Încheierea penală nr. 1657/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1657/R/2011
Ședința publică din 20 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror: D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de D. B. T. B.-N. împotriva încheierii penale nr.89/C din 15 octombrie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpații C. V. G. și R. A. G., având ca obiect propunerea de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații C. V. G. și R. A.
G., asistați de apărător ales, av.Dacia Rubl, din Baroul B.-N., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorii din oficiu ai inculpaților, av.Brumă O. și av.C. M., care solicită acordarea parțială a onorariilor avocațiale pentru studierea dosarului.
Întrebați fiind, inculpații arată că nu doresc să dea declarație, înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art.70 C.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o perioadă de 29 zile, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f C. Susține că hotărârea primei instanțe este nelegală și neîntemeiată, deoarece, deși a concluzionat că există probe din care rezultă că inculpații au comis faptele imputate, nu a avut în vedere la aprecierea pericolului social concret al faptei, atingerea gravă adusă societății, constând în aceea că este perceput în mod negativ faptul că persoane implicate în traficul de droguri sunt cercetate în stare de libertate, astfel că instanța a apreciat în mod greșit că nu este îndeplinită condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică. S. a se avea în vedere dezvoltarea fenomenului de trafic și consum de droguri, cu consecințe asupra sănătății persoanei. Cu privire la aprecierea instanței de fond că este vorba de cantități mici, solicită a se reține că DIICOT nu are ca obiectiv cumpărarea de cantități mari de droguri, ci doar dovedirea faptei de către inculpat. Nu cantitatea de droguri exprimă gradul de pericol social pentru ordinea publică, ci repetabilitatea actelor de vânzare sau oferire de droguri și desfășurarea activității infracționale de către inculpați ca ocupație în locul altora cu caracter legal. La aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie avut în vedere că cei doi inculpați au comis infracțiuni legate de droguri, existând oricând posibilitatea ca aceștia să vândă sau să ofere droguri altor persoane. Nu există nicio garanție că în libertate, inculpații nuar continua să comită alte infracțiuni legate de droguri ori să influențeze persoanele care anterior au cumpărat droguri de la aceștia și încă nu au fost audiate.
Apărătorul inculpaților solicită respingerea recursului declarat de
DIICOT B. T. B.-N. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. S-a apreciat corect de prima instanță că nu sunt întrunite condițiile prev.de art.148 lit.f C., respectiv că nu se poate reține că inculpații ar prezenta pericol pentru ordinea publică. În sarcina inculpatului C. V. se rețin 3 acte materiale, din care două de vânzare și una de oferire de droguri, în total 1,4 g. În sarcina inculpatului R. se rețin 4 acte materiale, din care 3 de vânzare și unul de oferire de droguri, în total 1,1 g. Este vorba, așadar, de cantități foarte mici de droguri, 1,4 g, respectiv 1,1 g canabis. Ambii inculpați au dat declarații înainte de începerea urmăririi penale, în care au recunoscut că sunt consumatori de droguri de risc - canabis și că au deținut acest drog în vederea consumului propriu. Aceste acte de cumpărare supravegheată sunt foarte vechi față de data începerii urmăririi penale. Inculpații au fost supravegheați intens, fiind autorizată interceptarea mai multor numere de telefon, însă nu s-a obținut nicio probă legată de consumul acestor substanțe și cu atât mai puțin pentru trafic. S. a se reține că și colaboratorii autorizați sunt consumatori de droguri, iar instanța nu are posibilitatea să perceapă personalitatea acestora, să constate în ce măsură pot beneficia de o credibilitate sporită față de inculpați. Cu privire la inculpatul C., în niciuna din cele 3 tranzacții nu se indică locul unde are loc, ci se arată doar zona. ÎCCJ s-a pronunțat în sensul că atunci când o faptă este probată prin cumpărări supravegheate și declarații de colaboratori, acestea