Decizia penală nr. 577/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.577/R/2011
Ședința publică din 13 aprilie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. A. împotriva încheierii penale nr.132/D din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...) - având ca obiect, cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. A., în stare de arest, asistat de apărător ales av. Cesărean C.an din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului M. A. solicită admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M. A.
În susținerea recursului invocă principiul egalității tuturor persoanelor, arătând că tratamentul juridic trebuie să fie egal și în prezenta cauză, având în vedere că în speță mai sunt judecați în stare de libertate, alți doi coinculpați pentru exact aceleași infracțiuni.
Raportat la aceste aspecte, apreciază că și inculpatul M. A. ar trebui să beneficieze de dispozițiile textelor legale privind liberarea provizorie.
Arată că, în hotărârea atacată se reține ca și motiv de netemeinicie al cererii de liberare, dezinvoltura și ușurința cu care inculpatul comite acte antisociale și prejudiciul produs prin infracțiunile presupus comise de el. A. că față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, acest motiv nu este întemeiat.
Referitor la prejudiciul material, susține că acesta a fost recuperat în totalitate.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, apreciind că argumentația instanței care a considerat în urma unei analize judicioase, că cererea nu este admisibilă, este legală și temeinică. Punerea în libertate a inculpatului în forma solicitată nu este obligatorie, instanța putând considera că, raportat la probele și circumstanțele concrete ale cauzei, nu se relevă elemente suficiente, care să ducă la concluzia că există o garanție substanțială că lăsarea în libertate a inculpatului nu va împiedica bunul mers al procesului penal.
Așa cum arată și instanța fondului, o astfel de convingere nu-i poate fi creată instanței, datorită elementelor obiective legate de persoana inculpatului. Pe de altă parte, apreciază că nu se poate avea în vedere la pronunțarea soluției, ca și criteriu de apreciere a posibilității de punere în libertate sub control judiciar, situația personală a unor alți inculpați din dosarul cauzei, întrucât punerea în libertate a unei persoane se raportează la împrejurări strict personale.
A. că instanța a procedat corect, făcând o motivație substanțială, pe care și-o însușește și solicită menținerea încheierii atacate.
Apărătorul inculpatului M. A., în replică, arată că instanța are posibilitatea, potrivit art.160/3 C., să se asigure că inculpatul nu va maicomite alte acte, cu consecința reîncarcerării acestuia, în cazul în care ar încălca obligațiile stabilite în sarcina sa.
Inculpatul M. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu celesusținute de apărătorul său și solicită judecarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 132/D/2011 din data de 24 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, în baza art. 1608a alin. 6 C.pr.penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul M. A. - fiul lui E. și I., născut la data de (...), aflat în prezent în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, iar în baza art. 192 al. 2 C.pr.penală l-a obligat pe inculpat la plata în favoarea statului a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...), inculpatul M. A. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar. În motivarea cererii formulate inculpatul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite atât condițiile de admisibilitate în principiu cât și de fond, a cererii formulate. S-a mai arătat, de asemenea, că în ceea ce privește oportunitatea cererii formulate, aceasta trebuie raportată strict la faptele reținute în sarcina inculpatului și la probele care s-ar mai putea administra față de acest inculpat. Or, în raport de aceste împrejurări, în condițiile în care ceilalți coinculpați participanți , potrivit rechizitoriului, la actul material comis în dauna S.C. Prutul S.A. au fost audiați, liberarea provizorie a inculpatului M. nu ar avea cum să influențeze bunul mers al procesului penal. De asemenea, s-a mai arătat că lăsarea acestuia în libertate nu este de natură a reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică și oricum, dacă un astfel de pericol a existat, în prezent acesta s-a diminuat odată cu trecerea timpului. S-a susținut că se impune a se avea în vedere și împrejurarea că inculpații C. M. și M. I., cercetați în prezenta cauză pentru comiterea aceleiași infracțiuni sunt în prezent cercetați în stare de libertate. Analizând cererea formulată în cauză, tribunalul a reținut următoarele: Prin încheierea penală nr.131/C/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. A. pe