Încheierea penală nr. 433/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 433/R/2011
Ședința publică din 25 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și
T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul G. D., împotriva încheierii penale nr.182/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T. M., prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului formulată de D. B. T. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire ori aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și contrabandă, prev.de art.270 alin.1 și 3 rap.la art.274 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal, cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. și art.33 lit.a C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. D. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. Libotean I.a A., din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.
Întrebat fiind, inculpatul G. D. învederează instanței că-și menține declarațiile date până în prezent și nu are completări de făcut.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului cu consecința revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Astfel, temeiul legal invocat în referatul de arestare preventivă este cel prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., temei care a fost considerat de către instanță ca fiind justificat. Apreciază că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat. De asemenea, acesta trebuie constatat în concret și dovedit, neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptei reflectată în limitele de pedeapsă. Totodată, mai trebuie demonstrată că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă inculpatul este liber. În raport de art.5 din C., măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni. La stabilirea în concret a pericolului social trebuie ca acesta să fie analizat separat pentru fiecare inculpat în parte ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului. A. pct.8 C.pr.pen., prevede că la alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este fără antecedente penale, faceparte dintr-o familie organizată, a terminat studii liceale și a muncit pentru a-și asigura venituri. S-a susținut de către DIICOT că pericolul social este dovedit prin prejudiciul foarte mare, ori, se pune întrebarea cum s-a calculat acest prejudiciu la acest moment. Nu în ultimul rând trebuie învederat faptul că cu ocazia audierii inculpaților, aceștia nu au beneficiat de o respectare deplină a dreptului la apărare întrucât apărătorii aleși și din oficiu nu au avut timpul necesar studierii dosarului, instanța punând la dispoziția acestora dosarul spre studiu timp de 20 de minute. D. la dosar o decizie de speță, respectiv a T. M. privind încălcarea dreptului la apărare precum și o caracterizare de la P. comunei B.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de instanța de fond și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că instanța de fond în mod justificat a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului și a dispus luarea acestei măsuri. De asemenea, în mod temeinic a constatat că mijloacele de probă administrate furnizează indicii temeinice și suficiente cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul. În cauză, este incident temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., deoarece infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura infracțiunilor, modalitatea în care acesta a acționat și consecințele acțiunilor sale. Nu lipsit de importanță este faptul că în timp ce inculpatul comitea faptele, acesta era judecat în primă instanță pentru fapte similare.
Inculpatul G. D., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă faptele comise.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.182 din 15 martie 2011 a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. și în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. D. (CNP 1., fiul lui D. și I., născut la data de (...) în Vișeu de Sus, județul M., domiciliat în localitatea B. nr. 318, județul M.) pe timp de 29 de zile, împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu începere de la data de 15 martie 2011 până la data de 12 aprilie 2011, inclusiv.
Conform art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, s-a suportat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sesizarea adresată acestei instanțe Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - B. T. M. a solicitat, în temeiul art. 149 ind. 1 C. arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) până la (...), a inculpatului G. D. (CNP 1., fiul lui D. și I., născut la data de (...) în Vișeu de Sus, județul M., domiciliat în localitatea B. nr. 318, județul M.) cercetat, alături de alți inculpați și învinuiți, în dosarul nr. 3-D/P/2011, sub aspectul comiterii infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 și contrabandă prev. de art. 270 alin. 1 și 3 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a C.pen..
În motivarea propunerii s-a arătat că sunt incidente disp. art. 143 și respectiv 148 lit. f C., întrucât la dosar există indicii temeinice în sensul că acest inculpat a organizat, alături de ceilalți coinculpați și de cetățeni ucrainieni, gruparea infracțională constituită în ianuarie 2011, grupare a cărei activitate principală era introducerea în mod ilegal de țigarete cu timbru ucrainean peste frontiera de stat dintre Ucraina și România și valorificarea acestora pe teritoriul R. cu ajutorul altor persoane rămase neidentificate.
Prin ordonanța dată în (...), s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acest inculpat, pentru infracțiunile menționate mai sus și pentru care s-a început urmărirea penală prin rezoluția din (...).
Față de acest inculpat s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii pe o perioadă de 24 de ore prin ordonanța din (...).
