Decizia penală nr. 716/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 716/R/2011
Ședința publică din 9 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C. - președinte secție JUDECĂTORI : A. D. L.
GREFIER : M. N.
I. C. M.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul F. A. împotriva deciziei penale nr. 440 din 6 decembrie 2010, pronunțată în dosar nr. (...) al
T.ului C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev de art. 9 lit b din Lega nr. 241/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul personal, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat A. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile civile A. B., A. F. P. A M. C.-N., D. G. A F. P. C.-N., părțile responsabile civilmente SC S. C. S., SC C. S. prin lichidator judiciar T. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul desemnat din oficiu depune referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Inculpatul F. A. arată că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva deciziei penale a T.ului C., prin care a fost condamnat la pedeapsa de
1 an închisoare cu suspendare condiționată, în acest sens luându-se o declarație inculpatului, consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul din oficiu al inculpatului F. A. solicită să se ia act de retragerea recursului.
Reprezentanta M.ui P. de asemenea solicită să se ia act de retragerea recursului.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 669 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în baza art. 334 din C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului F. A. din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen.
În baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen a fost condamnat inculpatul F. A., cetățean român, fiul lui G. si E., născut la data de 6 septembrie 1967 în Huedin, jud. C., CNP 1., fără antecedente penale, domiciliat in B., str. R., nr. 9, ap. 32, secotr 2, cu reședința în C.-N., str. Luceafărului, nr. 4, bl.O2, ap. 12, jud. C. la pedeapsa de 2 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatul F. A. și a fost stabilit termenul de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p., cu aplicarea art. 998-999 din C.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8670,86 lei către bugetul statului, la care s-au adăugat penalități de întârziere conform legii, reprezentând prejudiciul material cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 64 al. 1 lit. c din C.pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a din
C.pen. i-a fost interzis inculpatului dreptul de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de 2 ani, care curge în condițiile art. 66 din C.pen.
În temeiul art. 13 al. 1 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a hotărârii, copie a dispozitivului hotărârii s-a comunică O. N. al R. C.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul avocatului din oficiu MAIER
M. R. a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. a fost trimis în judecată inculpatul F. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005.
Urmărirea penală a început la data de 14 februarie 2008, fiind confirmată de către procuror la aceeași dată.
La data de 22 iunie 2007 a fost încheiat contractul de antrepriză dintre S. S. C. S., în calitate de antreprenor, reprezentată de către inculpat în calitate de asociat și administrator și martora S. C., în calitate de client, având ca obiect ridicarea unui imobil.
M. S. C. a plătit inculpatului suma de 1. lei, în 11 tranșe, în perioada 18 iunie 2007 - 30 octombrie 2007, din care, în urma înțelegerii cu inculpatul, manopera era de 47000 lei, iar restul banilor reprezentau contravaloarea materialelor de construcție. M. a primit de la inculpat chitanțe justificative semnate și completate în nume propriu dar pentru achiziționarea de materiale de construcție sau pentru manoperă, necesare la edificarea imobilului obiect al contractului de antrepriză (filele 21-29 dos. UP).
În urma efectuării unui controlul de către Garda Financiară C. s-a constatat că nu s-au evidențiat în contabilitatea societății niciuna dintre sumele de bani primite de către inculpat de la numita S. C. T. reținem că nu s- au emis facturi către S. C. și nici chitanțe de către societate. În sarcina inculpatului au fost reținute următoarele obligații fiscale: sumă de 21589 lei, constând în impozitul pe venit de 2055 lei și 19534 lei reprezentând TVA, la care se adaugă penalitățile conform legii.
Prin declarația din data de 11 iunie 2008 inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și s-a obligat să achite întreaga sumă evidențiată de AFP C. în sarcina inculpatului cu titlu de obligații fiscale către bugetul de stat.