o durată de 29 zile, iar ulterior, prin încheierea penală nr. 144/C/(...) a T.ui C. s-a dispus prelungirea acestei măsuri cu încă 30 de zile. Recursurile declarate împotriva acestor hotărâri judecătorești au fost respinse de instanța de control judiciar. Prin Rechizitoriul cu nr. 190/P/2010 al M.ui P. - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M. A., alături de alți coinculpați, pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 C. raportat la art. 215 al.1,2,3 C., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.26 C. raportat la art. 288 al.1 C. și complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. raportat la art. 291 C. precum și a infracțiunilor de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002, respectiv complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a C. Măsura arestării preventive față inculpat a fost menținută atât în temeiul art.3001 C., cât și ulterior, în temeiul art.3002 C., pe parcursul judecării pe fond a cauzei. Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de (...) a ajutat și a înlesnit cu intenție la inducerea în eroare a S.C. Prutul S.A. din care a rezultat o pagubă de 117.849,60 lei precum și că a pus la dispoziția coinculpatului C. A. I. un act de identitate fals, cu numele „ S. N. V., utilizat la inducerea în eroare a părții vătămate. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că a promis, anterior comiterii faptei de înșelăciune, că va tăinui produsul infracțiunii, că va găsi un loc de depozitare a mărfii precum și un cumpărător, pe care l-a și găsit în persoana numitului R. C. Potrivit art.1602 alin.1 C., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul săvârșirii unei infracțiuni din culpă precum și în cazul infracțiunii intenționate în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar potrivit alin.2 art.1602 C., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. Analizând prima condiție cumulativă, prev. de art.160 ind.2 alin.1 C., pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, instanța de fond a constatat că aceasta este îndeplinită. Astfel, inculpatul M. A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 C. raportat la art. 215 al.1,2,3 C., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.26 C. raportat la art. 288 al.1 C. și complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. raportat la art. 291 C. precum și a infracțiunilor de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002, respectiv complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002, pedepsele prevăzut de textul de incriminare pentru aceste infracțiuni fiind de la 3 la 15 ani închisoare. În ceea ce privește cea de-a doua condiție cumulativă necesară pentru dispunerea liberării provizorii sub control judiciar, prev. de art.1602 alin.2 C.pr.pejn., instanța de fond a apreciat că în cauză nu există date, în sensul legii, că inculpatul M. A. ar pregăti săvârșirea în viitor de noi infracțiuni sau că va încerca, odată aflat în stare de libertate, să influențeze alte părți sau martori din dosar. Cu privire la acest aspect, instanța de fond a apreciat că este de reținut însă că față de acest inculpat s-a susținut incidența temeiului de arestare preventivă prev. de art. 148 lit.c C., la momentul dispunerii și menținerii acestei măsuri, prin raportare desigur la acțiuni ale inculpatului anterioare acestui moment. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură facultativă, așa cum rezultă din sintagma „se poate acorda"; folosită atât în art. 160 ind.2 cât și în art. 160 ind. 4 C. Aceasta înseamnă că cererea de liberare provizorie poate fi respinsă nu numai atunci când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci și în cazul în care cererea este neîntemeiată. Or, în condițiile concrete ale situației inculpatului, cu privire la temeinicia cererii de liberare provizorie formulate, tribunalul a apreciat că aceasta nu rezidă în cauză, menținerea stării de arest preventiv în care se află, fiind în continuare necesară. T. a apreciat că această necesitate rezultă, pe de o parte, din natura și gravitatea infracțiunilor comise, atitudinea procesuală manifestată de către acest inculpat pe parcursul urmăririi penale - în disonanță cu celelalte mijloace de probă administrate în legătură cu acest inculpat - și prejudiciul produs prin infracțiunea reținută în sarcina sa. La aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză, instanța de judecată a avut în vedere și numeroasele convorbiri telefonice, interceptate autorizat și transcrise, purtate de către inculpatul M. A. cu coinculpați din prezenta cauză sau cu alte persoane, din cuprinsul cărora se poate constata dezinvoltura infracțională a inculpatului, ceea ce a condus instanța spre concluzia că lăsarea sa în libertate, chiar și provizorie, ar fi