Decizia penală nr. 69/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. (...)
D.ZIA PENALĂ NR.69/A/2011
Ședința in 31 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTOR: V. G.
G.: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul H. G. împotriva sentinței penale nr.75 din (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art.174 alin.1 Cod penal raportat la art.176 alin.1 lit.a Cod penal.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Petriu Alexandru, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Totodată, întrebat fiind, arată că dorește să dea declarație în fața instanței de control judiciar, motiv pentru care s-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului- verbal depus la dosar.
Din oficiu, Curtea pune în discuție cererile formulate în scris, de inculpat privind efectuarea unui referat de evaluare de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și depunerea unor acte medicale cu privire la starea de sănătate a victimei, din care rezultă că acesta suferea de mai multe afecțiuni, care au creat complicații și, în final, au dus la decesul său.
Reprezentantul Parchetului apreciază ca fiind utilă și pertinentă cererea privind efectuarea unui referat de evaluare, însă referitor la depunerea unor acte medicale din care să rezulte starea de sănătate a victimei, solicită respingerea cererii, considerând că între afecțiunile de care suferea victima și decesul său, nu există legătură de cauzalitate. Cu alte cuvinte, decesul s-a produs datorită acțiunilor inculpatului și nu afecțiunilor de care suferea victima.
Apărătorul inculpatului susține cererile formulate, solicitând a fi admise pentru aflarea adevărului și lămurirea stării de fapt.
Deliberând, Curtea respinge cererile în probațiune formulate de inculpat, apreciind că acestea nu sunt utile, pertinente și concludente cauzei, deoarece inculpatul a fost supus față de încadrarea juridică inițială a faptei de omor deosebit de grav, unui raport de expertiză
științifică psihiatrică, care evidențiază toate caracteristicile și afecțiunile care ar îndreptăți instanța la o concluzie în legătură cu speța în discuție, iar actele medicale vizând starea de sănătate a victimei au fost depuseprin raportul de expertiză la care a fost supus, unde se arată toate afecțiunile de care suferea și existența raportului de cauzalitate în același timp.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând cauza, să se dispună condamnareainculpatului H. G. pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev.de art.183 C., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav, prev.de art.174, rap.la art.176 lit.a C. și reținerea scuzei provocării, prev.de art.73 lit.b C.
Susține că nu se poate dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea care i se reține în sarcină, atâta timp cât există dubii serioase cu privire la modul de săvârșire a faptei și condițiile în care a decedat victima. Nu se poate spune că inculpatul a urmărit cu premeditare să suprime viața socrului său.
De asemenea, se impune reținerea scuzei provocării, prev.de art.73 lit.b C., deoarece inculpatul, așa cum rezultă și din declarația dată astăzi în fața instanței, se afla sub influența unei puternice tulburări, victima adresându-i cuvinte injurioase și aplicându-i mai multe lovituri. În aceste condiții, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, se poate spune că răspunderea penală a inculpatului este diminuată. A fost tentat, inițial, să solicite achitarea pentru lipsa intenției, însă solicită doar schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și aplicarea unei pedepse de până la 10 ani închisoare. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat deinculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, iar pedeapsa aplicată este pe măsura gravității faptei comise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită schimbarea încadrăriijuridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de omor simplu sau așa cum a cerut apărătorul, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, deoarece nu a avut intenția să suprime viața victimei și a comis fapta fiind provocat de acesta.
C U R T E A
Asupra apelului penal de față:
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr.75, l-a condamnat pe inculpatul H. G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev.de art.174 alin.1 C. rap.la art.176 alin.1 lit.a C. la o pedeapsă de 15 ani închisoare, respingând cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin avocat, în infracțiunea de omor, prev.de art.174 C. cu art.73 lit.b C.
Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II-a C. pen, lit. b a aceluiași articol din Codul penal.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 350 C. pr. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) la zi.
În temeiul art. 118 lit. b C. pen. s-au confiscat corpurile delicte înregistrate la poziția 4. și respectiv 5. în R. de corpuri delicte al T.ui M..
În temeiul art. 191 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată inculpatul H. G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal.
În actul de trimitere în judecată s-a reținut că la data de (...) inculpatul H. G. a suprimat prin cruzimi viața socrului său, victima Ș.
G.. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat.
