Încheierea penală nr. 1254/2010, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
D. NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1254/R/2010
Ședința publică din data de 18 august 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș., JUDECĂTOR JUDECĂTORI : A. D. L.
: M. B. GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T.
C., reprezentat prin
PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații F. I., S. S., S. A., S. S., D. M., B. J., B. F. împotriva încheierii penale nr. 23/C din
16 august 2011 a T.ui S., având ca obiect propunerea formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. - S. T. S. de prelungire a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații S. S., S. A., S. S., D. M., în stare de arest, asistați de avocat G. L. cu delegație în substituirea apărătorului ales, avocat, P. M. din cadrul Baroului de avocați S., inculpatul F. I., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat I. M. din cadrul Baroului de avocați S., inculpatul B. J., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat C. V. din cadrul Baroului de avocați S. și inculpatul B. F., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat P. O. din cadrul Baroului de avocați S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul F. I., av. M. M. M., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S. S., av. D. G., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata S. A., av. P. D. G., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul
S. S., av.Bara S., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. M., av. R. C., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. janos, av. M. L. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. F., av. D. D. C., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Inculpatul F. I., întrebat fiind de către instanță, arată că își însușește recursul formulat de apărătorul său.
Inculpații S. S., S. A., S. S., D. M., B. J., B. F., întrebați fiind de către instanță, arată că-și mențin recursurile declarate în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului B. J., avocat C. V. depune la dosar un înscris eliberat de P. comunie F. din care rezultă că la data de (...), la domiciliul inculpatului B. I. s-au deplasat personalul SVSU unde a constatat că incendiul s-a produs la fânul depozitat în curtea casei, având în vedere că convorbirea telefonică dintre cei doi frați B. este interpretată în sensul că ar avea legătură cu contrabanda de țigări.
Apărătorul ales al inculpatului B. F., avocat P. O. depune la dosar motive de recurs
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbarea recursurilor.
Apărătorul inculpaților S. S., S. A., S. S., D. M., avocat G. L. susținemotivele de recurs depuse la dosar și în esență solicită admiterea recursurilor formulate de inculpații pe care îi reprezintă, casarea încheierii penale nr. 23 din 16 august 2011 a T.ui S. și rejudecând cauza să se dispună, în principal, respingerea sesizării DIICOT-B. T. S. privind prelungirea măsurii arestării preventive și, în subsidiar, luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu.
Pentru a justifica soluția adoptată, prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.f Cod pr.pen.și a invocat criterii generale de ordin obiectiv și colectiv, referindu-se la pericolul social al infracțiunii fără a analiza în concret pentru fiecare inculpat în parte în ce constă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta dacă ar fi cercetați în stare de libertate.
Nu s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, circumstanțele personale ale inculpaților și nu s-a analizat riguros modalitatea de comitere a faptelor de care sunt acuzați
Consideră că trimiterea la pericolul social concret în abstract, în general pentru a justifica luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, nu este un motiv suficient de puternic atâta timp cât nu sunt avute în vedere și circumstanțele personale față de fiecare dintre inculpați.
Temerea că lăsați în libertate, inculpații ar săvârși noi fapte penale nu este justificată în speță, cât timp nu este dovedită desfășurarea unei activități infracționale de către inculpați după începerea urmăririi penale în această cauză.
În ceea ce privește atingerea adusă valorilor morale și familiale, apreciază că motivarea este străină de obiectul cauzei întrucât valorile protejate prin incriminarea faptelor reținute în sarcina inculpaților sunt cu totul altele.
A. în vedere că inculpații sunt cercetați pentru o infracțiune economică, apreciază că nu există pericol social concret în cauză.
În ceea ce privește indignarea opiniei publice la care se face referire în încheierea atacată, este un concept abstract și nu se poate cuantifica și determina față de care inculpați există indignarea și față de care nu. De asemenea, apreciază că nu se poate determina dacă există această indignare.
Motivul că inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor nu poate fi reținut ca motiv de arestare, așa cum rezultă și din jurisprudența C..
Din actele dosarului rezultă că inculpații S. S. și S. S. au avut o singură întâlnire în urma căreia s-au vândut niște utilaje agricole și nu există nicio probă că ar exista o coeziune în sensul legii penale.
Inculpatul S. S. se afla în străinătate în momentul efectuării percheziției domiciliare și a ajuns în cel mai scurt timp la domiciliu, neavând nicio intenție de a sesustrage de la efectuarea actelor de urmărire penală.
În ceea ce o privește pe inculpata S. A. arată că aceasta a recunoscut săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin.3 din Legea nr.86/2006. La percheziția domiciliară s-a găsit o sumă de bani însă așa cum rezultă din actele contabile depuse la dosarul nr.(...), suma este licită, reprezentând încasările societății comerciale al cărei administrator este inculpata.
