Decizia penală nr. 70/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.70/A/2011

Ședința publică din 31 martie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : D. P. - judecător

JUDECĂTOR : V. G.

G. : D. S.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - D. S.

S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - apelurile declarate de către inculpații C. G., C. I. și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, împotriva sentinței penale nr.

409 din 29 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev de art.20 C. rap.la art. 175 lit.i C.

(inculpatul C. G.) și ultraj contra bunelor moravuri prev.de art.321 alin.1 C., lovire, prev.de art.180 alin.2 C., ultraj contra bunelor moravuri prev.de art.321 alin.1 C. cu aplic.art.33 lit.b C., port nelegal de cuțit, prev.de art.1/1 din Legea 61/1991, totul cu aplic.art.33 lit.a C. (inculpatul C. I.).

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 martie

2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Asupra apelurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr.409 din 29 octombrie 2010, în temeiul art. 20

C. raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C., cu aplicarea art. 73 lit. b C., art. 74 lit. a și c C. coroborat cu art. 76 alin. 1 lit. b și alin. 3 C., a condamnat pe inculpatul C. G., fiul lui G. și C., născut la data de (...) în S. M., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în S. nr.

94, jud. M., CNP 1., la 3 ani și 6 luni închisoare, pt. săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

În temeiul art. 861 C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, conform art. 863 C., inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) se va prezenta, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă

Tribunalul Maramureș; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și justifica eventualele modificări privind locul de muncă; d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 863 alin. 4 C. supravegherea obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului se va exercita de către S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

În temeiul art. 359 C.s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.

În temeiul art. 71 alin. 1 C.s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cpen., iar în baza art. 71 alin. 5 C., suspendă executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

În temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 C. coroborat cu art. 998 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I., domiciliat în S. nr. 216, jud. M. și a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 RON, reprezentând despăgubiri pt. daune materiale și respectiv, a sumei de 9000 RON, reprezentând despăgubiri pt. daune morale.

În temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 C. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul la plata către partea civilă S. J. de U. "D. C. O." B. M., a sumei de 1207,2 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate părții vătămate C. I.

În temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 C. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. de A. J. M. a sumei de 406,44 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate C. I., precum și a dobânzii legale aferente în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 lit. b C., s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv o bucată de platband din oțel, în lungime de 128 cm, lățime 4,4 cm, grosime

0,65 cm, consemnat la poziția nr. 4. în registrul de corpuri delicte al instanței.

A fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui D. și S., născut la data de (...) în S., jud. M., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în S. nr. 216, jud. M., CNP 1., la următoarele pedepse:

- 1 an închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 C.;

- 6 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de port nelegal de cuțit, prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În temeiul art. 33 lit. a C. raportat la art. 34 lit. b C. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și aplică inculpatului C. I. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de

3 ani.

Conform art. 359 C.s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

În temeiul art. 71 alin. 1 C., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C., iar în baza art. 71 alin. 5 C. suspendă executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C. raportat la art. 10 lit. d C., a fost achitat inculpatul C. I. pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 C.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C. raportat la art. 10 lit. h C.s-a încetetat procesul penal privind pe inculpatul C. I., pt. săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. constatând că a intervenit împăcarea cu partea vătămată H. V., domiciliat în S. nr. 70, jud. M..

În temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul C. I. la plata către partea civilă S. M. S. M. a sumei de 2.528 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate H. V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 alin. 1 C., a fost obligat inculpatul C. I. la plata către partea civilă S. de A. J. M. a sumei de

352,10 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate H. V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 lit. b C., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. I. a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit în lungime de 36 cm, din care lama în lungime de 22 cm, consemnat la poziția nr. 4. în registrul de corpuri delicte al instanței.

În temeiul art. 191 C. a fost obligat inculpatul C. G. la plata către stat a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 191 C. a fost obligat inculpatul C. I. la plata către stat a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 193 C. a fost obligat inculpatul C. G. la plata către partea civilă C. I. a sumei de 1200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 401/P/2007 din data de (...) al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș au fost trimiși în judecată inculpații C. G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și C. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal; art. 180 alin. 2

Cod penal și art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de (...), în jurul orei 20,00, inculpatul C. I. a provocat un scandal în bufetul din centrul comunei S., unde l-a agresat pe numitul H. V. În cadrul aceluiași conflict, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată până în curtea unui vecin, H. I., unde a continuat să o agreseze, provocându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-

18 zile de îngrijiri medicale.

În aceeași seară, după aproximativ o jumătate de oră, inculpatul C. I. a revenit în centrul comunei S. având asupra sa un cuțit și a proferat amenințări la adresa martorei G. I. U., inculpatul s- a deplasat spre locuința inculpatului C. G. și văzându-l în pragul porții, a aruncat spre acesta cu o sticlă și s-a apropiat având cuțitul în mână. În acest context, C. G. a intrat în curtea sa, a luat o platbandă metalică și a revenit la poartă unde i-a aplicat lui C. I. o lovitură în cap, cauzându-i leziuni traumatice craniene primejdioase vieții și care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale și au determinat o invaliditate permanentă de 10

%.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 3,4) și planșe foto (filele 6,7,8-16); procesul-verbal de ridicare a corpurilor delicte

(filele 17,18), declarații martori (filele 19-80); acte medico-legale (filele

22, 110-111) și declarațiile inculpaților (filele 20, 138).

În cadrul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpaților C. G. și C. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 57, 59).

De asemenea, instanța a procedat la audierea martorilor G. I.,

H. I., H. A., G. I., A. V., H. I., C. I. M. și R. R., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 116-120, filele 143-145).

În cauză s-au constituit părți civile C. I., solicitând obligarea inculpatului C. G. la plata sumei de 40.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și respectiv, 40.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale, precum și S. J. de U. "D. C. O." B. M., S. M. S. M. și S. de A. J. M., solicitând plata contravalorii serviciilor medicale acordate părților vătămate C. I. și H. V. (filele 41, 28, 38, 66).

La termenul de judecată din data de (...) partea vătămată H. V. și inculpatul C. I. au învederat instanței că s-au împăcat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 42,43).

La data de (...) în jurul orei 20,00, inculpatul C. I. se afla în barul situat în centrul comunei S., jud. M., iar la un moment dat, pe fondul unor conflicte anterioare, a început să îl agreseze pe H. V. care se afla la o altă masă în local.

Din declarațiile martorilor C. G. și C. I. M. a rezultat că inculpatul C. I. i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele și pumnii părții vătămate H. V. și a provocat scandal, răsturnând scaune și mese din local și spărgând geamul de la o vitrină frigorifică. În acest context, persoanele care se aflau în local au ieșit afară speriate, iarpartea vătămată H. V. s-a refugiat în curtea martorului H. I. (filele

40, 43 dosar urmărire penală).

Inculpatul C. I. a urmărit-o pe partea vătămată H. V. în curtea casei martorului menționat și, potrivit declarației acestuia din urmă, a continuat să îi aplice părții vătămate care era căzută la pământ, lovituri cu pumnii și picioarele, fiind oprit de martorul H. I. (filele 32,

41 dosar urmărire penală și fila 118).

P. raportului de constatare medico-legală nr. 44/(...) întocmit de C. M.-L. S. M., partea vătămată H. V. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale (fila 110 dosar urmărire penală).

La aceeași dată, după ce a părăsit curtea martorului H. I., inculpatul C. I. s-a deplasat spre domiciliul său, fiind însoțit de martorul G. I., iar ulterior a revenit singur în centrul comunei S., la un magazin alimentar (fila 34 dosar urmărire penală și fila 116).