nu pot fi reținute la pronunțarea unei soluții de condamnare și se aplică principiul in dubio pro reo, care trebuie să le profite inculpaților. P. generic al faptei este mare, dar acesta nu justifică și nu impune luarea unei măsuri preventive. P. concret pentru ordinea publică trebuie dovedit prin probe concrete, deoarece doar gravitatea acuzației nu poate justifica detenția acestora. Orice perioadă de detenție trebuie justificată în mod convingător de autorități. P. de a contacta diferiți martori sunt aspecte nesusținute de probe. De altfel, nici nu pot lua legătura cu martorii, deoarece nu există martori, doar colaboratori autorizați pe care nu-i cunosc. S-a arătat că există riscul de a lua legătura cu consumatorii de droguri, dar urmărirea penală a început în (...), în condițiile în care activitatea infracțională se reține că ar fi început în februarie 2010. Dacă ar fi existat astfel de persoane, se pune întrebarea, timp de 1 an și jumătate unde au fost acestea și de ce s-a început urmărirea penală atât de târziu? Nu au fost audiate și nici măcar identificate astfel de persoane până în prezent. Dacă un an și jumătate, inculpații nu au prezentat pericol pentru ordinea publică, nu se poate susține că, astăzi, acest pericol există și că se impune luarea măsurii arestării preventive. În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul Parchetului arată că dacă s-ar fi precizat locația, s-ar fi deconspirat identitatea martorilor. S. a se avea în vedere că indiciile și probele nu trebuie să aibă forța juridică să ducă la condamnare, ci doar la bănuiala că inculpații au comis faptele imputate.
Inculpatul C. V. G., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales și regretă faptele comise.
Inculpatul R. A. G., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales și recunoaște acuzațiile aduse.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, DIICOT - B. T. B. N., a propus arestarea preventivă a inculpaților C. V. G. și R. A. G., pentru o perioadă de 29 de zile, primul dintre inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din lege, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în timp ce se afla sub influența substanțelor stupefiante, prev. de art. 87 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. „a"; Cod penal, iar cel de-al doilea pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
În motivarea propunerii de arestare preventivă, în sarcina celor doi inculpați, s-au reținut următoarele:
În data de (...) colaboratorul cu numele de cod „. L. N. a cumpărat cu suma de 100 lei de la inculpatul C. V. G., cantitatea de 0,7 grame mefedron.
La data de (...), colaboratorul cu numele de cod „. A. C. a cumpărat de la inculpatul C. V. G. cu suma de 100 lei, cantitatea de 0,5 grame cannabis.
În data de (...) colaboratorul cu numele de cod „. A. C. a procurat de la inculpatul C. V. G., cantitatea de 0,2 grame rezină cannabis.
În data de (...) inculpatul C. V. G. a condus pe drumurile publice, autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), în timp ce se afla sub influența unor substanțe stupefiante. Asupra acestuia s-a găsit cantitatea de 22,5 grame cannabis.
În data de (...) cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului s-au găsit mai multe fragmente de substanță vegetală de culoare verde oliv, despre care acesta a afirmat că este cannabis, aspect confirmat prin adresa L. de A. și P. al D. din cadrul B.C.C.O. C.-Napoca. De asemenea într-o scrumieră din locuința acestuia precum și în scrumierele din autoturismul cu nr. TX 5154 XC, s-au găsit mai multe mucuri provenite de la țigări confecționate artizanal. Cu privire la acestea, inculpatul a afirmat că o parte au fost confecționate din amestec de tutun și cannabis și le-a consumat singur prin fumare.
La data de (...), colaboratorul cu numele de cod „. A. C. a cumpărat de la inculpații C. V. G. și R. A. G. cu suma de 100 lei, cantitatea de 0,5 grame cannabis.
În data de (...) colaboratorul cu numele de „. D. B. a procurat de la inculpatul R. A. G., cantitatea de 0,1 grame cannabis.
În data de (...) colaboratorul cu numele de cod „. C. L. a cumpărat cu suma de 120 lei de la inculpatul R. A. G. cantitatea de 0,2 grame rezină de cannabis.
