Decizia penală nr. 56/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.56/2011
Ședința publică din data de 23 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. R.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - A. C.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul H. L. O. împotriva sentinței penale nr.630 din 23 decembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se inculpatul H. L. O. asistat de apărător ales av. Pânzaru Anatol din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că la dosar a fost comunicat referatul de evaluare dispus în cauză, efectuat de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatul H. L. O., solicită admiterea apelului, luând înconsiderare motivele de apel depuse în scris la dosar la termenul anterior și analizarea tuturor probelor care au fost administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Solicită a se constata în mod concret, dacă în cauză există probe care ar înlătura caracterul penal pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. C. actelor dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de codul rutier, constând în aceea că a condus un autoturism, proprietate personală, în jurul orelor 16.00 între loc. H. spre loc.G. din Jud. C. In momentul în care se afla în apropierea loc.G., datorită unor condiții obiective, respectiv datorită drumului, inculpatul nu a reușit să adapteze viteza, ceea ce a determinat tamponarea cu un alt autoturism parcat. Inculpatul nu a contestat starea de fapt descrisă în rechizitoriu și nici starea de fapt descrisă în sentința atacată. Ceea ce încearcă să arate apărarea este faptul că instanța de fond avea posibilitatea să analizeze mult mai amănunțit condițiile în care s-a săvârșit această infracțiune. Se poate observa că la data respectivă, inculpatul a ieșit din tura de serviciu, după rugămintea pe care a avut-o din partea colegilor și a șefului său, a efectuat această deplasare la o distanță de aproximativ 10-12 km de loc. G., la cabana șefului său, împreună cu colegii de serviciu. D. ieșirea din tură, s-a efectuat această deplasare, în condițiile în care se înțelege că inculpatul nu a avut posibilitatea să refuze rugămințile sefului său, având ocazia să demonstreze că
și în afara orelor de serviciu este un bun coleg. A fost singurul dintre colegi care avea mașină, nu a intenționat să consume alcool, contrar opiniei instanței. Inculpatul avea un loc de muncă deosebit - Penitenciarul Gherla - intrând în contact cu persoane din diferite categorii și era necesar ca la o astfel de întâlnire să lege o mai bună relație cu colegii de serviciu.
Consumul de alcool s-a produs cu o jumătatea de oră înainte de a pleca de la cabană, întrucât inculpatul acuza dureri de stomac și, neavând medicamente, nu a avut altă alternativă de a-și calma durerile, a procedat astfel, la sugestia colegilor.
La baza evenimentului rutier a stata calitatea proastă a drumului, dar și slaba experiență la volan a inculpatului ( a obținut permisul de conducere doar în 2008).
Reparațiile mașinii avariate au fost suportate de inculpat, proprietarul mașinii declarând că nu are nicio pretenție și totodată, că porțiunea respectivă de drum, nu era circulată, fiind folosită doar de cei care locuiesc efectiv acolo.
În cauză s-a solicitat și instanța de apel a încuviințat evaluarea inculpatului de către serviciul de probațiune și, apreciază că este relevantă părerea unui specialist, în condițiile în care acesta a luat legătura cu familia inculpatului, s-a arătat că este o persoană sociabilă și s-a descurcat în toate obstacolele din viață. In acest context s-a arătat că a contribuit la activitatea familiei sale, primind educație adecvată, iar aceste aspecte au permis inculpatului să se angajeze în cadrul P.ui G. după ce a urmat anumite cursuri plătite de S. R.
Solicită a se face aplicarea disp.art.18/1 C.
In condițiile în care inculpatul ar fi condamnat pentru săvârșirea acestei infracțiuni, consecințele ar fi negative, deoarece i s-ar întrerupe contractul de muncă cu Penitenciarul Gherla și aceasta ar duce la obligarea inculpatului să achite toate cheltuielile de școlarizare. C. este că inculpatul nu este o persoană consumatoare de băuturi alcoolice, este un familist, a reușit într-un termen foarte scurt să obțină un post cu responsabilitate în cadrul P.ui G., știut fiind că nu oricine reușește să obțină acele atribuții de serviciu pe care le avea inculpatul.
