Decizia penală nr. 1567/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1567/R/2011
Ședința publică din 6 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B.-judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A., S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR -A. MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul N. N., împotriva încheierii penale nr. 375 din 29 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...), al T.ui C., cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar (art. 1602 Cod procedură penală). La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărării aleși avocații P. A., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, avocat T. BAN, din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. M. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial din cauză. Întrucât inculpatul are apărători aleși, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea acestora în fața instanței de recurs. Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului. Apărătorul ales al inculpatului, avocat P. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâriprin care să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de apărătorul ales că, în ce îl privește pe inculpatul pe care îl asistă, consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în vederea admiterii cererii de liberare provizorie sub contro judiciar, prima dintre condițiile prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită este îndeplinită, faptele pentru care este cercetat fiind pedepsite cu închisoare de până la 18 ani. Cu privire la temeinicia acestei măsuri, dispozițiile alin.2 din art. 1602 Cod procedură penală prevăd că: „liberarea provizorie sub control judiciar nu seacordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedicape învinuit sau inculpate să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte";. Temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului, a fost cel prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală. În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală, pentru menținerea ordinii publice, anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. În circumstanțe excepționale acest element poate fi avut în vedere în măsura în care în dreptul intern este recunoscută noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune. În ceea ce privește condiția de pericol social concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera săvârșirea infracțiunii de luare de mită astfel cum au fost reținută și la datele la care au fost reținute, aceasta se realizează atunci când în urma analizei tuturor circumstanțelor referitoare la faptă și făptuitor, se constată că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Or, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are familie și doi copii minori. Apărătorul ales al inculpatului, avocat T. Ban se raliază concluziilorcolegului său dinainte, cu câteva completări ce solicită a fi luate în considerare. Pericolul pentru ordinea publică nu rezultă nici din natura faptei care i se impută inculpatului, nici din împrejurările săvârșirii acestora, nici din modalitatea de acționare și nici din cuantumul așa-zisului prejudiciu. Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului nu trebuie presupus generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit. Or, numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului nu constituie temei pentru menținerea arestării preventive, întrucât pericolul pentru ordinea publică nu se prezumă, nu trebuie dovedit, ci demonstrat. Potrivit textului de lege, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Î. Curte consideră că aceasta trebuie să se raporteze atât la elemente care țin de circumstanțele concrete ale cauzei cât, mai ales, la datele care circumstanțiază persoana inculpatului. Natura și gravitatea faptei nu pot constitui criterii care să îl excludă de plano pe inculpat de la beneficiul legal și constituțional al liberării provizorii. Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arat de reprezentantul parchetului că, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1602 alin.1 și 2 Cod procedură penală nu obligă instanța de judecată investită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar la admiterea unei astfel de cereri, ci instanța de judecată examinează cererea sub aspectul temeiniciei sale, aceasta în raport de anumite criterii care, deși nu se regăsesc în C. de procedură penală, au fost identificate în literatura și practica judiciară, ca referindu-se la circumstanțele ce țin denatura și gravitatea faptei sau faptelor comise, precum și la circumstanțele ce privesc persoana inculpatului. Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, faptă de o gravitate sporită, atât prin prisma relațiilor sociale afectate, dar și prin circumstanțele concrete ale comiterii ei, în acest sens fiind avute în vedere în principal, modalitatea concretă de săvârșire și lipsa de responsabilitate de care a dat dovadă inculpatul, care profitând de poziția sa, a urmărit obținerea unei sume însemnate de bani. A. a folosit într-un mod cu totul neadecvat funcția sa de director de liceu, în detrimentul unei activități corecte și transparente care ar trebui să caracterizeze actul de management al unei instituții școlare. În acest context, circumstanțele personale ale inculpatului, în concret lipsa antecedentelor penale, vârsta și pregătirea profesională nu pot constitui argumente suficiente în sensul admiterii unei astfel de cereri, circumstanțele privitoare la activitatea infracțională desfășurată de inculpat justificând concluzia că lăsarea acestuia în libertate nu este oportună iar poziția procesuală a inculpatului care nu recunoaște comiterea faptei denotă lipsa asumării depline a responsabilității sale ori conștientizarea gravității faptei comise. Inculpatul N. N. având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut de apărătorii săi. C U R T E A : Prin încheierea penală nr.375 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art. 160/8a al. 6 C. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul N. N., fiul lui P. și M., născut la data de (...), deținut în Arestul IPJ C.. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea penală nr.95/(...), pronunțată în dosarul nr.(...), Tribunalul Cluj a admis propunerea Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. de arestare preventivă a inculpatului N. N., cercetat pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. și ped de art. 254 al.1 C. coroborat cu art.6 din Legea nr.78/2000, pe o durată de 29 de zile, în temeiul art.1491 C. și art. 148 lit. f C.pr.pen. Luând față de inculpat măsura arestului preventiv instanța a reținut că există la dosar probe și indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat, în ciuda declarației inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 143 C. și totodată, a constatat că este incident cazul reglementat de art.148 lit. f C., respectiv inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare iar la dosar există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului aceea că, în perioada august-septembrie 2011, în calitatea sa de director al C. T. „. din C. N., a pretins de la denunțătorul Ș. V. suma de 2.000 euro pentru a proceda la prelungirea contractului de închiriere existent între societatea administrată de acesta, SC S. SRL C. N., și liceul al cărui director este inculpatul, având caobiect închirierea unei ferme din patrimoniul instituției școlare, în contextul în care, respectivul contract urmează să expire la începutul lunii octombrie 2011. Din probele dosarului rezultă că, începând cu anul 2001, SC S. SRL C.- N., reprezentată prin denunțătorul Ș. V., a încheiat cu instituția școlară Colegiul T. „. din municipiul C.-N., un contract de închiriere purtând asupra unui teren în suprafață de 1266 mp cu destinația țarc pentru animale, depozit de furaje, situat în str. Valea Seacă, locație în care denunțătorul a desfășurat activități agricole și de creștere a animalelor. Potrivit ultimului contract intervenit între părți, respectiv contractul nr. 3137/(...), durata închirierii urma să expire la data de (...). În acest context, precum și datorită restanțelor înregistrate la plata chiriei, în perioada 2011, inculpatul N. N., director al C. T. N., s-a deplasat în mai multe rânduri la locația închiriată pentru a discuta cu locatarul. Cu prilejul primei deplasări, inculpatul N. N. i-a pretins denunțătorului remiterea sumei de 2.000 de euro, condiționând de plata acestei sume reînnoirea contractului și menținerea cuantumului actual al chiriei. Potrivit denunțului formulat în cauză, inculpatul N. N. și-a reiterat pretenția materială și cu prilejul altor 2 vizite realizate la locația din Valea Seacă, împrejurare care l-a determinat pe numitul Ș. V. să sesizeze organele de urmărire penală. Din declarațiile denunțătorului rezultă că, pretinzând suma de 2.000 de euro, inculpatul N. N. s-a arătat dispus să-l ajute pe denunțător să fraudeze licitația ce urma a fi organizată pentru închirierea terenului, sfătuindu-l chiar să aducă încă alte două oferte, de la doi prieteni, pentru a îndeplini condițiile de licitație. Inculpatul l-a asigurat pe denunțător că, în orice situație va fi declarat câștigător al licitației, chiar dacă vor fi și alți doritori să închirieze și chiar dacă aceștia vor oferi sume mai mari. Cele declarate de denunțător sunt confirmate în detaliu de înregistrările audio video ambientale realizate în datele de 13 septembrie 2011 și 19 septembrie 2011, când inculpatul N. N. îi dă denunțătorului asigurări că va rămâne în locație, spunându-i că, odată ce i-a promis acest lucru, se va ține de cuvânt, deoarece „el este un om serios";. Aceleași înregistrări surprind cum inculpatul, pretinde ca suma ce urma a-i fi remisă să fie în moneda euro și nu în lei. De asemenea, inculpatul N. N. i-a cerut denunțătorului să se întâlnească pentru remiterea banilor la un local, deoarece la școală sunt camere de luat vederi și nu e bine să fie văzuți. A fost solicitată punerea la dispoziție a sumei de 2.000 de euro din fondurile speciale ale Direcției Naționale A. constituite în acest scop. Asupra sumei de 2.000 de euro, compusă din 1 bancnotă a 500 de euro, 3 bancnotă de 200 de euro și 9 bancnote a câte 100 euro, s-a realizat activitatea de consemnare a seriilor, activitate ce a fost filmată și consemnată într-un proces verbal în prezența denunțătorului. Suma a fost apoi înmânată acestuia pentru a fi remisă inculpatului N. N. potrivit înțelegerii anterioare. Activitatea de primire