Decizia penală nr. 330/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.330/2011
Ședința publică din 10 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G. judecător JUDECĂTORI : M. B.
V. C. - președinte șef secție
GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. I. împotriva Încheierii penale din 23 februarie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. I., în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Balog Roberth, din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind îndeplinite prev.art.145 C.
În susținerea recursului arată că instanța de fond a motivat hotărârea atacată prin gravitatea faptelor comise de inculpat. Inculpatul este arestat de
1 an și o lună iar potrivit art.5 și 6 CEDO durata rezonabilă a arestării preventive a unui inculpat se stabilește după trei criterii : complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și atitudinea autorităților, ori motivele pentru care cauza a fost amânată nu se impută inculpatului iar durata arestului inculpatului este nejustificată. De asemenea, arată că pericolul pentru ordinea publică se estompează în timp, motiv pentru care apreciază că acest pericol s-a diminuat.
Având în vedere că inculpatul a fost audiat iar în cauză nu se impune audierea martorilor sub acoperire sau cu identitate protejată, apreciază că nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Raportat la art.136 al.8 C., solicită a se observa că inculpatul are copii minori în întreținere, iar soția sa nu realizează venituri.
Apreciază că menținerea în continuare a stării de arest ar însemna o anticipare a pedepsei.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, fapta pentru care este trimis inculpatul în judecată prezintă ogravitate deosebită și a provocat o deosebită tulburare în rândul opiniei publice, iar pentru buna desfășurare a procesului se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpatului.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A
Prin încheierea nr.6/C din (...) a T.ui S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. I. V. pe o perioadă de 29 zile iar prin încheierile penale nr.8/C din (...) și nr.15/C din (...) ale T.ui S. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în baza art. 143 și art. 148 lit. f C., apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
Prin încheierea penală nr.8/C din (...) s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu încă 30 de zile, începând cu data de
(...), ora 14,30, până la data de (...), ora 14,30.
Prin încheierea penală nr.21/C din (...) s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M. I. V. cu încă 30 de zile, începând cu data de (...), ora 14,30, până la data de (...), ora 14,30.
Inculpatul M. I. V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit. i
Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de (...), inculpatul împreună cu alte persoane au participat la un scandal, împrejurare în care acesta a lovit-o pe partea vătămată S. F. cu o rangă în cap, cauzându-i leziuni traumatice puternice, fiind nevoie de spitalizarea acestuia. S-a motivat că, vis-a-vis de zona în care a fost lovită partea vătămată, care este o zonă vitală, de corpul delict, care este o rangă din fier, s-a atentat la viața victimei, împrejurări care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul M. I. V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art.174 alin. l, 175 alin. l lit. i
Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de (...), inculpatul împreună cu alte persoane au participat la un scandal, împrejurare în care acesta a lovit-o pe partea vătămată S. F. cu o rangă în cap, cauzându-i leziuni traumatice puternice, fiind nevoie de spitalizarea acestuia. S-a motivat că vis-a-vis de zona în care a fost lovită partea vătămată care este o zonă vitală, de corpul delict care este o rangă din fier s-a atentat la viața victimei, împrejurări care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Conform concluziilor provizorii ale S.ui J. de M. L. S., partea vătămată
S. F. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur.
La Tribunalul Sălaj a fost înregistrat dosarul nr.(...) procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.300/1 C. raportat la art. 160
C., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj
în dosar nr. (...), în baza art.3002 C., raportat la art.160b C., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. I. V. (fiul lui I. și M., născut la data de (...), în Șimleu Silvaniei, Jud. S., domiciliat în Lompirt nr.88/A, Județul S.), luată față de acesta prin încheierea penală nr.6/C din (...) a T.ui S. S-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea. În baza art.192, alin.3 C., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial pentru apărarea din oficiu a inculpatului fiind avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.160/b și art.300/2 C., temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoare mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 C. că inculpatul a săvârșit aceste fapte față de care se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor. Faptele, așa cum s-a arătat mai sus, prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt judecate în stare de libertate. Astfel, s-a constatat că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, acestea nu au încetat, dimpotrivă, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului atât pentru buna desfășurare a procesului penal, cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni. În consecință, în baza art.300/2 și art.160/b C., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M. I. V. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, prin apărătorul său, inculpatul M. I. V., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În susținerea recursului, s-a arătat că instanța de fond a motivat hotărârea atacată prin gravitatea faptelor comise de inculpat, inculpatul fiind arestat de 1 an și o lună, durata arestului inculpatului este nejustificată, întrucât pericolul pentru ordinea publică se estompează în timp. Mai mult, inculpatul are copii minori în întreținere, iar soția sa nu realizează venituri. Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoareleconsiderente: Inculpatul M. I. V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i C.pen., reținându-se în sarcina acestuia că în data de (...) a lovit-o pe partea vătămată S. F. cu o rangă în cap, cauzându-i leziuni traumatice și fiind necesară spitalizarea acestuia. Prin încheierea nr. 6/C/(...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, apreciindu-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f C. Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 160b și art. 3002 C., instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. S-a reținut, astfel, că la dosarul cauzei există indicii temeinice în sensul prevăzut de dispozițiile art. 681 C., din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura infracțiunilor reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare, din modalitatea și împrejurările în care au fost comise. Susținerea inculpatului că în cauză au fost încălcate prevederile art. 5 C.E.D.O., durata rezonabilă a arestării preventive fiind depășită, întrucât este arestat de 1 an și o lună, este nefondată. Astfel, practica C.E.D.O. a stabilit mai multe criterii pentru aprecierea caracterului rezonabil al arestării preventive, între aceste criterii numărându-se și gradul de complexitate al cauzei, precum și atitudinea inculpatului și diligența depusă de autorități pentru soluționarea cauzei. S-a apreciat, de asemenea, că cel puțin în cazul săvârșirii anumitor infracțiuni, menținerea inculpatului în stare de arest se impune cel puțin pentru o anumită perioadă. În cauză, împrejurarea că inculpatul este arestat preventiv din luna februarie 2010 raportat la complexitatea cauzei nu poate conduce la concluzia că durata rezonabilă a arestării preventive a fost depășită. De asemenea, examinând posibilitatea dispunerii unor măsuri alternative la măsura detenției preventive, instanța de fond a apreciat în mod corect că măsura arestării preventive se justifică în continuare și nu se impune înlocuirea acesteia cu alte măsuri. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și temeinică. În temeiul art. 192 alin. 2 C., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I. V., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 23 februarie 2011 a T.ui S. Obligă pe inculpatul M. I. V. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 10 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. M. B. V. C. M. B. Red.MB/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: N.C.C.
| ← Decizia penală nr. 515/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1164/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
