Decizia penală nr. 16/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.16/A/2011
Ședința publică din 03 februarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. C., judecător
JUDECĂTOR : V. G.
GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpații S. I. G. și T. O. P. împotriva sentinței penale nr.73 din data de 08 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.1
C.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului T. O. P., av.Bădău C., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, inculpatul S. I. G., asistat de apărător ales, av.P. Mircea, din Baroul Sălaj cu delegație la dosar și apărătorul ales al părții civile D. I., av.P.a A., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul T. O. și părțile civile D. I. și S. J. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, inculpatul S. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel
și că își menține declarațiile date până în prezent.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelurilor.
Apărătorul inculpatului S. I. G. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., apreciind că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă. În speță nu există raport de cauzalitate între fapta care a fost săvârșită și urmarea acesteia. Urmarea faptei constă în provocarea unor leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale. P. vătămată nu a fost împinsă de inculpat, astfel ca aceasta să cadă și să se producă aceste leziuni, ci a alergat, a căzut și și-a fracturat gamba stângă. Din probe nu rezultă că inculpatul ar fi împins partea vătămată, iar ca rezultat al acestei acțiuni de împingere, în cădere, partea vătămată să-și fractureze gamba. Astfel, martorul A. P. D. a declarat că nu cunoaște dacă partea vătămată a fost împinsă sau a căzut, martorii C. R., T. N., C. R. A., F. S., C. A. și F. G. au arătat că nu au observat dacă partea vătămată a fost împinsă sau a căzut. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea poate fi comisă în condițiile prev.de art.19 alin.1 lit.a și b C.pen., cu intenție directă sau indirectă. În speță niciunul dintre făptuitori nu avea cum să prevadă faptul că victima, alergând, va cădea pe scări, pe gheață, deoarece în mod obișnuit cei care aleargă nu cad și nici nu pățesc vreo vătămare a integrității corporale. Cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond,reprezentantul Parchetului a susținut că infracțiunea poate fi comisă și sub forma praeterintenției, ceea ce nu este cazul. Făptuitorii nu aveau nici un motiv să prevadă că urmare a împrejurării că fugind după partea vătămată, aceasta va suferi vreo vătămare a integrității corporale. Dacă a existat vreo intenție eventuală a făptuitorilor când au urmărit-o pe partea vătămată a fost aceea de a o ajunge din urmă și eventual, de a-i aplica lovituri, dar pe această intenție nu se poate grefa o culpă de natura celei descrise în rechizitoriu. Urmarea produsă trebuie să fie rezultatul acțiunii a cărei realizare făptuitorii o urmăreau și nu a unei împrejurări întâmplătoare cum a fost faptul că partea vătămată fugind, s-a împiedicat, ori a alunecat și a căzut. Pentru toate aceste motive solicită pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen.
Apărătorul inculpatului T. O. P. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., constatând că fapta nu a fost săvârșită de acesta. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. Inculpatul pe carel asistă nu s-a deplasat spre partea vătămată pentru a o agresa, ci pentru ca inculpatul S. să nu fie agresat. Nu există la dosar probe că inculpatul a fugit spre partea vătămată pentru a o agresa, ci doar pentru a nu se agresa reciproc. Prin urmare, nu poate fi vorba de intenție directă sau indirectă în comiterea infracțiunii. Achiesează concluziilor formulate de apărătorul inculpatului S. S. a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, iar prejudiciul a fost recuperat.