Solicită a se lua în considerare și actele depuse la instanța de fond.
A identificat și o soluție a I.C.C.J., prin care s-a făcut aplicarea art.18/1
C., într-o situație similară, speță pe care o depune ca și practică judiciară.
Solicită a se aprecia că toate aspectele invocate justifică aplicarea unei amenzi administrative.
Reprezentantul M.ui P. apreciază nefondat apelul inculpatului, solicitândrespingerea căii de atac și obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Solicitarea reiterată de inculpat în apel, de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, nu este întemeiată în cauză. Apreciază că instanța de fond a ținut seama de toate împrejurările cauzei, singura probă ce a fost administrată în cursul judecării apelului este raportul de evaluare, însă toate concluziile acestuia, practic, se regăsesc în elementele ce caracterizează persoana inculpatului și care au fost dovedite până la acest moment, dar cu certitudine aceste elemente, singure, nu pot justifica concluzia pe care se solicită să o aibă instanța și anume, că fapta este lipsită în mod vădit de importanță.
Alcoolemia inculpatului a fost 2,15 grame la mie, corespunzător primei probe, iar urmare a expertizei de calcul retroactiv, s-a stabilit că după caz, inculpatul putea avea o alcoolemie de 1,45 - 1,90 grame la mie, în condițiile încare este real că ar fi consumat aprox 100 gr.țuică și aproape de 2,15 grame la mie, în condițiile în care ar fi consumat vin, valorile alcoolemiei fiind relevante într-o cauză ce are ca obiect săvârșirea unei infracțiuni prev. de art.87 al.1 din OG 195/2002.
Mai precizează că din buletinul de analiză rezultă cu certitudine că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice, este concluzia la care a ajuns medicul în urma unei simple examinări a inculpatului, iar susținerea apărării, în sensul că evenimentul rutier nu s-a datorat stării alterate în care inculpatul se afla datorită consumului de băuturi alcoolice, este total subiectivă.
Pe de altă parte, nu se poate minimaliza gravitatea infracțiunii prin susținere că, conducerea mașinii s-a produs pe un drum mai puțin practicat de către ceilalți participanți la trafic. Inculpatul urma să se întoarcă în municipiul G., astfel încât, cel puțin pe raza acestuia , ar fi străbătut drumuri publice, care evident sunt intens circulate. Nu se regăsesc la dosarul cauzei argumente, pentru a putea concluziona că fapta comisă de inculpat este vădit lipsită de importanță și justifică aplicarea art.18/1 C.
Pedeapsa aplicată este una corespunzătoare, stabilită cu respectarea tuturor criteriilor prev. de art.72 C., iar consecințele nefaste ce se pot produce ca urmare a condamnării inculpatului, invocate în apărare, nu sunt decât rezultatul unei fapte penale, rezultatul acțiunii culpabile a inculpatului. A. nu puteau fi reținute în cauză, în condițiile în care instanța trebuia să dovedească imparțialitate și să soluționeze cauza, ținând seama de dispozițiile legale și aplicând legea penală, în mod egal pentru toate persoanele, indiferent de calitatea acestora.
Apreciază că în mod corect instanța a dispus condamnarea inculpatului la 7 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Inculpatul H. L. O., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, aceasta a avut loc acum 2 ani și nu s-a gândit la consecințele ei. În perioadaurmătoare s-a căsătorit, are o situație financiară foarte grea având în vedere că a obținut un credit pentru a-și cumpăra o locuință, iar în situația respingerii apelului, i-ar fi foarte greu să se descurce dacă își pierde locul de muncă. Pe lângă acestea, ar avea de achitat o sumă mare statului deoarece are semnat un contract de muncă pe 5 ani. Susține că a fost o greșeală, soția îl susține și este însărcinată. În prezent locuiește cu mama sa, deoarece a fost diagnosticată cu cancer și a suportat două operații, motive pentru care solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat de apărătorul său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 630 din 23 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și b din Codul penal a fost condamnat inculpatul H. L. O. ( fiul lui I. și L., născut la data de (...) în G., jud. C.) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, la pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În baza art. 81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 7 luni conform art. 82 din Codul penal.