Inculpatul H. G. era ginerele victimei Ș. G., în vârstă de 77 de ani, aceștia având gospodărie comună în localitatea H., însă locuiau în imobile separate, dar construite în aceeași curte.
Între inculpatul H. G. și victima Ș. G. exista o stare tensionată, având loc de nenumărate ori discuții contradictorii și chiar scandaluri din cauza neînțelegerilor legate de avere.
În data de (...), inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii P. N. M., S. D. L. și B. V. F. De cele mai multe ori, pe fondul consumului de alcool, inculpatul devenea agresiv și îi lovea pe ceilalți membrii ai familiei, respectiv soția sa și chiar pe socrul său, victima Ș. G..
În ziua respectivă, văzând că inculpatul a consumat din nou alcool și a devenit recalcitrant, soția inculpatului a plecat de acasă la fiica sa, care locuia în altă localitate, întrucât inculpatul a încercat să o agreseze.
Inculpatul nemulțumit din cauza problemelor mai vechi legate de proprietatea asupra imobilelor în care locuia, precum și de faptul că victima nu dăduse de mâncare animalelor din gospodărie, s-a deplasat la anexa în care locuia victima pentru a-i cere socoteală acestuia. Ușa locuinței fiind închisă, a pătruns în interior și i-a cerut socrului său să adape vitele, însă acesta refuzând, între cei doi s-a iscat o ceartă.
Enervat, inculpatul a început să aplice multiple lovituri victimei cu pumnii și picioarele în zona capului și a toracelui, după care l-a trântit de mai multe ori de marginea dură a patului.
Inculpatul a continuat să lovească victima până când aceasta a căzut lângă pat nemișcată. În această poziție, inculpatul a continuat să-i aplice lovituri victimei, comprimându-i totodată toracele cu genunchiul și piciorul încălțat, context în care i-a cauzat multiple fracturi. De asemenea, inculpatul a aplicat lovituri victimei cu un cuțit la nivelul gâtului.
În urma agresiunii, victima a decedat, inculpatul văzând că socrul său nu mai mișcă, a ieșit din locuința acestuia, a închis ușa și a mers la vecini pentru a-și căuta soția, dar întrucât nu a găsit-o, a revenit acasă și s-a culcat.
În dimineața zilei de (...) inculpatul a mers la locuința fiicei sale unde se găsea și soția sa și a anunțat că numitul Ș. G. a decedat, dar nu a relatat cele întâmplate.
În raportul de expertiză bio- criminalistică nr. 4. din (...) a Institutului de C. s-a stabilit că, urmele de sânge de pe puloverul cu care a fost îmbrăcat inculpatul la data de (...) reprezintă urme de sânge uman și aparțin aceleiași grupe sanguine aparținând victimei (filele 43-48 dosar urmărire penală).
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 218/99/11 iunie
2010 a S.ui Medico-Legal Județean Baia Mare, moartea numitului Ș. G. a fost violetă. Ea s-a datorat unor multiple contuzii cerebrale ale punții și bulbului post-traumatism cranio-cerebral acut cu fractură de solz temporal drept și stâncă temporală dreaptă; masiv hematom subdural bazal și hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile de la nivelul extremității cefalice s-au produs prin lovituri active, repetate cu corpuri dure-contondente, iar leziunile de la nivelul taraco-abdominal prin compresiune a corpului între planuri dure (picior încălțat sau genunchii altei persoane și sol).
În raport de toate aceste elemente, tribunalul a apreciat că în drept fapta inculpatului H. G. care la data de (...) a suprimat viața socrului său, victima Ș. G., aplicând multiple lovituri acesteia, cauzându-i fracturi osoase și rupturi ale organelor interne, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, săvârșit în varianta
„prin cruzimi"; prev. de art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal, pentru care instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.
T. a apreciat că încadrarea juridică a faptei este cea de omor deosebit de grav, săvârșit „prin cruzimi";, prev. de art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a arătat în mod constant în literatura juridică, dar și în jurisprudență, la aprecierea reținerii calificării „cruzimilor"; cu care a fost săvârșit un omor, trebuie să se țină seama de aspectul de ferocitate cu care făptuitorul a săvârșit fapta, trezind în conștiința celor din jur un sentiment de oroare.