insuficientă pentru a garanta că inculpatul nu-și va continua activitatea ce a condus la trimiterea sa în judecată. Nu au putut fi reținute de către instanța de fond apărările inculpatului în sensul lipsei pericolului social concret pe care îl prezintă lăsarea sa în stare de libertate întrucât, pe de o parte, subzistența și în prezent a acestui temei de arestare preventivă a fost reținută de către instanța de judecată la momentul analizării stării de arest preventiv conform art. 300 ind.2 C. iar, pe de altă parte, liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor care permit arestarea, însă instanța de fond a apreciat că liberarea devine posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. De asemenea, instanța de fond nu a împărtășit opinia inculpatului cu privire la situația juridică identică, cu consecința identității de tratament, cu cea a inculpaților C. M. și M. I., din actul de sesizare al instanței de judecată, sub aspectul stării de fapt fiind reținută și procurarea de către inculpatul M. a actului de identitate fals, iar sub aspectul analizării necesității menținerii arestului preventiv importante fiind și aspecte legate de persoana acestuia, astfel cum s-a arătat cu ocazia analizării precedentei cereri similare ( din (...)). Pentru toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că cererea formulată este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o. Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj, în termen legal a declarat recurs inculpatul M. A. solicitând casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună liberarea sa provizorie sub control judiciar. S-a arătat în motivarea recursului că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1. C. pentru acordarea liberării provizorii și că, instanța fondului nu a avut în vedere principiul egalității de tratament juridic, raportat la faptul că în speță, mai sunt judecați în stare de libertate, alți doi coinculpați pentru exact aceleași infracțiuni. Inculpatul nu are antecedente penale, prejudiciul care se susține că a fot produs prin comiterea infracțiunilor a fost recuperat în totalitate. Verificând încheierea atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor înmaterie, în virtutea dispozițiilor art.384/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Inculpatul M. A. a fost trimis în judecată și este judecat în dosarul T.ui C., cu nr. de mai sus, alături de alți coinculpați, pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 C. raportat la art. 215 al.1,2,3 C., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.26 C. raportat la art. 288 al.1 C. și complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. raportat la art. 291 C. precum și a infracțiunilor de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002, respectiv complicitate la tractare pe drumurile publice a uneiremorci cu număr fals de înmatriculare prev. de art.26 C. raportat la art. 85 al.2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a C. C stare de fapt, se reține în sarcina inculpatului că la data de (...) a ajutat și a înlesnit cu intenție la inducerea în eroare a S.C. Prutul S.A., acțiune din care a rezultat o pagubă de 117.849,60 lei în patrimoniul acestei societăți, precum și faptul că a pus la dispoziția coinculpatului C. A. I. un act de identitate fals, cu numele „. N. V., utilizat la inducerea în eroare a părții vătămate. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că a promis, anterior comiterii faptei de înșelăciune, că va tăinui produsul infracțiunii, că va găsi un loc de depozitare a mărfii precum și un cumpărător, pe care l-a și găsit în persoana numitului R. C. Arestarea inculpatului s-a dispus prin încheierea penală nr.131/C/(...) a T.ui C., starea de arest fiind ulterior prelungită și, apoi, menținută succesiv în cursul judecății. La termenul din (...) s-a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, cerere ce a fost respinsă, în mod întemeiat, de către instanța fondului. Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii - art.1. alin.1,2 C., rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, așa cum a arătat și prima instanță, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru aceasta, de a admite cererea. Revine deci instanței, sarcina de a analiza temeinicia unei astfel de cereri, oportunitatea punerii înlibertate a inculpatului, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte. Instanța, în mod corect a constatat că în cauză sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art.1. alin.1 C. ( infracțiunile de care este acuzat inculpatul fiind dintre cele, pentru care se poate acorda liberarea provizorie), cât și cele prev. de art. 1. alin.2 C., în sensul că nu sunt date la dosar, din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. Cu toate acestea, deoarece