Invocă egalitatea de tratament având în vedere că alte persoane cercetate în dosarul cauzei, care au antecedente penale, pentru fapte de același gen, s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În ceea ce îl privește pe inculpatul D. M. arată că acesta a recunoscut fapta comisă însă având în vedere modalitatea de săvârșire și ceea ce a comis în concret, apreciază că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că față de acesta se poate lua o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul ales al inculpatului B. J., avocat C. V. solicită admiterearecursului, casarea încheirii recurate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulate de DIICOT- B. T. S.
M. încheierii recurate este una generică, măsura luată nefiind motivată juridic.
În cele două condiții ale art. 148 lit.f Cod pr.pen. legiuitorul a vrut să dea o anumită gravitate faptelor pentru care se va lua măsura arestării preventive. De aceea se arată că măsura se ia în situația în care pentru faptele comise, legea prevede detenția pe viață sau pedeapsa mai mare de patru ani, ori în speța de față inculpatul B. J. este cercetat pentru comiterea infracțiunii de contrabandă cu țigări, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la
7 ani.
În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup organizat arată că pedeapsa nu poate fi mai mare decât pedeapsa pentru infracțiunea scop.
Cu privire la impactul asupra opiniei publice arată că nu vede cum se poate manifesta o astfel de indignare raportat la faptele reținute în sarcina inculpatului.
Mai arată că inculpatul B. J. are un dosar ((...)) pe rolul C. de A. C. cu termen de judecată la data de 12 septembrie 2011, în sarcina acestuia reținuându-se trafic de țigări până în 2010. În prezentul dosar inculpatul B. J. este cercetat, pe baza declarației inculpatului R. G., pentru aceeași faptă. A. în vedere că inculpatul este cercetat în prezentul dosar pentru aceeași faptă pentru care deja a fost condamnat, a refuzat să dea o nouă declarație.
Apreciază că măsura arestării preventive nu poate fi luată pe motivul că inculpatul nu a dat declarație sau că nu a recunoscut fapta pentru care este cercetat, însă 3 inculpați din prezenta cauză sunt cercetați în stare de libertate pentru că au recunoscut faptele săvârșite.
DIICOT-ul a susținut că inculpatul B. J. a distribuit țigări și în Timișoara unde s-a organizat un flagrant, însă nu s-a găsit nimic și nu s-a încheiat niciun act în acest sens.
În ceea ce privește interpretarea convorbirilor telefonice despre fân, arată că a făcut dovada că într-adevăr a fost un incendiu la domiciliul inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului B. F., avocat P. O. solicită admiterearecursului formulat de inculpatul pe care îl reprezintă, casarea încheierii atacate și pe cale de consecință să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
În opinia sa încheierea recurată este nemotivată deoarece motivele sunt expuse sumar și lapidar la finalul încheierii, după ce este preluată motivarea încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive, considerentele fiind desprinse de dosarul cauzei. Hotărârea nu este motivată separat pentru fiecare inculpat cum ar fi fost normal având în vedere că măsura păreventivă este cu caracter personal, ci este motivată în mod colectiv prin arătarea unor motive de ordin general, fără a avea legătură cu piesele dosarului.
Din probele administrate în cauză nu se desprinde concluzia că inculpatul B. F. ar influența buna desfășurare a urmăririi penale dacă ar fi lăsat în libertate. Nu sunt arătate probele din care ar rezulta că inculpatul ar putea pereclita condițiile prev. de art. 136 Cod pr.pen. J. C. a arătat în repetate rânduri faptul că pentru a se ajunge la o asemenea concluzie este necesară fapte concrete, măcar acte de pregătire a unor asemenea fapte care ar putea împieta buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul a fost în stare de libertate timp de 7 zile după formularea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, timp în care nu a încercat să întreprindă acte de influențare a probelor din dosar sau să se sustragă de la cercetare.
Cu privire la activitatea infracțională deosebit de complexă a inculpatului
B. F. susține că există dubii care exced principiului in dubio pro reo. Nu sunt indicate acte materiale din care să rezulte infracțiunea complexă, se face trimitere la câteva convorbiri telefonice din care ar rezulta că inculpatul a introdus în țară și a comercializat țigări.
În ceea ce privește interpretarea convorbirilor telefonice solicită să se aibă în vedere că din înscrisul depus la dosar rezultă faptul că convorbirea purtată de inculpatul B. F. cu fratele său, B. J. se referea într-adevăr la fân așa cum este pronunțată în convorbirea telefonică și nu la țigări cum este interpretarea făcută de către parchet.
Convorbirile telefonice nu au valoare probatorie și nu prezintă elemente de vinovăție a inculpatului B. F. deoarece nu se coroborează cu alte probe din dosar astfel încât interpretarea dată de parchet să fie plauzibilă.
În ceea ce privește reacția generală a opiniei publice față de faptele săvârșite de inculpatul B. F., nu există întrucât faptele acestuia nu pot produce o reacție negativă în rândul societății, un sentiment de nesiguranță ori de temere.