În data de (...) colaboratorul cu numele de cod „. C. L. a cumpărat cu suma de 40 lei de la inculpatul R. A. G., cantitatea de 0,3 grame cannabis.
În data de (...), cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului R. A. G. s-au găsit mai multe fragmente de substanță vegetală de culoare verde oliv, din adresa L. de A. și P. al D. din cadrul B.C.C.O. C.- Napoca rezultând că fragmentele respective sunt constituite din cannabis.
Este de menționat faptul că toate cumpărările de droguri au fost autorizate, respectiv prin ordonanțele emise de procuror au fost au fost autorizați investigatori sub acoperire și colaboratori ai acestora care să procure droguri de risc sau mare risc de la C. V. G. sau de la R. A. G. ori de la persoane din anturajul acestora.
S-a apreciat că, în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală, faptele comise fiind sancționate de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, constând în aceea că aceștia ar putea comite din nou infracțiunile cu privire la care au fost învinuiți.
Totodată, s-a relevat că arestarea preventivă a celor doi inculpați se impune, în interesul urmării penale, pentru a se evita posibilitatea ca aceștia să intre în contact cu diferite persoane cărora le-au vândut sau oferit diferite tipuri de droguri, persoane care încă nu au fost audiate.
În fine, s-a menționat că arestarea se impune și motivat de faptul că traficul și consumul ilicit de droguri a luat o mare amploare atât la nivel național cât și la nivel internațional, fiind cunoscut faptul că în statele membre ale Uniunii Europene - din care face parte și țara noastră - se dă o luptă asiduă pentru eliminarea acestui flagel.
Prin încheierea penală nr. 89/CC/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventivă a inculpaților C. V. G., fiul lui fiul lui A. și M. , născut la data de (...) în B., cetățenie română, domiciliat în B., str. General Grigore B. nr. 42, sc. B, ap. 22 Jud. B. N., CNP - 1., fără antecedente penale și R. A. G., fiul lui G. și L., născut la data de (...) în B., jud. B. N., cetățenie română, domiciliat în B., str. F. nr. 1, sc. C, ap. 113, jud. B. N., fără antecedente penale, CNP - 1., formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N.
În baza dispozițiilor art. 149/1 rap. la art. 146 alin.11/1 și art. 145/1
C., s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații C. V. G. și R. A. G., pentru o perioadă de 30 de zile.
Conform dispozițiilor art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin.1/1 C., pe durata măsurii preventive inculpații sunt obligați să respecte următoarele îndatoriri: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la P. municipiului B., conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ, sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 145/1 alin.2, rap. la art. 145 alin.2/2 Cod procedură penală.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor arătate în cuprinsul art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, de îndată, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Ordonanțele nr. 16D/P/2010 emise la data de (...) în dosarul sus menționat, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri, prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în sarcina inculpatului C. V. G. reținându-se și comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în timp ce se afla sub influența substanțelor stupefiante, prev. de art. 87 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 (f.134, 153).
În fapt, în sarcina inculpatului C. V. G., s-a reținut că, la datele de 5 august, 12 și respectiv 18 decembrie 2010 a vândut, colaboratorilor cu numele de cod „. L. N. și „. A. C. cantitățile de 0,7 grame mefedronă, 0,5 grame și respectiv 0,2 grame cannabis, iar la data de (...) a condus, pedrumurile publice, autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), în timp ce se afla sub influența unor substanțe stupefiante.
Pe de altă parte, în sarcina inculpatului R. A. G. s-a reținut că la datele de 12 și 17 decembrie 2010 și respectiv 2 și 26 februarie 2011, acesta a vândut sau a remis, colaboratorilor cu numele de cod „. A. C., „. D. B. și „. C. L., cantitățile de 0,5 grame, 0,1 gram, 0,2 grame și respectiv 0,3 grame cannabis.
Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile colaboratorilor și rapoartele investigatorilor sub acoperire; rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de L. de analiză și profil al drogurilor din cadrul M.A.I; transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor instanței de judecată, coroborate în parte cu declarațiile date de cei doi inculpații, tribunalul a constatat că, în cauză, există indicii că persoanele cercetate au comis faptele ce li se impută, din acest punct de vedere cerințele disp. art. 143 Cod procedură penală fiind îndeplinite.
Cu toate acestea însă, dispozițiile art. 148 C. condiționează luarea măsurii preventive a arestării inculpatului de îndeplinirea cumulativă și a unei alte condiții, respectiv ca inculpatul să se afle în vreuna dintre situațiile enumerate în alin. 1 lit. „a-f";, al textului de lege indicat.
Prin propunerea de arestare preventivă s-a invocat faptul că inculpații se află în situația prev. de art. 148 lit. „f"; C., deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a celor în cauză ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu toate că prima condiție impusă de textul legal - referitoare la cuantumul pedepsei - este îndeplinită, cea de a doua cerință legală nu este realizată.
Potrivit dispozițiilor art. 149/1 alin.1 C., dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, când consideră că in interesul urmării penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive.
Din perspectiva textului de lege invocat este de menționat că, motivarea pericolului concret pentru ordinea publică constând în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni legate de traficul de droguri este insuficientă pentru a lua o măsură preventivă atât de gravă și de restrictivă.
În context este de menționat să, în practica Curții Europene a D. O., în jurisprudența sa referitoare la art. 5 și 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, s-a statuat, în mod constant, că „ de tenț ia preven tiv ă
trebu ie s ă aib ă un c ar ac ter excepț ion al, s tare a de l iber tate f iind s tare a nor mal ă"; (cauza Wemhoff contra Germaniei).
Pe de altă parte, această ultimă cerință a textului legal trebuie motivată în mod special, deoarece aceasta nu rezultă din pericolul social al faptei săvârșite și nici nu se confundă cu acesta, ci trebuie constatată pe baza altor împrejurări privind în principal persoana inculpatului. Or, inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au comercializat cantități deosebit de reduse de droguri (între 0,1 și 0,7 grame), iar faptele reținute în sarcina acestora au fost comise cu mai mult timp în urmă, în perioada august 2010 - februarie 2011.
P. pentru ordinea publică nu rezultă nici din natura faptei comise, nici din împrejurările săvârșirii acesteia, din modalitatea de acționare dar nici din cuantumul pretinsului prejudiciu.
În sensul celor de mai sus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și
Justiție care a statuat că pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit. Or, numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunilor săvârșite nu constituie temei pentru luarea măsurii preventive a arestării întrucât pericolul pentru ordinea publică nu se prezumă ci trebuie demonstrat.
Aceste argumente au fost însușite și de alte instanțe care au apreciat că, pentru a se susține că este vorba de un pericol care să justifice luarea măsurii arestării preventive nu este suficient doar să se afirme acest lucru ci mai trebuie să se probeze că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber, este necesar ca la dosarul cauzei să existe date concrete din care să rezulte fără echivoc pericolul pentru ordinea publică, altfel se poate ajunge la arbitrariu, situație inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei.
În speță, nu trebuie ignorat nici momentul propunerii arestării preventive în raport de cel al comiterii faptelor, în condițiile în care organele de anchetă au luat cunoștință despre săvârșirea acestora la acel moment - de la colaboratorii investigatorilor sub acoperire - și nu ulterior.
În concret, inculpații sunt cercetați pentru fapte comise în perioada august 2010 - februarie 2011, fără ca, de la acele momente, pericolul pentru ordinea publică să se fi manifestat în vreun fel.
Fără a se ralia opiniei exprimate în anumite medii, potrivit căreia
„războiul împotriva drogurilor este pierdut";, instanța a apreciat că, în actualul context, organele judiciare trebuie să-și reanalizeze prioritățile și, fără a ignora micul trafic de stupefiante, să își canalizeze energiile spre eradicarea cauzei acestuia, respectiv a marelui trafic de droguri, a „. acestui flagel, care achiziționează și introduc în țară cantități importante de droguri
și care ajung la „. cei mici";, cum sunt cei doi inculpați în cauză. În caz contrar aceștia din urmă vor fi înlocuiți imediat, pe măsură ce cad în „plasa organelor judiciare";, fără ca astfel să se înregistreze rezultate notabile în bătălia drogurilor.