Instanța de fond nu s-a pronunțat anterior asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, deși a fost pusă în discuție la termenele de judecată din datele de 10 februarie 2009 și 24 februarie 2009. Întrucât, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a efectuat mai multe operațiuni de primire de sume de bani în numele societății și de achiziționare de bunuri în perioada 18 iunie 2007 - 30 octombrie 2007, fără a evidenția în contabilitate aceste operațiune, deși pentru fiecare operațiune se va fi stabilind obligații fiscale distincte, vom reține incidența dispozițiilor art. 41 al. 2 din C.pen. și în acest sens vom face aplicarea disp. art. 334 din C.p.p. privind schimbarea încadrării juridice.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului care, în calitate de asociat și administrator la S. S. C. S. din C.-N., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 18 iunie 2007 - 30 octombrie 2007 a încasat în total suma de 1. lei de la martora S. C., în temeiul unui contract încheiat în numele societăți, fără a evidenția în contabilitatea societății operațiunile financiare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală pre.de art. 9 lit. b din Legea 241/2005.
Întrucât inculpatul a achitat suma de 12904 lei către bugetul de stat la data de 29 martie 2010, adică mult după primul termen de judecată din data de 25 noiembrie 2008, instanța de fond constată că nu sunt întrunite condițiile art. 10 din Legea 241/2005.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a luat în considerare disp. art. 72 din C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, la gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la prejudiciul mare, la modul elaborat de concepere a planului infracțional, dar și la faptul că este la prima abatere de la normele legale penale. Așa fiind baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. a condamnat pe inculpatul F. A. la pedeapsa de 2 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art. 64 al. 1 lit. c din C.pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a din C.pen. i-a fost interzis inculpatului dreptul de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de 2 ani, care curge în condițiile art. 66 din C.pen., ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, care îl fac pe inculpat incompatibil juridic cu funcțiile și calitățile mai sus arătate.
Cât privește contravaloarea materialelor de construcție și valoarea manoperei, au fost avute în vedere declarațiile martorei S. C. și a inculpatului, precum și cuprinsul chitanțelor emise de către inculpat, întrucât acestea exprimă cel mai probabil adevărul perceput de către inculpat și martor la acel moment. Celelalte facturi depuse la doar de către inculpat, precum șideclarațiile martorilor au fost înlăturate din ansamblul probator deoarece, societatea avea ca obiect de activitate construirea de imobile și de aceea achiziționa frecvent materiale de construcție, încât nu se poate stabili pe această cale materialele de construcție folosite pentru ridicarea imobilului obiect al contractului de antrepriză din 22 iunie 2007.
Instanța de fond a reținut că faptele ilicite săvârșite de către inculpat cu intenție directă au produs un prejudiciu nemijlocit bugetului de stat, contând în taxa pe valoare adăugată, în procent de 19% și impozitul pe venitul microîntreprinderii, în procent de 3%.
La evaluarea prejudiciului instanța de fond nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întrucât demersul argumentativ nu corespunde realităților legale și matematice. Astfel, taxa pe valoarea adăugată se extrage din suma de 122.256 lei, întrucât această taxă se datorează de către ultimul consumator indiferent de faptul că suma reprezintă contravaloarea produselor sau contravaloarea manoperei. Ecuația de calculare a taxei pe valoare adăugată se rezumă la (122.256) - f.119, fiind de 19519,86 lei. După prelevarea taxei pe valoarea adăugată se va preleva impozitul pe venitul microîntreprinderii adică de 2055 lei, rezultând în final un prejudiciu de
21574,86 lei. Întrucât inculpatul a achitat suma de 12904 lei, a fost obligat la plata sumei de 8670,86 lei.
Din adresele de la dosar a rezultat că inculpatul nu are în proprietate bunuri imobile sau mobile, nefiind posibilă luarea măsurilor asiguratorii.
În temeiul art. 13 al. 1 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a hotărârii, copie a dispozitivului hotărârii se comunica O. N. al R. C.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul avocatului din oficiu a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Prin decizia penală nr. 440 din 6 decembrie 2010 a T.ului C., în bazaart.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. s-au admis apelurile declarate de către inculpatul F. A., și partea civilă A.- D. G. a F. P. a J. C., A. F. P. a mun. C.-N. împotriva sentinței penale nr.669 din data de (...) a Judecătoriei C.-N., care a fost desființată parțial, numai cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice, cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului, durata termenului de încercare al suspendării condiționate și modalitatea de soluționare a laturii civile.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, în baza art. 334 C.p.pen.. tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2
C.pen.