În baza art. 71 alin. ultim din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal referitoare la condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală s-a stabilit în favoarea
Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu (av. Gânscă Iulia D.) ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul parțial al apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosar nr. 668/P/2009, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul H. L. O., funcționar public din cadrul sistemului penitenciarelor, respectiv agent în cadrul P.ui G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002. C. art. 60 alin.4 din Legea nr. 293/2004, modif. prin OUG nr.47/2006 competența de a efectua urmărirea penală și de a judeca în primă instanță infracțiunile comise de astfel de agenți revine parchetelor de pe lângă tribunale, respectiv tribunalelor.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în data de (...), în jurul orei
16.00, inculpatul a condus pe drumurile publice din mun. G. autoturismul proprietate personală marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare (...) în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de 2,1. alcool pur în sânge.
Pe parcursul urmăririi penale au fost audiați inculpatul și martorii (f. 65-
69, f. 46-63), la dosarul cauzei fiind depuse procesul verbal de constatare (f. 7-
8), buletinul de analiză toxicologică alcoolemie (f. 35), rapoarte de expertiză medico-legală pentru calcul retroactiv al alcoolemiei (f. 42-45).
Inculpatul a recunoscut sincer săvârșirea infracțiunii, declarația sa coroborându-se cu declarațiile martorilor prezenți la cabana unde a consumat alcool, cu ale martorilor prezenți la locul accidentului rutier, cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie și cu raportul de expertiză medico-legală pentru calcul retroactiv al alcoolemiei nr. 8541/IX/d/419.
În faza de judecată a fost audiat inculpatul (f. 22), martorii R. R. M. (f.
30), C. N. C. (f. 31), M. R. (f. 32), P. O. R. (f. 35), D. T. A. (f. 36), J. G. O. (f. 37),
M. F. E. (f. 38) și au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere.
Din probele administrate în cauză, atât în faza de judecată cât și în faza de urmărire penală, coroborate, a rezultat că în data de (...), în jurul orei 13.00, inculpatul, însoțit de martorii M., D., J., M. și alții, s-au deplasat la cabana din loc. S. a martorului J., cu două mașini dintre care una condusă de inculpat. La cabană au fost servite sandviciuri și băutură, țuică și vin, cei invitați consumând cu toții băuturi alcoolice.
În privința inculpatului, din declarația proprie dată în faza de judecată și în cea de urmărire penală la data de (...), precum și din declarațiile martorilor, colegi ai săi, a rezultat că s-a plâns de dureri de stomac atroce, dureri pe care le-ar fi avut și anterior întrunirii și din cauza cărora s-a lăsat de fumat, că nu a consumat alcool până în jurul orei 15.00 când a fost sfătuit de un coleg de-al său - persoană a cărei identificare nu s-a reușit, să consume țuică pentru motivul că această băutură ar ameliora sau anihila durerea de stomac. D.urmare, inculpatul a băut dintr-un pahar tip sondă de cca. 250 ml, cantitatea de cca. 150 ml. țuică de prune de 55o dintr-o suflare, fără aport alimentar. S-a precizat că inculpatul are o constituție astenică având la data evenimentului 71 kg la 1,88 m înălțime. D. aprox. 30-45 de minute, acesta s-a urcat la volanul mașinii proprii, pe care a condus-o de la S. spre G., iar la un moment dat, la intrarea în municipiu, în cartierul H., datorită vitezei neadaptate la condițiile de drum accidentat, cu numeroase gropi pe care a încercat să le ocolească, într-o curbă, nu a mai reușit să redreseze mașina și a intrat în coliziune cu un autoturism marca Opel, parcat pe sensul opus, la marginea carosabilului, în care se afla martorul R. R. M., lovind apoi gardul locuinței martorului P., aflat și el lângă mașina proprie, în apropiere.