Din declarațiile martorilor G. I. și A. V. a rezultat că inculpatul C. I. a consumat o sticlă cu bere la magazinul alimentar, iar la un moment dat a scos un cuțit de bucătărie, pe care i l-a arătat martorei și i-a cerut „să îi aducă berea mai repede"; (filele 77, 79 dosar urmărire penală și filele 119, 120).

La scurt timp, potrivit propriilor sale susțineri, inculpatul C. I. s-a îndreptat spre locuința martorului H. I. pentru a vedea ce s-a întâmplat cu partea vătămată H. V. pe care o agresase anterior, iar la un moment dat a trecut pe lângă curtea inculpatului C. G. care se afla în dreptul porții.

Din declarațiile inculpaților, coroborate cu mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că inculpatul C. I. a aruncat cu o sticlă înspre inculpatul C. G. și s-a îndreptat spre acesta având în mână un cuțit. Inculpatul C. G. a strigat la acel moment „săriți că mă omoară"; și s-a retras în curtea sa și, potrivit propriilor susțineri a luat o bucată de platband metalic pentru a se apăra.

Inculpatul C. G. a recunoscut că a luat acel platband din interiorul curții sale, de la o distanță de aproximativ 3,5 metri de poarta de acces și a revenit în pragul porții unde i-a aplicat lui C. I. o lovitură în zona capului, lovitură în urma căreia acesta a căzut la pământ (fila 156 dosar urmărire penală).

Aspectele privind aruncarea unei sticle de către C. I., precum și atitudinea amenințătoare a acestuia de a se îndrepta spre C. G. având în mână un cuțit sunt confirmate de mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului, fiind găsite mai multe cioburi de sticlă lângă poartă și un cuțit (filele 13, 17 dosar urmărire penală) și prin declarațiile martorilor H. A. și G. I. care au precizat că l-au auzit pe inculpatul C. G. strigând „săriți că mă omoară"; (filele 34, 41 dosar urmărire penală). De altfel, martorul G. I. a fost cel care la scurt timp s-a îndreptat spre locuința inculpatului C. G., unde l-a văzut pe C. I. căzut în fața porții și a încercat să îi acorde primul ajutor.

De asemenea, împrejurarea că inculpatul C. I. a avut asupra sa un cuțit cu care l-a amenințat pe inculpatul C. G. este confirmată de reacția acestuia din urmă, respectiv strigătul de ajutor pe care martorii declară că l-au auzit, cât și de mențiunile procesului-verbal aflat la fila 17 din dosarul de urmărire penală, potrivit cărora pe trotuarul din fața porții de acces la o distanță de aproximativ 50 cmde victimă a fost găsit un cuțit cu mâner din lemn și lama în lungime de 22 cm (fila 17 dosar urmărire penală).

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 130/(...) întocmit de S. M.-L. J. B. M. s-a concluzionat că numitul C. I. a prezentat la internare diagnosticul „TCCA; fractură deschisă fronto-parietală; stare comatoasă";, leziuni care ulterior au suferit complicații și care au pus în primejdie viața acestuia. S-a arătat de asemenea, că leziunile au necesitat pentru vindecare un nr. de 50-55 zile de îngrijiri medicale și au determinat o invaliditate permanentă de 10 % (fila 164 dosar urmărire penală).

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului C. G., constând în aceea că la data de (...), în loc public, i-a aplicat părții vătămate C. I. o lovitură în cap cu o bucată de platband metalic (foaie de arc), cauzându-i acestuia leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.

La încadrarea juridică a faptei săvârșite instanța are în vedere că din probele administrate a rezultat că inculpatul C. G. a aplicat lovitura cu un obiect contondent deosebit de dur, respectiv o bucată de platband metalic tip foaie de arc, în lungime de 128 cm, lățime de

4,4 cm și grosime de 0,6 cm, obiect susceptibil să produsă leziuni grave în cazul lovirii unei persoane. Totodată, inculpatul a aplicat lovitura direct în zona capului părții vătămate și cu o intensitate deosebită, aspecte relevate de natura și gravitatea leziunilor provocate, inclusiv o fractură craniană multieschiloasă fronto- parieto-temporal, care în urma intervențiilor chirurgicale a condus la lipsa de substanță osoasă în zona afectată.

Or, în raport de instrumentul folosit, de intensitatea loviturii aplicate și de zona vizată de inculpat, instanța a reținut că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului părții vătămate și deși nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea acestuia, fapta fiind săvârșită sub aspectul laturii subiective în forma intenției indirecte, conform art. 19 pct. 1 lit. b Cod penal.

Inculpatul C. G. a susținut pe tot parcursul procesului că în cauză sunt incidente dispozițiile legale privind legitima apărare, întrucât C. I. avea un cuțit asupra sa și a pătruns în curtea casei sale, situație în care s-a aflat în fața unui atac material, imediat, direct și injust. Totodată, inculpatul a susținut că partea vătămată C. I. este cunoscut ca fiind o persoană foarte agresivă, aspect care i-a determinat convingerea că acesta va încerca să îl omoare cu cuțitul pe care îl avea asupra sa.

Având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, instanța a stabilit că susținerile inculpatului privind faptul că s-a aflat în legitimă apărare sunt nefondate.

Astfel, din chiar declarația inculpatului C. G. a rezultat că în timp ce se afla în fața porții de acces în curte, l-a observat pe C. I. pe drum, iar acesta din urmă a aruncat cu o sticlă spre inculpat și s-a îndreptat spre el amenințător, având asupra sa un cuțit. Inculpatul C.

G. a arătat că la acel moment, a intrat în curtea sa și de lângă un cauciuc situat la o distanță de aproximativ 3,5 metri de poartă a luat bucata de platband, a revenit în poartă și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona capului.

În aceste condiții, instanța a reținut că inculpatul C. G. nu s-a aflat în fața unui atac iminent, cerință impusă de art. 44 Cod penal, intervalul de timp fizic necesar pentru a parcurge distanța de 3,5 metri până la locul unde se afla platband-ul și apoi de a reveni în fața porții fiind suficient de mare pentru a-i oferi posibilitatea unei alte reacții sau mijloc de apărare. P. planșei foto anexă la procesul-verbal de cercetare la fața locului, atât poarta cât și gardul curții inculpatului sunt compacte, din tablă, oferindu-i astfel posibilitatea de a se refugia în curte sau în casă și de a evita declanșarea unui potențial atac din partea lui C. I.

De asemenea, probele administrate în cauză au infirmat varianta pătrunderii lui C. I. în curtea casei inculpatului C. G., acesta precizând prin declarațiile date că a revenit în pragul porții și apoi a aplicat lovitura, aspect confirmat și de locul în care partea vătămată a căzut, respectiv la o distanță de aproximativ 50 cm în afara curții, pe trotuar.

În consecință, instanța a reținut că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 Cod penal, respectiv inculpatul C. G. nu a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac iminent sau pentru a respinge pătrunderea părții vătămate în curtea sa. Chiar dacă dispozițiile legale menționate nu impun făptuitorului ca săvârșirea infracțiunii să fie singurul mijloc de înlăturare a atacului, instanța reține că în prezența unor alternative care în mod rezonabil pot conduce la un asemenea rezultat, starea de legitimă apărare nu mai poate fi invocată, ipoteză prezentă și în cauza de față.

Cu toate acestea însă, instanța a reținut în favoarea inculpatului C. G. circumstanța atenuantă legală a provocării din partea victimei, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, acesta aflându- se sub stăpânirea unei puternice tulburări la momentul săvârșirii faptei din cauza comportamentului lui C. I.

Instanța a avut în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat că partea vătămată C. I. este cunoscut ca o persoană cu un comportament agresiv, faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată în chiar prezenta cauză subliniind acest aspect.