În baza art. 9 lit. b din Lege nr. 241/2005 cu art. 74 lit. a C.pen. și art. 76 lit. d C.pen. a fost condamnat inculpatul F. A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 81,82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 3 ani, iar în baza art. 359 C.p.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14,346 C.p.pen. și art. 998 C.civ. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 14384 lei, reprezentând majorări de întârziere datorate pentru neplata impozitului pe venitul microîntreprinderilor și a taxei pe valoarea adăugată, calculate pentru perioada (...)-(...) și a sumei de 11.875 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată la care se adaugămajorări de întârziere/dobânzi și penalități de întârziere, calculate începând cu data de (...) până la achitarea integrală a sumei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, iar în baza art. 192 alin.3 C.p.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, reținându-se în mod corect că inculpatul F. A. se face vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut aceea că, în calitate de asociat și administrator al S. S. C. S. din C.-N., în perioada iunie - octombrie 2007 inculpatul a încasat în total suma de 122.256 lei de la numita S. C., în temeiul unui contract de antrepriză încheiat în numele societăți, fără a evidenția în contabilitatea societății operațiunile financiare aferente, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale către stat reprezentând impozitul pe venitul micro întreprinderilor și TVA.
Pe parcursul procesului penal a fost administrat un vast material probator care evidențiază pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, dintre mijloacele de probă aflate la dosar prezentând îndeosebi relevanță declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei în materialitatea sa, precum și nota de constatare a G. F. C., declarația martorei S. C., înscrisurile aflate la dosar, respectiv, contractul de antrepriză încheiat, chitanțe și procesul verbal de inspecție fiscală.
Concret, rezultă din actele de la dosar că între SC S. C. S. C.-N. reprezentată de inculpatul F. A. și martora S. C. a fost încheiat un contract de antrepriză, având ca obiectiv ridicarea unui imobil, context în care în perioada iunie-octombrie 2007, inculpatul a încasat de la beneficiara contractului suma totală de 122.256 lei, eliberând pentru această sumă un număr de 11 chitanțe de mână, aceste sume nefiind înregistrate în contabilitatea firmei, sumele privind atât manopera, cât și contravaloarea materialelor necesare.
A susținut inculpatul că, în realitate prețul manoperei era de circa 57000 lei, însă în condițiile în care în contract se prevedea că lucrarea contractată urma a se executa cu materialele proprii ale clientului, s-a ocupat personal de achiziționarea acestora în baza unui mandat cu titlu gratuit.
T., inculpatul s-a reținut că inculpatul a recunoscut că nu a înregistrat respectivul contract în contabilitate și de asemenea, că nu a întocmit pentru sumele primite, facturi, chitanțe fiscale ori devize de lucrări, neînregistrând în documentele contabile ale SC S. C. S. veniturile astfel obținute. Mai mult, deși susține că din suma primită de la martora S., aproximativ 75000 lei reprezenta contravaloarea materialelor necesare, inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea firmei nici măcar diferența despre care afirmă că reprezenta manopera.
Oricum, T.ul a reținut că este cert faptul că inculpatul a încasat de la beneficiar suma totală de 1. lei, atât pentru manopera lucrării cât și pentru achiziționarea materialelor de construcție necesare, însă cu ocazia controlului desfășurat de organele de control ale A.- D. C. acesta nu a putut prezenta în legătură cu această lucrare situații de lucrări din care să rezulte consumul de materii prime și materiale, valoarea lucrărilor efectuate și nici procesul verbal de recepție a acestora, deși conform art. 155 al. 1 din Legea nr. 571/2003 modificată, avea obligația ca, „pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, să emită o factură cel târziu pânăîn cea de a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care a încasat avansurile.";
Ca atare, tribunalul a apreciat că nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că ar trebui ca la stabilirea prejudiciului să fie avută în vedere doar suma de 57000 lei achitată pentru manopera lucrării, în condițiile în care nu se pot stabili sumele folosite pentru achiziționarea de materii prime și materiale, inculpatul nefiind în măsură să prezinte documente justificative pentru acestea, iar pe de altă parte dat fiind obiectul de activitate al societății S. nu s-ar putea stabili cu certitudine materiale care au fost în concret folosite în edificarea acestei construcții.
Pentru aceleași motive, legate de neevidențierea cheltuielilor efectuate și neîntocmirea documentelor contabile aferente nu pot fi primite nici concluziile expertizei contabile întocmite în prezenta cauză.