Solicită să se aibă în vedere și motivele de ordin personal, personalitatea inculpatului, preocupările acestuia care sunt departe de tulburarea ordinii publice.
În opinia sa nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive raportat la probele existente la dosar.
A. în vedere gravitatea generică a faptelor și pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, respectiv de la 2 la 7 ani, apreciază că în situația în care inculpatul va fi judecat și condamnat pentru faptele imputate apreciază că se prevede cel mult o pedeapsă cu suspendare care nu ar justifica luarea măsurii arestării preventive.
Consideră că inculpatul se află în stare de arest preventiv pentru că nu a recunoscut comiterea faptei, încălcându-i-se prezumția de nevinovăție.
Apărătorul ales al inculpatului F. I., avocat I. M. arată că în încheierea atacată nu a identificat niciun raționament juridic exprimat de cătrejudecătorul de la instanța de fond cu privire la un indiciu, o faptă, un motiv care să conducă la concluzia sau la hotărârea dată de judecătorul fondului de menținere a mandatului de arestare preventivă față de inculpatul I.
Tribunalul Sălaj a procedat la prelungirea măsurii arestării preventive colective fără a analiza situația personală a fiecărui inculpat. M. încheierii atacate se regăsește pe o jumătate de pagină și este generică, fără o referire la unul dintre cei șapte inculpați.
Consideră că lipsa motivării încheierii recurate este un afront adus inculpaților aflați în stare de arest pentru că nu s-a explicat motivul pentru care vor mai sta în arest 30 de zile.
De asemenea, nemotivarea hotărârii adoptate de prima instanță oferă mijloace reduse de apărare și este aproape imposibil de către instanța de control să efectueze un control asupra încheierii pronunțate de Tribunalul Sălaj.
În opinia sa atât propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive cât și încheierea recurată este nelegală și netemeinică. În acest sens invocă practica C. care prevede că o solicitarea de luare a unei măsuri preventive cât și încheierea de luare a unei de măsuri preventive ar trebui cel puțin la nivel teoretic dar și practic să fie identificat scopul, respectiv de ce anume se solicită această măsură, de ce Tribunalul Sălaj a apreciat că se impune luarea acestei măsuri. Ori, nici în propunerea formulată de parchet și nici în încheierea pronunțată de Tribunalul Sălaj nu este motivat care este scopul luării acestei măsuri.
De asemenea, nici parchetul și nici instanța nu au analizat posibilitatea luării unei măsuri mai puțin restrictivă de libertate, tot în ideea bunei desfășurări a procesului penal.
În încheierea recurată se susține că există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor. Dacă această situație este acceptată sau discutabilă în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă, în ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional, din punctul său de vedere, situația este cu totul alta. Actele existente la dosarul cauzei duc la o concluzie diametral opusă față de cea a parchetului. Din convorbirile telefonice și din declarațiile inculpaților reiese că există indicii cu privire la săvârșirea unor fapte comise în mod individual și nu în mod colectiv pentru că nu a existat o înțelegere între acești inculpați, o modalitate comună de săvârșire a infracțiunii, lipsește o modalitate de împărțire a bunurilor obținute în urma comiterii presupuselor infracțiuni.
Urmărirea penală a început la data de 28 iunie 2010, iar interceptările au fost efectuate timp de 6 luni de zile începând cu luna ianuarie până în iunie
2010. Conform Deciziei 962/2009 pe parcursul actelor premergătoare nu pot fi efectuate interceptări și acestea nu pot constitui probe.
Solicită să se aibă în vedere și practica C. de A. C. privind menținerea hotărârii T.ui Maramureș, în care instanța a hotărât să nu mai mențină măsura arestării preventive față de o serie de inculpați cercetați într-o situație identică, respectiv de constituire a unui grup infracțional în scopul comiterii traficului de țigări. A. în vedere situația identică din punct de vedere juridic, solicită să se ia măsuri similare.
Invocă egalitatea de tratament având în vedere că trei dintre inculpații care sunt cercetați în prezenta cauză în stare de libertate, ori conform art. 60 din Constituție cetățenii sunt egali în fața legii și atunci trebuie să fie egali și în ceea ce privește tratamentul din punct de vedere al măsurilor preventive la care sunt supuși.
Solicită să se aibă în vedere că la inculpatul F. I. nu s-a găsit nici un pachet de țigări cu ocazia percheziției domiciliare, nu are antecedente penale, are 29 de ani, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere.
Mai arată că în dosarele instrumentate de DIICOT există o tendință de arestare a inculpaților, motivându-se prin existența unei gravități a infracțiunilor deduse judecății, așa cum rezultă și din propunerea de arestare preventivă unde se arată că faptele sunt deosebit de grave întrucât legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, însă pedeapsa corectă prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost începută urmărirea penală este de la 2 la 7 ani. Ori, din moment ce pentru alte infracțiuni similare din dosare gestionate nu de către DIICOT, această măsură este cu caracterexcepțional față de inculpați cu antecedente penale, consideră că de același tratament trebuie să beneficieze și inculpații în acest dosar.