Apărătorul părții civile D. solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată. Inițial aceștia chiar au recunoscut comiterea faptei, însă după audierea martorilor au încercat să-și schimbe poziția, în sensul că au arătat că partea vătămată ar fi vinovată de ceea ce a pățit. Raportul de cauzalitate între fapta comisă de inculpați și urmarea produsă este dovedită, fapta există, astfel că în mod corect prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate. S. respingerea apelurilor și obligarea inculpaților la plata sumei de 2.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, conform scriptului depus la dosar.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, deoarece din probe rezultă că inculpații au comis infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, iar pedepsele aplicate sunt pe măsura gravității faptei și a persoanei inculpaților. Inculpatul S. a arătat că nu a lovit victima, că inculpatul T. a fost cel care a împins-o pe partea vătămată care a căzut și și-a fracturat gamba. Exact acest lucru îl spune și inculpatul T., cei doi căutând să se disculpe și să arunce vina unul asupra celuilalt. Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea apelurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului S. arată că s-a susținut că inculpatul a avut o poziție oscilantă, însă există decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a arătat că nerecunoașterea faptei nu poate constitui o cauză de agravare a situației inculpatului. În cauză și inculpații, dar și părțile vătămate au avut o atitudine oscilantă. Întotdeauna rezultatul acțiunii a cărei realizare făptuitorii o urmăresc trebuie să se producă obiectiv și nu să fie rezultatul unei împrejurări întâmplătoare. În speță, urmarea este rezultatul unei împrejurări întâmplătoare pentru că partea vătămată putea fugi și nu cădea dacă nu era gheață. Suntîmprejurări independente de voința inculpaților, care nu puteau să prevadă rezultatul faptei.
Inculpatul S. I. G., având ultimul cuvânt, regretă ceea ce s-a întâmplat și arată că s-a împăcat cu partea vătămată și l-a despăgubit pe acesta.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.73 din 8 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a,c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, au fost condamnați inculpații T. O. P. (fiul lui V. și F., născut la data de (...) în C. S. jud.S., domiciliat în O. de Jos nr.294 jud. Maramureș, CNP 1.) și S. I. G. (fiul lui C. și A., născut la data de (...) în Vișeu de Sus, jud. Maramureș, domiciliat în L. nr.982 jud. Maramureș, CNP 1.), la câte:1(un) an închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.1 Cod penal raportat la 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani termen de încercare.
I s-a atras atenția asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-a luat act de renunțarea părții civile la constituire de parte civilă.
Au fost obligați inculpații la 5.608,10 lei despăgubiri către S. J. S.
Au fost obligați inculpații la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat și la
2080 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată D. A.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în seara zilei de
(...) inculpatul T. O. P. a plecat cu prietena sa, martora G. R., din localitatea O. de Sus, în orașul C. S., jud. S., la C. M, unde se mai aflau și numiții C. A., C. M., C. D., C. R., dar și inculpatul S. I. G. În jurul orei 400 în noaptea de 1 / (...) inculpații și martorii au plecat și au ajuns în stradă în locul unde era parcat autoturismul inculpatului S. I. G. În aceeași zonă se aflau partea vătămată D. I. A., împreună cu martorii F. S., F. G., C. R., T. N. M. A. din urmă, fără nici o explicație a rupt oglinda retrovizoare, din partea stângă a autoturismului inculpatului S. I.. Când inculpatul S. I. a văzut-o pe partea vătămată D. I. A. și- a adus aminte de un conflict avut cu acesta, s-a dus la martorul T. N. care se afla într-un taxi, cerându-i să-l lovească pe partea vătămată D. I. A. M. T. N. s-a deplasat până la partea vătămată D. I. A., pe care a lovit-o cu pumnul în față, acesta ripostând. Martorii prezenți au intervenit și i-au despărțit pe cei doi, împrejurări în care partea vătămată D. I. A. i-a spus inculpatului S. I. G. că martorul T. N. i-a rupt oglinda de la mașină, dar cu toate acestea inculpatul a lovit-o și el pe partea vătămată. Între cei doi a intervenit inculpatul T. O., pentru a-i despărți și a lovit-o