În aceste condiții, acțiunile părți vătămate C. I. de a arunca o sticlă în direcția inculpatului C. G. și de a se apropia amenințător de acesta având asupra sa un cuțit, coroborate cu aspectele ce țin de vârsta și starea fizică și psihică a inculpatului i-au determinat acestuia în mod indiscutabil o puternică stare de tulburare și temere, stare care a alterat procesul cognitiv de formare a voinței și l-au determinat să comită infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze.

În consecință, reținând incidența dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, instanța a apreciat proporționalitatea culpei inculpatului C. G. în producerea rezultatului socialmente periculos la un nivel de 60 %, procent ce urmează a fi avut în vedere și la stabilirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a acestuia.

De asemenea, instanța a reținut în favoarea inculpatului C. G.

și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal, constatând că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită corespunzătoare anterior și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72

Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a condamnat inculpatul C. G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20

Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, apreciind că aceasta corespunde scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

Subsecvent reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, instanța în temeiul art. 76 alin. 3 Cod penal va înlătura pedeapsa complementară privativă de drepturi.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanța a avut în vedere modul și împrejurările în care fapta a fost comisă, respectiv spontan, sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de provocarea din partea victimei, prin folosirea unui obiect vulnerant și în condițiile în care inculpatul a avut reprezentarea că partea vătămată l-ar putea agresa cu un cuțit. Totodată instanța a avut în vedere că inculpatul este în vârstă de 67 ani, este pensionar, nu are antecedente penale și a manifestat regret față de infracțiunea comisă, circumstanțe personale care reliefează în mod pozitiv atitudinea sa față de respectarea normelor de conviețuire socială și valorile sociale ocrotite de lege.

În ceea ce privește individualizarea modului de executare a pedepsei aplicate, instanța a reținut prin prisma conduitei anterioare a inculpatului, că scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 Cod penal pot fi realizate chiar fără privarea sa de libertate.

În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 Cod penal, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani, termen pe durata căruia acesta se va supune măsurilor prevăzute de art. 863 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, apreciind că natura și gravitatea faptei comise sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestor drepturi, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată C. I. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului C. G. la plata sumei de 15.000 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, intervenții chirurgicale, medicamente, alimentație specială, îngrijire și transport; a sumei de 25.000 lei, reprezentând contravaloarea unei intervenții chirurgicale estetico-reparatorii, precum și a sumei de 40.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale (fila 41).

P. actelor medico-legale depuse la dosar, partea vătămată C. I. a fost internat în spital în perioada 04.12 - (...), iar leziunile traumatice pe care le-a suferit au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale și intervenții chirurgicale. Din declarațiile martorilor H. I. și R. R. a rezultat că în perioada convalescenței, partea vătămată a avut nevoie de îngrijiri, medicamente și alimentație specială, precum și tratamente recuperatorii la o unitate medicală, suma globală cheltuită de aceasta situându-se la nivelul de 10.000 lei.

În ceea ce privește suma solicitată de partea vătămată ca reprezentând contravaloarea unei intervenții chirurgicale estetico- reparatorii, instanța a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri privind efectuarea unei asemenea intervenții sau măcar costul probabil al acesteia, situație în care nu se poate reține un caracter cert al prejudiciului pe care inculpatul ar putea fi obligat să îl repare.

Referitor la daunele morale solicitate, reținând că în raport de natura și gravitatea faptei săvârșite, părții vătămate C. I. i-au fost provocate suferințe fizice și psihice, dar având în vedere și împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii precum și aspectele ce țin de condițiile socio-economice ale ambelor părți, instanța a apreciat că suma de 15.000 lei reprezintă o reparație suficientă și echitabilă a acestor daune.

În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale conform art. 998 cod civil și reținând o proporționalitate a culpei inculpatului în producerea prejudiciului de 60 %, în temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală, instanța îl va obliga pe acesta la plata către partea civilă a sumei de 6.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și respectiv a sumei de 9.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

De asemenea, în temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 313 din Legea nr.

95/2006 și în considerarea aceleiași proporționalități a culpei, instanța a obligat inculpatul la plata către partea civilă S. J. de U. "D. C. O." B. M. a sumei de 1207,2 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate părții vătămate C. I.

În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346

Cod procedură penală coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, în baza acelorași considerente, instanța a obligat inculpatul la plata către partea civilă S. de A. J. M. a sumei de 406,44 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate C. I., precum și a dobânzii legale aferente în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv o bucată de platband din oțel, în lungime de 128 cm, lățime 4,4 cm, grosime

0,65 cm, consemnat la poziția nr. 4. în registrul de corpuri delicte al instanței.

În ceea ce privește situația juridică a inculpatului C. I., în raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că faptele acestuia, constând în aceea că la data de (...), în timp ce se afla în bufetul din centrul comunei S., jud. M. și în contextul în care îl agresa pe numitul H. V., a provocat scandal public, răsturnând mese și scaune, spărgând geamul unei vitrine frigorifice și determinând o puternică stare de temere persoanelor prezente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat care la data de (...) a amenințat cu un cuțit pe martora G. I., în timp ce se afla într-un magazin alimentardin comuna S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port nelegal de cuțit, prevăzută de art. 11 pct. 1 din

Legea nr. 61/1991 republicată.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal și respectiv, de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere modul și împrejurările concrete în care acestea au fost comise, gradul de pericol social al acestora, dar și comportarea parțial nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului, acesta negând constant faptul că a avut asupra sa un cuțit, deși din declarațiile martorilor a rezultat contrariul, iar ulterior obiectul a fost descoperit în imediata sa apropiere în locul unde a fost la rândul său agresat.

Constatând că faptele au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni, conform art. 33 lit. a Cod penal, instanța a dispus contopirea pedepselor stabilite și va alica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, în condițiile art. 34 lit. b Cod penal.

De asemenea, apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, în temeiul art. 81 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 3 ani și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

În ceea ce privește infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța a constatat că la termenul de judecată din data de (...) a intervenit împăcarea părților, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală va dispune încetarea procesului penal.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1

Cod penal constând în agresarea părții vătămate H. V. de către inculpatul C. I., în timp ce se afla în curtea martorilor H. I. și O. C., loc apreciat ca fiind public prin prisma dispozițiilor art. 152 lit. c și e Cod penal prin actul de sesizare, instanța reține următoarele:

Din probele administrate în cauză a rezultat că după agresiunea suferită inițial în bufetul din localitate, partea vătămată H. V. s-a refugiat în curtea martorului H. I., fiind urmărit de inculpatul C. I. Din declarațiile martorilor H. I. și O. C. a rezultat că au auzit gălăgie în curte, iar când au ieșit din casă l-au văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată și i-au strigat să înceteze, primul părăsind zona imediat.

În aceste condiții, având în vedere succesiunea în timp a actelor de agresiune exercitate asupra părții vătămate și urmărirea în fugă a acesteia până în curtea martorului, spațiu care în mod evident nu este în mod obișnuit accesibil publicului, este neîntemeiată concluzia că fapta a fost săvârșită cu intenția să fie auzită sau că făptuitorul și-a dat seama că aceasta ar putea ajunge la cunoștința publicului, conform art. 152 lit. c, e Cod penal.

Câtă vreme inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice și imediat după agresiunea din bar l-a urmărit pe H. V. în fugă până în curtea martorului, nu poate fi apreciată ca fondată presupunerea că acesta a avut intenția ca fapta sa să fie auzită de public sau adusă la cunoștința acestuia în alt mod, lipsind astfel una din condițiile esențiale ale laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 321 alin.

1 Cod penal.

În consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală instanța a dispus achitarea inculpatului C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniști publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal constatând că a intervenit împăcarea cu partea vătămată H. V.