A. în vedere actele dosarului, apreciază că în cauză ar putea fi aplicabil cazul prev. de art. 2961 Cod pr.pen., respectiv existența unei contravenții și nu a unei infracțiuni. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Reprezentantul M.ui P. P. solicită în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpații F. I., S. S., S. A., S. S., D. M., B. J., B. F. împotriva încheierii penale nr. 23/C din 16 august 2011 a T.ui S. prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților. Încheierea recurată este legală și temeinică având în vedere că temeiurile prev. de art. 143 Cod pr.pen. și art. 148 lit.f Cod pr. pen.care au determinat luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în prezent. În ceea ce privește condițiile prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că sunt întrunite având în vedere că există indicii și probe cu privire că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. În propunerea de arestare, DIICOT- B. T. S. a indicat care sunt indiciile și probele prev. de art. 143 Cod pr.pen, indicii care potrivit jurisprudenței naționale și jurisprudenței C. nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpatului, respectiv a persoanei bănuite că săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ci doar să existe acea bănuială rezonabilă că s-ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat. Indiciile și probele au fost cenzurate de instanță, iar instanța de control, respectiv Curtea de A. C. a motivat care sunt indiciile și probele pentru fiecare infracțiune. În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen. arată că prima teză a acestui text de lege este realizată având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 din Legea 86/2006 cu modificările și completările ulterioare este de la 2 la 7 ani. De asemenea, apreciază că și teza a II-a art. 148 lit.f Cod pr.pen. este îndeplinită în cauză având în vedere că lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Infracțiunea de contrabandă pe lângă faptul că aduce atingere bugetului de stat prin neachitarea taxelor vamale și accize nu se poate susține, în opinia sa, că nu ar provoca o reacție negativă în mentalul colectiv cu atât cu atât mai mult cu cât această lipsă de colectare afectează diferite categorii sociale care sunt plătite de la bugetul de stat. De asemenea, activitățile de contrabandă aduc atingerii acelor cetățeni onești care desfășoară în mod corect activități comerciale. Un alt risc îl constituie introducerea în consum a unor produse care nu sunt verificate calitativ și nici din punct de vedere sanitar. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați. Inculpatul F. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Inculpatul S. S., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Inculpata S. A., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște fapta comisă și solicită să fie cercetată în stare de libertate întrucât are în întreținere un copil în vârstă de doi ani. Inculpatul S. S., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Inculpatul D. M., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Inculpatul B. J., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Inculpatul B. F., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu este vinovat. Mai arată că este arestat deși nu sunt probe din care să rezulte vinovăția sa și că alte persoane sunt cercetate în stare de libertate deși față de aceștia sunt probe din care rezultă vinovăția lor. C U R T E A : Prin încheierea penală nr.23 din 16 august 2011, pronunțată în dosarul în dosarul nr. (...) a Tribunalul Sălaj, în baza art.155 alin.1 Cod procedură penală, s-a admis propunerea P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. - B. T. S. și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților: 1. F. I., fiul lui C. și M., născut la data de (...), în Municipiul Z., județul S., domiciliat în com. Hereclean, sat G., nr. 2., județul S., CNP 1.; 2. S. S., fiul lui I. și K., născut la data de (...), în Mun. Marghita, jud. Bihor, domiciliat în V. lui M., str.Hunyadi, nr.22, jud.Bihor, posesor al C.I. seria XH, nr. 5., CNP 1.; 3. B. J., fiul lui I. și I., născut la data de (...), în Mun. Z., județul S., domiciliat în com. Meseșenii de Jos, sat A., nr. 3A, județul S., posesor al C.I. seria SX, nr. 1., CNP 1.; pe o perioadă de 30 de zile, de la data de (...) și până la data de (...). 4. B. F., fiul lui I. și I., născut la data de (...), în Mun. Z., județul S., domiciliat în com. F., nr. 219A, județul A., CNP 1.; 5. S. S., fiul lui A. și I., născut la data de (...), în com. B.d, jud. S. M., domiciliat în com. B.d, sat Ser, nr. 240, jud. S. M., posesor al C.I. seria SM, nr. 2., CNP. 1.; 6. S. A., fiica lui F. și E., născută la data de (...), în Mun. A., jud. A., domiciliată în com. F., nr. 461, jud. A., CNP. 2.; 7. D. M., fiul lui I. și I., născut la data de (...), în Mun. S. M., jud. S. M., domiciliat în com. B.d, sat Ser, nr. 169, jud. S. M., posesor al C.I. seria SM, nr. 1., CNP. 1.; pe o perioadă de 30 de zile, de la data de (...) și până la (...). În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin încheierea penală nr.21/C din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în D. nr.