pe partea vătămată. P. vătămată a fugit, după aceasta a fugit și inculpatul S. G. iar în urma acestuia inculpatul T. O. P. vătămată a alunecat și a căzut, pe scările din fața restaurantului. Inculpatul S. I. când a ajuns lângă partea vătămată a mai lovit-o cu piciorul, dar întrucât acesta nu se putea ridica de jos, strigând că și-a rupt piciorul, s-au întors la mașină și au plecat, în mașina condusă de inculpatul S. I. G. s-a aflat martorul T. N. iar în mașina condusă de inculpatul T. O. martorii G. R., C. M. și C. R. P. vătămată D. I. A. a fost transportată la spital de martorul M. N., primind primul ajutor de la martorii F. S., F. G., C. R. Conform raportului de constatare medico-legală nr.397/II/a/16/2009 partea vătămată D. I. a „. leziuni traumatice care s-au putut produce prin autosau heteropropulsie și rotație bruscă a gleznei stângi, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 70-80 zile, leziuni ce au pus în primejdie viața victimei"; La solicitarea inculpatului S. I. G., în cauză a fost dispus un raport de expertiză medico-legală, în concluziile acestuia stabilindu-se că partea vătămată D. I. A. prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii în condițiile datelor de anchetă, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce nu au pus în primejdie viața victimei și care pot data din 01/0(...). Inculpatul S. I. G., audiat fiind în fața instanței a declarat că faptele reținute în rechizitoriu nu s-au petrecut în totalitate așa, întrucât când partea vătămată a căzut el nu se afla lângă ea și nici nu a lovit-o. De asemenea, inculpatul a recunoscut că a alergat după partea vătămată, doar că o distanță mică, după care s-a întors, cel care a continuat să fugă după partea vătămată a fost inculpatul T. O., care a și lovit-o cu piciorul pe partea vătămată care căzuse. Inculpatul T. O. a declarat în fața instanței că el nu se consideră vinovat de fapta reținută în sarcina sa, el a lovit-o pe partea vătămată doar pentru a preîntâmpina ca partea vătămată să-l lovească pe inculpatul S. I., iar când partea vătămată a fugit, spre restaurant, în urma ei a fugit inculpatul S., iar după acesta a fugit și el și când a ajuns lângă scări a văzut-o pe partea vătămată căzută jos iar pe inculpatul S. lovind-o cu piciorul, partea vătămată striga că și-a rupt piciorul. Din declarațiile martorilor audiați F. G., G. R., C. M., C. R. A., C. A., A. R., F. S., s-a reținut că inculpatul S. l-a lovit primul pe partea vătămată, iar inculpatul T., pentru a-i despărți l-a lovit și el cu pumnul pe partea vătămată D., care a fugit, după el fugind inculpatul S. apoi inculpatul T., aceștia întorcându-se și spunând că partea vătămată și-a rupt piciorul. De asemenea, acești martori au arătat că inculpatul S. I. le-a cerut să declare că de vină ar fi numitul T. N., care inițial a lovit-o și el pe partea vătămată, el fiind agent de poliție și putând avea probleme. Coroborând toate probele administrate în cauză, instanța reține că în data de 01./0(...) a existat un incident, între cei doi inculpați pe de o parte și partea vătămată pe de altă parte, incident în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale. Sub aspectul laturii obiective, prevăzută de art.182 Cod penal nu precizează în mod limitativ modalitățile de realizare a activității de vătămate, acțiunea sau inacțiunea putând fi nu numai directă ci și indirectă. Esențial este că între acțiune și inacțiune și rezultat să existe legături de cauzalitate. Or, în speță, s-a stabilit că atitudinea inculpaților care au aplicat lovituri victimei, după care au fugit după aceasta, în scopul de a o agresa în continuare, ceea ce s-a și întâmplat, după ce acesta a căzut, se înscrie în acțiunile caracteristice laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 Cod penal. Sub aspectul laturii subiective, potrivit dispozițiilor art.19 alin.2 pct.1 lit.b Cod penal, fapta se săvârșește cu intenție - sub forma indirectă - când autorul prevede rezultatul acesteia, și deși nu-l urmărește, acceptă să posibilitatea producerii lui. Această modalitate, implică pe lângă prevedere (drumul era cu gheață, fiind iarnă, și prevăzut cu scări) o atitudine de indiferență, acceptând tacit posibilitatea producerii lui. Sub aspectul raportului de cauzalitate, se reține că leziunile cauzate victimei, sunt consecința acțiunii inculpaților, concurând o serie de factori: starea de temere în care se afla victima, starea carosabilului, nr. de scări care trebuiau coborâte, ora la care s-a produs incidentul, etc. Astfel, în drept, fapta inculpaților S. I. G. și T. O. P. de a o lovi pe partea vătămată și de a alerga apoi după ea în același scop, victima suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 Cod penal, urmând a fi condamnați la câte 1.) an închisoare, cu aplicarea art.74, 76 lit.d Cod penal. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile descrise în art.72 alin.1 Cod penal, respectiv de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpaților care nu au antecedente penale, care au recuperat prejudiciul moral și material cauzat părții vătămate, de vârsta lor, toate aceste elemente putând și reținute ca și circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal. De asemenea, având în vedere că inculpatul S. I. G. este agent de poliție iar inculpatul T. are și el un loc de muncă, că nu au mai avut abateri de la normele de conviețuire socială, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea lor de libertate, astfel încât în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani termen de încercare. S-a făcut aplicarea art.71 alin.1 Cod penal și art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, având în vedere natura faptei comise, jurisprudența CEDO (cauza Hirst c/a Marii Britanii) și decizia Înaltei Curți de C. și Justiție, inculpații având discernământul necesar în a-și exprima opțiunile electorale. Întrucât sub aspectul laturii civile s-a încheiat o tranzacție între inculpați și partea vătămată, instanța a luat act de renunțarea părții civile la constituirea de parte civilă. În baza art.14 Cod procedură penală și art.998 cod civil și 346 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații în solidar la 5.608,10 lei despăgubiri către spitalul J. S. Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații S. I. G. și T. O. P.. Inculpatul S. I. G. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza să se dispună achitarea acestuia cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lir.d C.p.p. apreciind că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă. În motivele de recurs inculpatul a arătat că în cauză nu există raport de cauzalitate între fapta care a fost săvârșită și urmarea acesteia. Urmarea faptei constă în provocarea unor leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale. P. vătămată nu a fost împinsă de către inculpat, astfel ca aceasta să cadă și să se producă leziunile descrise în actele medico-legale, ci a alergat, a căzut și și-a fracturat piciorul stâng. Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi împins pe partea vătămată, iar ca rezultat al acestei acțiuni, în cădere partea vătămată să- și fractureze piciorul. Astfel martorul A. P. a arătat că nu cunoaște dacă partea vătămată a fost împinsă sau a căzut. Martorii C. R., T. N., C. R., F. S., C. A. și F. G. au arătat că nu au cunoștință dacă partea vătămată a fost împinsă sau a căzut. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea poate fi comisă în condițiile prev. de art.19 alin.1 lit.a și b C.p. cu intenție directă sau indirectă. În cauză nici unul dintre făptuitori nu aveau cum să prevadă faptul că victima alergând va cădea pe scări și că în urma acestei căzături își va fractura gamba stângă . Dacă a existat vreo intenție eventuală a făptuitorilor când a urmărit-o pe partea vătămată a fost aceea de a o ajunge din urmă și eventual de a-i aplica lovituri, însă pe această intenție nu se poate grefa o culpă de natura celei descrisă în rechizitoriu. Inculpatul T. O. P. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C.p.p. constatând că fapta nu a fost săvârșită de acesta, iar în subsidiar achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b C.p.p. În motivele de apel inculpatul a arătat că s-a deplasat spre partea vătămată pentru ca aceasta să nu-l agreseze pe inculpatul S. Nu există probe la dosar din care să rezulte că inculpatul a alergat după partea vătămată pentru a o agresa, ci doar pentru a nu se agresa reciproc, inculpatul S. cu partea vătămată. Prin urmare nu poate fi vorba de intenție directă sau indirectă în comiterea infracțiunii. A.urile formulate de cei doi inculpați nu sunt întemeiate pentru următoarelemotive: Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că în seara zilei de 1 ianuarie 2009 inculpatul T. O. P. a plecat cu prietena sa martora G. R. din localitatea O. de Jos în orașul C. S. jud. S. la C. M unde se aflau și numiții