În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul C. I. la plata către partea civilă S. M. S. M. a sumei de 2.528 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate H. V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. I. la plata către partea civilă S. de A. J. M. a sumei de 352,10 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate H. V., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. I. a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit în lungime de 36 cm, din care lama în lungime de 22 cm, consemnat la poziția nr. 4. în registrul de corpuri delicte al instanței.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. G. la plata către stat a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. I. la plata către stat a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. G. la plata către partea civilă C. I. a sumei de 1200

RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

Împotriva soluției instanței de fond au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpații C. G. și C. I.

Prin motivele scrise și orale P. a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și judecând în fond cauza a se dispune condamnarea inculpatului C. I. cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii șiliniștii publice prev.de art.321 alin.1 C.și totodată majorarea pedepselor aplicate inculpatului C. I. pentru toate infracțiunile deduse judecății, față de pericolul social ridicat al faptelor și al făptuitorului.

Prin apelul promovat inculpatul C. G. a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și în principal sub aspectul laturii penale a cauzei a se dispune achitarea în temeiul art.10 lit.e și art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. raportat la art.44 alin.2 și 44 alin.2/1 C.întrucât s-a aflat în legitimă apărare față de atacul declanșat împotriva sa de către inculpatul C. I. Pe cale de consecință, sub aspectul laturii civile apreciază că se impune respingerea cererii de dezdăunare formulată de partea civilă C. I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2000 lei. În subsidiar, inculpatul C. G. solicită schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20, 174, 175 lit.i C.în tentativă la infracțiunea de omor prev.de art.20 rap.la art.174 C.întrucât fapta nu s-a comis în loc public, pe trotuarul din fața locuinței inculpatului C., ci în curtea imobilului în care domiciliază acesta.

Mai mult, dacă se va trece peste soluția de achitare impusă de reținerea art.44 C., apreciază că obligatoriu trebuie reținută comiterea infracțiunii în stare de provocare de către inculpatul C. G., ca efect al amenințării acestuia, cu cuțitul de către inculpatul C. I., ceea ce a provocat o stare de puternică tulburare, sub imperiul căreia i-a aplicat lovitura cu platbanda în regiunea capului. Apreciază că trebuie reținute în continuare prevederile art.74 C.cărora să li se dea o mai mare eficiență conform art.76 C., cu consecința reducerii substanțiale a pedepsei aplicate și menținerea dispozițiilor art.86/1

C.vizând suspendarea sub supraveghere a sancțiunii de executat.

Sub aspectul laturii civile consideră că probele dosarului impun stabilirea unui procent de culpă de 60% în sarcina inculpatului C. I. și de doar 40% în ce-l privește pe inculpatul C. G. C. că daunele materiale la care a fost obligat inculpatul C. G. în favoarea inculpatului cociotă I. sunt nedovedite. Sub aspectul daunelor morale, consideră că se impune reducerea acestora proporțional cu procentul de culpă stabilit în favoarea fiecăruia dintre inculpați, trebuind totodată recalculate în funcție de acest criteriu și daunele materiale acordate celorlalte părți civile respectiv S. de A. județean M. și S.ui municipal S. M.

Prin motivele scrise și orale, inculpatul C. I. a solicitat admiterea căii de atac promovate și desființarea soluției instanței de fond sub aspect penal și sub aspect civil, învederând că are o dublă calitate, atât de inculpat cât și de parte civilă.

Ca inculpat, cere reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art.321 alin.1 C., sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că trebuie reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante vizate de art.74 lit.a și b C.cărora să li se dea eficiență cuvenită și reglementată în art.76 lit.d C., întrucât nu posedă antecedente penale, iar la data incidentului se afla într-o stare avansată de ebrietate, iar partea vătămată H. V. nu s-a constituit parte civilă. În privința infracțiunii de port nelegal de cuțit prev.de art.11 pct.1 din Legea 61/1991 cere a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a și b C. și reducereapedepsei conform art.76 lit.e C.cu consecința condamnării sale la pedeapsa amenzii învederând că obiectul tăietor-înțepător (cuțitul) purtat asupra sa, nu l-a folosit nici împotriva inculpatului C. G. și nici împotriva părții vătămate H. V.

În calitate de parte civilă, solicită înlăturarea prevederilor art.73 lit.b C.vizând circumstanța atenuantă legală a provocării, eronat reținută de Tribunalul Maramureș în favoarea inculpatului C. G., cu menținerea însă a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a, b C.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, solicită în urma înlăturării art.73 lit.b C.reținută în favoarea inculpatului C. G. de către tribunal, obligarea acestuia la plata unor daune morale în sumă de 40.000 lei

și 40.000 lei cu titlu de daune materiale conform constituirii de parte civilă depusă la fila 41 din dosarul instanței de fond.(cheltuieli cu supraalimentația, tratamente medicale de recuperare, medicamente, îngrijire la domiciliu, transport la unitățile sanitare, beneficiu nerealizat ca urmare a incapacității de muncă, contravaloarea unei intervenții chirurgicale estetico-reparatorii pentru restabilirea aspectului fizic).

Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:

Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în prezenta cauză conform speței (D. contra României).

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Având în vedere apărările formulate de inculpații C. G. și C. I. în cursul urmăririi penale și a judecății, curtea reține că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că:";principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. S. este obligat să asigureacuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu";. (plenul Hotărârii nr.6 din decembrie

1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo versus Spania).

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

În prezentul dosar, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului.

Prealabil examinării pe fond a apelurilor P. de pe lângă

Tribunalul Maramureș, al părții civile -. C. I. și a inculpatului C. G.,

Curtea reține următoarele:

În primă instanță, în fața T.ui M. inculpatul C. G. a arătat că i-a aplicat o lovitură cu o bucată de platbandă asupra capului inculpatului - parte vătămată C. I., după ce în prealabil acesta pătrunsese în curtea locuinței sale și exercitând asupra sa un atac material, direct, imediat și injust cu un cuțit, aruncând totodată și o sticlă cu scopul de a-l lovi. În fața aceleiași instanțe, inculpatul C. I. a precizat că aflându-se pe trotuarul din fața locuinței inculpatului C. G., acesta i-a aplicat o lovitură în cap cu o bucată de platbandă, fără să aibă vreo altercație anterioară cu coinculpatul. A învederat că în incinta bufetului din localitatea S. a avut un incident cu partea vătămată H. V. și nicidecum cu inculpatul C. G.

În apel, inculpatul C. I. nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, astfel că nu a putut fi audiat. Inculpatul C. G. s-a prezentat la toate termenele de judecată, însă în ședința publică din 14 februarie 2011 acesta s-a prevalat de dispozițiile art.70

C.proc.pen.vizând dreptul de a nu se autoincrimina.

În fața Curții, inculpații prin apărători nu au propus alte probe, nici scrise și nici testimoniale.

Motivele de apel ale inculpaților sunt aceleași cu cele invocate în fața instanței de fond cu titlu de apărări.

Curtea din oficiu, față de motivele de apel ale P. prin care s-a solicitat condamnarea inculpatului C. I. pentru o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art.321 alin.1 C.și majorarea tuturor pedepselor aplicate de către instanța de fond aceluiași inculpat, a dispus audierea martorei O. C., activitate realizată în ședința publică din 17 martie 2011 ale cărei depoziții vor fi apreciate prin coroborare cu celelalte probe conform art.63 și 64 C.proc.pen.

Având în vedere criticile aduse de inculpatul C. G., partea civilă

- inculpat C. I. și parchet, hotărârii tribunalului, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căilor de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja efectuat precum și prin prisma noilor probe administrate.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de apel le-a oferit inculpaților C. și C. ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul lor de apărare (Vaturi împotriva Franței- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței- Hotărârea din 18 mai

2004) și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să- și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acestuia și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor";. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

Față de motivele de apel formulate de către părți, cauza dedusă judecății comportă o analiză sub aspectul încadrării juridice corecte a faptei comise de inculpați și corelativ, sancțiunea ce trebuie aplicată acestora și modul de executare, individualizarea pedepsei trebuind realizată în așa fel încât apelanții să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de noi infracțiuni.