Inculpatul a coborât din mașină pentru a se asigura dacă pasagerii din mașina proprie și martorul R. sunt teferi, după care a fost chemată poliția.
Din coroborarea probelor de la dosar rezultă că inculpatul era în mod cert, vizibil, sub influența băuturilor alcoolice, chiar dacă martorii nu au dorit să fie categorici în această privință, deoarece, potrivit propriei declarații nu a reușit să sufle o perioadă suficientă în aparatul alcooltest, pentru a se putea măsura cantitatea de alcool din aerul expirat, iar după ce i s-a recoltat prima probă de sânge la spital și a fost dus la poliție pentru declarații a ațipit (la ora
17.00) pe scaun și a refuzat să dea declarație pe motiv că îi este rău de la
țuică.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie a rezultat că inculpatul a avut la ora 16.25 o alcoolemie de 2,15 g %o la prima probă, iar la a doua, recoltată după o oră, o alcoolemie de 2,05 g %0. Aceste valori se coroborează și cu concluziile celui de al doilea raport de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei, care stabilește pentru ora la care s-a condus, pe baza consumului de țuică declarat, a constituției inculpatului, a timpului scurs între momentul conducerii și cel al recoltării și a fazei toxicocinetice a alcoolului o alcoolemie între 1,45 și 1,90 g %0. S-a menționat și că inculpatul a consumat mai mult de 150 ml țuică.
S-a reținut că fapta inculpatului, care în data de (...), în jurul orei 16.00 a condus autoturismul marca Volkswagen Passat proprietate personală având în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 g %0, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, în cauză neexistând nicio cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei și fiind pe deplin întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Inculpatul a consumat alcool de bună-voie, motivul pentru care a făcut-o neavând relevanță deoarece o persoană care știe despre ea că are probleme cu stomacul, are medicamente specifice asupra sa, știe că în orice afecțiune a stomacului este interzis consumul de alcool și nu „dă peste cap"; dintr-o suflare o astfel de cantitate de țuică. Nu drumul accidentat a dus la producerea coliziunii cu celălalt autovehicul, ci viteza cu care inculpatul a condus și neadaptarea ei la condițiile de drum, plus scăderea reflexelor datorită consumului de alcool și alcoolemiei în creștere, după un consum ca cel realizat de inculpat. În plus, loc. S. se află la mică distanță de mun. G., cca. 12 km, iar în oraș sunt taxiuri ce puteau fi chemate la cabană pentru a transporta pe inculpat și pe colegii care au venit cu mașina sa. Nu trebuie omis nici faptul că, potrivit obiceiului, la astfel de întruniri, toți participanții consumă alcool, indiferent de faptul că vin cu mașina sau nu, aspect relatat de superiorul inculpatului, martorul J. A existat intenția clară a inculpatului de a consuma alcool, precum și aceea de a conduce sub influența lui, iar din probele administrate în cauză rezultă căîntre momentul conducerii și cel al recoltării primei probe de sânge a trecut un interval scurt de timp, respectiv 25 de minute.
Ca atare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, la stabilirea cuantumului căreia s-a ținut cont de prevederile art. 72 din Codul penal, respectiv de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de încriminare, de dispozițiile părții generale a Codului penal, de comportamentul avut anterior și ulterior comiterii faptei, de împrejurările comiterii faptei, de urmările acesteia pentru inculpat, care este în pericol de a-și pierde și locul de muncă și, consecutiv, de a fi în imposibilitatea de a-și plăti creditul, precum și contravaloarea studiilor eventual întrerupte.