(...), în baza art.1491 Cod procedură penală, s-a admis în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D. - B. T. S. și în baza art.143;146; 148 lit.f Cod procedură penală, s- a dispus arestarea preventivă, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă, a următorilor inculpați: 1. F. I., fiul lui C. și M., născut la data de (...), în Municipiul Z., județul S., domiciliat în com. Hereclean, sat G., nr. 2., județul S., CNP 1.; 2. S. S., fiul lui A. și I., născut la data de (...), în com. B.d, jud. S. M., domiciliat în com. B.d, sat Ser, nr. 240, jud. S. M., posesor al C.I. seria SM, nr. 2., CNP. 1.; 3. S. A., fiica lui F. și E., născută la data de (...), în Mun. A., jud. A., domiciliată în com. F., nr. 461, jud. A., CNP. 2.; 4. S. S., fiul lui I. și K., născut la data de (...), în Mun. Marghita, jud. Bihor, domiciliat în V. lui M., str.Hunyadi, nr.22, jud.Bihor, posesor al C.I. seria XH, nr. 5., CNP 1.; 5. D. M., fiul lui I. și I., născut la data de (...), în Mun. S. M., jud. S. M., domiciliat în com. B.d, sat Ser, nr. 169, jud. S. M., posesor al C.I. seria SM, nr. 1., CNP. 1.; 6. B. J., fiul lui I. și I., născut la data de (...), în Mun. Z., județul S., domiciliat în com. Meseșenii de Jos, sat A., nr. 3A, județul S., posesor al C.I. seria SX, nr. 1., CNP 1.; 7. B. F., fiul lui I. și I., născut la data de (...), în Mun. Z., județul S., domiciliat în com. F., nr. 219A, județul A., CNP 1.; În baza art.151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea de îndată a mandatelor de arestare preventivă, pe numele celor 7 (șapte) inculpați, sus menționați. În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a susținut că începând cu luna decembrie a anului 2010, pe raza județului S. s-a constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de contrabandă, fapte prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 270 alin. 1, 3 din Legea nr. 86/2006, republicată, cu aplicarea art. 42 alin.1 Cod penal. Aceste fapte s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, au avut loc în mod repetat, astfel încât au demonstrat existența unui grup infracțional structurat, în cadrul căruia fiecare membru avea rolul său bine determinat, primind în compensație o cotă parte din sumele de bani obținute în urma desfășurării activităților infracționale. Grupul infracțional avea o structură de tip piramidal, în cadrul căreia s-au detașat ca lideri S. S., S. S. si F. I. Astfel, cetățeanul maghiar E. I. introducea în România țigări de contrabandă provenite din Ucraina, Republica Moldova și Serbia, mărcile Viceroy Red, Viceroy Blue, Doina, Marlboro, Winston, Next și Jing Ling, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, cu ajutorul unor autoturisme în care disimula cantitațile de țigări prin P. de T. a F. H. (S. M.) sau V. lui M. (Bihor), după care împreună cu S. S. le transporta până la locuința lui S. S. sau S. A., care asigurau depozitarea temporară a acestor țigări. Ulterior inculpatul S. S. dirija aceste transporturi de țigări împreună cu coinculpatul S. S., spre filierele de crimă organizată din județele A., S. M. și S. După depozitarea țigărilor de contrabandă pe cele trei filiere menționate anterior, acestea erau distribuite către membrii grupului infracțional respectiv către: B. F., D. M., B. J., Potoacă Andrada, B. R. I., R. G., Iovita G., T. I. F., Vaszi J., Sereș F., care se ocupau de vânzarea acestora in diferite locuri stabilite in prealabil de către liderii grupului infracțional organizat pentru sume cuprinse între 50 000 și 70 000 lei vechi. Acești membri ai grupului acționau în urma indicațiilor primite de la lideri, fiecare având sarcini precise în cadrul activității grupului, cum ar fi: trecerea frauduloasă a țigărilor de contrabandă, stabilirea locurilor de disimulare a țigărilor de contrabandă, transportul acestora către locurile de depozitare sau către furnizori, depozitarea acestora în locuri ascunse și stabilite în prealabil de către liderii grupului infracțional organizat, repartizarea cantităților de țigări, stabilirea prețurilor de vânzare, alegerea clienților care urmau să cumpere aceste țigări provenite din contrabandă, distribuirea acestor mărfuri de contrabandă în locuri special amenajate de pe raza municipiilor A., Z., S.-M., O., precum și în alte localități. Gradul de pericol social al acestui grup de crimă organizată rezultă și din măsurile de precauție luate de către membrii grupului de crimă organizată, aceștia comunicând în repetate rânduri prin intermediul unor telefoane mobile schimbate săptămânal cât și prin folosirea unor stații de emisie-recepție. Astfel, din procesele verbale încheiate de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul S.ui de C. a C. O. S. rezultă faptul că, membrii grupului de crimă organizată își schimbau periodic telefoanele mobile cât și cartelele telefonice pentru evitarea interceptărilor convorbirilor telefonice. De asemenea, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului B. R. I., transportul țigărilor de contrabandă se efectua pe timpul nopții între orele 02-05 dimineața, pe drumuri părăsite situate între diferite localități și de fiecare dată transportul se efectua cu ajutorul unui (autovehicul) antemergător,care avea rolul de a anunța prezența organelor de poliție prin intermediul stațiilor de emisie- recepție. T., este de menționat faptul că, pentru