Încheierea penală nr. 220/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.220/R/2011
Ședința publică din 22 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.
: I. M. GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul Ș. A. S., împotriva încheierii penale nr.11/CC/2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui B. N., prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului Ș. A. S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev.și ped.de art.183 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ș. A. S., aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. M. Laurențiu D., din cadrul Baroului B. N., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. M. M. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului, depune la dosar, în circumstanțierea inculpatului, o serie de înscrisuri care să fie avute la soluționarea cauzei.
Întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține declarațiile date și nu mai are de făcut completări.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, în temeiul art.149 alin.12 rap.la art.146 alin. 11/1 C., a se dispune obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea. În ceea ce privește motivele pentru care a fost luată măsura arestării preventive, coroborat cu declarațiile inculpatului rezultă cu certitudine că există presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune de lovituri cauzatoare de moarte motiv pentru care prima condiție este îndeplinită în cauză însă, recursul se referă la cea de-a doua situație a art.148 lit.f C., respectiv existența sau nu a gradului de pericol pentru ordinea publică pe care cercetarea în stare de libertate al inculpatului ar prezenta-o. Potrivit art.136 C., atunci când instanțele se pronunță cu privire la alegerea măsurii preventive care trebuie dispuse cu privire la un inculpat, ele trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte și anume cel al scopului măsurii preventive care este de a asigura buna desfășura a procesului penal iar pe de altă parte de a împiedica intervenția sustragerii de la urmărirea penală. La dosar există o declarație a unui organ de urmărire penală care arată în mod expres că la momentul când încă nu se cunoștea decât că o victimă a unei altercații s-a internat în spital, a luat legătura cu inculpatul și acesta de bună voie și-a arătat datele personale, iar ulterior decesului victimei, inculpatul, fără se opună s-a prezentat la organele de urmărire penală. În fața instanței de judecată a arătat că recunoaște faptele pentru care este cercetat. Din acest punct de vedere nu suntem în situația în care scopul procesului penal nu ar fi atins cu ocazia cercetării inculpatului înstare de libertate întrucât acesta a recunoscut și regretat fapta comisă, s-a prezentat de bună voie la organele de cercetare penală și nu a încercat în nici un fel influențarea unui martor. A doua condiție este legată de gradul de pericol social al infracțiunii unde se impun anumite precizări și anume că s-a invocat în propunerea de arestare de către procuror și s-a însușit de către judecător că inculpatul ar fi lovit în mod direct victima, iar ca urmare a acestor lovituri s-a ajuns la decesul acesteia. Au fost la fața locului șase martori oculari dar nici unul dintre acești martori nu susțin teza unei lovituri clasice. Dimpotrivă, inculpatul precum și martora B. arată în concret modul de producere a leziunii. La dosar s-a făcut trimitere de către organul de urmărire penală că inculpatul mai are un dosar în care este acuzat de lovire și că are cinci sancțiuni contravenționale pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, însă, solicită a se avea în vedere actele depuse azi în instanță care prezintă dovezi din care rezultă că inculpatul este o persoană de încredere iar în privat a făcut acte de caritate. R. la faptul că infracțiunea de care inculpatul este acuzat, respectiv lovituri cauzatoare de moarte care se găsește între uciderea din culpă și omor, în concret ne aflăm mult mai aproape de ucidere din culpă pentru că cei doi s-au împins pe fondul consumului de alcool la provocarea prietenului victimei. Nu s-a dorit sub nici o formă să se ajungă în această urmare și consideră că este mai firească obligația inculpatului de a nu părăsi localitatea, această măsură fiind suficientă pentru asigurarea scopului procesului penal, inculpatul obligându-se să respecte toate condițiile impuse de instanță.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de fond a reținut ca stare de fapt că inculpatul în urma unor neînțelegeri cu alte persoane a avut o altercație afară și a aplicat victimei o lovitură în zona abdominală dreaptă, victima decedând la spital. E. adevărat că încă nu s-a stabilit cu certitudine dacă leziunile traumatice ale victimei sunt urmare a unei acțiuni directe de lovire sau de cădere a inculpatului deasupra victimei, dar cert este că victima a decedat. Apreciază că este îndeplinită condiția prev.de art.148 lit.f C., în raport de datele dosarului. Inculpatul este cel care în urma unor discuții neprincipiale avute cu victima a inițiat altercația și mai mult, acesta este cunoscut ca o fire violentă demonstrată prin sancțiunile contravenționale aplicate.
Inculpatul Ș. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă mult fapta comisă și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se lua față de el măsura obligării de a nu părăsi localitate menționând că va respecta toate condițiile impuse de instanță.
C U R T E A
Deliberând reține că prin încheierea penală nr.11/C din 12 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B.-N. în baza art. 149/1 C.: a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ș. A. S., fiul lui N. și L., născut la data de 13 aprilie
1982 în comuna C. jud. B. N., domiciliat în B. str. I.P.Reteganu nr. 28 jud. B. N., CNP -
1., pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13 februarie 2011, orele 8,20 și până la data de 13 martie 2011, orele 8,20.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, cu nr. 2. s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului Ș. A. S. pentru o perioadă de 29 de zile, pentru comiterea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C., constând în aceea că la data de (...), pe fondul unor neînțelegeri avute cu alte persoane, ca și pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul Ș. A. S. i-a aplicat numitului R. P. o lovitură în zona abdominală dreaptă, victima decedând în scurt timp la S. J. de U. B., ca urmare a unei hemoragii interne masive, consecutive unei dilacerărihepatice, în cadrul unui traumatism toraco-abdominal, leziune produsă prin lovire cu corp dur.
În motivare se arată că la data de 12 februarie 2011, ora 9,35 a fost începută urmărirea penală față de numitul Ș. A. S., pentru comiterea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C..
