Decizia penală nr. 191/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 191/R/2011

Ședința publică din data de 16 februarie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : ANA C.

JUDECĂTORI : M. R.

L. M.

G. : M. N.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A.

C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul M. I. împotriva sentinței penale nr. 476 din 8 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., cauza având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 2781 Cod procedură penală).

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal, asistat de apărătorul ales - avocat V. M., din cadrul Baroului S. M., lipsă fiind intimații M. B. F., C. V. R. și Ș. Ș. N.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 16 februarie 2011 s-a depus prin serviciul registratură de către intimații C. V. R. și Ș. Ș. N. note de ședință, prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a și art. 2781 alin. 10 Cod procedură penală.

Petentul personal arată că își menține recursul declarat în cauză. Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 2781 alin. 10 Cod procedură penală (astfel cum au fost modificate prin art. X. pct.39 din Legea nr. 202/2010) și, respectiv, art. XXIV din Legea nr. 202/2010.

Apărătorul petentului solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului declarat în cauză, întrucât plângerea a fost formulată înainte de intrarea în vigoare a legii de modificare a codului de procedură pnală și rămâne supusă căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Petentul achiesează concluziilor apărătorului său și solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului declarat în cauză.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat în cauză, arătând că în data de 8 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, legea nu mai prevede calea de atac a recursului în privința hotărârilor judecătorești pronunțate în materia plângerii împotriva actelor procurorului de la art. 2781 Cod procedură penală, astfel că se impune respingerea recursului ca inadmisibil.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 476 din 8 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a respins plângerea formulată de petentul M. I. împotriva rezoluției procurorului din dosarul nr. 250/P/2009 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., pe care a menținut-o.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Maramureș, petentul M. I. a solicitat desființarea rezoluției din (...) din dosarul nr. 250/P/2009 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. și reluarea urmăririi penale față de numiții M. B., Ș. Ș. și C. V. R., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că s-a dispus în mod greșit neînceperea urmăririi penale față de M. B., Ș. Ș. și C. V. R., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, în condițiile în care i-ar fi încălcat drepturile fundamentale ale omului, prin modul nelegal în care aceștia au acționat, prin încătușarea sa.

Trecând la soluționarea plângerii, instanța a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 14 aprilie 2010 dată în dosar nr. 250/P/2009 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de petent sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni, de braconaj cinegetic și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, față de făptuitorul B. P. pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj cinegetic și față de făptuitorii M. B. (agent șef de poliție) Ș. Ș. și C. V. R. (lucrători silvici în cadrul Ocolului Silvic U.) pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciul contra intereselor persoanelor.

S-a reținut ca stare de fapt că, în cursul nopții de 13/(...), polițiști din cadrul Posturilor de poliție A. de Sus și F., împreună cu organe silvice, au efectuat acțiuni vizând prevenirea și combaterea actelor de braconaj în zona numită "V.", situată pe fondul de vânătoare nr. 36 A., la limita localităților F. și B. de Jos, ocazie cu care au fost identificate două persoane pregătite pentru vânătoare pe timp de noapte, având asupra lor armă, cartușe și două proiectoare, din care unul era conectat la acumulatorul unui autoturism marca ARO, cu nr. de înmatriculare (...). S-a stabilit că aceste două persoane se numeau M. I. (petentul din prezenta cauză) și B. P. Întrucât M. I. este executor judecătoresc în cadrul Camerei executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de A. O., soluția în cauză a fost pronunțată de P. de pe lângă Curtea de A. C. Î. rezoluției menționate anterior, petentul M. I. a formulat plângere, aceasta fiind soluționată prin R. din 18 mai 2010 dată în dosar nr. 427/II/2/2010 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C. Prin această rezoluție s-a dispus respingerea plângerii, constatându-se că organele de poliție și cele silvice au acționat în deplină legalitate și că, în momentul depistării petentului și a numitului B. P., aceștia se aflau pe fondul de vânătoare, pregătiți pentru braconaj.

Potrivit dispozițiilor art. 2781 Cod procedură penală, petentul M. I. s-a adresat instanței, nemulțumit fiind de soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în cauză față de cei trei făptuitori, agentul de poliție și cei doi angajați silvici. Deși și-a manifestat nemulțumirea față de soluția pronunțată, petentul nu a fost în măsură să facă dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în rezoluțiile atacate. Mai mult, din adresa IPJ M., comunicată la dosar și înregistrată la filele 29-30, se arată că, în perioada 13-14 iunie 2009, agentul de poliție se afla în timpul concediului de studii aferent acelui an, însă, în mod voluntar, și-a întrerupt concediul, având această posibilitate în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 1 lit. e din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului. În aceste condiții, a participat, împreună cu alți doi polițiști și cu personalul silvic, la acțiunea ce s-a finalizat cu prinderea în flagrant a petentului și a făptuitorului B. P. Mențiunile de mai sus vin să întărească consemnările procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante

(filele 12-13 dosar u.p.) și ale Raportului de constatare tehnico-științifică (filele

21-28 dosar u.p.), potrivit căruia arma de foc în litigiu era în stare de funcționare, prezenta urme secundare de tragere, avea cartușe în stare de funcționare iar tubul cartuș tras aparținea armei în cauză.