Ca atare, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului F. A. în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, sentința penală atacată fiind însă criticabilă sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 334 C.p.pen. privind schimbarea încadrării juridice a faptei prin reținerea formei continuate conform art. 41 al. 2 C.pen.
Într-adevăr, inculpatul a încasat suma amintită într-un anumit interval de timp, în mai multe tranșe, din acest considerent instanța de fond apreciind că se justifică reținerea formei continuate a infracțiunii de evaziune fiscală, deși în realitate, fiind vorba despre un singur contract de antrepriză, a cărei plată s-a efectuat în mai multe tranșe, considerăm că nu suntem în prezența infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată, art. 41 al. 2 C.pen. stabilind că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, tribunalul a împărtășit critica inculpatului vizavi de modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei și cuantumul acesteia, prima instanță reținând în acest sens gradul de pericol social concret al faptei comise, prin prisma prejudiciului ridicat produs, lipsa antecedentelor penale și modul elaborat de concepere a planului infracțional.
S-a reținut prin urmare că rezultă din fișa de cazier depusă la dosar că inculpatul nu are antecedente penale, reținându-se că a recunoscut fapta comisă în materialitatea sa, iar pe de altă parte, valoarea prejudiciului cauzat nu este una modică, cele susținute în cuprinsul motivelor de apel referitoare la achitarea prejudiciului până la un anumit moment procesual și diferențierile determinate de cuantumul acestuia având o altă semnificație juridică, aceea a unei cauze de nepedepsire, neavând relevanță aceste chestiuni în procesul individualizării judiciare a pedepsei desfășurat în conformitate cu prevederile art. 72 C.pen. care se referă la criteriile generale de individualizare.
T.ul a mai menționat că la data de (...)1 inculpatul a achitat suma de
12904 lei, împrejurare pozitivă ce se impune a fi valorificată în procesul individualizării judiciare a pedepsei, alături de celelalte chestiuni referitoare la persoana inculpatului la care ne-am referit mai sus.
Astfel, tribunalul a socotit apelul declarat de inculpat admisibil și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și al nereținerii de circumstanțe atenuante, apreciind că este justificată reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 lit. a C.pen. și respectiv art. 76 lit. d C.pen. și pe cale de consecință, aplicarea unei pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege, respectiv
1 an închisoare cu aceeași modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei.
A.ul declarat de A.- D. C. a vizat latura civilă a cauzei, sentința penală atacată fiind criticabilă sub aspectul modalității în care s-a stabilit de către prima instanță cuantumul prejudiciului cauzat, susținându-se că în acest fel s-au încălcat prevederile art. 115 din OG 92/2003 privind ordinea de stingere a obligațiilor fiscale.
Concret, partea civilă s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de
26.124 lei plus majorări de întârziere în continuare calculate, conform reglementărilor legale în vigoare (art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată), începând cu data de (...) și până la data la care va fi efectuată plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor și a taxei pe valoarea adăugată, această sumă de 26.124 lei fiind compusă din: -2.055 lei - impozit pe venitul microîntreprinderilor;- 214 lei - majorări de întârziere datorate pentru neplata la termenele legale a impozitului pe venitul microîntreprinderilor, calculate până la data de (...); - 19.534 lei - taxa pe valoarea adăugată și 4.321 lei - majorări de întârziere datorate pentru neplata la termenele legale a taxei pe valoarea adăugată, calculate până la data de (...).
Conform fișei sintetice totale a S. S. C. S. la data de (...) a fost efectuată plata sumei de 12.904 lei, însă din această sumă nu s-a stins doar impozit pe venitul microîntreprinderilor (debit) și T.V.A. (debit), astfel cum a reținut instanța de fond, deoarece în materia creanțelor fiscale, ordinea stingerii datoriilor este reglementată prin art. 115 din O.G. nr. 92/2003 și, conform acestor prevederi legale, din suma de 12.904 lei (achitată la data de (...)) s-au stins obligații fiscale principale (debite) și accesorii (majorări de întârziere) în ordinea vechimii acestora.
