Decizia penală nr. 16/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 16/R/2011
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A. - judecător
JUDECĂTORI : I. M.
G. : L. S.
: L. H.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. D., împotriva deciziei penale nr.233/A/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui
M., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. V. de Sus, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i C.penal cu aplic.art.41 alin.2 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. D. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bădău C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile G. T., B. V., A. G., Ș. I., K. M. și H. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. întrucât faptele nu au fost săvârșite de inculpat. În cauză s-a audiat doar un singur martor astfel încât consideră că nu există nici o probă temeinică și concludentă din care să rezulte vinovăția inculpatului a cărei declarație nu e relevantă, motiv pentru care nu se poate reține în sarcina inculpatului aceste fapte. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este o persoană tânără și are un copil minor. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că ambele hotărâri sunt temeinice și legale. Inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată la pedeapsa de 3 ani închisoare la limita minimului special. Apreciază că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită iar pedeapsa a fost corect reținută de instanță.
Inculpatul D. D., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 176 pronunțată de J. V. de Sus la data de 8 septembrie 2010 s-a dispus condamnarea D. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art. 208 al. 1 , 209 al. 1 lit. „g"; și „i"; c. pen. cu aplic. art. 41 al. 2 c. pen. la 3 (trei) ani închisoare ce se va executa într-un loc de detenție cu toate consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. a-c c. pen.
S-a dispus menținerea inculpatului în stare de arest și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 16 aprilie 2010 până la pronunțarea hotărârii.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile B. V. suma de 4370 lei despăgubiri, părții civile G. T. suma de 800 lei despăgubiri civile, părții civile Ș. I. suma de 4000 lei despăgubiri civile, părții civile K. M. suma de
1200 lei despăgubiri civile și părții civile A. G. suma de 7872 lei despăgubiri civile.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă J. V. de Sus, inculpatul D. D., a fost trimis în judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. „g"; și „i"; c. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 c. pen. comisă în perioada 2009-2010 prin sustrageri repetate de bunuri prin care a cauzat părților vătămate un prejudiciu total în sumă de 15.602 lei.
Inculpatul nu a recunoscut niciunul dintre actele infracționale de care este învinuit, motivând că declarațiile din cursul urmăririi penale i-au fost dictate de polițiști.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut, în fapt, că în noaptea de 8/9 mai 2009 inculpatul a escaladat gardul curții în care se afla magazinul AF G. S. de pe str. P., nr. 10, B. și, folosind chei potrivite, a sustras dintr-un rastel metalic un număr de două butelii de aragaz, cauzând părții vătămate G. T. un prejudiciu de 400 lei.
În noaptea de 2. 2009, inculpatul a escaladat același gard, a intrat în curte și de pe același rastel a mai sustras alte două butelii de aragaz, cauzând un prejudiciu de 400 lei.
În noaptea de 2. septembrie 2009, prin escaladare, inculpatul s-a urcat pe acoperișul imobilului proprietatea părții vătămate H. M. din B., str. P., nr. 5, jud. M. de unde a sustras un cocoș ornamental în valoare de 400 lei.
În noaptea de 2. noiembrie 2009 inculpatul a pătruns prin efracție în garajul auto situat pe str. S. din B., aparținând părții vătămate B. V. de pe str. R., nr. 9 și din autoturismul marca „Ford"; cu nr. de înmatriculare (...) care se afla în garaj și avea ușile descuiate, a sustras un portofel care se afla pe bancheta din față în care se afla suma de 100 euro precum și un card pe verso-ul căruia era notat codul PIN și de pe care ulterior a sustras suma de 500 lei care se afla în cont.
Prejudiciul total cauzat se ridică la suma de 4730 lei.
În noaptea de 1. martie 2010, inculpatul a pătruns prin efracție în incinta magazinului SC MAXI DAN SRL situat în B. pe str. F. de C. nr. 2 și a sustras sume de bani găsite, precum și produse alimentare și țigări.
Partea vătămată A. G. a precizat că prejudiciul cauzat de inculpat este de
7872 lei.
În noaptea de 2. martie 2010 inculpatul a pătruns prin efracție în magazinul SC HĂISAN SRL situat în B., str. A. T., nr. 4 de unde a sustras suma de 170 lei, țigări și produse alimentare, cauzând un prejudiciu total de 1000 lei părții vătămate Ș. G., administratorul societății.
În noaptea de 9. aprilie 2010 inculpatul a pătruns prin efracție în barul SC Prod Tur SRL situat pe str. A. T. nr. 7 din B. de unde a sustras suma de 100 lei, un pachet de țigări și o sticlă cu băuturi, cauzând un prejudiciu de 800 lei total, părții vătămate K. M.
În drept, judecătoria a reținut că faptele inculpatului de a sustrage bunuri și bani în mod repetat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale constituie infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1 c. pen. rap. la art. 209 al. 1 lit. „g"; și „i"; c. pen.cu aplicarea art. 41 al. 2 c. pen. motiv pentru care l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea individualizată în dispozitivul sentinței.
Din durata pedepsei, prima instanță, a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 16 aprilie 2010 până la pronunțarea hotărârii.
În baza art. 998 c. civ. și art. 14 c. pr. pen. judecătoria l-a obligat pe inculpat la despăgubirea părților civile care au formulat pretenții în cauză și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A.ul inculpatului declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 233 pronunțată la data de 12 noiembrie
2010 de Tribunalul Maramureș, cu motivarea că sentința atacată este temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii și implicit împotriva hotărârii instanței de fonda declarat recurs inculpatul D. D. solicitând admiterea recursului, casareahotărârilor atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C..
În motivarea recursului s-a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că faptele au fost comise de inculpat.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătore, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu. Astfel, hotărârea de condamnare a inculpatului se bazează pe recunoașterea acestuia în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă și verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, procesul-verbal de reconstituire și declarațiile martorilor asistenți participanți la reconstituire.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal și având în vedere scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârilor atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C. la 300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. D., născut la
19 martie 1978, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.
233 din 12 noiembrie 2010 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 ianuarie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. I. M. L. H.
G., L. S.
Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). J..fond:T.H.; J..apel:L.S.;C.Alb.
| ← Sentința penală nr. 17/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 191/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