Sub aspectul laturii civile, fiecare inculpat a apreciat că se impune modificarea procentului de culpă reținut de către tribunal și pe cale de consecință, diminuarea corespunzătoare a cuantumului despăgubirilor la care trebuie să fie obligat în favoarea celuilalt.

Față de apărările formulate de inculpatul C. G., Curtea reține următoarele:

Pentru existența legitimei apărări este necesar, potrivit art.44 alin.2 C., ca inculpatul să se afle în fața unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia și care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Cât timp nu a existat un atac efectiv din partea victimei, care să îndeplinească cerințele înscrise în art.44 C., nu se poate reține că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare. Aprecierea de ordin subiectiv a inculpatului C. G., că victima C. I. ar putea declanșa un atac împotriva sa, nu justifică aplicarea art.44 C., din moment ce victima nu a întreprins nicio acțiune care să aibă caracter de atac iminent.

P. art.44 C., legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

De esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acestuia și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

P. legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie material, direct, imediat și injust și să fie îndreptat împotriva unei persoane ori a unui interes obștesc și să le pună în pericol grav.

De asemenea, și fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească următoarele condiții, respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea acestuia.

Probele dosarului reliefează fără echivoc că inculpatul C. I. nu i- a aplicat nicio lovitură nici cu sticla și nici cu cuțitul inculpatului C. G., ci doar l-a amenințat, astfel că acțiunea inculpatului C. de a aplica în capul coinculpatului o lovitură cu acea bucată de platbandă, se explică pe fondul unei stări de puternică tulburare generată de temerea creată de consăteanul său, astfel că riposta nu mai apărea ca necesară pentru înlăturarea unui atac material, imediat și injust, așa cum pretind dispozițiile art.44 C.

Practica judiciară arată că atunci când „reacția agresivă a inculpatului se plasează în timp după înlăturarea atacului, deoarece acesta nici măcar nu a fost atacat de partea vătămată cu cuțitul, sau cu sticla, în speța de față, fapta nu este comisă în legitimă apărare, conform art.44 alin.2 C.

În speță, nu se poate reține legitima apărare deoarece inculpatul C. G. a avut timpul necesar înarmării cu platbanda metalică și deplasării apoi către victima C. I., situație în care atacul nu mai era iminent. Reacția violentă a inculpatului C. s-a produs totuși pe fondul unei puternice emoții determinate de aruncarea în direcția sa cu o sticlă și amenințarea simultană cu un cuțit de către partea vătămată-inculpat C. I. De precizat că, la momentul în care inculpatul C. G. a aplicat lovitura cu platbanda în capul părții vătămate C. I., acțiunea violentă a acesteia încetase, astfel că nu poate fi reținută legitima apărare, deoarece atacul nu era actual sau iminent și, în consecință, apărarea nu mai era necesară pentru înlăturarea atacului.

Pentru existența legitimei apărări este necesar să fie îndeplinită

și condiția, înscrisă în art.44 alin.2 C., ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Lipsa gravității pericolului nu poate legitima o intervenție de duritate extremă, care să pună în primejdie viața agresorului. Într-un asemenea caz, se apreciază dacă sunt aplicabile prevederile art.73 lit.b C.

În speță, nu se poate reține existența legitimei apărări în legătură cu săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, în cazul când acțiunea victimei a constat doar în amenințarea verbală, neurmată de punerea în practică a utilizării cuțitului, a aruncării unei sticle goale în curtea inculpatului C., victima neintrând în incinta acesteia, deoarece astfel de manifestări nu sunt de natură a pune în pericol grav persoana sau drepturile inculpatului C..

Chiar inculpatul C. G. în declarația de la fila 156 u.p.recunoaște că a luat acea bucată metalică de platbandă din interiorul curții sale, de la o distanță de 3,5 m de poarta de acces și arevenit în pragul acesteia, unde i- a aplicat victimei C. I. o lovitură în zona capului, în urma căreia acesta a căzut la pământ.

Ori, în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici cele vizând apărarea inculpatului C..

Astfel, după cum rezultă din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, la momentul la care inculpatul C. G. i-a aplicat o lovitură cu platbanda în capul coinculpatului C. I., nu exista un atac actual sau iminent din partea acestuia, astfel că între activitatea inculpatului C. I. de a arunca cu o sticlă înspre inculpatul C. G., în timp ce avea în mână un cuțit, pe care însă nu l-a utilizat, creînd însă o puternică temere în psihicul inculpatului C. G., persoană în vârstă și bolnavă și riposta acestuia, s-a scurs un interval de timp, existând posibilitatea înlăturării atacului prin alte mijloace, nu prin comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.

Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat, sunt împrejurările în care s-a produs manifestarea de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere.

Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat (art.20 rap.la art.174, 175 lit.i C.) ori într-o altă infracțiune, este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit infracțiunea.

În cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor, ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Anumite stări ale infractorului (stare de ebrietate avansată) ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului, nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.

Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.

Practica judiciară este unanimă atunci când reliefează că

„pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s- ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce privește consecința mai gravă produsă, atunci acesta va răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor";.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că potrivit planșei foto anexă la procesul verbal de cercetare la fața locului, atât poarta cât și gardul curții inculpatului C. sunt din tablă, compacte, oferindu-i astfelposibilitatea de a se refugia în interiorul acesteia sau în casă, având astfel posibilitatea evitării unui potențial atac din partea lui C. I.

Apărarea inculpatului C. G. în sensul că l-a agresat pe inculpatul C. I., datorită faptului că acesta a pătruns în curtea locuinței sale, după care inculpatul C. a revenit în pragul porții, va fi înlăturată, prin conținutul procesului verbal de cercetare a locului faptei din care rezultă că victima a căzut, la o distanță de 50 cm înafara curții, pe trotuar.

Așa fiind, în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.44 C.ale legitimei apărări, deoarece inculpatul C. nu a comis fapta pentru a înlătura un atac iminent exercitat asupra sa, sau pentru a respinge pătrunderea părții vătămate în curtea sa.

În sinteză, rezultă că primul motiv de apel al inculpatului C. G. vizând achitarea sa, întrucât a comis infracțiunea în stare de legitimă apărare, nu poate fi primit și pe cale de consecință, nici nu poate fi exonerat de plata despăgubirilor stabilite judicios de prima instanță.

Cât privește al doilea motiv de apel, vizând schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de omor prev.de art.20 rap.la art.174 C., întrucât fapta nu a fost comisă în loc public și acordarea unui efect mai larg circumstanței atenuante legale a provocării prev.de art.73 lit.b C. precum și circumstanțelor atenuante facultative vizate de art.74 alin.1 lit.a și c C., cu aplicarea disp.art.86/1 C.sunt de remarcat următoarele:

În mod judicios, Tribunalul Maramureș a stabilit că fapta inculpatului C. G. constituie tentativă la omor calificat prev.de art.20 rap.la art.174 și 175 lit.i C.fiind comisă în public, pe trotuarul din fața casei apelantului C.. Curtea, în mod corect își va însuși argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen asupra mijloacelor de probă ce au fost administrate în cauză, va stabili că fapta a fost săvârșită de inculpatul C. în public, ceea ce va conduce la menținerea agravantei prev. în art.175 alin.1 lit.i C., evidențiind că locul unde a fost comisă fapta, este prin natura și destinația lui accesibil publicului, chiar dacă la momentul respectiv nu se afla nicio altă persoană înafara inculpatului și victimei și se circumscrie accepțiunii noțiunii în public prev.în art.152 lit.a C.