a disimula convorbirile telefonice inculpații foloseau în conținutul acestor convorbiri denumiri codificate a țigărilor de contrabandă: "., "., "., "., "., "V-uri";. La luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, din materialul probatoriu administrat până în prezent s-a apreciat că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor reținute în sarcina acestora. Prin prezenta sesizare se solicită prelungirea măsurii arestării preventive pentru toți inculpații, pe o durată de încă 30 de zile. Asupra cauzei de față, tribunalul a reținut următoarele: Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În speță, măsura arestării preventive a inculpaților este conformă cu scopul acesteia, așa cum este prevăzut de art.136 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a urmăririi penale, având în vedere faptul că ne aflăm în prezența unui grup infracțional numeros, din care doar 7 inculpați au fost arestați, ceilalți membri ai grupului aflându-se în stare de libertate, activitatea infracțională este deosebit de complexă, acționând pe raza mai multor județe. Modul în care au fost săvârșite faptele pentru care există indicii temeinice care conduc la o atare presupunere, constituie în sine un pericol deosebit pentru ordinea publică, prin gravitatea deosebită a acestora. În activitatea infracțională au fost antrenate un număr mare de persoane, din mai multe localități iar infracțiunile pentru care cei 7 inculpați sunt cercetați au consecințe deosebit de grave. Aprecierea pericolului pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia precum și reacția generală în rândul societății civile față de astfel de fapte grave săvârșite de inculpați. S-a constatat astfel că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă iar la această dată interesul comunității raportat la gravitatea faptelor este acela ca inculpații să fie cercetați în stare de arest preventiv. Prin urmare, nu se justifică nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara așa cum aceștia solicită în subsidiar prin apărătorii lor. Pe de altă parte, este necesară administrarea în cauză și a altor probe, indicate în motivarea propunerii, respectiv: audierea martorilor B. A., M. F., C. Dan, Sas V., B. I., Dan V., P. I., T. D., L. I., respectiv a persoanelor care au achiziționat țigări de contrabandă de la membrii grupului de crimă organizată; identificarea și audierea altor persoane care au achiziționat țigări de contrabandă de la membrii acestui grup; identificarea și audierea învinuitului E. I., respectiv a persoanei care introducea țigările de contrabandă în țară; efectuarea unor percheziții informatice asupra dispozitivelor de stocare a datelor informatice descoperite cu ocazia perchezițiilor domiciliare la locuințele inculpaților; identificarea și audierea învinuitului L. M. care achiziționa țigări de contrabandă de la membrii grupului de crimă organizată; audierea învinuiților S. B., S. S., T. I. F., A. T. Z., cu privire la activitatea infracțională desfășurată de către aceștia în cadrul grupului de crimă organizată; solicitarea adresată D. R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C. pentru stabilirea prejudiciului cauzat statului prin sustragere de la plata taxelor vamale, de către membrii grupului de crimă organizată; identificarea și audierea în calitate de învinuit a lui R. P., respectiv a persoanei care prelua țigări de contrabandă pe raza județului Timiș de la ceilalți membrii ai grupului de crimă organizată. Față de cele arătate, instanța a constatat, în baza art.155 alin.1 Cod procedură penală, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, așa încât, a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - B. T. S. și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților F. I., S. S., S. A., S. S., D. M., B. J., B. F., pentru încă 30 de zile. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva mai sus menționatei încheieri au declarat recurs întermen legal inculpații F. I., S. S., S. A., S. S., D. M., B. J. și B. F. solicitând în principal respingerea sesizării DIICOT B. teritorial S. privind prelungirea măsurii arestului preventiv și în subsidiar luarea unei măsuri preventive alternative, fie aceea a obligării de a nu părăsi țara, fie aceea aobligării de a nu părăsi localitatea. Criticile generale aduse încheierii atacate au vizat împrejurarea că aceasta este motivată la modul generic și colectiv , instanța de fond neținând fond de circumstanțele personale ale inculpaților și de modalitatea concretă de comitere a faptelor de care aceștia sunt acuzați. Apărătorii inculpaților au mai invocat faptul că instanța nu a motivat în nici un fel de ce reținere că odată lăsați în libertate inculpații ar comite noi fapte penale și de ce apreciază la modul concret că faptele de care aceștia sunt acuzați prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, s-a mai arătat că nu a fost demonstrat de ce doar măsura preventivă privativă de libertate poate conduce la buna desfășurare a procesului penal. Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până în acest moment al urmăriri penale și raportate șila prevederile art.385/6 alin.3 C. Curtea constată că acestea sunt fondate în parte, respectiv cele declarate de inculpații S. S., B. F. și D. M., motiv pentru care acestea vor fi admise pentru următoarele considerente: Curtea de apel, ca instanță de control judiciar, își însușește în totalitate cele cuprinse în încheierea recurată sub aspectul prezentării stării de fapt reținute în sarcina inculpaților recurenți, motiv pentru care nu va mai reveni asupra acestui aspect. Vom reține, în plus față de cele cuprinse în încheierea atacată că, până la acest moment al procesului penal din momentul începerii urmăririi penale trecând doar 2 luni de zile, au fost administrate suficiente probe apte aconvinge un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii faptelor pentru care sunt cercetați în dosarul 18/D/P/2011 a DIICOT B. T. S. Astfel, în cauză au fost administrate probe testimoniale, au fost efectuate percheziții domiciliare și ale autoturismelor conduse de către inculpați, au fost interceptate convorbiri telefonice a căror transcriere se află în dosarele atașate prezentului dosar și există adrese a D. regionale pentru accize și operațiuni vamale C. cu privire la presupusul prejudiciu cauzat prin acțiunile ilicite reținute în sarcina inculpaților recurenți. Aceste probe și indicii, deși nu au forța probantă și puterea doveditoare pentru a duce la o eventuală hotărâre de condamnare a inculpaților pot justifica, în acest moment, luarea față de inculpați a unor măsuri preventive în scopul prev. de art.136 C., sunt îndeplinite astfel condițiile prev. de art.143 C. și fiind în deplin acord cu practica constantă a C. în materie. Inculpații recurenți au fost arestați prin încheierea nr.21/C din 22 iulie 2011 a T.ui S. pe o perioadă de 29 de zile mandatul fiind valabil până în data de 19 august 2011 pentru inculpații F. I., B. J. și S. S. și până în data de 20 august 2011 pentru restul coinculpaților. La momentul luării măsurii preventive au fost reținute ca temeiuri ale arestării disp.art.148 lit.f C., respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați în prezentul dosar, infracțiuni prev. de art.7 din Legea 39/2003 și art.170 alin.1 și 3 din Legea 86/2006 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la această ultimă afirmație cu caracter general a instanței de fond avem de făcut unele observații. La aprecierea gradului concret pentru ordinea publică instanța ierarhic inferioară a avut în vedere doar aspecte de ordin general și aspecte care țin de gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților fără a ține cont de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, de antecedentele penale sau de lipsa lor, de persoana inculpaților, și nu în ultimul rând, de amploarea activității infracționale care a fost probată până în acest moment de către organele de urmărire penală, deși acest lucru era obligatoriu prin raportare la prevederile exprese ale art.136 alin.8 C. O motivare de acest gen îngreunează mult activitatea de control judiciar și lasă impresia inculpaților că s-a pronunțat o hotărâre arbitrară, colectivă, neindividualizată pentru fiecare dintre ei. Curtea de apel constată că pentru trei din cei șapte inculpați recurenți privarea de libertate nu se mai impune la acest moment al procesului penal. Astfel, pentru inculpatul B. F. instanța de recurs constată că interceptările de convorbiri telefonice transcrise și depuse în dosarul de urmărire penală fac referire doar la activitățile agricole desfășurate de acest inculpat, fiind însă real aspectul că aceste convorbiri s-au purtat cu unul dintre coinculpații acestui dosar în perioada în care aceștia erau supravegheați de organele judiciare. P. care-l privește pe inculpatul B. F. este la începutul lunii iulie a anului curent, în condițiile în care în propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv ce constituie obiectul prezentului dosar se învederează că începând cu anul 2010 inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat având ca obiect săvârșirea infracțiunii de contrabandă. Or, din probele care există până în acest moment la dosar rezultă o presupusă activitate infracțională a inculpatul B. F. care ar fi început în luna iulie a anului curent. În aceste condiții opinăm că raportat la presupusa participare la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților care s-a desfășurat pe operioadă de timp de circa o lună de zile, față de acest inculpat poate fi luată o altă măsură preventivă și nu cea mai severă dintre ele. În ceea ce-l privește pe inculpatul D. M. acesta este lipsit de antecedente penale iar din probele administrate până în acest moment presupusa sa activitate infracțională s-a desfășurat pe un interval de maxim două luni de zile, în acest sens fiind interceptările de convorbiri telefonice din volum IX al d.u.p. Aceleași aspecte l-a sesizat instanța de recurs și cu privire la inculpatul S. S. Din transcrierile interceptărilor de convorbiri telefonice din volum IX al d.u.p. rezultă că acesta ar fi pătruns în câmpul infracțional în cursul lunii mai a anului curent, presupusa sa activitate infracțională cuprinzând doar două luni de zile. De asemenea acest inculpat este lipsit de antecedente penale și nu mai este cercetat în vreun alt dosar cu privire la fapte similare. Chiar dacă inculpații S. S. și B. F. nu recunosc comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați în prezentul dosar, această atitudine procesuală nu trebuie