Decizia penală nr. 1613/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.1613/R/2011
Ședința din 13 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER : D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul O. T. împotriva încheierii penale din 03 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Torok Pali Erzsebet, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, constatând că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. A. a dat declarații în cauză, familia sa este într-o situație dificilă, starea de sănătate a recurentului este una precară, astfel că nu există vreun motiv pentru a nu se putea dispune revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, constatând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv disp.art.143 și 148 lit.f C.pr.pen. Atât instanța de fond, cât și Curtea de A. C. au examinat în repetate rânduri, existența indiciilor și probelor cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat. În jurisprudența CEDO s-a statuat că atunci când se discută de menținerea măsurii arestării preventive, aceste indicii nu trebuie să conducă la condamnarea persoanei, ci la bănuiala că a comis infracțiunea. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică nu numai datorită pericolului social materializat în limitele de pedeapsă, ci și pentru că în ultima vreme, traficul de persoane a primit o amploare deosebită. Inculpatul împreună cu celelalte persoane cercetate în dosar audesfășurat o activitate amplă, nu doar pe teritoriul R., recurentul nu este la prima confruntare cu legea penală, nici atitudinea sa nu a fost sinceră, ci chiar a încercat să obstrucționeze urmărirea penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său, solicitând cercetarea în stare de libertate, deoarece nu este vinovat, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nici nu poate lua legătura cu martorii din dosar pentru că nu-i cunoaște. Are o fetiță, tatăl este bolnav, iar dacă va fi pus în libertate nu se va sustrage de la judecată, ci se va prezenta ori de câte ori va fi chemat la instanță.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală din 3 octombrie 2011 a menținut legalitatea și temeinicia arestului preventiv față de inculpații O. T., M. V. G., P. N., A. C. F. și C. I. conform art 3002 raportat la art. 1. Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de (...) prin rechizitoriul DIICOT- S. T. C. din cadrul M.ui P. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații O. T., M. V. G., P. N. și A. C. F., fiecare dintre aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea nr.
678/2001 cu art. 41 al. 2 C.pen. și proxenetism, prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I cu art. 41 al. 2 C.pen., în privința inculpatului O. T. fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a C.pen. privind recidiva postcondamnatorie iar în privința inculpatului M. V. G. s-au reținut cele referitoare la recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.pen.
Inculpatul C. I. a fost trimis în judecată prin același rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism prev.de art.329 alin.1, alin.2 teza I
C.pen., cu art.41 alin.2 C.pen. și trafic de persoane prev.de art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
Cei patru inculpați au fost arestați succesiv prin încheierile penale nr.
53/C/2011, 56/C/2011 și 60/C/2011 ale T.ui C., apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f C. în privința inculpaților O. T., P. N. și
M. V. G., respectiv cele prevăzute de art. 143 C. și art. 148 lit. b,d și f C. în privința inculpatului A. C. F.
Totodată, prin încheierea penală nr.305/(...) a T.ui C. s-a admis cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C. și în temeiul art.145 al.3 C.pr.pen. rap. la art.148 lit.a/1 C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. I.
În fapt, s-a reținut în privința inculpatului O. T. aceea că, începând cu luna iunie 2010 a constituit un grup infracțional împreună cu inculpații M. V. G., P. N., A. C. F. și S. P. D. și învinuiții B. I. P., L. S. A., A. S. M. și C. I., condus de inculpatul B. R. D. cu scopul exploatării activității de prostituție a numitelor H. C. I., H. N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., V. L. A., M. C. A., K. R. C., F. M. R. iar înperioada iunie 2010-mai 2011 a racolat-o, transportat-o și găzduit-o pe martora H. C. I. în O. în scopul exploatării prin prostituție, supunând-o unor amenințări și violențe pentru a determina creșterea sumelor obținute de la aceasta din activitatea de prostituție precum și supravegherea părții vătămate A. A. C., amenințarea acesteia pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B. R. D. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției. În același timp, s-a reținut în sarcina acestui inculpat faptul că în perioada martie 2010-mai 2011 le- a recrutat pe H. C. I. și H. N. în vederea practicări prostituției, a înlesnit practicarea de către acestea a prostituției și a beneficiat de foloase materiale de pe urma activității lor.