Pe de altă parte, pentru aplicarea art. 176 lit. a Cod penal, nu interesează dacă autorul a urmărit să supună victima unor suferințe deosebite sau numai a acceptat acest lucru, ca rezultat al activității desfășurate de el.
Or, în raport de multiplele leziuni cauzate victimei, fracturi multiple de stern, ale ambelor clavicule, fracturi provocate la nivelul a douăsprezece coaste, fracturi craniene multiple, multiple rupturi pulmonare, multiple rupturi hepatice și splenice, ruptură completă de rinichi stâng cu masiv hematom retroperitoneal, plăgi zdrobite epicraniene și faciale, masiv infiltrat al părților moi pericraniene, infiltrat ale părților moi ale gâtului latero-cervical drept, masiv infiltrat al părților moi toracice, demonstrează faptul că inculpatul a săvârșit fapta fiind stăpânit de un puternic sentiment de ură și cruzime, aplicând lovituri victimei fără să țină seama că era în vârstă de 77 de ani, provocându-i suferințe prelungite, inculpatul manifestând o ferocitate deosebită.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin avocat din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176 lit. a Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 lit. a Cod penal în infracțiunea de omor simplu prev. de art. 174 Cod penal.
De asemenea, tribunalul a apreciat că în cauză nu au existat elemente obiective de probațiune, care să justifice reținerea în favoareainculpatului a circumstanței atenuante legale prev. de art. 73
Cod penal.
La individualizarea pedepsei și a modalității de executare, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret, împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, ferocitatea deosebită manifestată de inculpat asupra unei persoane mult mai în vârstă decât acesta, victima având vârsta de 77 de ani, precum și faptul că inculpatul a recunoscut fapta și nu are antecedente penale.
T. a apreciat că în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei și persoana inculpatului, în temeiul art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. la art. 64 lit. a teza a II-a C. pen, lit. b a aceluiași articol din Codul penal.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a teza a
II-a și lit. b C. pen. pe o durată de 2 ani.
Instanța, în temeiul art. 350 C. pr. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de
(...) la zi.
În temeiul art. 118 lit. b C. pen., s-au confiscat corpurile delicte înregistrate la poziția 4. și respectiv 5. în R. de corpuri delicte al T.ui M..
De asemenea, în temeiul art. 191 alin. 1 C. pr. pen. tribunalul l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel inculpatul H. G., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței tribunalului și judecând pe fond cauza, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav prev.de art.174, 176 alin.1 lit.a Cod pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev.de art.183 Cod pen., sau în infracțiunea de omor, prev.de art.174 C., cu consecința corelativă a reducerii pedepsei aplicate, întrucât nu a avut intenția să suprime viața victimei. Arată că incidentul, altercația soldată cu agresarea socrului său a durat între 3 și 5 minute, activitatea sa constând în îmbrâncirea victimei și presarea acesteia cu toracele și sternul de marginea patului din lemn, situat în bucătăria de vară a acestuia. Precizează că instanța de apel va trebui să rețină în favoarea sa scuza provocării, prev.de art.73 lit.b C., el nereacționând violent, în lipsa loviturii aplicate de către socrul său, în prealabil, cu vătraiul, în regiunea feței apelantului. Învederează că între el și socrul său au existat animozități și o stare conflictuală începând cu anul 1989, victima fiind în permanență nemulțumită de contribuția materială a inculpatului în gospodăria comună, toți locuind în același imobil (inculpatul, soția acestuia, fiica și victima).
Curtea examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
T. a administrat un vast material probator pe baza căruia a reținut judicios starea de fapt, vinovăția inculpatului, apreciind, însă, greșit încadrarea juridică a infracțiunii și pe cale de consecință, tratamentul penal aplicat apelantului.
Examinându-se materialul probator în raport de criticile aduse se constată că noțiunea de „. prezintă două înțelesuri:
- unul intrinsec acțiunii de ucidere, constând în întrebuințarea de către făptuitor a unor metode inumane și inutile de chinuire a victimei înainte de deces;
- altul extrinsec acțiunii de ucidere, constând în agravanta socială a actului de ucidere, respectiv în aptitudinea lui de a inspira oroare și groază celor care au cunoștință de el și de procedeele folosite.