C. A., C. M., C. D., C. R. și inculpatul S. I.. În aceeași zona se afla și partea vătămată D. I. A. și martorul T. N., acesta din urmă fără nici o explicație a rupt oglinda retrovizoare din partea stângă a autoturismului inculpatului S. I.. Inculpatul S. I. a văzut-o pe partea vătămată D. I., cu care a avut un conflict mai vechi, motiv pentru care s-a dus la martorul T. N. solicitându-i să-l lovească pe partea vătămată. M. T. N. l-a lovit pe partea vătămată D. I. cu pumnul în față, iar martorii prezenți au intervenit să-i despartă pe cei doi, însă inculpatul S. I. l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul, între cei doi intervenind inculpatul T. O., care a lovit la rândul său pe partea vătămată. P. vătămată pentru a scăpa de agresiunile celor doi inculpați a fugit înspre un restaurant din apropiere, iar cei doi inculpați au urmărit-o pe partea vătămată, care a alunecat pe scări și a căzut. Inculpatul S. I. când a ajuns lângă partea vătămată a lovit-o pe aceasta cu piciorul și întrucât partea vătămată nu se putea ridica de jos strigând că și- a fracturat un picior, cei doi inculpați s-au întors la autoturismul proprietatea inculpatului S. I. cu care au plecat din zona respectivă. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.397/2009 partea vătămată D. I. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin auto sau heteropropulsie și rotația bruscă a gleznei stângi, leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr.70-80 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei. La solicitarea inculpatului S. I. s-a întocmit un nou raport de expertiză medico -legală în cadrul căruia sunt menționate aceleași leziuni și acelașinumăr de zile de îngrijiri medicale, însă se precizează că leziunile cauzate părții vătămate nu au pus în primejdie viața acesteia și că pot data din 01/0(...). Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de cei doi inculpați , întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 C.p., iar pedepsele aplicate acestora au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina acestora, cu reținerea în favoarea inculpaților de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor sub limita minimă prev. de lege, ținându-se seama de dispozițiile art.72 C.p., cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pe motiv că inculpații nu au antecedente penale. Susținerile inculpatului S. I. G. referitoare la achitarea sa pe motiv că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii în baza art.10 lit.d C.p.p. nu sunt întemeiate. Inculpatul S. I. în declarația dată în faza de urmărire penală arată că după primul moment al incidentului, când l-a lovit pe partea vătămată D. I., nu a alergat după acesta, doar inculpatul T. O. l-a urmărit pe partea vătămată pe care l-a ajuns pe scările localului și l-a împins, partea vătămată căzând pe scări, după care a lovit-o cu piciorul (f.19-20 d.u.p.). În declarația scrisă personal de inculpatul S. acesta arată că a alergat după partea vătămată în timp ce aceasta se deplasa în fugă spre restaurant, însă nu l-a îmbrâncit sau lovit pe aceasta (f.21-23 d.u.p.). Inculpatul T. O. arată în declarația dată la urmărirea penală că împreună cu inculpatul S. a alergat după partea vătămată pe care l-a ajuns pe scările restaurantului din apropierea căruia a avut loc prima fază a incidentului, moment în care inculpatul S. a lovit cu piciorul pe partea vătămată care a căzut pe scări și și-a fracturat un picior (f.26-27 d.u.p.). Din declarațiile celor doi inculpați date în faza de urmărire penală rezultă cu certitudine că fiecare încearcă să dea vina pe celălalt. P. vătămată D. I. arată în declarația sa că după prima fază a incidentului pentru a scăpa de agresiunile celor doi inculpați s-a refugiat spre restaurantul din apropiere, însă a fost ajuns din urmă de inculpați, care l-au lovit cu pumnii, respectiv inculpatul T. și a fost îmbrâncit de inculpatul S., căzând pe scările restaurantului (f.34-38 d.u.p.). Din depozițiile martorilor T. N. și F. S. rezultă că după prima fază a incidentului când partea vătămată D. I. a fost lovit cu pumnii de ambii inculpați, partea vătămată pentru a scăpa de agresiunile acestora a alergat înspre restaurantul din apropiere, fiind urmărită de cei doi inculpați care l-au ajuns din urmă pe scările restaurantului și l-au lovit, după care partea vătămată a căzut pe scări și și-a fracturat piciorul stâng (f.35-62 d.u.p.) Potrivit depozițiilor martorilor A. P., C. A., C. R., C. R. și