Concret, din suma de 12.904 lei s-au stins următoarele obligații fiscale:
6.237 lei - taxă pe valoarea adăugată; 4.231 lei - majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată; 2.055 lei - impozit pe venitul microîntreprinderilor și 214 lei - majorări de întârziere aferente impozitului pe venitul microîntreprinderilor și 167 lei - contribuții pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice sau fizice.
T.ul a apreciat că într-o atare situație, corect ar fi fost ca prima instanță să revină cu o adresă către partea civilă pentru actualizarea prejudiciului prin prisma achitării sumei de 12904 lei, ceea ce însă nu s-a întâmplat, modul de calcul al prejudiciului astfel cum se reține în hotărâre, fiind în mod evident, greșit.
În apel, partea civilă și-a precizat pretențiile în sensul obligării inculpatului la plata următoarelor sume: 1414 lei reprezentând majorări de întârziere datorate pentru neplata la termenele legale a impozitului pe venitul microîntreprinderilor în sumă de 2.055 lei, calculate pe perioada (...) - (...),
12.970 lei reprezentând majorări de întârziere datorate pentru neplata la termenele legale a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 19.534 lei, calculate pe perioada (...) - (...) și 11.875 lei - taxă pe valoarea adăugată plus majorări de întârziere/dobânzi și penalități de întârziere în continuare, calculate, conform reglementărilor legale în vigoare (art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003) începând din data de (...) și până la data la care va fi efectuată plata taxei pe valoarea adăugată.
De asemenea, tribunalul a apreciat sentința penală apelată că fiind dată cu încălcarea și aplicarea prevederilor art. 120 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 conform cărora accesoriile (majorări de întârzieri/dobânzi și penalități) sunt datorate începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Având în vedere cele mai sus arătate, s-a apreciat că apelul declarat de partea civilă este admisibil pentru motivele invocate.
Sintetizând, tribunalul în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., a admis apelurile declarate de către inculpatul F. A., și partea civilă A.- D. G. a F. P. a
J. C., A. F. P. a mun. C.-N. împotriva sentinței penale nr.669 din data de (...) a
Judecătoriei C.-N., pe care a desființat-o parțial, numai cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice, cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului, durata termenului de încercare al suspendării condiționate și modalitatea de soluționare a laturii civile.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, în baza art. 334 C.p.pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2
C.pen.
În baza art. 9 lit. b din Lege nr. 241/2005 cu art. 74 lit. a C.pen. și art. 76 lit. d C.pen., l-a condamnat pe inculpatul F. A., la pedeapsa de 1 (un ) an închisoare.
În baza art. 81,82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 3 ani, în baza art. 359 C.p.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14, 346 C.p.pen. și art. 998 C.civ. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 14384 lei, reprezentând majorări de întârziere datorate pentru neplata impozitului pe venitul microîntreprinderilor și a taxei pe valoarea adăugată, calculate pentru perioada (...)-(...) și a sumei de 11875 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată la care se adaugă majorări de întârziere/dobânzi și penalități de întârziere, calculate începând cu data de (...) până la achitarea integrală a sumei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, iar în baza art. 192 al.3 C.p.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen inculpatul F. A.
La termenul din data de 9 mai 2011, inculpatul F. A. a dat o declarație în fața instanței prin care a arătat că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva deciziei penale a T.ului C., prin care a fost condamnat la pedeapsa de
1 an închisoare cu suspendare condiționată.
Potrivit art. 3855 C.proc.pen, părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 C.pr.pen. și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică corespunzător. În consecință, în temeiul art. 3855 raportat la art. 3854 alin. 2 C.proc.pen., Curtea va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul F. A., împotriva deciziei penale nr. 440 din 6 decembrie 2010 a T.ului C.. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va dispune obligarea inculpatului să plătească în favoarea statului suma de 800 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul F. A., domiciliat în B., str. R., nr. 9, ap.32, sector 2, cu reședința în C.-N., str. Luceafărului, nr. 4, bl.O.2, ap.12, împotriva deciziei penale nr. 440 din 6 decembrie 2010 a T.ului C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 800 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 9 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. C. A. D. L. I. C. M. GREFIER, M. N. Red.A.D.L. Dact.H.C./(...) Jud.fond: Mihăiță L.M.; Jud.apel: A.Țopan, S.Trestian;
| ← Sentința penală nr. 11/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 955/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