Legiuitorul are în vedere ambele înțelesuri ale noțiunii de cruzime. D., pentru a exista cruzime în sensul legii, trebuie îndeplinite următoarele condiții: a) ferocitatea sau sadismul făptuitorului. Actele sadice de ucidere sunt acele acte care folosesc procedee cauzatoare de suferințe prelungite și de maximă intensitate, având ca rezultat, în afară de suprimarea vieții victimei și chinuirea ei fizică sau morală; b) provocarea unui sentiment de oroare. P. folosite de infractor pentru săvârșirea omorului trebuie să fie de natură să provoace și sentimentul de oroare sau groază, însoțit de reflecții asupra josniciei și neomeniei inculpatului.
Pentru încadrarea faptei în omor prin cruzimi, nu interesează dacă cruzimile au condus, eo ipso, la moartea victimei, ori dacă inculpatul le-a utilizat numai pentru chinuirea victimei înainte de a o ucide. Ceea ce interesează este, însă, ca ele să fie comise anterior momentului consumativ al omorului.
Practica judiciară constantă a instanței supreme atestă că „omorul este săvârșit prin cruzimi numai atunci când uciderea s-a comis prin schingiuiri de natură a produce victimei suferințe mari, având ca rezultat moartea ei în chinuri";.
Probele dosarului atestă că fapta comisă de inculpatul H. G. nu se încadrează în dispozițiile art.176 lit.a C., deoarece activitatea infracțională, constând în aplicarea mai multor lovituri peste toate regiunile corpului cu pumnii, picioarele și o rangă metalică, urmată de comprimarea toracelui și abdomenului între planuri dure, ceea ce a provocat mai multe rupturi ale coastelor, concomitent cu rupturi pulmonare și hemotorax stâng și drept, s-a desfășurat într-un interval scurt de maxim 5 minute, iar suferințele victimei au fost inerente acțiunii de ucidere. Nu s-a dovedit că inculpatul ar fi întrebuințat înainte de decesul victimei metode inumane și inutile de chinuire a acesteia și nici nu s-a probat că în momentul în care, rezultatul a ajuns la cunoștința opiniei publice, aceasta ar fi fost cuprinsă de un sentiment de oroare reflectat prin josnicia și neomenia inculpatului în săvârșirea infracțiunii.
Mai mult, nu au existat acte sadice de ucidere, iar parchetul nu a relevat procedeele cauzatoare de suferințe prelungite și de maximă intensitate exercitate de inculpat asupra victimei, care să fi avut ca rezultat chinuirea ei fizică sau morală anterior survenirii decesului. Chiar și în declarația dată în fața instanței de apel la 31 martie 2011, apelantul a relevat că acel conflict cu socrul său, a avut un caracter spontan, pe fondul consumului anterior de alcool în cantități exagerate de către el, altercația durând maxim 5 minute.
Spre deosebire de infracțiunea de omor, care nu poate fi săvârșită decât cu intenție, în una din cele două modalități la care se referă art.19 alin.2 pct.2 lit.a și b Cod pen., infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev,în art.183 C. se săvârșește cu intențiedepășită, caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și prin culpă în ce privește rezultatul produs, moartea victimei.
Din interpretarea disp.art.183 C. și art.174 C. rezultă că, spre deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiunea de omor este condiționată de existența intenției de a ucide dedusă, între altele, din lovirea prin mijloace apte de a produce acest rezultat, regiunea corporală lezată și intensitatea loviturilor aplicate. Ori, în speță, moartea victimei nu s-a produs doar datorită unei acțiuni praeterintenționate, care caracterizează infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. A. numeroase lovituri cu pumnii, picioarele și o rangă metalică în zone vitale, în majoritate asupra capului, cu o intensitate deosebită, încât au determinat, în final, moartea victimei, urmată de comprimarea corpului între două planuri dure, care nu a mai putut fi salvată, inculpatul și-a reprezentat, fără echivoc, producerea rezultatului letal, pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, astfel că a acționat cu intenția specifică de a ucide.
Sub acest aspect, este relevant că din raportul de expertiză medico-legală a victimei și din cel de autopsie rezultă că aceasta a prezentat 12 rupturi de coaste, multiple rupturi pulmonare și hemotorax stâng și drept, iar leziunile de la nivelul toracic și abdominal au putut fi produse prin compresiunea între planuri dure - picior încălțat al agresorului, genunchi și sol. În atare situație, Curtea va încadra în mod justificat fapta inculpatului în infracțiunea de omor, prev.de art.174 C.