Probele administrate și anume declarațiile victimei C. I., fotografiile judiciare de la cercetarea la fața locului au ilustrat din punct de vedere topografic trotuarul, respectiv strada, ca loc de comitere al faptei, de unde a rezultat natura și destinația acesteia, ca fiind un spațiu de trecere, deschis, ceea ce permite accesul oricărei persoane.

Locul unde a fost agresată victima C. I. de către inculpatul

C. G., strada, trotuarul din fața locuinței acestuia, chiar prin definiția ei, evidențiază accesibilitatea publicului, care nu poate fi restrânsă numai la persoanele ce locuiesc în zonă, atâta timp cât locul respectiv este deschis, existând permanent posibilitatea trecerii oricărei persoane, deci a unei publicități virtuale, strada având tocmai această destinație de trecere dintr-o zonă în alta, nefiind necesară dovada prezenței efective a unor persoane la momentul săvârșirii faptei de către inculpat.

Astfel, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpatului C. G. a fost săvârșită în public, înaccepțiunea dispozițiilor art.152 lit.a C., ceea ce atrage incidența agravantei prevăzute în art.175 alin.1 lit.i C., încadrarea juridică sub acest aspect fiind corect stabilită, neputând fi primit nici acest motiv de apel.

La încadrarea juridică a faptei săvârșite Curtea are în vedere că din probele administrate a rezultat că inculpatul C. G. a aplicat lovitura cu un obiect contondent deosebit de dur, respectiv o bucată de platband metalic tip foaie de arc, în lungime de 128 cm, lățime de

4,4 cm și grosime de 0,6 cm, obiect susceptibil să producă leziuni grave în cazul lovirii unei persoane. Totodată, inculpatul a aplicat lovitura direct în zona capului părții vătămate și cu o intensitate deosebită, aspecte relevate de natura și gravitatea leziunilor provocate, inclusiv o fractură craniană multieschiloasă fronto-parieto- temporal, care în urma intervențiilor chirurgicale a condus la lipsa de substanță osoasă în zona afectată.

Or, în raport de instrumentul folosit, de intensitatea loviturii aplicate și de zona vizată de inculpat, Curtea reține că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului părții vătămate și deși nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea acestuia, fapta fiind săvârșită sub aspectul laturii subiective în forma intenției indirecte, conform art. 19 pct. 1 lit. b Cod penal, în drept constituind tentativă la omor calificat prev.de art.20, 174, 175 alin.1 lit.i C.

În speță, Tribunalul Maramureș a reținut judicios că fapta inculpatului C. G. a fost săvârșită în stare de provocare, în condițiile art.73 lit.b C.

Curtea reține că pentru existența provocării este necesară îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub influența unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei; provocarea să se fi produs prin violență ori, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau, printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Există provocare în cazul în care inculpatul a săvârșit tentativa la omor calificat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de comportarea violentă a părții vătămate care, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, după ce l-a lovit pe numitul H. V. în incinta bufetului din sat, la trecerea prin fața locuinței inculpatului C.

G., profitând de faptul că acesta se afla în poartă, a aruncat spre el cu o sticlă și l-a amenințat totodată cu cuțitul, îndreptându-se spre el.

Probele dosarului, testimoniale și scrise, reliefează fără echivoc că agresiunea săvârșită de inculpatul C. G., constând în lovirea victimei C. I. cu o platbandă metalică în cap, a avut loc după ce partea vătămată îl amenințase cu cuțitul, producând în psihicul inculpatului, datorită unui pericol potențial, o stare de temere și puternică tulburare, astfel că aplicarea disp.art.73 lit.b

C.referitoare la circumstanța atenuantă a provocării este justificată, față de vârsta înaintată a inculpatului și afecțiunile organice de care suferă. Starea de tulburare caracteristică circumstanței atenuante a provocării, constă în reacția psihică produsă făptuitorului de actul provocator al persoanei vătămate și care determină comiterea infracțiunii. Existența sa se verifică în raport cu momentul săvârșirii acesteia, iar intensitatea ei se apreciază ținându-se seama de persoana făptuitorului și de circumstanțele în care s-au produs faptele.

De relevat, că imediat după aruncarea unei sticle asupra inculpatului C. G. - ce se afla în fața porții locuinței - de către victima C. I., concomitent cu amenințarea cu cuțitul a inculpatului C., acesta a parcurs o distanță de 3,5 m în incinta curții sale, unde s-a înarmat cu o bucată de metal, a revenit imediat în fața porții, loc în care l-a agresat pe partea vătămată în zona capului. În mod corect s-a reținut în cauză aplicarea art.73 lit.b C.deoarece provocarea presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, iar pe de altă parte, provocarea trebuie să fie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, cerințe întrunite în speță de atitudinea victimei C. I., care fără vreun conflict anterior cu inculpatul C. G., l-a amenințat fără niciun motiv cu cuțitul, a aruncat asupra acestuia și cu o sticlă, atitudine ce a generat în psihicul inculpatului C. o temere cu un pericol grav pentru persoana sa, sub imperiul căreia l-a agresat în zona capului.

Nu în ultimul rând, pentru reținerea stării de provocare, în sensul art.73 lit.b C.nu se poate face abstracție de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția

„omului mediu"; supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator.

În sinteză, este dovedit indubitabil că acea comportare violentă a părții vătămate C. I. și care aflându-se sub influența alcoolului, l-a amenințat cu cuțitul pe inculpatul C. G., a fost de natură să producă în psihicul acestuia o puternică stare de tulburare, de surescitare nervoasă, sub imperiul căreia i-a aplicat acea lovitură în zona capului, ținând cont tocmai de vârsta inculpatului și de afecțiunile organice pe care le-ar putea avea din punct de vedere fiziologic.

Așa fiind, în mod corect a fost reținută în favoarea inculpatului

C. G. circumstanța atenuantă legală a provocării.

Referitor la un efect mai larg în privința circumstanțelor atenuante vizate de art.74 lit.a și c C., deja reținute în favoarea inculpatului C. G. de către Tribunalul Maramureș, Curtea afirmă că

și acestea au fost în mod judicios aplicate în favoarea apelantului, însă, neimpunându-se pe cale de consecință scăderea substanțială sub minimul special prevăzut de lege, a sancțiunii necesare, învederând următoarele:

La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.

Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorilor.

În cauză, Tribunalul Maramureș printr-o aplicare și corelare judicioasă a prevederilor art.74 lit.a și c C., l-a condamnat pe inculpatul C. la o pedeapsă care se situează sub minimul special prevăzut de lege, sancțiune apreciată de către instanța de apel ca adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului.

În egală măsură însă, analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de alte aspecte a căror justă cuantificare, este în măsură să orienteze instanța de apel în menținerea unei modalități de executare a pedepsei neprivativă de libertate față de inculpat, aceea a suspendării executării sancțiunii sub supraveghere conform art.861 C.

Astfel, în privința inculpatului C. G. nu se poate ignora că acesta în vârstă de 68 de ani la data comiterii infracțiunii, este pensionar și nu posedă antecedente penale.

Conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat din prezentul dosar, este reliefată prin lipsa antecedentelor penale așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

Atitudinea acestuia atât din faza de urmărire penală cât și din cea a cercetării judecătorești, în fața T.ui M. a recunoscut săvârșirea faptei, iar în fața Curții a uzat de dreptul de a nu se autoincrimina, justifică pe deplin reținerea disp.art.74 lit.a și c C.