a banilor, respectiv a celor 2.000 de euro, a avut loc în data de 19 septembrie 2011, în jurul orei 14,00, în autoturismul inculpatului N. N. și a fost înregistrată în baza autorizației de interceptare și înregistrare audio video ambientală nr. 296/(...) emisă de către T. C. în dos. nr. (...). La scurt timp după primirea banilor a intervenit echipa DNA ST C. care a realizat activitatea de prindere în flagrant, consemnată în procesul verbal încheiat în acest sens. După compararea celor 13 de bancnote găsite asupra inculpatului N. N. a rezultat că ele sunt aceleași cu cele anterior consemnate de organele de urmărire penală. Conform art. 160/1 C. în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonată îndeplinirii a două condiții, una pozitivă referitoare la fapta sau faptele comise, care în cazul infracțiunilor intenționate, cum este cazul în speță, nu trebuie să fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și cealaltă, negativă referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum rezultă din cuprinsul art. 1. al. 1 și 2 C. Fără îndoială, astfel cum a observat și apărarea, sesizată cu o astfel de cerere, instanța de judecată nu analizează subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori menținerea măsurii arestării preventive, pentru că instituția liberării provizorii pleacă de la premiza existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic, pentru că în caz contrar s-ar pune problema revocării acesteia, însă pe de altă parte nu este mai puțin adevărat că, atât în situația în care se discută luarea ori menținerea arestului preventiv, cât și atunci când se discută temeinicia unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar sunt avute în vedere aproximativ aceleași împrejurări, la care ne vom referi mai jos. Trebuie precizat faptul că, instanța investită cu soluționarea unei astfel de cereri, constatând că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1. al. 1 și 2 C., va proceda la analizarea cererii sub aspectul temeiniciei sale, în condițiile în care simpla constatare a îndeplinirii acestor condiții, nu obligă instanța în a-l pune în libertate pe inculpat. În acest caz concret, se poate observa că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de luare de mită nu depășește 18 ani închisoare iar pe de altă parte, nu au rezultat date în sensul cerut de art. 1. al. 2 C. Chiar în măsura în care sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate la care ne-am referit mai sus, este necesară examinarea prezentei cereri sub aspectul oportunității sau al temeiniciei sale, conform art. 160/8a al. 2 C. care prevede că instanța a admis cererea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată. Așa cum s-a arătat deja, îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 1. al. 1 și 2 C. nu obligă instanța de judecată investită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar la admiterea unei astfel de cereri, ci instanța de judecată examinează cererea sub aspectul temeiniciei sale, aceasta în raport de anumite criterii care, deși nu se regăsesc în C. de procedură penală, au fost identificate în literatura și practica judiciară, ca referindu-se la circumstanțele ce țin de natura și gravitatea faptei sau faptelor comise, precum și la circumstanțele ce privesc persoana inculpatului. În acest context s-a arătat că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, faptă de o gravitate sporită, atât prin prisma relațiilor sociale afectate, dar și prin circumstanțele concrete ale comiterii ei, în acest sens fiind avute în vedere în principal, modalitatea concretă de săvârșire și lipsa de responsabilitate de care a dat dovadă inculpatul, care profitând de poziția sa, a urmărit obținerea unei sume însemnate de bani. A., inculpatul a folosit într-un mod cu totul neadecvat funcția sa de director de liceu, în detrimentul unei activități corecte și transparente care ar trebui să caracterizeze actul de management al unei instituției școlare. În acest context, circumstanțele personale ale inculpatului, în concret lipsa antecedentelor penale, vârsta și pregătirea profesională nu pot constitui,din punctul nostru de vedere argumente suficiente în sensul admiterii unei astfel de cereri, circumstanțele privitoare la activitatea infracțională desfășurată de inculpat justificând concluzia că lăsarea acestuia în libertate nu este oportună iar poziția procesuală a inculpatului care nu recunoaște comiterea faptei denotă lipsa asumării depline a responsabilității sale ori conștientizarea gravității faptei comise. Mai mult, s-a susținut că inculpatul este o persoană serioasă, cu o pregătire profesională deosebită, aflat la o vârstă apreciabilă iar din aceste motive ar trebui cercetat în stare de libertate, însă în ceea ce ne privește considerăm dimpotrivă, că argumentele invocate susțin teza menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, pentru că, dacă o astfel de persoană și-a asumat un atare comportament infracțional, atunci ce s-ar putea pretinde persoanelor care nu au beneficiat de educație, nu au avut acces la aceasta și ajung să comită fapte antisociale pentru a-și asigura subzistența. Așadar, față de argumentele invocate s-a apreciat că în acest caz concret, nu se justifică liberarea provizorie a inculpatului, sens în care în baza art. 160/8a al. 6 C. instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul N. N. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul N. N. prin care asolicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei hotărâri prin care să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În motivele de recurs inculpatul prin apărătorii aleși ai acestuia a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în vederea admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, respectiv prima condiție referitoare la cuantumul pedepsei care să nu fie mai mare de 18 ani este îndeplinită, întrucât infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată de legea penală cu o pedeapsă mai mică de 18 ani. Referitor la disp. art.1602 alin.2 C.p.p. și acestea sunt îndeplinite, întrucât din actele de la dosar nu rezultă că inculpatul a pregătit săvârșirea altor infracțiuni, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat a fost cel prevăzut de art.148 lit.f C.p.p. în sensul că anumite infracțiuni prin gravitatea lor deosebită pot să aducă atingere normelor de conviețuire socială sunt în măsură să justifice o detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp. Cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă acesta ar fi lăsat în libertate, stare de fapt care trebuie analizată în funcție de circumstanțele referitoare la faptă și făptuitor, însă inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale , are doi copii minori în întreținere și până la această dată s-a bucurat de apreciere în cadrul colectivului din care face parte. Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care putea fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele: Din analiza prevederilor art.1602 C.pr.penaIă, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care sărezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infractiuni. Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1601 alin.1 C., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în același sens dispozițiile art.1606 alin.2 C.fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.1602 și 1. C., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin.2 C. În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R.iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991). În privința temeiniciei cererii formulate, Curtea reține că din coroborarea textului art.1602 raportat la art.1606 C. caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul dintre cazurile de împiedicare a acordării liberării. Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza în mod discreționar de această facultate, întrucât ar încălca în mod flagrant dispozițiile art.5 alin.5 C., art.23 alin.10 din Constituția României și art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Într-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării sub control judiciar. L., această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza liberarea pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere, îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este totuși oportună. Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la S., instanța de recurs consideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art.1602 rap.la art.1606 C.din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr- un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție. O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, s-a pronunțat CEDO (cauza N contra Austriei din 27 iunie 1968), care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia. În cauză, inculpatul N. N. a fost arestat pe o durată de 29 de zile în baza art.1491 alin.9-11 C., temeiul de arestare fiind cel vizat de art.148 lit.f C. S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada august - septembrie 2011 în calitatea sa de director al C. T. N. din C.-N. a pretins de la denunțătorul S. V. suma de 2000 euro pentru a proceda la prelungirea contractului de închiriere existent între societatea administrată de acesta S. S. SRL C.-N. și L. al cărui director este inculpatul, având ca obiect închirierea unei ferme din patrimoniul instituției școlare, în contextul în care respectivul contract urmează să expire la începutul lunii octombrie 2011. Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea reține că în speță există împrejurări care justifică aprecierea că cererea inculpatului este nefondată. A., la acest moment procesual, instanța de recurs constată că punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că instanța nu a fost încă sesizată cu rechizitoriu, s-au mai efectuat acte de urmărire penală de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent și este de presupus că mai sunt de efectuat și alte acte procesuale ,urmărirea penală nefiind finalizată. Curtea reține că în îndeplinirea datoriilor de serviciu, funcționarii publici sau orice alt funcționar, nu trebuie să fie influențați de interese materiale, de obținerea unor foloase ce nu i se cuvin. Aceștia sunt ținuți să-și îndeplinească atribuțiile în mod corect, să nu facă din exercitarea lor o sursă de venituri ilicite. Efectuarea oricăror acte care intră în competența acestora nu trebuie să fie determinată de asemenea mobiluri, ci numai de grija îndeplinirii corecte a îndatoririlor de serviciu și a respectării