Conform art. 300/2 C., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b C., adică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Procedând în consecință, la acest moment procesual, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare și impun menținerea în stare de arest a inculpatului.
Potrivit art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și conform art.68 ind. 1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, se consideră că luarea măsurii arestului preventiv s-a făcut în mod temeinic și cu respectarea cerințelor legale, fiind îndeplinite condițiile art. 143
C.pen., în sensul că există probe și indicii temeinice ale săvârșirii infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcina inculpatului, fiind relevante sub acest aspect probele și mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, la acest moment fiind începută cercetarea judecătorească, tribunalul procedând la 3 octombrie
2011 la audierea părții vătămate A. A. C. și a martorei M. C., declarațiile acestora fiind în sensul susținerii învinuirii, chiar dacă oarecum, acestea și-au nuanțat declarațiile.
Deși inculpatul neagă acuzațiile care i se aduc, chiar declarațiile lui stau mărturie faptului că acesta nu este străin de activitățile de prostituție desfășurate în O., iar probele la care face referire rechizitoriul, confirmă legăturile apropiate ale recurentului cu învinuitul B. R. D. zis Vanilla, precum și implicarea acestuia în activitățile de racolare a tinerelor pentru transport și exploatare în O., rezolvarea actelor necesare în acest scop, supravegherea lor și nu în ultimul rând, tragerea de foloase de pe urma activității de prostituție desfășurate.
Se apreciază la acest moment, că mijloacele de probă administrate până la acest moment, conturează activitatea infracțională desfășurată de inculpatul, în contradicție cu poziția procesuală adoptată în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că se poate reține existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția E. a Drepturilor Omului și a unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.pr.pen. cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, fiind de reținut jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica ocondamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate.
Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit).
T. a reținut în continuare, că în privința inculpaților O. T., P. N., M. V. G. și
A. C. F. s-a reținut incidența art. 148 lit. f C., instanța constatând că infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, ceea ce face ca prima teză a acestui text de lege să fie îndeplinită.
În ceea ce privește cea de a doua condiție cuprinsă în același text de lege, se apreciază că și aceasta este îndeplinită, în condițiile în care faptele pentru care inculpații sunt cercetați prezintă un grad ridicat de pericol social, iar condițiile concrete în care acestea s-au comis, numărul persoanelor atrase în aceste activități, consecințele produse asupra victimelor unor asemenea fapte, sunt de natură să creeze un impact negativ asupra societății civile, precum și o stare de temere și nesiguranță, în situația în care persoane ce comit asemenea fapte antisociale de o gravitate sporită ar fi lăsați în libertate.
Se constată că faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt de natură a tulbura grav ordinea juridică, deoarece aduc atingere unor valori sociale dintre cele mai importante, fiind încălcate drepturile unor persoane minore sau majore după caz, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri, în contextul în care acest fenomen infracțional, cu consecințe grave asupra dezvoltării ulterioare, fizice și psihice a victimelor înregistrează o amploare deosebită.
Drept urmare, instanța a constatat subzistența temeiurilor de fapt și de drept ce au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului O. T., iar circumstanțele personale ale acestuia, concret antecedentele penale, (inculpații O. T. fiind recidivist) și atitudinea sa după descoperirea faptelor, acea de negare a oricărei contribuții infracționale, constituie tot atâtea argumente pentru respingerea cererii lui de cercetare în stare de libertate
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul O. T. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună revocarea arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea sa de libertate.
Apărătorul inculpatului a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea vizată de art.145 C.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Prin încheierea penală nr.53/2001 a T.ui C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului O. T., pentru comiterea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat prev de art. 7 alin 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev de art. 12 alin.1, alin 2 lit a din Legea nr.