Examinând propunerea înaintată în raport de dispozițiile art. 143 și art. 148 C., instanța a reținut următoarele:
În sarcina inculpatului G. D. s-a reținut că, în luna ianuarie 2011 a inițiat, constituit și aderat la un grup infracțional organizat format din cetățeni români și ucrainieni, în scopul introducerii în mod ilegal de țigarete cu timbru ucrainean, peste frontiera de stat dintre Ucraina și România; în perioada ianuarie-martie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alți învinuiți și cetățeani ucrainieni a ajutat la introducerea pe teritoriul statului român a cantității de peste 400 baxuri cu țigarete de proveniență ucraineană, împachetate în folie de culoare neagră, marca Viceroy, pe care le-au transportat din zona de frontieră în localitatea B. de unde au fost o parte valorificate cu ajutorul altor învinuiți și persoane rămase neidentificate.
În mod concret, inculpatul G. D. ținea legătura telefonic cu învinuitul H. V. precum și cu Panasiuk Andrii N.vici, finanțatorii activității grupului, iar din probele administrate până în prezent rezultă că acțiunile presupus a fi desfășurate de acesta sunt circumscrise următoarelor activități: asigurarea transportului țigaretelor de la frontieră până în localitatea B., coordonarea deplasărilor membrilor grupului pentru a evita întâlnirile cu organele de poliție și trimiterea sumelor de bani obținute din valorificarea țigaretelor la cetățenii ucrainieni.
Activitățile de contrabandă erau desfășurate de către inculpatul G. D. precum și de către ceilalți inculpați și învinuiți aproape zilnic, o parte dintre acestea fiind descoperite de către P. de frontieră, reușindu-se astfel recuperarea unei cantități de aproximativ 160 de baxuri cu țigarete de proveniență ucraineană marca "Viceroy". Activitățile de contrabandă au fost descoperite în datele de (...), (...), (...), (...), (...) și (...).
Prejudiciul cauzat Statului Român din activitatea desfășurată de acest inculpat împreună cu ceilalți inculpați și învinuiți, dintre care o parte cetățeni ucrainieni, se ridică la valoarea de aproximativ 400.000 euro.
În concret, probele și indiciile temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul G. D. ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, sunt următoarele: procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate existente în vol. IV dosar u.p., declarația coinculpatului G. A. S., care a afirmat că și acest inculpat a fost implicat în activitatea de contrabandă; declarația dată de inculpat la instanță și la procuror prin care recunoaște săvârșirea unora dintre activitățile infracționale.
În consecință, instanța a apreciat că din probele administrate în cursul cercetării penale inculpatul se află în situația prev. de art. 143 rap. la art. 148 lit. f C. în sensul că există presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit cu intenție infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea gradului de pericol social tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea în care acesta a acționat, consecințele acțiunilor sale reliefate de cuantumul estimativ al prejudiciului care se susține că s-ar fi produs, elemente care, coroborate cu dispozițiile art. 136 C., care definește scopul arestării preventive, conduc instanța la concluzia că în acest moment procesual continuarea cercetărilor trebuie să se desfășoare cu acest inculpat în stare de arest preventiv, în acest mod realizându-se în cele mai bune condiții scopul procesului penal.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă acest inculpat instanța a avut în vedere și faptul că acesta a mai comis fapte similare, întrucât a fost judecat recent pentru același tip de infracțiuni de către Judecătoria Sighetu Marmației și a primit o condamnare de 1 an închisoare cu suspendare condiționată.
Aceste considerente a determinat instanța să aprecieze că lăsarea acestuia în libertate, în lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare, ar încuraja și alte persoane să săvârșească fapte similare.
În consecință, instanța a admis propunerea formulată de D. - B. T. M. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. D. pe o durată de 29 de zile, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă pentru perioada (...)-(...).
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G. D., criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinica si nelegala si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care sa se dispuna, in principal, respingerea propunerii de arestare preventiva, iar in subsidiar, luarea unei masuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursul a fost motivat arătându-se că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat. De asemenea, acesta trebuie constatat în concret și dovedit, neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptei reflectată în limitele de pedeapsă. Totodată, mai trebuie demonstrată că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă inculpatul este liber. În raport de art.5 din C., măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni. La stabilirea în concret a pericolului social trebuie ca acesta să fie analizat separat pentru fiecare inculpat în parte ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului. A. pct.8 C.pr.pen., prevede că la alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este fără antecedente penale, face parte dintr-o familie organizată, a terminat studii liceale și a muncit pentru a-și asigura venituri. Invocă faptul că prejudiciul deși ridicat nu poate constitui temei pentru stabilirea pericolului pentru ordinea publică, iar la dosar nu s-a probat modul de calcul al acestui prejudiciu.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin ordonanța dată în (...), s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul G. D. sub aspectul comiterii infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 și contrabandă prev. de art. 270 alin. 1 și 3 rap. la art. 274 din Legea
86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a C.pen..