legalității. Inculpatul N. N. este cercetat în prezenta cauză pentru comiterea unei infracțiuni de luare de mită faptă de o gravitate sporită, atât prin prisma relațiilor sociale afectate, cât și prin circumstanțele concrete ale comiterii faptei, lipsa de responsabilitate de care a dat dovadă inculpatul, care profitând de poziția sa de director a unei instituții de învățământ, a urmărit obținerea unei sume însemnate de bani , în detrimentul unei activități corecte și transparente care ar fi trebuit să caracterizeze activitatea sa de management în cadrul unei instituții de învățământ. În concluzie, având în vedere pericolul social concret al fapteie presupus a fi comise de inculpatul N. N., de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal, în pofida împrejurării că formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest. Atâta timp cât sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f C. instanța sesizată cu cererea de liberare provizorie nu o poate acorda, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică. În acest caz, sunt excluse garanțiile de ordin personal, iar cele prevăzute de textul de lege respectiv art.1602 rap.la art.1606 C.nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celui arestat. În schimb, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată potrivit reglementării prevăzute de C. de procedură penală, cât și cele din art.5 paragr.3 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Ori, în acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, este prezent și actual, întrucât, odată cu punerea acestuia în libertate s-ar crea falsa impresie că persoane asupra cărora planează suspiciunea de a fi comis infracțiuni de luare de mită, ar periclita înfăptuirea actului de justiție, deoarece inculpatul din speță ar putea săvârși noi fapte de natură penală, de același gen, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, punând la îndoială capacitatea de ripostă a organelor de urmărire penală și ale instanței de judecată, de a nu fi fermi în reprimarea unor asemenea activități ilicite. Potrivit dispoz.art.136 alin.2 C.liberarea provizorie poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri. În cauză, s-a constatat că arestarea preventivă a fost luată invocându-se ca temei disp.art.148 lit.f C., în principal luându-se în discuție aspectul că lăsarea în libertate al acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Din datele existente până în prezent în dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul, anterior suspiciunii și presupunerii rezonabile că ar fi comis infracțiunea de luare de mită pentru care este acuzat, a avut o comportare bună, neposedând antecedente penale. Aceste aspecte, nu sunt însă suficiente pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării și sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică. Dată fiind natura infracțiunii presupus a fi comisă de către inculpat, împrejurările în care aceasta ar fi fost săvârșită, a rezultat că până la acest moment în care se examinează cererea sa, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpatului măsura arestării preventive. În plus, în cauză, în această fază a procesului penal, urmează să se administreze și alte probe, audieri de martori. Mai mult, măsura arestării fiind luată doar la data de 20 septembrie 2011, nu este oportună pentru buna derulare a anchetei penale, lăsarea în libertate a inculpatului, existând pericolul de a periclita aflarea adevărului, prin influențarea martorilor care ar urma să mai fie audiați de către organul de urmărire penală. Atunci când o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul reținerii unorindicii temeinice de săvârșire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor. Într-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului. În raport cu aceste considerente, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, apare ca nefondată la acest moment procesual, urmând a fi respinsă. Circumstanțele personale ce caracterizează persoana inculpatului și care au fost arătate în motivele de recurs, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar. T. aceste date referitoare la persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, pregătirea profesională, activitatea didactică urmează să fie luate în considerare la o eventuală circumstanțiere a pedepsei, dacă inculpatul va fi trimis în judecată pentru fapta reținută în sarcina acestuia. Având în vedere că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1602 alin.2 C.p.p. referitoare la temeinicia cererii de punere în libertate sub control judiciar în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale nr.375 din 29 septembrie 2011 a T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ. Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 25 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. N. deținut în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 375 din 29 septembrie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de avocați C., suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. V. G. D. P. GREFIER M. N. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond.A. Ț.
| ← Decizia penală nr. 773/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 743/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