S-a considerat că se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului potrivit art. 74 alin. 1 lit. a și b din Codul penal deoarece acesta a avut un comportament ireproșabil în familie, la locul de muncă și în societate anterior incidentului mai sus descris, fiind căsătorit, apreciat la serviciu și legitimat la un club sportiv, acest din urmă aspect denotând și că nu consumă alcool în exces, a achitat contravaloarea gardului avariat, precum și a reparațiilor autovehiculului accidentat, a cooperat cu organele de cercetare penală și a avut un comportament adecvat pe parcursul cercetărilor.
De asemenea, raportat la lipsa de antecedente penale, la integrarea în societate și la aparența că această infracțiune a reprezentat un incident izolat în viața inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, motiv pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Raportat la valoarea ridicată a alcoolemiei și la consecințele accidentului, precum și la posibilele urmări ale consumului de alcool, dacă inculpatul ar fi ajuns într-o zonă mult mai frecventată de pietoni și mai circulată de autovehicule, s-a apreciat că este imposibilă achitarea în temeiul art. 181 din Codul penal sau acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute. În baza art. 82 din Codul penal s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 7 luni, iar în baza art. 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal. S-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal și s-a suspendat aplicarea ei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. Împotriva sentinței T.ui C., în termen legal, a declarat apel inculpatul H. L. O., solicitând desființarea acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. S-a arătat în motivarea apelului că, se apreciază că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, pentru mai multe considerente: - inculpatul nu este un consumator frecvent de alcool, el fiind nevoit în ziua incidentului să consume, datorită durerilor acute de stomac pe care le acuza și, la sugestia unui coleg, indicându-l ca un „. bărbătesc";; - la producerea incidentului rutier în care a fost implicat, a contribuit și starea foarte proastă a drumului, gropile din asfalt, pe care a făcut eforturi să le ocolească; - distanța redusă pe care trebuia să o parcurgă până acasă și faptul că nu prezenta simptome că s-ar afla sub influența băuturilor alcoolice, l-au determinat să se urce la volan; - valoarea alcoolemiei, de care s-a ținut seama la stabilirea pedepsei, a fost determinată de lipsa aportului alimentar; - consecințele accidentului au fost reduse, fără victime, doar cu avarierea unui autoturism, pagubele fiind recuperate de inculpat; - există practică judiciară în materie, care relevă posibilitatea aplicării unei sancțiuni administrative, în situații similare; - persoana inculpatului-îl recomandă pentru o sancțiune administrativă: nu are antecedente penale; are un loc de muncă stabil , fiind agent în cadrul P.ui G. și se bucură de apreciere la locul de muncă; este integrat social; a avut un comportament ireproșabil în familie, la locul de muncă și în societate; este căsătorit, având o familie bine închegată; regretă sincer fapta și, a solicitat achitarea și pentru că, în situația unei condamnări, își va pierde locul de muncă, fiind astfel pus în situația de nu putea să-și achite împrumuturile contractate de la bănci și obligat să plătească taxa de școlarizare. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prima instanță, în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizat și interpretat, a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, la data de (...), în jurul orei 16.00, inculpatul H. L. O. a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare (...) proprietate personală, pe drumuri publice de pe raza localității G., jud. C., având în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 g %0. S-a realizat apoi o încadrare juridică corectă a faptei inculpatului în infracțiunea de - conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge - prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. Reținând deci corect, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii, mai sus descrise, instanța a procedat apoi la individualizarea judiciară a pedepsei ce urma a fi stabilită, valorificând eficient criteriile prev. de art.72 C., respectiv, ținând seama de: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de încriminare ( pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani ); de dispozițiile părții generale a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o