Decizia penală nr. 970/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.970/R/2011
Ședința publică din 09 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. B., judecător JUDECĂTORI : C. I.
V. G. GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P.UROR: D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul C. R. B. împotriva sentinței penale nr.411 din 07 aprilie 2011 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al petentului, av.G. Florin T., lipsă fiind petentul.
P.edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul P. ridică excepția inadmisibilității recursului, hotărârea atacată fiind definitivă.
Apărătorul petentului solicită admiterea excepției invocate, având în vedere disp.art.278/1 alin.10 C.pr.pen.
S-a invocat de către apărător, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.278/1 alin.10 C.pr.pen., susținerile părților fiind consemnate într-o încheiere separată.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.411 din 07 aprilie 2011 pronunțată de jcn în dosarul nr.(...), în temeiul art. 278 indice 1 alin 8 lit. a C. proc. penala a fost respinsă plangerea petentului C. B. R. impotriva ordonantei din data de (...) adoptata in dosar nr 119/P/2010 a P. de pe langa Curtea de A. C. mentinuta prin ordonanta procurorului general al P. de pe langa Curtea de A. C. nr. 9. din data de (...) prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinutei P. D. M. I. pentru infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.
1, 2 și 3 Cod penal și neînceperea urmăririi penale în cauză fata de aceeasi persoana pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289
Cod penal ca neintemeiata si mentine solutiile adoptate. (retinand ca plangerea a vizat desfiintarea partiala a solutiei doar cu privire la inselaciune si fals intelectual).
In temeiul art. 192 alin 2 C. proc. penala a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 200 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Un prim aspect lamurit de catre instanta a constat in stabilirea prezentului cadru procesual si anume a faptului potrivit caruia este atacata solutia procurorului adoptata in dosar nr 119/P/2010 a P. de pe langa Curtea de A. C. din data de (...) respectiv ordonanta procurorului general al parchetului din (...) in dosar nr 9. si doar in parte se solicita desfiintarea acestora in ce priveste scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei sub aspectul infractiunii de inselaciune prev. De art 215 alin 1,2,3 C. penal si neinceperea urmaririi penala fata de aceeasi persoana sub aspectul infractiunii de fals inbtelectual prev. de art 289 C. penal aceasta fiind limita in care instanta este sesizata cu judecarea plangerii de catre petent.
Prin rezolutia P. de pe langa Curtea de A. C. din data de (...) in dosar nr 119/P/2010 in temeiul prevederilor art. 262 pct.2, lit. a, art. 11 pct.l, lit. b și art. 10 lit. d din C.pr.pen..s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinutei P. D. M. I. pentru infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.
1, 2 și 3 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal si in temeiul art. 228 alin. 1 și art. 10 lit. d și g C.pr.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză fata de aceeasi persoana pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal,neglijență în serviciu, prev. de art. 249 Cod penal (ambele cu raportare laart. 258 Cod penal), fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals,prev. de art. 291 Cod penal.
Impotriva solutiei adoptate de procuror petentul a formulat plangere la procurorul general al P. de pe langa Curtea de A. C., iar prin ordonanta nr 9. din (...) a fost respinsa plangerea petentului.
Din examinarea actelor de urmărire penala efectuate in dosar au rezultat urmatoarele.
Prin rezoluția din data de (...), confirmată prin rezoluția din aceeași dată a procurorului din cadrul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitei P. D. M. I., pentru infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, reținându-se că în cursul anului 2004, în calitate de executor bancar în cadrul B. - S. O., 1-a indus în eroare pe partea vătămată C. B. R. cu ocazia organizării licitației pentru vânzarea unui imobil situat în C.-N., strada P. C. nr. 20, județul C., ipotecat în favoarea B. - S. C., prin prezentarea de date nereale în publicația de vânzare, cauzându-i astfel un prejudiciu de 136.500 lei (voi. I, f. 25)
In cauză au fost depuse mai multe plângeri, prima fiind înregistrată la data de (...) de persoana vătămată R. S. I. la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. în esență, s-a reclamat săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal de către funcționarii B. S.- S. C., susținându-se că la licitația din 2004 a fost vândut un alt imobil decât cel ce a făcut obiectul contractelor de ipotecă (voi. I, f. 26-27).
La data de (...) R. S. I. a înregistrat o plângere cu același obiect și la P. de pe lângă Tribunalul Cluj (voi. I, f. 29-30).
La data de (...) partea vătămată C. B. R. a înregistrat o plângere la I.
