avea consecințe extrem de nefavorabile, greu de evaluat, față de circumstanțele reale ale faptei și raportat la cele personale ale inculpatului.
În sfârșit, ținând seama și de intervalul de timp însumând 6 ani de la comiterea faptei și până la soluționarea recursului, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepsei poate fi atins și în condițiile suspendării condiționate a executării acesteia.
Cuantumul de 6 luni închisoare va contribui la reinserția socială pozitivă a inculpatului, conform art.72 și 52 C.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați
C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.M. L., ce se va plăti din FMJ.
În baza art.191 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentinței penale nr.574 din 16 mai 2011 a Judecătoriei C. N., pe care o casează în întregime și rejudecând cauza:
Condamnă pe inculpatul C. M. E., fiul lui I. și M., născut la (...) în C.
N., CNP 1., domiciliat în C. N., str.A. nr.1 ap.3 jud.C., fără antecedente penale,
În baza art.260 alin.1 C., cu aplic.art.74 alin.1 lit.a și alin.2 și art.76 lit.d C., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, la o pedeapsă de:
- 6 luni închisoare
În baza art.81 C. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art.82 C., acela de 2 ani și 6 luni.
Conform art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra nerespectării art.83 C.
Face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a C.
Face aplicarea art.71 alin.5 C. privind suspendarea pedepselor accesorii.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.M. L., ce se va plăti din FMJ.
În baza art.191 C.pr.pen. obligă inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 octombrie 2011.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
D. P. V. G. | M. B. | D. S. |
D.P./D.S./(...)
4 ex.
Jud.fond A. P.
| ← Decizia penală nr. 156/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1963/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