Totodată, în ceea ce privește riscul săvârșirii unor noi infracțiuni, invocat în propunerea de arestare instanța a apreciat că acesta nu este conform interpretării date de Curtea E. a D. O. care, în cauza Matznetter contra Austriei - din 10 noiembrie 1969, a statuat că un asemenea motiv este conform cu cerințele art. 5 paragraful 3 din Convenție atunci când din consecințele grave ale crimei sau delictelor săvârșite și din caracterul acuzatului riscul de a vedea asemenea fapte repetându-se este apreciat de judecător ca fiind considerabil.
În fine, analizând cauza și din perspectiva statuărilor instanței europene referitoare la obligativitatea instanțelor naționale de a analiza necesitatea adoptării celei mai grave măsuri preventive prin raportare la celelalte măsuri preventive stabilite de lege, tribunalul a apreciat că, scopul măsurilor preventive, astfel cum este acesta precizat în dispozițiile art. 136
C., poate fi atins și prin luarea față de inculpați a unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi decât cea a arestării preventive.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventivă a inculpaților C. V. G. și R. A. G. și constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele disp. art. 143 C., în bazadispozițiilor art. 149/1 rap. la art. 146 alin. 11/1 și art. 145/1 C., a luat față de inculpați, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pentru o perioadă de 30 de zile.
În raport de soluția preconizată, în temeiul dispozițiilor art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin.1/1 C., pe durata măsurii preventive inculpații au fost obligați să respecte următoarele îndatori: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la P. municipiului B., conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ, sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Totodată, s-a pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin.2/2 C. și s-a dispus punerea în libertate a inculpaților, de îndată, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În fine, s-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor arătate în cuprinsul art. 145 alin.2/1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs D. B. T. B. N., solicitândadmiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o perioadă de 29 zile.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și neîntemeiată, deoarece, deși a concluzionat că există probe din care rezultă că inculpații au comis faptele imputate, nu a avut în vedere la aprecierea pericolului social concret al faptei, atingerea gravă adusă societății, constând în aceea că este perceput în mod negativ faptul că persoane implicate în traficul de droguri sunt cercetate în stare de libertate, astfel că instanța a apreciat în mod greșit că nu este îndeplinită condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică.
S. a se avea în vedere dezvoltarea fenomenului de trafic și consum de droguri, cu consecințe asupra sănătății persoanei. Cu privire la aprecierea instanței de fond că este vorba de cantități mici, solicită a se reține că
DIICOT nu are ca obiectiv cumpărarea de cantități mari de droguri, ci doar dovedirea faptei de către inculpat. Nu cantitatea de droguri exprimă gradul de pericol social pentru ordinea publică, ci repetabilitatea actelor de vânzare sau oferire de droguri și desfășurarea activității infracționale de către inculpați ca ocupație în locul altora cu caracter legal. La aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie avut în vedere că cei doi inculpați au comis infracțiuni legate de droguri, existând oricând posibilitatea ca aceștia să vândă sau să ofere droguri altor persoane. Nu există nicio garanție că în libertate, inculpații nu ar continua să comită alte infracțiuni legate de droguri ori să influențeze persoanele care anterior au cumpărat droguri de la aceștia și încă nu au fost audiate.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoareleconsiderente:
La data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații C. V. G. și R. A. G. pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în sarcina inculpatului C. V. G. reținându-se și comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în timp ce se afla sub influența substanțelor stupefiante, faptă prevăzută de art. 87 alin. 2 din Legea nr. 195/2002.
În fapt, în sarcina inculpatului C. V. G., s-a reținut că în (...), (...) și
(...), a vândut colaboratorilor cu nume de cod „. L. N. și „. A. C. cantitățile de
0,7 gr. mefedronă, 0,5 gr., respectiv 0,2 gr. canabis, iar la data de (...) a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), în timp ce se afla sub influența substanțelor stupefiante.