C., prin care a reclamat săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, neglijență în serviciu, prev. de art. 249 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, de către funcționarii din cadrul B. - G. - Sucursalele C. și O., susținând că aceștia au manifestat neglijență și superficialitate cu ocazia acordării unor credite către R. S. I., au încheiat contracte de ipotecă,aferente acestor credite, în care a fost menționat un imobil construit din lemn, ce nu mai exista în realitate, iar în publicația de vânzare la licitație s-a făcut referire la un imobil ce nu a făcut obiectul contractelor de ipotecă, astfel că a fost indus în eroare în urma participării la licitația respectivă (voi. I, f. 39-
42).
La data de 20 martie 2007, prin ordonanța emisă în dosarul nr.
29/P/2007 al D.N.A. - S. Teritorial C., s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, a cauzei având ca obiect sesizarea inspectorilor B.N.R. referitoare la infracțiunea prev. de art. 10 lit. b din L. nr. 78/2000, în legătură cu acordarea de către B.
- G. - S. C. a creditelor către numitul R. S. I. (voi. I, f. 45-130).
Plângerile și sesizarea menționate mai sus au fost conexate în final la dosarul nr. 2. al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
La data de (...) acest dosar a fost preluat la P. de pe lângă Curtea de A.
C., în conformitate cu prevederile art. 209 alin. 41 C.pr.pen.. In urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că la data de 26 martie 2002 numitul R. S. I. a cumpărat de la P. P. și P. M. C. imobilul situat în C.- N., strada P. C. nr. 20, compus din casă și teren în suprafață de 601,2 mp. In contractul de vânzare-cumpărare autentificat la biroul notarului public L. Moigrădean, s-a menționat că se vinde casa din lemn acoperită cu țiglă, cu o cameră și o bucătărie, construcție evidențiată în C.F. nr. 14188 C. și care nu mai exista în realitate. In același contract de vânzare-cumpărare se menționa însă că odată cu imobilul descris în cartea funciară ( imobil care nu mai exista în realitate în acea formă), se vindea și construcția compusă din parter și mansardă, neevidențiată în cartea funciară, edificată în baza unei autorizații de construire emisă de C. Local al M. C.-N., vânzătorii declarând că renunță în favoarea cumpărătorului la beneficiul acestei autorizații și că sunt de acord ca dovada de luare în folosință a construcției să fie emisă pe numele lui R. S. I. (voi. II, f. 139-140). După câteva zile, la data de 3 aprilie 2002, numitul R. S. I. a contractat de la B. S. - A. C., un credit de investiții în valoare de 490.000.000 lei vechi în numele S. „. I." SRL C.-N., la care era asociat, garantând acest credit cu imobilul din C.-N., strada P. C. nr. 20 (voi. II, f. 9-11). In acest sens R. S. I. a încheiat cu banca contractul de ipotecă nr. 101/(...), în care imobilul adus ca și garanție a fost descris conform mențiunilor din cartea funciară (voi. II, f. 12). Ulterior R. S. I. a mai contractat încă două credite pentru firma sa de la B. S. - A. C. (contract de credit nr. 1. mai 2002 - voi. II, f. 74-76 și contract de credit nr. 2. iulie 2002 - voi. II, f. 112-116), garantând cu același imobil (voi. II, f. 77, 117), asupra căruia au fost instituite ipoteci de rangul II și I. Cu ocazia solicitării creditului inițial s-a procedat la o evaluare a imobilului adus în garanție, lucrarea fiind efectuată de evaluatorul B. V. C. în raportul de evaluare întocmit de acesta la data de (...), imobilul situat în C.- N., strada P. C. nr. 20, a fost descris ca fiind compus din teren în suprafață de 601,2 mp și construcție, finalizată în 2002, constând în clădire de locuit unifamilială, tip vilă, cu patru nivele (P+M), cu suprafața utilă de 248 mp, suprafața desfășurată de 310 mp, pe fundații continue de beton armat, zidărie din cărămidă, cu învelitoare de țiglă tip „Teiuș" și finisaje de tip superior. In ce privește situația juridică, evaluatorul a menționat că R. S. I. a prezentat drept documente de proprietate contractul de vânzare-cumpărare autentificat lanotar, certificatul de urbanism și autorizația de construire (vol II, f. 144-153). La raportul de evaluare au fost anexate și fotografii cu exteriorul construcției (vol. II, f. 140). Ulterior, numitul R. S. I., pe de o parte, nu a făcut demersuri pentru a înscrie în cartea funciară construcția edificată în baza autorizației de construire emisă de C. Local al M. C.