în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, simpla îndeplinire formală a condițiilor prev. de 1. alin.1,2 C. nu determină admiterea automată a cererii de liberare provizorie, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței. Se știe că, prin ipoteză, liberarea provizorie presupune menținerea temeiurilor arestării, astfel că în cadrul soluționării unei astfel de cereri nu se impune a se analiza subzistența acestor temeiuri, ci doar împrejurarea dacă acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. În cauză, în mod corect s-a apreciat că se impune în continuare menținerea inculpatului în stare de arest, față de circumstanțele concrete ale cauzei - natura și gravitatea infracțiunilor comise, atitudinea procesuală manifestată de către acest inculpat pe parcursul urmăririi penale - în disonanță cu celelalte mijloace de probă administrate în legătură cu acest inculpat - și prejudiciul produs prin infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina sa, în forma complicității. Este adevărat că, potrivit și practicii CEDO, la menținerea detenției unei persoane trebuie avută în vedere nu numai gravitatea faptelor, ci și elemente legate de persoana acuzatului, însă, prevalența unuia sau altuia dintre acești factori, va fi apreciată în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei. În speță, legat de persoana inculpatului, sunt date că aceasta nu are antecedente penale, dar pe de altă parte, a avut o atitudine procesuală de negare a învinuirii aduse, contrar indiciilor ( până la acest moment) de comitere a faptelor imputate. Toate aceste elemente sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 12 noiembrie 2010 - nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat. Față de natura și gravitatea activității infracționale ( nu se poate face abstracție că acțiunile ilicite ale inculpatului se circumscriu unei activități infracționale mult mai ample, cu un caracter organizat, fiecare dintre inculpați având roluri clar stabilite, cu prejudicii înseminate, chiar dacă acțiunile inculpatului vizează doar o parte vătămată), persoana inculpatului - fără antecedente penale, dar cu o atitudine de negare a acuzațiilor ce i seaduc - s-a apreciat că, obligațiile ce s-ar impune inculpatului odată cu liberarea provizorie, nu ar oferi suficinete garanții că, desfășurarea în condiții normale a procesului nu ar fi afectată. Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a dezvoltat în practica sa, 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea : riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatulsă împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică. În cauză, așa cum rezultă și din motivarea instanței, nu sunt date cu privire la existența primelor trei riscuri, însă, în ceea ce privește riscul de tulburarea ordinii publice, se constată că acesta persistă, chiar dacă tulburarea a fost evidentă, certă și mult mai puternică în primele faze ale anchetei, ea legitimează detenția și la acest moment procesual, când încă nu a fost declanșată cercetarae judecătorească, inculpatul fiind arestat de 5 luni ( termen pe care-l apreciem încă rezonabil, în contextual de ansamblu al cauzei), ecoul negativ al faptelor fiind încă suficient de mare, pentru a crea acea perturbare a ordinii publice, care, în cele din urmă, poat afecta și bunul mers al procesului. Nu se pot primi argumentele inculpatului în privința tratamentului juridic inechitabil la care a fost supus, în raport cu alți coinculpați, cercetați pentru aceleași acuzații, în stare de libertate - deoarece, așa cum a arătat și instanța fondului, chiar dacă, formal, acuzațiile sunt identice, la analizarea oportunității unei astfel de cereri, sunt avute în vedere nu numai aspcete ce țin de faptele comise, ci și nuanțe referitoare la contribuția efectivă la comiterea faptei, rolul fiecărui participant în contextul de ansamblu al acțiunii illicite, persoana inculpatului. Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma pericolului pentru ordinea publică, a naturii și gravității faptelor, astfel că soluția acesteia apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din FMJ. În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatuș recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. A., ( fiul lui E. si I., născut la 8 aprilie 1971, aflat in Penitenciarul Gherla), împotriva încheierii penale nr. 132/D din 24 martie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției ( în favoarea av. Țicudean E.). Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. R. GREFIER M. B. Red.A.C./ Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond:R.Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 1994/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1635/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
