Decizia penală nr. 1635/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1635/R/2011
Ședința publică din 18 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : I. M.
G. : L. S.
: V. V. A.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
PROCUROR: S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și inculpatul Sas I., împotriva sentinței penale nr. 260/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J.ecătoriei S. M., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, prev.de art.193 C. cu aplic.art.41 alin.2 C.pr.pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev.de art.321 alin.1 C. cu aplic.art.37 lit.a și b C., totul cu aplic.art.33 lit.b C..
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 octombrie
2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 260 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J.ecătoriei S. M., a fost condamnat inculpatul: SAS I., fiul lui I. și I., născut la (...) în S. M., jud. Maramureș, cetățean român, căsătorit, muncitor tinichigiu, recidivist, posesor al C.I. seria MM, nr. 4. eliberat de P. S. M., CNP- 1., domiciliat în S. M., str. L. B., nr.153, jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
1.Amenințare prev. de art.193 C., cu aplicarea art.41, al.2 C., art. 37, lit. „a"; și „b"; C. și art.73, lit.";b"; și art. 76, lit.";e"; C., la pedeapsa de 250 lei amendă, cu consecința prev. de art.63/1 C..
2.Ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al.1
C., cu aplicarea art.37, lit.";a"; și „b"; C. și art. 73, lit.";b"; și art.76, lit.";d"; C., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.33, lit.";a"; și 34, lit.";d"; C., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 luni închisoare și 250 lei amendă.
În baza art.71 C. s-a interzis drepturile prevăzute de art.64 lit.";a"; teza a II-a C., ca pedeapsă accesorie.
S-a menținut liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 466 de zile rămas din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272/(...).
A fost obligat inculpatul să plătească statului 320 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu, ce a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe L. Judecătoria Sighetu Marmației, înregistrat la instanță sub dosar nr. 193/307/(...), a fost trimis în judecată inculpatul Sas I. pentru săvârșireainfracțiunilor de amenințare prev.de art.193 C. cu aplicarea art.41 al.2 C. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 al.1 C., cu aplicarea art.37, lit.";a"; și „b"; C.
S-a reținut în conținutul actului de sesizare a instanței că în după amiaza zilei de (...), partea vătămată B. V. se afla la magazinul aparținând de S. F. S. din comuna V. I. și avea o sticlă de bere de doi litri, pe care a pus-o pe o ladă frigorifică, de unde inculpatul a luat-o ca urmare a faptului că nu a fost servit deoarece se afla sub influența băuturilor alcoolice. Când partea vătămată a solicitat inculpatului să-i restituie sticla de bere, în fața magazinului unde se afla și concubina inculpatului, acesta a aruncat-o jos. Partea vătămată s-a aplecat să ridice sticla, dar a fost îmbrâncit de inculpat, context în care părțile s-au lovit reciproc, astfel că a intervenit și concubina inculpatului D. M., care l-a îmbrâncit și tras de haine pe partea civilă. Partea civilă a ripostat și a împins-o pe partea vătămată D. M. într-un șanț din fața magazinului.
Inculpatul și concubina au plecat spre locuință, dar pe traseu inculpatul a intrat într-o anexă a locuinței martorei P. Ana M., a luat o secure și a revenit la locul incidentului cu partea civilă, pe care a amenințat-o cu distrugerea autoturismului și incendierea casei și omorul copilului.
Persoanele aflate în zonă au fost revoltate de comportamentul inculpatului, care era dezbrăcat până la brâu avea toporul și se manifesta violent.
Inculpatul a fost condus ulterior de o ambulanță și organele jandarmeriei, la S. M. S. M., dar a fugit și a revenit la locuința personală de pe str. L. B. de unde a luat un topor și a proferat amenințări în public în același loc, la adresa părții vătămate.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut parțial faptele comise, iar în cadrul cercetării judecătorești a declarat că a amenințat partea vătămată ca urmare a provocării ce s-a produs prin lovirea concubinei sale de către partea civilă. Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, inculpatul a arătat că nu a săvârșit această faptă, toporul pe care l-a avut asupra sa, l-a luat cu intenția a schimba mânerul.
Din probele de la dosar a rezultat următoarele:
Inculpatul a venit sub influența băuturilor alcoolice, în (...), la magazinul aparținând de S. S., unde nu a fost servit. Acesta a motivat că a luat sticla de bere ce se afla pe lada frigorifică, fără să știe că este a părții vătămate și a ieșit din magazin. Când partea vătămată i-a solicitat restituirea sticlei, inculpatul a refuzat și a aruncat-o jos. Din probele testimoniale nu s-a dovedit că inculpatul a încercat să lovească partea vătămată (așa cum susține aceasta în declarație), dar rezultă că concubina inculpatului a îmbrâncit partea vătămată. Ca urmare a acestui fapt partea vătămată a ripostat și a l-a lovit pe inculpat și a împins-o în șant pe concubină. Martora B.n M. a declarat că inculpatul era cu sânge la gură, ceea ce confirmă faptul că a fost lovit de partea vătămată.