Cu privire la modul în care a fost tratat petentul, instanța a reținut că, din declarațiile luate în cauză nu s-au confirmat susținerile acestuia în sensul incidenței dispozițiilor art. 246 Cod penal. Astfel, M. B. F. a arătat că, după ce a fost anunțat telefonic de către colegul său Nichita Alexandru cu privire la identificarea a două persoane de sex masculin rămase împotmolite cu o mașină de teren, s-a îndreptat spre acel loc împreună cu Ș. Ș. N. și cu C. R.. C. două persoane erau deja încătușate, fiind și identificate în persoana numiților M. I. și B. P. M. I. avea asupra sa, la brâu, o cartușieră din piele, iar în autoturism, pe bord, se găsea un cartuș calibru 12; pe scaunul din dreapta față de afla un proiector luminos conectat prin doi conductori electrici la acumulatorul mașinii, iar pe bancheta din spate a autoturismului se găsea o armă de vânătoare. C. două persoane au fost conduse la sediul P. de poliție F., unde au fost descătușate și audiate iar asupra lor nu s-a folosit nici violența nici presiuni psihice; încătușarea lor nu a durat mai mult decât a fost necesar. N. S. Alexandru (filele 74-75 dosar u.p.) confirmă varianta expusă de M. B. F., arătând că, pe perioada așteptării criminalistului și pe perioada efectuării anchetei, cele două persoane au fost tratate cu demnitate, nu au fost agresate fizic și nici verbal, fiind serviți cu apă și cafea; cu toate acestea, petentul M. a refuzat să semneze actele ce-l priveau și a continuat să-i amenințe pe cei aflați în sediul P. de poliție F. cu demiterea din funcțiile pe care le aveau polițiștii, lucru pe care l-ar fi făcut și în teren, imediat după prinderea și încătușarea sa. Că asupra celor doi nu s-ar fi folosit forța fizică se confirmă și prin declarația lui F. C. F. (fila 76 dosar u.p.), criminalistul chemat la fața locului. Nici cei doi angajați silvici, respectiv C. V. R. și Ș. Ș. N., nu confirmă susținerile petentului, arătând că, la reținerea făptuitorilor nu s-ar fi folosit forța, fiind doar încătușați. De reținut că, în cauză a fost audiat și B. P. care a arătat că, a ajuns la fața locului solicitat fiind de vecinul său M. I., pentru a-l ajuta să scoată autoturismul întrucât era împotmolit. În timp ce M. s-a urcat la volan, făptuitorul B. a început să împingă de mașină din spate pentru a o scoate din șanț, dar nu a reușit. În timp ce se afla în picioare lângă mașina împotmolită s- a auzit "stai, poliția", moment în care petentul a observat un polițist și încă două persoane îmbrăcate în pădurari și imediat au fost încătușați atât el cât și M. I.. Deși nu știa ce se afla în mașina lui M. și nici ale cui erau bunurile pe care le-a văzut ulterior la P. F., făptuitorul B. avea cunoștință că M. era vânător. În completarea declarației făptuitorului B., consemnată la (...), acesta arată că, la sosirea polițiștilor, și el și M. au fost încătușați și conduși la P. de poliție F., unde li s-au luat cătușele și s-a consemnat starea de fapt în procesul verbal. Mai mult, făptuitorul a arătat că nu s-a folosit forța împotriva sa și a petentului M., doar au fost încătușați Î. sentinței T.ui M., a formulat recurs petentul M. I., solicitând casarea acesteia și rejudecând, să fie admisă plângerea împotriva rezoluției procurorului din 14 aprilie 2010, dată în dosar nr. 250/P/2009 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. și, pe cale de consecință, să fie trimisă cauza la parchet pentru continuarea cercetărilor, incomplete, din punctul de vedere al petentului.

Curtea constată că recursul în cauză este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art.278/1 alin.10 C.pr.pen. ( așa cum a fost modificat prin art. X. pct.39 din Legea nr.202/2010), hotărârea pronunțată potrivit alin.8 este definitivă, iar potrivit art. XXIV din Legea nr.202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a legii de modificare a codului de procedură penală, rămân suspuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. per a contrario, hotărârile penale pronunțate după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010 sunt suspuse dispozițiilor noi, deci sunt definitive, așa cum de altfel, este și firesc, față de principiul imediatei aplicări a legii de procedură - tempus regit actum - aplicarea legii procesuale actelor efectuate în perioada de timp în care ea este în vigoare. Legea procesual penală este numai activă și niciodată extraactivă și nici ultraactivă, legea veche neputându-se aplica actelor ce intervin sau continuă după ieșirea ei din vigoare.

Așa fiind, chiar dacă în speță, plângerea petentului a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 ( legea a intrat în vigoare la 25 noiembrie 2010) hotărârea asupra plângerii fiind pronunțată după intrarea acestei legi în vigoare, va fi supusă noilor dispoziții privind calea de atac.

Față de toate aceste considerente, se constată că hotărârea atacată - pronunțată la 8 decembrie 2010 - este definitivă, iar recursul în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. a C.pr.pen.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat petentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul M. I., domiciliat în S. M., str. I. S. nr. 45, jud. S. M., împotriva sentinței penale nr. 476 din 8 decembrie 2010 a T.ui M..

Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. ANA C. M. R. L. M. M. B.

Red.A.C./Dact.A.C.

3 ex./(...)

Jud. fond: S.. L.

← Decizia penală nr. 16/2011, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 970/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 191/2011, Curtea de Apel Cluj