sancționată de către organele judiciare prin aplicarea și luarea față de aceștia a măsurii arestului preventiv. Dacă aceasta ar fi fost voința legiuitorului în cuprinsul art.148 C. ar fi fost introdusă o literă care să reglementeze ca temei al arestării poziția de nerecunoaștere a inculpaților. La analiza pericolului concret pentru ordinea publică în privința celor 3 inculpați menționați anterior, instanța a avut în vedere contribuția relativ redusă la comiterea infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați, perioada scurtă de timp în care se susține și sunt indicii că ar fi participat la săvârșirea faptelor ilicite, persoana inculpaților, toți sunt relativ tineri, și nu în ultimul rând lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că nu mai sunt cercetați în dosare similare. În privința celorlalți coinculpați Curtea reține că față de aceștia se impune în continuare privarea de libertate deoarece prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă în primul rând prin faptul că aceștia fie sunt cercetați în alte dosare pentru fapte similare, fie au fost sancționați contravențional în mod repetat pentru contravenții la regimul vamal. Astfel, inculpatul B. J. a fost trimis în judecată în data de (...) pentru comiterea de fapte similare în perioada aprilie 2009 - martie 2010, S. S. de asemenea este cercetat în alte dosare, precum dosarul nr.467/P/2010 al P.ui de pe lângă Judecătoria Jibou pentru fapte comise în perioada iulie - septembrie 2010, iar F. I. a fost sancționat contravențional în repetate rânduri. Într-o situație similară se află și inculpata S. A. În plus, Curtea mai reține că presupusa activitate infracțională reținută și probată până la acest moment a celor 4 inculpați este mult mai amplă un observator obiectiv putând bănui în mod rezonabil că inculpatul F. I. și S. S. erau un fel de organizatori ai contrabandei cu țigări în zona județului S. Pentru aceste considerente instanța apreciază că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica sustragerea inculpaților de la urmărire penală și de la o eventuală judecată, se impune a se lua față de inculpații recurenți unele măsuri preventive. Față de cei trei inculpați S. S., B. F. și D. M. instanța va admite recursul declarat de aceștia, va lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu impunându-le acestora obligațiile prev. de art.145 alin.11 C. conform dispozitivului, respingând propunerea DIICOT B. T. S. de prelungire a arestului preventiv. A. în vedere motivele anterior menționate, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de ceilalți inculpați, respectiv F. I., B. J., S. S. și S. A. și îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E: În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursurile declarate de inculpații: S. S.- fiul lui I. și K., născut la (...) în Marghita, jud. Bihor, CNP 1., B. F. - fiul I. și I., născut la (...), în Z., jud. S., CNP 1. D. M.- fiul lui I. și I., născut la (...), în S. M., CNP 1. , toți aflați în Arestul IPJ S. împotriva încheierii penale nr.23/C/16 august 2011 a T.ui S., pe care o casează în parte , doar cu privire la acești inculpați și Rejudecând, respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată DIICOT B. teritorial S. față de cei trei inculpați. în baza art. 145 C.pr.pen. dispune luarea față de acești trei inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea V. lui M., jud. Bihor pentru inculpatul S. S., com F. , jud. A. pentru inculpatul B. F. și satul Ser, com. B.d, jud. S. M. pentru inculpatul D. M., iar în baza art. 145 alin. 1/1 C.pr.pen. impune acestora, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații: a) să se prezinte în fața organelor judiciare și a instanțelor de judecată ori de câte ori vor fi chemați; b) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își au domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori vor fi chemați; c) să nu își schimbe locuința din localitatea V. lui M. , str.Hunyadi, nr.22 jud. Bihor-inculpatul S. S., Com F. nr.219 A, jud. A.- inculpatul B. F. și com. B.d, sat Ser nr.169, jud. S. M.- inculpatul D. M. decât cu încuviințarea prealabilă a instanței; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. e) să nu ia legătura și să nu comunice direct sau indirect cu persoanele împreună cu care au comis faptele reținute în sarcina lor și cu martorii din prezentul dosar Atrage atenția inculpaților asupra prevederilor art. 145 alin. 3 ind. 4 C.pr.pen. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză. Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații F. I., B. J., S. S. ȘI S. A., toți aflați în Arestul IPJ S. împotriva aceleiași încheieri. În baza art. 189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 50 lei, cu titlu de onorariu parțial în favoarea apărătorilor desemnați din oficiu. Obligă inculpații F. I., B. J., S. S. ȘI S. A. la câte 200 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs. Restul cheltuielilor judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 18 august 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. A. D. L. M. B. GREFIER M. V.-G. Red.M.Ș Sz.M/3ex./(...) Jud.fond.N. C. C.
| ← Decizia penală nr. 35/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 621/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