-N., construcție ce constituie în realitate obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu soții P., iar pe de altă parte, nu și-a îndeplinit obligațiile privind rambursarea împrumutului izvorâte din contractele de credit. In consecință, la data de (...) învinuita P. D. M. I., executor bancar în cadrul B. S. - S. O., a fost investită pentru declanșarea executării silite a debitorului S. „. I." SRL (vol IV, f. 9-10, 45-46, 50-51). In continuare, învinuita P. D. M. I. a inițiat demersurile pentru valorificarea garanției constituite de R. S. I., respectiv pentru vânzarea la licitație a imobilului situat în C.-N., strada P. C. nr. 20. Cu ocazia acestor demersuri învinuita a încheiat procesul-verbal de situație din data de (...), în care a menționat descrierea sumară a imobilului (casă de lemn și teren în suprafață de 167 stânjeni) și precizarea că acesta este în stare bună (vol IV, f. 69), iar în data de (...) a făcut publicația de vânzare la licitație publică a imobilului respectiv, pe care 1-a descris ca fiind casă de locuit în regim de P+M, din lemn, acoperită cu țiglă, o cameră, o bucătărie, cu o suprafață utilă de 248 mp, curte și grădină în suprafață de 601,2 mp (vol IV, f. 71). Intrucât la licitația programată pentru data de (...) nu s-a prezentat nici un ofertant, la data de (...) învinuita a făcut o nouă publicație de vânzare, prețul de începere al licitației fiind stabilit la suma de 1.350.000.000 lei vechi (vol. IV, f. 74). De această dată la licitația din data de (...) s-au prezentat persoana vătămată C. B. R. (care potrivit propriilor declarații a aflat despre licitație de la o cunoștință a socrului său - vol. IV, f. 297) și numitul M. M. H., imobilul fiind adjudecat în final de C. B. R. pentru suma de 1.365.000.000 lei vechi (vol IV, f. 76-77). Ulterior R. Stei ian I. a obținut în instanță, prin decizia civilă nr. 90/(...) a T.ui C., pe calea unei contestații la executare, anularea procesului- verbal de licitație din data de (...) și a actului de adjudecare în favoarea lui C. B. R., cu motivarea că în momentul garantării creditului s-a instituit ipotecă asupra unei construcții din lemn, descrisă sumar, în timp ce la evaluare s-a avut în vedere o altă construcție existentă pe același teren și în aceste condiții în publicația de vânzare și în actul de adjudecare s-a menționat un alt imobil decât cel ipotecat (vol. IV, f. 251-252). In continuare, R. S. I. a solicitat instanței radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv, dobândit prin cumpărare la licitație de către C. B. R., acțiune care însă i-a fost respinsă prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C. Din materialul de urmărire penală administrat în cauză rezultă, fără urmă de îndoială, că la acordarea creditelor către R. S. I. a fost avută în vedere ca și garanție construcția nouă situată pe strada P. C. nr. 20 din C.-N., construcție care face obiectul raportului de evaluare întocmit de evaluatorul B. V. C., cu mențiunea că în acel moment construcția veche evidențiată în cartea funciară nu mai exista în acea formă. Este evident că toate părțile implicate au avut cunoștință despre situația acelui imobil (toate părțile au avut în vedere construcția nou edificată și nu casa „bătrânească" din lemn ce nu mai exista în realitate) și este discutabil că descrierea din publicația de vânzare făcută de învinuita P. D. M. I. (casă de locuit în regim de P+M, din lemn, acoperită cu țiglă, o cameră, o bucătărie, cu o suprafață utilă de 248 mp), era aptă să inducă în eroare vreo persoană cu privire la bunul oferit spre vânzare. R. la această descriere învinuita a declarat că a facut-o având în vedere raportul de evaluare și contractul de ipotecă, arătând că în momentul întocmirii procesului-verbal de situație R. S. I. nu i-a permis să inspecteze imobilul. Invinuita P. D. M. I. a negat categoric că ar fi intenționat să inducă în eroare vreo persoană cu ocazia efectuării demersurilor pentru vânzarea imobilului respectiv sau să insereze mențiuni neconforme cu realitatea în actele încheiate, apărare care nu poate fi înlăturată, astfel că în cauză sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal și nici ale celor de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal. In plângerile depuse a mai fost reclamată și săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și neglijență în serviciu, prev. de art. 249 Cod penal de către funcționarii B. S. cu ocazia acordării creditelor către societatea lui R. S. I. și apoi cu ocazia derulării procedurii de executare silită. La rândul lor inspectorii din cadrul Băncii Naționale a României, ce au întocmit Raportul de supraveghere din data de (...), au evidențiat o serie de încălcări ale normelor de creditare de