Pentru acest punct de vedere, pledează și practica judiciară a instanței supreme care relevă în sensul că „lovirea cu pumnii și cu picioarele și apoi cu o bucată de metal, timp de 15 minute, cu urmarea decesului victimei prin șoc traumatic și hemoragic survenit în condițiile unui politraumatism cu intense hematoame tisulare, în cadrul unei agresiuni în familie, începută cu intenția de a aplica o corecție victimei și urmată apoi de lovituri dure ce nu pot fi, însă, considerate acte de schingiuire, constituie infracțiunea de omor, prev.în art.174, iar nu în art.176 lit.a C.
Actul medico-legal dovedește că moartea a survenit la puțin timp după încetarea agresiunii, ceea ce înseamnă că loviturile repetate și puternice aplicate de inculpat în zone vitale, nu puteau avea alt rezultat decât producerea decesului.
Intensitatea loviturilor aplicate și rezultatul letal, confirmă intenția de a ucide.
Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea și rezultatul acesteia infirmă apărarea inculpatului că el nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, care ar fi depășit intenția sa de a aplica o corecție victimei.
În consecință, se impune concluzia că prima instanță a reținut judicios că, sub aspectul poziției sale subiective, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod direct.
Faptul de a fi aplicat victimei, în toate zonele corpului cu regiuni anatomice vitale, cum este cea a capului, mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și o rangă din metal, obiecte apte a produce moartea, provocându-i politraumatisme craniocerebrale, care i-au determinat decesul constituie infracțiunea de omor, iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte; procedând în modul arătat, aplicându-i multiplelovituri, în condițiile în care asemenea acte de violență produc, de regulă, urmări dintre cele mai grave, inculpatul a prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al acțiunii sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că el a acționat cu intenția de a ucide și nu de a produce numai vătămări corporale, cărora decesul le-ar fi urmat ca un rezultat praeterintentionat, așa cum se susține prin apelul promovat.
Pentru motivele ce preced, se va admite ca fondat apelul declarat de inculpat în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. împotriva sentinței penale nr.75 din 8 februarie 2011 a T.ui M., pe care o va desființa în latura penală a cauzei și conform art.334 C.pr.pen. va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav, prev.de art.174, 176 alin.1 lit.a C. în infracțiunea de omor, prev.de art.174 C.
Corelativ noii încadrări juridice a infracțiunii, Curtea va proceda la o nouă individualizare judiciară a sancțiunii ce se va aplica inculpatului.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio- etice impuse de societate.
Actele de violență exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de apel, în alegerea pedepsei.
Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră cu privire la fapta comisă, nu posedă antecedente penale, așacum rezultă din fișa de cazier și suferă de tulburare de personalitate de tip instabil.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
Individualizarea sancțiunii trebuie efectuată și prin prisma datelor ce țin de sănătatea mentală a celui în cauză. La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art.72
C.
Fapta unui ginere de a-și ucide în asemenea împrejurări socrul, cu care a conviețuit 22 ani, este neîndoielnic gravă, apreciată ca atare și de legiuitor care reglementează și sancționează o asemenea activitate.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Fapta este neîndoielnic gravă, dar nu pot fi scăpate din vedere - în operația complexă a individualizării tratamentului penal - , elementele de mai sus, care susțin în afara oricărei îndoieli concluzia că acțiunea infracțională a inculpatului în vârstă de 48 de ani s-a derulat în condițiile unui consum exagerat de alcool, care i-a exacerbat boala psihică de care suferă - tulburare de personalitate instabilă emoțional și pe fondul căreia a comis infracțiunea de omor.
Această realitate coroborată cu suferința organică și psihică respectiv tulburarea de personalitate de tip instabil, care dă un specific cu totul deosebit circumstanțelor faptei, unită cu poziția inculpatului în cursul procesului penal, cu vârsta lui și cu experiența de viață justifică și impune aplicarea unei pedepse de 13 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. ca pedeapsă complementară, care va începe după executarea pedepsei închisorii.