atitudine sinceră, recunoscând fapta în materialitatea ei, comportamentul avut deci, anterior și ulterior comiterii faptei, de împrejurările comiterii faptei, de urmările acesteia pentru inculpat ( care, arată instanța, este în pericol de a-și pierde și locul de muncă și, consecutiv, de a fi în imposibilitatea de a-și plăti creditul, precum și contravaloarea studiilor eventual întrerupte). S-a considerat că se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului potrivit art. 74 alin. 1 lit. a și b din Codul penal deoarece acesta a avut un comportament ireproșabil în familie, la locul de muncă și în societate anterior incidentului mai sus descris, fiind căsătorit, apreciat la serviciu și legitimat la un club sportiv, acest din urmă aspect denotând și că nu consumă alcool în exces, a achitat contravaloarea gardului avariat, precum și a reparațiilor autovehiculului accidentat, a cooperat cu organele de cercetare penală și a avut un comportament adecvat pe parcursul cercetărilor. De asemenea, raportat la lipsa de antecedente penale, la integrarea în societate și la aparența că această infracțiune a reprezentat un incident izolat în viața inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, motiv pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în condițiile art.81-82 C. S-a apreciat, de asemenea, în mod corect că, raportat la valoarea ridicată a alcoolemiei și la consecințele accidentului, precum și la posibilele urmări ale consumului de alcool, dacă inculpatul ar fi ajuns într-o zonă mult mai frecventată de pietoni și mai circulată de autovehicule, s-a apreciat că este imposibilă achitarea în temeiul art. 181 din Codul penal sau acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute. Curtea constată așadar că, procesul individualizării pedepsei a fost corect realizat și că, pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios stabilită, ca și cuantum și modalitate de executare, în măsură să realizeze scopul prev. de art.52 C. Curtea apreciază, de asemenea că, raportat la circumstanțele concrete ale speței, nu se justifică achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. Potrivit art.18/1 alin.2 C., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Numai dacă, prin coroborarea tuturor acestor elemente, instanța își formează convingerea certă că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, fapta este în mod vădit lipsită de importanță, stabilește că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și dispune în consecință. În speță, instanța nu a ajuns la o astfel de convingere, în mod justificat, apreciază Curtea. Astfel, nu se poate vorbi de un anumit mod sau mijloc de săvârșire a faptei, infracțiunea în discuție neputând a se comite altfel, decât prin acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumuri publice. În privința scopului urmărit, de asemenea, nu se poate reține în concret vreo împrejurarea specială, de regulă, o astfel de infracțiune nu se comite într- un scop anume. Relativ la împrejurările în care fapta a fost comisă, instanța nu identifică vreuna specifică, particulară, care să justifice în vreun fel decizia inculpatului de a se urca la volan sub influența băuturilor alcoolice. Nu importă sub acest aspect, motivul pentru care inculpatul a consumat alcool, fiind chiar puerile explicațiile acestuia ( calmarea durerilor de stomac, sugestia colegilor, etc.) Nu are relevanță, de asemenea, nici împrejurarea că inculpatul era singurul dintre colegi cu mașină, deplasarea spre casă putându-se realiza și în altă modalitate, decât cu autoturismul acestuia. Nu are importanță la acest capitol, nici faptul că consumul de alcool s-a realizat fără aport alimentar și, din acest motiv a ieșit o alcoolemie peste limita legală. Nu contează în ce context s-a consumat alcool ( cu sau fără aport alimentar) și cât alcool, relevant este că alcoolemia de la momentul conducerii mașinii pe drumurile publice era peste limita legală. În ceea ce privește urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - teoretic, acest element nu își are locul în această analiză, având în vedere căinfracțiunea comisă este una de pericol, a cărei urmare socialmente periculoasă se realizaează ex re, prin însăși comiterea acțiunii ce constituie elemnetul material al laturii obiective a infracțiunii. Instanța a ținut seama totuși că, starea în care se afla inculpatul a determinat producerea unui incident, minor într-adevăr, soldat cu avarierea unui autoturism, paguba produsă fiind acoperită integral, într-adevăr, de inculpat. Cât privește persoana și conduita făptuitorului - s-au