către funcționarii B. S. cu ocazia acordării creditelor menționate, inclusiv în ceea ce privește constituirea garanțiilor, în condițiile neconcordanțelor dintre înscrierile din cartea funciară și situația reală a imobilului, precum și neincluderea în contractele de credit a unor clauze cu privire la intabularea imobilului nou construit care în fapt a fost avut în vedere la garantarea creditelor (vol I, f. 48-50). Inspectorii B.N.R. au sesizat astfel comiterea unei posibile infracțiuni de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare, prev. de art. 10 alin. 1 lit. b din L. nr. 78/2000. In prezent infracțiunea de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare, a fost dezincriminată în această formă prin L. nr. 6. ce a modificat conținutul art. 10 alin. 1 lit. b din L. nr. 78/2000 însă, fapta în sine ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii generice de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal. Persoana vătămată în acest caz ar fi entitatea bancară, dar aici trebuie menționat că B. - G. S. nu a depus nici o plângere împotriva funcționarilor săi pentru un eventual abuz în serviciu comis cu ocazia acordării creditelor în litigiu (potrivit art. 258 alin. 2 Cod penal acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru fapta prevăzută la art. 246 Cod penal, cu excepția aceleia care a fost săvârșită de o persoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin. 1 Cod penal). Oricum analiza elementelor constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal și art. 249 Cod penal este inutilă în acest moment, deoarece raportat la data săvârșirii faptelor reclamate (perioada (...) -(...)), s-a împlinittermenul de prescripție al răspunderii penale pentru aceste fapte în conformitate cu prevederile art. 122 alin. 1, lit. d din Codul penal (în luna mai 2009). R. la plângerile lui R. S. I. trebuie evidențiat că se ridică serioase semne de întrebare cu privire la buna-credință a acestuia, având în vedere conduita pe care a avut-o în condițiile în care cunoștea conținutul contractelor de ipotecă pe care le-a încheiat, știind că vechea construcție nu mai există, tară să facă demersuri pentru înscrierea în C.F. a noii construcții (avută în vedere în realitate ca și garanție), iar ulterior neîndeplinindu-și obligațiile contractuale, a contestat procedura de executare, invocând tocmai împrejurarea că ipoteca a fost constituită asupra vechii construcții ce nu mai există. In prezent R. S. I. este posesorul imobilului din strada P. C. nr. 20, în timp ce în cartea funciară este înscris ca și proprietar numitul C. B. R., care, deși procesul-verbal de licitație și actul de adjudecare au fost anulate, nu și-a recuperat prețul plătit pentru adjudecarea imobilului. Competența de soluționare a acestui litigiu revine instanțelor civile de judecată și așa cum a fost menționat în considerentele deciziei civile nr. 2. a C. de A. C., R. S. I. are posibilitatea, fie să cheme în judecată creditorul ipotecar, urmând a se verifica dacă mai este în termen, pentru ca acesta să restituie prețul adjudecatarului C. B. R., fie să achite el sau societatea al cărei asociat și administrator este, prețul către adjudecatar. Actele de urmarire penal existente la dosarul cauzei , în pofida acuzelor susținute de către petent, nu se constituie însă în indicii temeinice sau probe care să fundamenteze plângerea formulată, în asemenea măsură încât să fie posibilă reținerea în sarcina invinuitei a vreunei infracțiuni. Având în vedere faptul că actele întocmite în cauză nu fundamentează acuzele formulate de către petent în contextul sesizării penale în discuție și nu conturează indicii temeinice în sensul realizării infracțiunii reclamate sub aspectul elementelor constitutive, in mod corect procurorul a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru fapta prev. de art 215 alin 1,2,3 C. penal si neinceperea urmaririi penale fata de invinuita astfel actele urmaririi penale efectuate nu au demonstrat existenta faptei de inselaciune de amagire a partii vatamate, in concret nu s-a putut demonstra ca invinuita a avut o conduita care a avut drept consecinta prejudicierea petentului prin prezentarea ca adevarata a unei situatii mincinoase determinante pentru incheierea contractului. Ca atare, in examinarea legalității soluției procurorului, nu are efectiv nici o relevanță administrarea unui vast probatoriu, in cazul in care organul de urmărire penală stabilește indubitabil existența vreunuia din cazurile de impiedicare a punerii in mișcare a urmăririi penale. In cazul unei asemenea