În fața Curții de A. inculpatul C. a uzat de prevederile art.70

C.proc.pen., dar această atitudine nu îi poate fi imputată, fiecare făptuitor având posibilitatea să-și efectueze apărarea după cum consideră de cuviință

Curtea reține în favoarea inculpatului C. G. semnificația conținutului circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute în art.74 alin.1 lit.a și c C. apreciind just că acestea își găseau aplicabilitatea, în raport cu persoana lui, deoarece a avut o conduită bună anterior faptei din prezentul dosar, nu posedă antecedente penale, împrejurare ce constituie o stare de normalitate de altfel, dar în același timp a demonstrat și o atitudine corectă față de familie și întreg contextul relațiilor sociale, în fapt inculpatul nemaifiind implicat până în prezent în infracțiuni de acest gen, evenimentele din prezentul dosar având un caracter izolat.

Așa fiind, nici acest motiv de apel nu este fondat, astfel că va fi respins pe cale de consecință.

Sub aspectul laturii civile, Curtea apreciază că Tribunalul Maramureș a reținut în mod judicios culpa inculpatului C. G. în producerea rezultatului socialmente periculos la un nivel de 60%, procent ce urmează a fi avut în vedere și la stabilirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a acestuia, prin incidența disp.art.73 lit.b C. În sarcina inculpatului C. I. procentul de culpă a fost stabilit la 40%.

În rezolvarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal, instanța care reține existența circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută în art.73 lit.b C., în aplicarea disp.art.14 C.proc.pen. și ale art.998-999 C.civ., stabilește proporția culpelor autorului și a victimei și dispune obligarea inculpatului ladespăgubiri pentru prejudiciul cauzat, inclusiv la cele pentru paguba reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală, în raport cu întinderea culpei autorului.

Probele dosarului reliefează pe deplin justețea procentelor de culpă reținute în favoarea fiecăruia dintre inculpații C. și C..

Raportat la consecințele deosebit de grave pentru viața victimei

C. I., aceasta rămânând în urma loviturii la cap cu o invaliditate permanentă de 10%, acțiunea inculpatului C. G. prin leziunile traumatice craniene severe punându-i viața în primejdie, nu se impune reducerea procentului de culpă la 40%, stabilirea acestuia la

60% în sarcina inculpatului C. G. corespunzând urmărilor socialmente periculoase produse victimei, în condițiile incidenței art.73 lit.b C.în favoarea sa.

Nu pot fi respinse ca nedovedite daunele materiale la care a fost obligat inculpatul C. G. în favoarea victimei C. I., acestea fiind probate prin declarațiile martorilor H. I. și R. R., la valoarea de 10.000 lei, care reduse corespunzător procentului de culpă, au fost stabilite la suma de 6000 lei, cheltuieli cu supraalimentația pe perioada convalescenței, medicamentele și tratamentele recuperatorii la o unitate medicală. Corespunzător procentului de culpă de 60% reținut în sarcina inculpatului C. G., au fost dozate și daunele morale acordate părții civile-inculpat C. I., acesta fiind obligat să-i achite victimei suma de 9.000 lei din totalul de 40.000 lei, conform constituirii de parte civilă. În același sens, au fost reduse proporțional cu procentul de culpă stabilit în favoarea fiecăreia dintre părți și despăgubirile materiale reprezentând cheltuielile de spitalizare acordate celorlalte părți civile S. municipal S. M. și S. de A. J. M..

Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat apelul inculpatului C. G. în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.

Cu privire la apelul inculpatului C. I.

Inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond atât sub aspectul laturii penale, în calitate de făptuitor - ocazie cu care a solicitat reducerea sancțiunii aplicate sub minimul special pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art.321 alin.1 C.ca efect al reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante vizate de art.74 lit.a și b C.întrucât nu are antecedente penale, se afla într-o stare avansată de ebrietate, iar partea vătămată H. V. nu s-a constituit parte civilă, împăcându-se.

Referitor la infracțiunea de port nelegal de cuțit, prev.de art.1 pct.1 din Legea 61/1991, a solicitat reținerea acelorași circumstanțe atenuante și pe cale de consecință, făcând aplicarea art.76 lit.e C., Curtea să-i aplice o amendă penală, având în vedere că nu a folosit cuțitul ce-l purta asupra sa, nici la agresarea părții vătămate H. V. și nici a inculpatului C. G.

În calitate de parte civilă, inculpatul C. I. a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante a provocării prev.de art.73 lit.b C.reținută eronat în favoarea inculpatului C. G. și pe cale de consecință, acordarea în totalitate a cuantumului daunelor materiale de 40.000 lei și 40.000 lei cu titlu de daune morale.

Raportat la motivele de apel formulate, Curtea reține următoarele:

Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 C. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.74 C., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia.

În speță, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat care într-un local public, a provocat scandal, a exercitat agresiuni asupra părții vătămate H. V., vindecabile în 18 zile îngrijiri medicale, care a purtat asupra sa un obiect tăietor-înțepător, folosit la amenințarea inculpatului C. G. justifică concluzia T.ui M. că numai lipsa antecedentelor penale, nu justifică aplicarea art.74, 76

C.

Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de apel, în alegerea pedepsei.

Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Nu se poate ca pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi (agresiune, scandal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și port nelegal de cuțit), răspunderea sa penală să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții.

Sub aspectul individualizării pedepsei, în speță trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră în fața procurorului și a instanței de fond cu privire la infracțiunile imputate, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier și s-a împăcat cu partea vătămată H. V.

În aceste condiții, pedepsele aplicate de către instanța de fond precum și cea rezultantă de un an închisoare, în privința căreia s-a dispus suspendarea condiționată a executării conform art.81 C., se consideră în mod judicios că ea este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându- i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă, conform art.52 C.

Instanța de apel apreciază că pedeapsa închisorii de un an este bine aleasă și în deplin acord cu dispozițiile art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";, nefiind oportună reținerea de circumstanțe atenuante, neavând corespondent în probele dosarului.

În privința procentului de culpă, acesta a fost stabilit judicios de către Tribunalul Maramureș la 40% în favoarea părții civile-inculpat C. I. și nu este cazul a fi modificat de către instanța de apel.

În mod corect s-a reținut că inculpatul C. G. a săvârșit fapta în stare de provocare, astfel că și incidența art.73 lit.b C.este pe deplin justificată.

Întotdeauna, reținerea stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei care, prin acțiunile ori afirmațiile făcute, să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate, o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.

În speță, cerințele referitoare la starea de provocare sunt întrunite. Astfel, fără a avea vreun conflict anterior sau să fie în relații de dușmănie, la data de 3 decembrie 2007, inculpatul C. I. în stare avansată de ebrietate, după ce a provocat un scandal în bufetul din satul S. - jud.M., având asupra sa și un cuțit, trecând prin fața porții inculpatului C. G., a aruncat asupra acestuia cu o sticlă, amenințându-l simultan și cu cuțitul, ceea ce a provocat în psihicul coinculpatului o puternică surescitare nervoasă, pe fondul căreia i-a aplicat o lovitură, cu o bucată de metal, în zona capului.

Așa fiind, în mod corect s-au reținut în speță prevederile art.73 lit.b C.în favoarea inculpatului C. G. și care sub aspect civil s-au materializat în reducerea corespunzătoare a despăgubirilor materiale și morale la care a fost obligat, conform procentului de culpă de 60%. De asemenea, în privința apelantului parte civilă-inculpat C. I., s-a reținut judicios un procent de culpă de 40%, conform probelor dosarului.

În ceea ce privește suma solicitată de partea vătămată ca reprezentând contravaloarea unei intervenții chirurgicale estetico- reparatorii, Curtea a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri privind efectuarea unei asemenea operații sau măcar costul probabil al acesteia, situație în care nu se poate reține un caracter cert al prejudiciului pe care inculpatul ar putea fi obligat să îl repare.