Prin constatările preliminare nr. 343/X din (...) emise de S-M-L- B. N., s-au reținut că moartea numitului R. P. este violentă, ea s-a datorat hemoragiei interne masive, consecutiv unei dilacerări hepatice, în cadrul unui traumatism toraco-abdominal.
În motivarea propunerii se mai arată că există probe și indicii temeinice în sensul disp. art. 143 C., că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, precum și disp. art. 148 lit. „f"; C., întrucât inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul de comitere a infracțiunii, la gravitatea acesteia, precum și la faptul că inculpatul este predispus spre violență, raportat la dosarul penal nr. 4639/P/2010 și procesele verbale de contravenție.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 2., instanța a constatat că propunerea de arestare preventivă formulată de procuror este întemeiată.
Prin O. din 12 februarie 2011, dată în dosarul 2. a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul Ș. A. S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C., fapta constând în aceea că la data de (...), pe fondul unor neînțelegeri avute cu alte persoane, ca și pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul i-a aplicat numitului R. P. o lovitură în zona abdominală dreaptă, victima decedând în scurt timp la S. J. de U. B., ca urmare a unei hemoragii interne masive.
Din coroborarea declarațiilor martorilor cu constatările preliminare, rezultă că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C., în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, inculpatul se află și în situația prev. de art. 148 lit. „f"; C., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat acesta este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultă din chiar natura violentă a faptei, gravitatea deosebită a acesteia, ce a tulburat comunitatea locală din care fac parte inculpatul și victima.
În fine, luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, subsumându-se scopului măsurilor preventive astfel cum este acesta evidențiat în art. 136 C..
În consecință, în baza disp. art. 149/1 alin.9 C., tribunalul a admis propunerea și a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ș. A. S., pe timp de 29 de zile, începând cu data de 13 februarie 2011, orele 8,20 și până în data de 13 martie 2011, orele 8,20.
Conform disp. art. 192 alin.3 C., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul Ș. A. S., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, să se dispună obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului s-a arătat că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 148 lit. f C. invocând faptul că la momentul când încă nu se cunoștea decât că o victimă a unei altercații s-a internat în spital, inculpatul benevol și-a prezentat datele personale, iar ulterior decesului victimei inculpatul s-a prezentat din proprie inițiativă la organele de urmărire penală ceea ce, coroborat cu recunoașterea faptei, constituie garanții că scopul procesului penal poate fi atins și prin cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Referitor la gradul de pericol social al infracțiunii s-a invocat faptul că la fața locului au fost șase martori oculari dar nici unul dintre aceștia nu susțin teza unei lovituriclasice. Se mai arată că deși s-a făcut trimitere la dosarul în care inculpatul este acuzat de lovire și la cele cinci sancțiuni contravenționale pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, solicită a se avea în vedere actele depuse în instanță din care rezultă că inculpatul este o persoană de încredere și că a făcut acte de caritate.
În final, consideră că și obligația de a nu părăsi localitatea este o măsură suficientă pentru asigurarea scopului procesului penal, inculpatul obligându-se să respecte toate condițiile impuse de instanță.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Rezoluția din (...) emisă în dosarul nr. 2. a P.ui de pe lângă Tribunalul
Bistrița Năsăud s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul Ș. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 183 C. (f. 33 dos.rec.), iar prin O. din aceeași dată s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru comiterea infracțiunii arătate.
Prin O. din (...) față de inculpat s-a luat măsura reținerii reținându-se existența indiciilor din care rezultă presupunerea că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiuni penale, fapta constând în aceea că în data de (...), pe fondul unor neînțelegeri și a consumului de băuturi alcoolice, inculpatul i-ar fi aplicat victimei R. P. o lovitură în zona abdominală dreaptă, acesta din urmă decedând în scurt timp la S. J. de U. B. ca urmarea unui traumatism al ficatului.
Potrivit art. 148 al. 1 C., arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 C., respectiv dacă inculpatul este ascultat în prezența apărătorului și există probe ori indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, precum și că există vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a-f C.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Desigur că stabilirea vinovăției inculpatului urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
În cauza de față, indicii temeinice în sensul art. 143 C. și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, respectiv că în data de (...) ar fi aplicat o lovitură în zona abdominală victimei R. P. în urma căreia aceasta din urmă a decedat.
Aceste împrejurări sunt relevate de declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor U. L. R., S. E. D., D. A., S. Dan H., B. C.-T.,C. V. G., B. O. C., precum și constatările preliminare nr. 343/X din (...) emise de S-M-L- B. N., potrivit cărora moartea numitului R.
P. este violentă și s-a datorat hemoragiei interne masive, consecutiv unei dilacerări hepatice, în cadrul unui traumatism toraco-abdominal.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f C., se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acetsuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
E. adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
În speță, inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul aspru al sancționării de către legea penală, ci și prin consecințele produse, respectiv decesul unei persoane.
Așa fiind, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii acestei fapte și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Având în vedere pericolul social concret al faptei presupus a fi comisă de inculpat, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de urmarea cauzată (moartea unei persoane), curtea apreciază că în această fază a procesului penal eliberarea recurentului, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că luarea măsurii arestului preventiv s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că măsura este necesară în cauză pentru a se asigura buna derulare a procesului penal, iar stabilirea unor măsuri preventive neprivative de libertate sunt insuficiente, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C. se va stabili suma de 50 Ron onorariu parțial în favoarea Baroului de A. C. ce se va avansa din FMJ.
Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ș. A. S., fiul lui N. și L., născut la 13 aprilie 1982, în C., jud. B. N., împotriva încheierii penale nr. 11/CC din 12 februarie 2011 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. I. M.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond.A.D.P.
| ← Decizia penală nr. 70/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 742/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