avut în vedere toate elementele în circumstanțiere, ce s-au relevant din actele dosarului, inclusiv datele evidențiate de referatul de evaluare dispus și întocmit în apel ( filele 27- 30). Într-adevăr, inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr, bine integrat social și professional, fiind căsătorit, cu un loc de muncă stabil - agent de penitenciar; la locul de muncă este apreciat de colegi și superiori, îndeplinindu-și corect sarcinile încredințate, nu a avut abateri; cu o conduită ireproșabilă și în familie și societate, beneficiază de sprijinul familiei - factori ce s-au considerat că vor contribui la menținerea și pe viitor a unei conduite adecvate a inculpatului. Nu trebuie ignorată însă nici atitudinea procesuală a inculaptului care, în ciuda recunoașterii faptei în materialitatea sa, a avut o poziție oscilantă cu privire la tipul și cantitatea de alcool consumată, ceea ce a și dus la rezultate substanțial diferite ale celor două variante ale experizei de calcul retroactiv al alcoolemiei, aspect speculat de inculpat în apel, susținând că alcoolemia de 1,4. nu este una prea mare, deși în raportul de expertiză se menționează o valoare teoretică a alcoolemiei cuprinsă între1,4.- 1,90g%0 și că neconcordanțele apărute denotă un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat. Nu trebuie ignorată nici împrejurarea că, în ciuda eveidenței reliefate de probele dosarului inculpatul a susținut în apel că s-a urcat la volan pentru că nu prezenta semne că s-ar afla sub influența băuturilor alcoolice când, în fapt, la solicitarea organelor de poliție nu a reușit să sufle o perioadă suficientă în aparatul alcooltest, pentru a se putea măsura cantitatea de alcool din aerul expirat, iar după ce i s-a recoltat prima probă de sânge la spital și a fost dus la poliție pentru declarații a ațipit (la ora 17.00) pe scaun și a refuzat să dea declarație pe motiv că îi este rău de la țuică. Este evidentă așadar, starea alterată în care se afla inculpatul și, de aici, consecințele mai grave, pe care le-ar fi putut avea fapta sa, condiții în care, faptul că nu a străbătut o distanță prea mare până la producerea accidentului sau nu avea de străbătut o distanță prea mare până la domiciliu, nu mai prezintă importanță. Curtea constată în concluzie că, doar elementele favorabile ce țin de persoana inculpatului, necoroborate cu cele ținând de ceilalți factori de apreciere a gradului de pericol social ala unei infracțiuni - singure, nu pot fundamenta aprecierea că, fapta inculpatului este în mod vădit lipsită de importanță. Apreciem că elementele favorabile inculpatului au fost valorificate eficient de prima instanță, atât prin reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cât și prin modalitatea de executare - suspendarea condiționată. Nu se justifică a se da o eficiență mai mare și, cu atât mai mult, a legitima lipsa gradului de pericol social al infracțiunii - unor elemente favorabile inculpatului, elemente care, practic, sunt rezultatul unei atitudini firești, normale, ale unei personae de bună credință și, nicidecum, nu trebuiesă se facă un titlu de glorie dintr-o astfel de atitudine, care nu se remarcă prin nimic special. Faptul că o condamnare ar avea consecințe grave față de inculpat și familia sa, fără a susține că nu este un aspect esențial, nu are însă relevanță pentru aprecierea faptei inculpatului ca fiind vădit lipsită de importanță, iar pe de altă parte, este urmarea atitudinii culpabile și iresponsabile a inculpatului. Față de toate aceste considerente, apelul inculpatului se privește ca nefondat, uemând a fi respins ca atare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili onorariu parțial pentru avocat din oficiu, în suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției în favoarea apărătorului din oficiu, avocat M. M. R. În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E In baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H. L. O., domiciliat în G., str. Stejarului nr. 10, ap.58, fără forme legale în G., str. Cetății nr. 21, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 630/2010 a T.ui C. Obliga inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare. Stabilește onorariu parțial din oficiu în suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției în favoarea apărătorului din oficiu, avocat M. M. R. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER ANA C. M. R. M. B. Red.A.C./Dact.M.S. 3 ex./(...) Jud. fond:T. S.
| ← Decizia penală nr. 377/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 162/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