În speță, nu se poate reține comiterea infracțiunii în stare de provocare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.73 lit.b C., pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții; starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune; provocarea să fi fost comisă de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuieîndreptată împotriva autorului actului provocator, condiții care nu rezultă din probele administrate.
Deși art.73 lit.b C. nu cere, în mod expres, ca între actul pretins provocator și infracțiunea săvârșită să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze, în psihicul inculpatului, o tulburare sau emoție intensă.
Întotdeauna, reținerea stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei care, prin acțiunile ori afirmațiile făcute, să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate, o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.
În speță, cerințele referitoare la starea de provocare nu sunt întrunite. Din raportul de constatare medico-legală al inculpatului reiese că a prezentat leziuni produse prin lovire cu și de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 3 zile îngrijiri medicale, dar care sunt inerente în cazul unei activități infracționale de tipul celei derulate de inculpat.
(loviri active cu și de corpuri dure). Pe de altă parte, ele nu sunt situate în zona anatomică reclamată de inculpat, pe unul dintre obraji, deoarece aplicarea unei lovituri cu un vătrai din metal, de către victimă trebuia să-i creeze inculpatului o cicatrice facială și o sângerare abundentă, ceea ce nu este cazul în speță. Mai mult, afirmația inculpatului în sensul agresării sale de către victimă nu poate fi dovedită cu nimic, de față nefiind nici un martor, în afara părților. Nu în ultimul rând, între socrul inculpatului și acesta - pe tema contribuției insuficiente din punct de vedere material a apelantului la gospodăria comună - au existat multe animozități și discuții conflictuale ce datează de 22 ani. Ca atare, nu se poate susține că o nouă discuție la 3 iunie 2010 sau un nou reproș adresat de victimă, pe aceeași temă, putea să genereze în psihicul inculpatului o tulburare de așa natură și cu asemenea intensitate, care să ducă la decesul socrului. Trebuie avut în vedere totodată și vârsta persoanelor implicate în altercație și constituția fizică corespunzătoare dezvoltării biologice. Astfel, la 48 de ani, inculpatul posedă o alură atletică, în contradicție cu cei 77 ani avuți de victimă și bolile inerente vârstei recunoscute chiar de apelant. A. deosebiri s-au și materializat prin consecințele mortale ale activității desfășurate de inculpat.
Pe cale de consecință, pentru motivele ce preced nu se va putea primi apărarea inculpatului în sensul comiterii faptei în stare de provocare.
În baza art.350 C.pr.pen. se va menține starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art.5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța). Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Maramureș, nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art.5 paragraf 1 lit.a și c din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.
Ținând seama de probatoriul cauzei și soluția pronunțată de tribunal, curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care se regăsesc în disp.art.148 lit.f C.proc.pen. și că menținerea acestei măsuri de către instanța de apeleste pe deplin justificată în raport cu prevederile legale invocate, coroborate cu cele ale art.5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În baza art.88 cod pen. raportat la art.381 C. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu
18 iunie 2010 și până la zi.
În baza art.71 C. i se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, neavând dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nici cel de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.
Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.189 C. va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de
200 lei onorar pentru apărător din oficiu ce se va plăti din F.M.J.
În temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU A. MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite apelul declarat de către inculpatul H. G. împotriva sentinței penale numărul 75/(...) a T.ui M., pe care o desființează în privința încadrării juridice a infracțiunii și a pedepsei ce se aplică și judecând în această limită:
Condamnă pe inculpatul H. G. , CNP 1., fiul lui V. și I., născut la data de (...) în Sighetu Marmației, jud. M., domiciliat în com. Desești, sat H. nr. 48, f.f.l. în sat H. nr. 68, fără antecedente penale, C.I. seria MM nr. 1., cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, fără copii minori, zidar, stagiul militar satisfăcut,
În baza articolului 174 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de articolul 174 raportat la articolul 176 aliniat 1 litera a Cod penal, la o pedeapsă de - 13 ani închisoare și 2
ani interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal .
Menține starea de arest a inculpatului.
În baza articolului 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu 18 iunie 2010 și până la zi.
În baza articolului 71 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de articolul 64 litera a, teza a II-a și litera b Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2011 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. D. P. V. G. D. S.
D.P./D.S./(...)
5 ex.
Jud.fond A. Codruța
| ← Decizia penală nr. 421/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 95/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