678/2001 cu art. 41 alin 2, proxenetism prev de art. 329 alin.1, alin 2 teza I-a cu art 41 alin 2 și 37 lit a pentru toate infracțiunile, constând în aceea că începând cu luna iunie 2010 a constituit împreună cu inculpații M. V. G., P. N., A. C. F. și S. P. D. și învinuiții B. I. P., L. S. A., A. S. M. și C. I., un grup infracțional organizat condus de inculpatul B. R. D. cu scopul exploatării activității de prostituție a numitelor H. C. I., H. N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., V. L. A., M. C. A., K. R. C., F. M. R. iar în perioada iunie 2010-mai 2011 a racolat-o, transportat-o și găzduit-o pe martora H. C. I. în O. în scopul exploatării prin prostituție, supunând-o unor amenințări și violențe pentru a determina creșterea sumelor obținute de la aceasta din activitatea de prostituție precum și supravegherea părții vătămate A. A. C., amenințarea acesteia pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B. R. D. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției. În același timp, se reține în sarcina acestui inculpat faptul că în perioada martie 2010-mai 2011 le-a recrutat pe H. C. I. și H. N. în vederea practicări prostituției, a înlesnit realizarea de către acestea a prostituției și a beneficiat de foloase materiale de pe urma activității lor.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj la 5 august 2011, sub nr.(...) iar la primul termen de judecată din 11 august 2011, în camera de consiliu, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001 C. Cu această ocazie, s-a constatat de către Tribunalul Cluj că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 C.și că în privința recurentului este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit. f C. Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, probele și indiciile temeinice rezultă din declarațiile martorilor H. C., H. N., A. A., K. P., M. C., V. L., M. A., K. R., F. M. care se coroborează cu conținutul proceselor-verbale transcrise ale convorbirilor telefonice interceptate și redate conform actelor de la dosar. Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK). Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta. Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția R., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului. În această fază a recursului, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu luarea unei măsuri preventive. Potrivit disp.art.3001 alin.3 C., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive. În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate. În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentului recurs. Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451. În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor. Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea recurentului în libertate în acest moment procesual ar putea influența cercetarea judecătorească. Conform hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției. Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca acestea să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputaterecurentului fiind prevăzute în legea specială 678/2001, Legea nr. 39/2003 și Codul penal. În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că faptele pentru care este cercetat recurentul, constituiau infracțiuni la momentul în care s-au produs, și al trimiterii în judecată (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000). Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005). Contrar celor susținute de recurent prin apărătorul său și personal, în cauză, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit. f C., Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a acestuia. Condiția pericolului public, solicitată de lege există și ea pentru inculpat, acest pericol rezultând, din gravitatea faptelor de care recurentul este învinuit. Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunile de trafic de persoane și de constituire a unui grup infracțional organizat, se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare. Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpatului, care în mod constant a negat comiterea faptelor. Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul său presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale. Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială. Așa fiind, cererea inculpatului vizând revocarea arestului preventiv întemeiată pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a acestuia, va fi respinsă ca nefondată. Judecătorul fondului prin analiza elementelor și a subzistenței temeiurilor arestării preventive, care s-a arătat că impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, implicit s-a pronunțat asupra ineficienței unor alte măsuri preventive. Curtea, la acest moment procesual apreciază ca inoportună înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, existând pericolul influențării victimelor și a martorilor ce nu au fost încă ascultați nemijlocit de către tribunal ( cauza Scundeanu și Jiga contra R.). Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză. Așa fiind, recursul inculpatului apare ca nefondat și se va respinge conform art.38515 pct.1 lit.b C. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției., conform art. 189 Cod procedură penală. Va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial, conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. T., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 3 octombrie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. D. P. M. B. D. S. Red.P.D./M.N 4 ex.- 14 oct.2011 Jud. fond- A. Ț.
| ← Sentința penală nr. 27/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 894/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