soluții de scoatere de sub urmarire penala respectiv neinceperea urmaririi penale, atît procurorul ierarhic superior, cât și instanța de judecată care verifică legalitatea soluției, nu au opțiunea de a se ghida după regulile prescrise de lege pentru desfășurarea urmăririi penale, singurul fapt care trebuie examinat cu atenție fiind acela dacă rezultă sau nu cu certitudine vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in mișcare a actiunii penale. Intr-un asemenea context apare ca inutila efectuarea altor cercetari atat timp cat nu au nicio importanta in intrunirea elementelor constitutive ale savarsirii vreunei infractiuni, asa zisele carente existente in instrumentarea dosarului de urmarire penala si invocate de catre petent nu sunt de esenta si nu reprezintadecat motive puerile prin care se incearca prelungirea si tergiversarea obtinerii unei solutii in dosar fara ca pe fondul problemei sa existe un real motiv in sensul celor sustinute in plangere de catre petitionar solutia fondului este temeinica si legala In aceeasi ordine de idei pentru rezolvarea cauzelor penale organele judiciare au nevoie de date si informatii din care sa poata extrage concluzia existentei sau inexistentei infractiunii, vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului iar acest date sau informatii sunt furnizate prin intermediul probelor asa cum rezulta din disp art 62 C. proc. penala. In sensul mai sus aratat din momentul in care a fost declansat procesul penal si pana la solutionarea definitiva toate problemele fondului cauzei sunt rezolvate numai cu ajutorul probelor si confera un anumit grad de probabilitate adevarului judiciar. T. aprecierea fiecarei probe se face de organul judiciar in urma examinarii tuturor probelor administrate in scopul aflarii adevarului asa cum reiese din art 63 alin 2 C. proc. penala, probele asigura un sentiment de certitudine in legatura cu existenta sau inexistenta unei infractiuni sau cu privire la existenta ori inexistenta vinovatiei faptuitorului. Retinand alaturi de cele mai sus evocate si disp art 200 C. proc. penala cu privire la obiectul urmaririi penale si disp. art 202 C. proc. penala cu privire la rolul activ al organului de urmarire penala, instanta apreciaza ca organul de urmarire penala si-a indeplinit cu prisosinta obligatiile procesuale administrand toate probele pertinente,concludente si utile justei solutionari a cauzei iar concluzia ce s-a desprins a dus la solutia de scoatere de sub urmarire penala respetiv neincepere a urmaririi penale si care este legala si temeinica. Raportat la cele de mai sus instanța in temeiul art.2781 alin.8 lit.a C.proc.penală a respins plângerea petentului ca neintemeiată și a menținut soluțiile adoptate de procuror. In temeiul art.192 alin.2 C.proc.penală a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in sumă de 200 lei. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul C. R. B. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie admisă plângerea formulată de petent împotriva rezoluției procurorului din (...) dată în dosar nr.119/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C. În ședința publică de azi s-a pus în discuția părților din oficiu excepția inadmisibilității recursului promovat de către petent. Cu privire la această excepție se rețin următoarele: Potrivit art.2781 alin.10 C.p.p. hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 este definitivă. Prin sentința penală nr.411 din 7 aprilie 2011 a Judecătoriei C.-N. în baza art.2781 alin.8 lit.a C.p.p. s-a respins ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. B. R. împotriva rezoluției din 14 octombrie 2010 dată în dosar nr.119/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C. Această sentință potrivit art.2781 alin.10 C.p.p. este definitivă și ca urmare nu este supusă nici unei căi de atac. Având în vedere că petentul a promovat o cale de atac, care nu este prevăzută de lege, în baza art.38515 pct.1 lit.a C.p.p. recursul formulat de acesta împotriva sentinței penale nr.411 din 7 aprilie 2011 a Judecătoriei C.-N. urmează să fie respins ca inadmisibil. În baza art.192 alin.2 C.p.p. petentul urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul C. R. B. împotriva sentinței penale nr. 411 din 7 aprilie 2011 a Judecătoriei C.-N. Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. C. I. V. G. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 2 ex.(...) Jud.fond.A. B. Birău
| ← Decizia penală nr. 191/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 847/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