Referitor la daunele morale solicitate, reținând că în raport de natura și gravitatea faptei a cărei victimă a fost, de consecințele acesteia, de gradul de invaliditate cu care a rămas, apelantului C. I. i- au fost provocate suferințe fizice și psihice, dar având în vedere și împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii, Curtea apreciază că suma de 15.000 lei reprezintă o reparație suficientă și echitabilă a acestor daune, așa cum au fost stabilite de către Tribunalul Maramureș.

În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale conform art. 998 Cod civil și reținând o proporționalitate a culpei inculpatului C. în producerea prejudiciului, de 60%, și 40% pentru inculpatul C. I., în temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală, instanța în mod corect l-a obligat pe acesta la achitarea către partea civilă-inculpat a sumei de 6.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și respectiv a sumei de 9.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, doar aceste sume fiind probate prin martori și acte scrise, din totalul de

40.000 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale.

Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat și apelul inculpatului-parte civilă C. I., sentința instanței de fond urmând a fi menținută ca legală și temeinică, conform art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.

Cu privire la apelul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș:

Din probele administrate în cauză, în mod nemijlocit, de către prima instanță, a rezultat că, după agresiunea suferită inițial în bufetul din localitate, partea vătămată H. V. s-a refugiat în curtea martorului H. I., fiind urmărit de inculpatul C. I. Din declarațiile martorilor G. I. și H. A. din fața instanței de fond, a rezultat că au auzit gălăgie în curtea martorului H. I., iar când au ieșit din casă l-au văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată și i-au strigat să înceteze, primul părăsind zona imediat. Martorul H. A. în declarația de la f.118 instanță, precizează textual:";nu îmi aduc aminte să fi auzit gălăgie în timp ce mă deplasam sau cât timp am fost la dispensar";. L- am văzut pe inculpatul C. că îl bătea în continuare pe H. V.. În același sens, relatează și martorul G. I., (f.116 Trib.MM) "precizez că toți eram sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul C. I. a pătruns în curtea lui H. I. și am auzit gălăgie, însă nu am văzut ce s-a întâmplat, întrucât eu am rămas afară";. Martorul H. I. în declarația de la f.143 din fața instanței de fond, arată că "nu cunoaște nimic legat de faptele care formează obiectul prezentei cauze, întrucât în acea perioadă se afla în Portugalia";. Ceilalți martori audiați nemijlocit în fața instanței H. I. (f.117), G. I. (f.119), A. V. (f.120), C. I. M., R. R. nu cunosc nimic în legătură cu această infracțiune de ultraj prev.de art.321 C., reținută în sarcina inculpatului C. I. prin rechizitoriul parchetului. Mai mult, în faza de urmărire penală, martorul H. A. la f.41 declară că "eu nu i-am auzit pe ceilalți vecini pretinzând că au văzut cele întâmplate, din curtea lui C. G.. De asemenea în declarația de la f.40 din fața procurorului, martorul C. G. arată că "am auzit strigăte din curtea lui S. de la pod însă n-am putut distinge cui aparțineau strigătele";. La fila 43 din faza de urmărire penală este atașată declarația martorei C. I. M. care de asemenea, învederează că "a recunoscut vocea lui S. de la pod, care striga: ieși afară";.În același sens, declară la f.52 și martorul M. V. A. declarații ale martorilor C. G., C. I. M., M. V. reliefează fără putință de tăgadă că ei au văzut sau au auzit strigătele proprietarului locuinței numitul H. I., adresate inculpatului C. I., de a părăsi imediat incinta curții sale și de a pune capăt agresiunii exercitate asupra victimei H. V., strigăte care nu au fost proferate de către inculpatul C. cu ocazia urmăririi și lovirii victimei H. V. Chiar și martora O. C. ascultată în mod direct de către Curte, nu a confirmat că la data de 3 decembrie 2007, la locuința sa, să fi auzit țipete sau urlete proferate de inculpatul C. I. în timp ce o agresa pe victima H. V., în curtea imobilului său.

S-a dovedit astfel că strigătele auzite de către martorii de mai sus au aparținut proprietarului locuinței (S. de la pod) care l-a somat pe inculpatul C. I. să iasă din curtea imobilului său și de a nu-l mai lovi pe H. V. N. probă testimonială nu reliefează că inculpatul C. I. ar fi proferat țipete sau urlete pe distanța parcursă în urmărirea victimei H. V., respectiv de la bufet până în curtea martorului H. I., cu intenția ca acestea să fie auzite sau văzute și nici nu s-a dovedit căacest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane, pentru a putea considera întrunite dispozițiile art.152 lit.c și e C.

În aceste condiții, având în vedere succesiunea în timp a actelor de agresiune exercitate asupra părții vătămate H. V. și urmărirea în fugă a acesteia până în curtea martorului H. I., spațiu care în mod evident nu este în mod obișnuit accesibil publicului, este neîntemeiată concluzia procurorului că fapta a fost săvârșită cu intenția să fie auzită sau că făptuitorul și-a dat seama că aceasta ar putea ajunge la cunoștința publicului, conform art. 152 lit. c, e Cod penal.

Câtă vreme inculpatul C. I. se afla într-o avansată stare de ebrietate și imediat după agresiunea din bar l-a urmărit pe H. V. în fugă până în curtea martorului, nu poate fi apreciată ca fondată presupunerea că acesta a avut intenția ca fapta sa să fie auzită de public sau adusă la cunoștința acestuia în alt mod, lipsind astfel una din condițiile esențiale ale laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal.

În consecință, soluția de achitare pronunțată de prima instanță pentru această infracțiune, este legală și temeinică.

În legătură cu solicitarea de a fi majorate pedepsele aplicate inculpatului C. I., Curtea reține următoarele:

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art.72 C., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.

În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidență caracterul just al sancțiunilor aplicate dar mai ales al modalității de executare a acestora, T. acordând cuvenita semnificație unor împrejurări ale dosarului, respectiv că inculpatul C. I. nu posedă antecedente penale, a manifestat deplină sinceritate în faza de urmărire penală și s-a împăcat cu partea vătămată H. V.

În sfârșit, ținând seama și de intervalul de timp însumând trei ani de la comiterea faptelor și până la soluționarea apelului, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepselor poate fi atins și în condițiile suspendării condiționate a executării acestora, nefiind necesară majorarea sancțiunilor.

Curtea examinând modul în care instanța de fond a efectuat individualizarea pedepselor aplicate apelantului C., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea sancțiunilor, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale acestuia, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana sa, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriilearătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare, prin prisma funcției unor asemenea sancțiuni.

Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul majorării cuantumului pedepselor pentru inculpatul C., consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea consideră că pedeapsa rezultantă de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, cât și cu profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este parțial pozitivă.

Cuantumul sancțiunilor cât și modalitatea de executare a acestora pentru inculpatul C. nu se impune a fi majorat față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.

Așa fiind, se va respinge ca nefondat conform art.379 pct.1 lit.b

C.proc.pen.și apelul P. împotriva sentinței penale 409 din (...) a T.ui

M..

Se va stabili conform art.189 C. în favoarea Baroului de A. C.- N. suma de câte 150 lei onorarii partiale pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În temeiul art.192 alin.2 C. inculpatii C. si C. vor fi obligați să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 150 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ si inculpatii C. G. si C. I.,împotriva sentinței penale nr. 409 din 29 octombrie 2010 a T.ui M.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 150 lei onorarii partiale pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul

M.ui Justiției.

Obligă pe inculpatii C. si C. să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 150 lei reprezentând onorar avocațial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cuinculpatul C. si comunicare cu inculpatul C..

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 31 martie

2011 .

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

G.

D. P. V. G.

D. S.

D.P./D.S./(...)

4 ex.

Jud.fond A. C. R.

← Decizia penală nr. 1508/2011, Curtea de Apel Cluj  Încheierea penală nr. 220/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 70/2011, Curtea de Apel Cluj