G. R., primul care a alergat după partea vătămată a fost inculpatul S., fiind urmat de inculpatul T. și că inculpatul T. l-a îmbrâncit pe partea vătămată pe scările restaurantului, partea vătămată căzând pe scări și-a fracturat un picior. În faza de judecată inculpații s-au împăcat cu partea vătămată, încheind cu aceasta din urmă un act autentic prin care partea vătămată arată că nu mai are pretenții civile față de inculpați (f.73 dosar fond). Inculpatul T. în depoziția dată în faza de judecată arată că inculpatul S. a urmărit-o pe partea vătămată în timp ce aceasta alerga spre restaurant, iar el a plecat în urma lor și că în momentul când i-a ajuns partea vătămată era căzută pe scări și că inculpatul S. a lovit cu piciorul pe partea vătămată. Inculpatul S. l-a sunat a doua zi și i-a propus să-l învinuiască pe martorul T. de comiterea faptei, întrucât el fiind polițist va fi dat afară din poliție (f.90 dosar fond). Potrivit depozițiilor martorilor F. S., A. P., C. R. și G. R. inculpatul S. a alergat primul după partea vătămată fiind urmat de inculpatul T. (f.91-96 dosar fond). Din depoziția martorei C. M. rezultă că inculpatul T. a sunat-o pe aceasta și i-a comunicat că inculpatul S. îi solicită să-l învinovățească pe martorul T. de comiterea faptei, urmând ca cei doi să facă declarații în acest sens (f.96 dosar fond). La instanța de fond inculpatul S. a arătat că nu a avut nici o contribuție la comiterea faptei doar a intervenit întrec partea vătămată și martorul T. să-i despartă (f.96A dosar fond) Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului T. O. referitoare la achitarea sa în baza disp. art.10 lit.c C.p.p. pe motiv că fapta nu a fost comisă de acesta, întrucât din probele administrate în cauză și prezentate în detaliu mai sus rezultă cu certitudine că în prima fază a incidentului ambii inculpați au lovit pe partea vătămată cu pumnii, după care au urmărit-o pe aceasta, iar pe scări au lovit-o din nou, au îmbrâncit-o, partea vătămată căzând pe scări și-a fracturat un picior. Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului din petitul subsidiar , deoarece ambii inculpații au agresat-o pe partea vătămată în ambele faze ale incidentului, așa cum rezultă din probele administrate în cauză și prezentate în detaliu mai sus. Având în vedere că între actele de agresiune exercitate de inculpați asupra părții vătămate și urmările acestora există legătură directă de cauzalitate, în baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p. apelurile formulate de inculpați împotriva sentinței penale nr.73 din 8 noiembrie 2010 a T.ui S. urmează să fie respinse ca nefondate. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 450 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, care vor fi suportate din FMJ. Potrivit art.193 alin.1 C.p.p. inculpații urmează să plătească părții vătămate suma de câte 1050 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare pentru apărătorul părții vătămate la instanța de apel. În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul T. O. urmează să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocațial, iar inculpatul S. I. suma de 350 lei cu același titlu, din care 150 lei onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații S. I. G., domiciliat în loc.L. nr.982 jud.Maramureș și T. O. P., domiciliat în loc.O. de Jos nr.294 jud.Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 73 din (...) a T.ui S. Stabileste în favoarea Baroului de avocati C. suma de 450 lei onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților (respectiv 300 lei, onorariu integral pentru av.Bădău C. și 150 lei onorariu parțial pentru av.Oprean Patricia), sumă ce se va plăti din FMJObligă pe inculpații T. O. P. și S. I. G. să plătească câte 1050 lei către partea civilă D. I. A., cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Obligă pe inculpatul T. O. P. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și pe inculpatul S. I. G., la 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150 lei reprezintă onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul S. I. G. și de la comunicare cu inculpatul T. O. P. și părțile civile. Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER V. C. V. G. D. S. Red.V. G./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond.T. C.
| ← Decizia penală nr. 894/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 433/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