Inculpatul a amenințat pe acest fond partea vătămată cu incendierea casei și cu moartea.
Manifestarea inculpatului a culminat cu amenințarea părții vătămate cu un topor, iar prin gesturile și strigătele produse dar și faptului că s-a dezbrăcat până la brâu și s-a mânjit cu sângele din lovitura primită în zona gurii, a adus atingere bunelor moravuri și a produs scandal public astfel tulburând în acest mod liniștea publică.
Apărarea inculpatului cu motivarea că a luat securea pentru a o duce la un cetățean în vederea reparării mânerului, nu poate fi acceptată ca scuză pentru a se considera că nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.321 al.1 C..
Din probele testimoniale, declarațiile martorilor date atât în cursul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești, au dovedit că acțiunea inculpatului a fost îndreptată spre săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
Având în vedere cele prezentate instanța a considerat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de amenințare în formă continuată prev. de art.193 C. cu aplicarea art.41 al.2 C. și a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarealiniștii publice prev. de art. 321 al.1 C., comise în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie prev. de art. 37 lit.";a"; și „b"; C. infracțiuni săvârșite sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, prin violență, în condițiile prev. de textul art.73, lit.";b"; C. pen.
Față de acesta instanța în baza art. 345 al.2 C.proc.pen. a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.193 C., cu aplicarea art.41 al.2 C. și art. 37, lit.";a"; și „b"; C., la pedeapsa amenzii de 250 lei, reținând circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73, lit. „b"; C., cu aplicarea art. 76, lit.";e"; C.
Pentru infracțiunea prev. de art.321 al.1 C., instanța a reținut starea de recidivă conform art.37 lit.";a"; și „b"; C., infracțiune ca va fi considerată săvârșită în stare de provocare din partea părții vătămate (lovituri aplicate atât inculpatului, cât și concubinei acesteia, de către partea vătămată) potrivit art.73, lit.";b"; C., cu aplicarea art.76, lit.";d"; C., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.33, lit.";a"; C. faptele sunt considerate comise în concurs, iar în baza art.34, lit.";d"; pedeapsa rezultantă a fost de 3 luni închisoare și 250 lei amendă.
Instanța a dispus ca pe durata executări pedepsei să fie interzise în baza art.71
C., drepturile prevăzute de art.64 lit. „a";, teza a II-a C., ca pedeapsă accesorie.
Cu privire la restul de pedeapsă de 466 de zile rămas din pedeapsa de 5 ani închisoare ce a fost aplicată prin sentința penală nr.272/(...) a J.ecătoriei S. M., dosar nr. (...), pentru care a fost liberat condiționat inculpatul, instanța în baza art.61, al.1 C. a dispus menținerea liberării condiționate, având în vedere gravitatea infracțiunii prev. de art.321 al.1 C., care a fost produsă și cu contribuția părții vătămate.
În baza art.191, al.1 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 320 lei, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă J. S.-M. și inculpatul
Sas I., criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia solutiei atacate.
P. de pe lângă J. S.-M. a solicitat casarea sentinței instanței de fond și, rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai severă, înlăturarea stării de recidivă raportat la infracțiunea de amenințare, precum și a stării de provocare.
Recursul a fost motivat arătându-se că în mod greșit instanța de fond a reținut starea de recidivă în privința infracțiunii de amenințare întrucât prin prisma limitelor de pedeapsă aceasta nu poate constitui cel de-al doilea termen al recidivei, fiind necesar ca pedeapsa prevăzută de lege pentru cea de-a doua infracțiune să fie pedeapsa închisorii mai mare de un an. T., consideră că în mod greșit s-a reținut ca circumstanță atenuantă legală, starea de provocare, iar sancțiunile stabilite sunt greșit individualizate raportate la gradul concret de pericol social al infracțiunilor și persoana inculpatului.
Inculpatul Sas I. a solicitat casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a C.proc.pen., iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că din probele administrate în cauză reiese nevinovăția sa, că a acționat ca urmare a acțiunii agresive a părții vătămate și că pentru aceleași fapte a fost sancționat și contravențional. A mai invocat greșita reținere a stării de recidivă raportat la infracțiunea de amenințare, precum și individualizarea necorespunzătoare a sancțiunilor în sensul stabilirii unui cuantum prea ridicat.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească extrem de laborioasă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește înîntregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Susținerea inculpatului potrivit căreia nu a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și că pentru faptele din cauză a fost sancționat contravențional nu poate fi primită de către C.
Rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză că în data de (...) inculpatul, însoțit de concubina sa, au venit la magazinul SC F. din localitatea V. I., solicitarea acestora de a fi serviți cu bere fiind refuzată de vânzătoare datorită stării de ebrietate a ambilor. În acest context, inculpatul a luat o sticlă de bere de 2 l cumpărată anterior de partea vătămată și pusă de acesta pe o ladă frigorifică, după care cei doi au părăsit incinta magazinului, situația fiind confirmată depozițiile martorilor F. I., B. V., A. M. (f.25,
28, 41, dos.fond).
Martora F. I., vânzătoare la magazin, a arătat că urmare a acestor acțiuni, a închis magazinul deoarece s-a speriat.
Partea vătămată a ieșit după inculpat, solicitând restituirea sticlei cu bere, însă concubina inculpatului a intenționat să-l lovească pe partea vătămată, prinzându-l de tricou, astfel că acesta a împins-o și a arunca-o într-un șanț, după care inculpatul și victima au început să se lovească reciproc (f. 30 dos.u.p., f. 41 dos.fond).
Martorii au mai arătat că inculpatul a plecat de la locul faptei și s-a reîntors dezbrăcat la bustul gol, având în mână un topor, a adresat injurii părții vătămate și l-a amenințat că îl va ucide și îi va incendia locuința și că, în acest context, s-a solicitat intervenția unui echipaj SMURD care a procedat la internarea inculpatului la S. M. din S. M. (f. 30-31 dos.u.p. f. 27 dos.fond).
Martora P. Ana M. arată că acea secure a fost luată de inculpat din curtea casei sale (f. 32 dos.u.p., f. 40 dos.fond).
La circa 2 ore la de acest moment, inculpatul a fugit din spital, s-a reîntors la magazinul arătat mai sus din nou înarmat cu un topor și dezbrăcat până la brâu și a amenințat din nou partea vătămată că o va ucide, că îi va incendia casa și că îi va distruge autoturismul.
La aceste evenimente a asistat un număr ridicat de persoane care fie erau prezente de la debutul evenimentelor, fie au venit la locul faptelor tocmai ca urmare a ecoului generat de actele comise de inculpat și amploarea lor, stârnind revolta celor prezenti.
Cu privire la sancționarea contravențională a inculpatului, Curtea observă că potrivit proceselor verbale depuse, susnumitul a fost sancționat pentru alte fapte decât cele care fac obiectul cauzei, respectiv pentru portul toporului în locuri publice, provocarea de scandal în loc public, precum și pentru folosirea de injurii și cuvinte și expresii jignitoare și vulgare.
Deși raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a dat o încadrare juridică legală infracțiunilor comise de inculpat, hotărârea este criticabilă cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a, b raportat la infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 C., greșita reținere a stării de provocare prev. de art. 73 lit. b C. și individualizarea judiciară a pedepselor.
Astfel, potrivit art. 37 lit. a C.recidiva exista când după rămînerea definitiva a unei hotărîri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.
Corespunde adevărului că inculpatul a fost sancționat prinsentința penală nr.272/(...) a J.ecătoriei S. M. la pedepasa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și infracțiuni sancționate prin OUG 1., pedepasa din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de (...), cu un rest de 466 zile, însăinfracțiunea de amenințare este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la un an sau amenda, astfel că cerința prevăzută în teza II a art. 37 lit. a C. nu este îndeplinită.
Cu privire la starea de provocare, potrivit dispozițiilor art.73 lit.b C., pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții; starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune; provocarea să fi fost comisă de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.
Deși art.73 lit.b C. nu cere, în mod expres, ca între actul pretins provocator și infracțiunea săvârșită să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze, în psihicul inculpatului, o tulburare sau emoție intensă.
Întotdeauna, reținerea stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei care, prin acțiunile ori afirmațiile făcute, să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate, o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta. T., provocarea presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții. Nu în ultimul rând, pentru reținerea stării de provocare, în sensul art.73 lit.b C. nu se poate face abstracție de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția „omului mediu"; supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator.
În cauză, astfel cum s-a arătat mai sus, inculpatul a fost cel care, prin conduita sa, a determinat reacția victimei, îndreptățită de altfel să-și recupereze bunul pe care inculpatul în mod nejustificat și l-a însușit, dar și de a se apăra față de acțiunea agresivă a concubinei inculpatului.
Mai mult, starea de fapt, evidențiază și o reacție târzie, nespontană din partea inculpatului astfel că nu se poate vorbi de existența unei puternice tulburări sub stăpânirea căreia s-a comis fapta. Chiar dacă comportarea victimei ar fi putut produce pe moment o stare de surescitare inculpatului, atâta timp cât de la consumarea atitudinii necorespunzătoare și până la comiterea faptei a trecut un interval de timp înlăuntrul căruia inculpatul a chibzuit asupra modului în care urmează să reacționeze, această stare nu poate avea semnificația unui act de provocare în sensul art. 73 lit. b C. deoarece nu a fost o stare efectivă care să reducă posibilitatea de autocontrol și să explice reacția târzie, extrem de violentă.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea sancțiunii penale se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea consideră că pedeapsele stabilite de către instanța de fond sunt în disonanță cu gradul concret de pericol social al infracțiunilor și persoana inculpatului, neacordându-se suficientă și echilibrată importanță condițiilor concrete în care s-au produs faptele și totalității urmărilor acestora.