Potrivit art. 148 al. 1 C., arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 C., respectiv dacă inculpatul este ascultat în prezența apărătorului și există probe ori indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, precum și că există vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a-f C.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția E. a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauza de față, indicii temeinice în sensul art. 143 C. și art. 5 din Convenția E. a
Drepturilor Omului din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat.
Aceste împrejurări sunt relevate procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate existente în vol. IV dosar u.p., declarația coinculpatului G. A. S., care a afirmat că și acest inculpat a fost implicat în activitatea de contrabandă; declarația dată de inculpat la instanță și la procuror prin care recunoaște săvârșirea unora dintre activitățile infracționale. Semnificative sunt convorbirile inculpatului purtateîn datele de (...) și (...) (redate potrivit proceselor verbale existente la f. 251-262 vol. IV dos.u.p.) în care inculpatul vorbește cu o persoană în limba ucraineană și solicită 10 cartușe cu 30 euro cartușul care urmau a fi pregătite „pentru la noapte";, „. la 5 sau la 4 dimineața";; totodată, discuția purtată de inculpatul G. A. S. în data de (...), tot în limba ucraineană, în care primul informează interlocutorul asupra faptului că recurentul a luat marfă de la K., că „pe băieți nu i-au prins"; și că „doar marfa au prins";. De altfel, inculpatul recunoaște că parte din cele 3 baxuri de țigări găsite la locuința martorului Ș. N. îi aparțin și că în urma vânzării acestora banii urmau a fi împărțiți cu ceilalți inculpați cercetați în cauză. La fel, discuția din (...) purtată de inculpatul N. I.
Referitor la cazul invocat ca și temei a luării măsurii arestului preventiv, Curtea constată că acesta este fondat.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
Pornind de la considerentul general care justifică detenția provizorie a unei persoane, respectiv acela al asigurări unei bune desfășurări a procesului penal și a protejării interesului public, Curtea reține că privarea de libertate a inculpatului se justifică în acest moment procesual în raport cu complexitatea deosebită a cauzei, dată de natura infracțiunilor pentru care este cercetat alături de alți inculpați, de numărul mare de persoane implicate în cauză și de numărul însemnat de probe care se impun a fi administrate, aspecte de care nu se poate face abstracție la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpații mai sus menționați.
În cauză, acest pericol este determinat de amploarea activității infracționale, care se susține că a fost desfășurată de recurent alături de ceilalți inculpați, de modul de concepere și de derulare a actelor materiale care se circumscriu acestei activități și nu în ultimul rând de urmarea produsă, respectiv valoarea prejudiciilor care se susține că au fost cauzate prin activitatea acestora.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, semnificativă este discuția din (...) purtată de inculpatul N. I. cu inculpatul G. A. S. în care primul îi cere celui de-al doilea să comunice celorlalți inculpați să se despartă și „să fugă de acolo";.
În aprecierea pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta-o pentru ordinea publică, Curtea are în vedere regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența C. care în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu Letellier, Hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Aplicând la speța de față nu numai principiile mai sus enunțate ci și acela potrivit căruia libertatea persoanei este regula iar excepția o constituie privarea de libertate, Curtea consideră, în ceea ce-l privește pe inculpatul G. D., că judecarea lui în stare de arest preventiv, cel puțin în acest moment procesual, nu afectează dreptul acestuia la un proces echitabil și la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, nefiind încălcat nici principiul prezumției de nevinovăție de care acesta trebuie să beneficieze până la soluționarea definitivă a cauzei.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că luarea măsurii arestului preventiv s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că măsura este necesară în cauză pentru a se asigura buna derulare a procesului penal astfel că întemeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. D., împotriva încheierii penale nr. 182 din 15 martie 2011 a T. M..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
G.,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. C. L.
| ← Decizia penală nr. 16/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 10/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