Pe de altă parte, în sarcina inculpatului R. A. G., s-a reținut că în 12 și
17 decembrie 2010, respectiv 2 și 26 februarie 2011 a vândut sau a remis colaboratorilor cu nume de cod „. A. C., „. D. B. și „. C. L. cantitățile de 0,5 gr., 0,1 gr., 0,2 gr. și 0,3 gr. canabis.
Potrivit dispozițiilor art. 148 C., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există unul din cazurile prevăzute la lit. a-f ale textului de lege menționat.
În cauză, arestarea preventivă a celor doi inculpați a fost solicitată invocându-se dispozițiile art. 148 lit. f C., respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește probele și indiciile temeinice, că în cauză a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală, materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile colaboratorilor și rapoartele investigatorilor sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică și declarațiile date de cei doi inculpați, se reține că în cauză există indicii că cei doi inculpați au comis faptele pentru care sunt cercetați, astfel că cerințele prevăzute de art. 143 C., sunt îndeplinite.
De asemenea, în cauză este îndeplinită și cerința prevăzută de teza I a art. 148 lit. f C., respectiv faptele pentru care sunt cercetați cei doi inculpați sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește însă cerința pericolului concret pentru ordinea publică, aceasta nu este îndeplinită, independent de pericolul ridicat pentru ordinea publică pe care o reprezintă natura faptei presupus comise de cei doi inculpați.
Astfel, potrivit jurisprudenței C. au fost dezvoltate patru rațiuni fundamentale care justifică arestarea preventivă: - riscul ca persoana suspectă de comiterea unei infracțiuni să fugă, - riscul ca, odată repus în libertate să împiedice administrarea justiției, - riscul să comită noi infracțiuni și riscul să tulbure ordinea publică. În ceea ce privește pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale acesta nu poate fi invocat în mod abstract de autorități ci trebuie să se bazeze pe probe.
Pornind de la jurisprudența C. instanțele interne au definit criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței pericolului pentru ordinea publică printre care, reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului precum și profilul personal al acestuia. Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de nesiguranță generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică noțiune care nu trebuie confundată cu cea de pericol social al faptelor comise.
Astfel, cei doi inculpați sunt cercetați pentru fapte comise în perioada august 2010 - februarie 2011, iar cantitățile de droguri pe care aceștia le-au comercializat sunt deosebit de reduse. Cât privește rezonanța în rândul opiniei publice este de observat, dincolo de gravitatea faptelor comise și de amploarea traficului de droguri, de consecințele nefaste pe care o astfel de activitate o are, cei doi inculpați au vândut ori au remis cantități mici demefedronă ori cannabis colaboratorilor sub acoperire în perioada august 2010-februarie 2011.
S-a susținut de asemenea că, nu este relevantă cantitatea de droguri traficată de inculpați, întrucât se tinde doar la dovedirea faptelor săvârșite de inculpați și la frecvența cu care aceștia înstrăinează diferite cantități de droguri, astfel că traficarea unei cantități extrem de mici nu este relevantă.
Cu toate acestea, Curtea va reține că cei doi inculpați au vândut în perioada august 2010 - februarie 2011 cantități mici de droguri și exclusiv colaboratorilor autorizați prin ordonanța procurorului. În consecință, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că în cauză scopul măsurilor preventive, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 136 C., poate fi atins și prin luarea față de inculpați a unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată este legală și temeinică, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 193 C., se va stabili onorariu avocațial parțial, iar cheltuielile de judecată avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge ca nefondat recursul declarat de D. B. T. B. N., privind pe inculpatul C. V. G. si inculpatul R. A. G., împotriva încheierii penale nr. 89/C din 15 septembrie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de câte 25 lei onorarii parțiale pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. V. G. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: A.D.P.
| ← Decizia penală nr. 1232/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 697/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