Fără îndoiala că faptele comise de inculpat sunt foarte grave, sever sancționate de legea penală, deoarece aduc atingere unor valori sociale foarte importante, din carerelațiile sociale referitoare la libertatea morală și psihică a unei persoane, precum și cele privind conviețuirea pașnică, decența și conviețuirea într-un climat de încredere reciprocă constituie aspecte importante ale libertății individuale și colective. De asemenea, nu poate fi omisă nici starea de recidivă a inculpatului, condamnat anterior prin mai multe sentințe penale pentru infracțiuni contra patrimoniului, dar și pentru infracțiuni similare.
Pe de altă parte însă în procesul de individualizare nu se poate face abstracție de atitudinea inculpatului care s-a prezentat la solicitarea organelor abilitate ale statului, precum și în fața instanței de judecată, ceea ce probează că procesul de reeducare a început încă din cursul procesului penal astfel că reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c C. se impune.
Așa fiind, Curtea consideră se impune o reapreciere a cuantumului și felului pedepselor aplicate inculpatului și că o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de amenințare prev. și ped de art. 193 C. și o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. și ped. de art. 321 alin 1 C. sunt pedepse în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că vor contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a C.proc.pen. se va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S.-M., iar sentința penală atacată se va casa cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a, b raportat la infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 C., greșita reținere a stării de provocare prev. de art. 73 lit. b C. și individualizarea judiciară a pedepselor.
Rejudecând în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare prev. și ped de art. 193 C., cu aplicarea art. 74 lit. c C. la pedeapsa de 2 luni închisoare și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. și ped. de art. 321 alin 1 C. cu aplicarea art. 74 lit. c C., art. 37 lit. a, b C. la pedeapsa de 6 luni închisoare;
Infracțiunile fiind comise înainte de a interveni vreo condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, Curtea constată incidența dispozițiilor art. 33 lit. b C. privind concursul de infracțiuni astfel că în temeiul art. 34 lit. b C. se vor contopi pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
Potrivit art. 71 C., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit.a, b C.
Cu privire la individualizarea pedepselor accesorii Curtea reține că în ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși prin art.71 alin.2 din C. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a din C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții electivepublice activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepselor aplicate. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art.64 lit.a) teza I din C. și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzut de dispozițiile art.64 lit.b) din C.
Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României.
Se va menține liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 466 zile neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272 /19 iunie 2007.
Față de motivele expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a C.proc.pen. se va respinge recursul declarat de inculpatul SAS I. împotriva aceleiași sentințe penale.
Curtea nu a putut reține excepția tardivității recursului inculpatului deoarece instanța de fond a acordat acestuia drept de exercitare a căii de atac începând cu data comunicării care s-a realizat la data de (...), iar declarația de recurs a fost înregistrată la data de (...).
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Inculpatului I s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili suma de 200 lei în favoarea Baroului de avocați C., ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocațial, iar restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului potrivit art. 192 al. 3 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
1. Admite recursul declarat de P. DE PE L. J. S.-M. împotriva sentinței penale nr.
260 din 2 iunie 2011 a J.ecătoriei S.-M. pe care o casează cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a, b raportat la infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 C., greșita reținere a stării de provocare prev. de art. 73 lit. b C. și individualizarea judiciară a pedepselor.
Rejudecând în aceste limite:
Condamnă inculpatul SAS I. (fiul lui I. și I. născut la 12 noiembrie 1965 în S.-M. județul Maramureș, domiciliat în S.-M. str. L. B. nr. 153 județul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- amenințare prev. și ped de art. 193 C., cu aplicarea art. 74 lit. a C. la pedeapsa de: 2 luni închisoare;
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. și ped. de art. 321 alin 1 C. cu aplicarea art. 74 lit. a C., art. 37 lit. a, b C. la pedeapsa de 6 luni închisoare;
În temeiul art. 33, 34 lit. b C. contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
Aplică art. 71, 64 lit. a teza II-a C..
Menține liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 466 zile neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272 /19 iunie 2007.
2. Respinge recursul declarat de inculpatul SAS I. împotriva aceleiași sentințe penale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Stabilește suma de 200 lei în favoarea Baroului de avocați C., ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
Obligă inculpatul să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocațial, iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A.
G., LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...) J..fond. I. N. P.
| ← Decizia penală nr. 577/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 15/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
