Decizia penală nr. 79/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 79/A/2011
Ședința publică din 12 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. V. A., judecător
JUDECĂTOR : L. H.
GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: S. D.
S-a luat spre examinare - după rejudecare - în vederea pronunțării - apelul declarat de inculpatul M. I. A., împotriva sentinței penale nr.72/(...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei, prev.și ped.de art.20 rap.la art.174 C.penal cu aplic.art.75 lit.c C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 aprilie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 72 din 30 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N.. în baza disp. art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.";c" Cod penal, art. 53 pct. 2 lit. "a" și art. 64 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatul M. I. A., fiul lui I. și P., născut la data de 26 martie 1975 în B., cetătean român, stagiul militar satisfăcut, 12 clase, agricultor, domiciliat în comuna B. de Jos, sat. B. nr. 93, J. B.-N., fără antecedente penale, CNP-1., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal.
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. "a" și "b" Cod penal.
În temeiul disp, art. 14 Cod procedură penală rap. Ia art. 998 Cod civil, s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile, după cum urmează:
- părții civile S. C. J. de U. C. - C. N. "lon M." - 2.301,23 lei, cu titlul de cheltuieli de spitalizare;
- părții civile S. C. J. de U. C. - C. de N. - 1.140,12 lei și majorările de întârziere aferente, începând cu prima zi următoare externării, respectiv 23 martie 2006 și până la plata integrală a debitului;
- părții civile B. I. P.
- 1.500 Euro;
-917,55 lei, reprezentând contravaloarea medicației și a consultațiilor medicale suportat de partea vătămată;
-6.240 lei, reprezentând venit nerealizat pe perioada celor 6 luni de pierdere totală a capacității de muncă;
-10.140 lei, reprezentând rentă lunară globală pentru pierderea parțială a capacității de muncă, pentru perioada cuprinsă între 6 aprilie
2006 și momentul pronunțării hotărârii;
-260 lei cu titlul de rentă lunară, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de incapacitate de muncă;
-40.000 lei cu titlul de daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500 lei în favoarea părții civile B. I. P., cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Inculpatul a fost la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.23/P/2006 al P. de pe lângă T. B.-N. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. I. A. pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor prev.de art. 20 Cod penal rap.la art. 174
Cod penal cu aplic.art. 75 1it. c Cod penal, reținându-se în sarcina sa faptul că în seara zilei de 6 octombrie 2005, împreună cu alte 2 persoane, au acostat-o pe partea vătămată B. I., în timp ce acesta conducea turma de oi spre stână, lovind-o cu bâtele, cauzându-i acesteia leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 120-130 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu (f.7); procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto întocmită cu acel prilej (f.8-15) plângerea penală formulată de partea vătămată și declarațiile acesteia (f.18-21 ;23-26); procesul-verbal prin care s-a consemnat împrejurarea că partea vătămată l- a identificat pe inculpat ca fiind unul dintre agresorii săi (f.22); raportul de constatare medico-legală și completarea acestuia (f.29,33; deconturile de cheltuieli Î. de unitățile sanitare În cadrul cărora a fost internată victima (f.35,38-39); declarațiile persoanelor cercetate T. V. F. și L. M.-C. (f.43,44); raportul de expertiză asupra comportamentului simulat (f. 114-120); raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică (f.124-129); rechizitoriul nr.2. emis de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița (f.138-141); declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești C. T., P. P., B. G., B. M., B. G.-T., B. A.-F.; B. O., L. V., S. I.- A., Budecan G., T. G., Sut G. A., R. M.-Dan, Busuioc I., Lucesc I.; C. O., C. Veronica-Comelia; M. I., M. Ana, J. M., M. I., Chilian A., Chilian G. și Drăguș I. și raportul de expertiză medico-legală întocmit în faza cercetărilor judecătorești (f. 198-200), toate coroborate cu declarațiile date de inculpat în cele două faze procesuale, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Partea vătămată B. I. P. domiciliază în comuna B. de Jos, sat B., în anul 2005 aceasta având amenajată o stână în locul numit "La R." de pe raza aceleiași localități, având în îngrijire oile familiei sale și ale altor proprietari.
În ziua de (...), între partea vătămată, pe de o parte și familiile Drăguș și C. G. și C. A.-E., pe de altă parte, a avut loc un incident în cursul căruia partea vătămată a agresat pe cei doi soți C. și le-a adresat amenințări și insulte, motiv pentru care a și fost trimisă în judecată pentru săvârșirea acestor infracțiuni, prin rechizitoriul nr. 2. al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița (f.138-141). Ulterior, prin sentința penală nr. 442/(...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.(...) s-a și dispus condamnarea părții vătămate pentru faptele deduse judecății la pedeapsa rezultantă de 5 luni Închisoare, suspendată condiționat (f.21-23 dos. instanță).
A menționat instanța și faptul că numita C. A.-E., parte vătămată în cauza mai sus mentionată, este în relatii de rudenie cu inculpatul M. loan- A., fiind vară primară a acestuia.
În aceeași perioadă de timp, respectiv în luna octombrie 2005, partea vătămată B. I. P. l-a ajutat la activitățile specifice oieritului pe numitul C. T. care fusese angajat ca cioban la stâna părții vătămate.
La data de 6 octombrie 2005, în jurul orelor 20, partea vătămată și ciobanul C. T. se îndreptau cu turma de oi spre stână, ciobanul aflându-se în fața turmei, iar partea vătămată în spatele acesteia.
Pe traseul spre stână cei doi au trecut cu turma pe lângă un canal.
Martorul C. T. care se afla în fată, a trecut cu turma de zona canalului însă, în momentul în care partea vătămată s-a apropiat de zona prin care trecuse martorul, din canal au ieșit trei bărbați înarmati cu bâte, doi dintre aceștia sărind la partea vătămată, pe care au început să o lovească. În aceste condiți,i B. I. P. a cerut ajutorul ciobanului însă în momentul în care acesta a intenționat să-i vină în sprijin, cel de-al treilea bărbat l-a lovit cu bâta. Martorul a reacționat, lovind la rândul său pe agresor, după care a fugit de la fața locului înspre localitatea din apropiere pentru a solicita ajutorul rudelor părții vătămate.
Rămas singur cu cei doi agresori, partea vătămată l-a prins de haine pe unul dintre aceștia și l-a tras spre el, ocazie cu care a constatat că cel în cauză era inculpatul M. I. A. Ț.-se de haine, cei doi - victimă și agresor - au căzut în canal, iar în momentul în care au ieșit, inculpatul le-a cerut celorlalți 2 agresori să o lovească pe partea vătămată, lucru pe care aceștia l-au și făcut, până când partea vătămată a căzut la sol, pierzându-și cunoștinta.
În cele din urmă, inculpatul și însoțitorii săi au abandonat victima în acel loc, inculpatul deplasându-se la domiciliul său.
Între timp, martorul C. T. s-a deplasat la locuința numitului P. P. - bunicul părții vătămate - relatându-i cele întâmplate. Acesta, împreună cu ciobanul s-au deplasat la imobilul părinților victimei, situat în vecinătate, solicitându-le să plece la locul incidentului, după care a anunțat, telefonic, organele de poliție despre cele întâmplate. Părinții părții vătămate, numiții
B. G. și B. M. i-au cerut vecinului lor, martorul Ș. I.-A. să-i ducă cu mașina sa în căutarea victimei, aceștia fiind însoțiți și de alte rude, respectiv de martorii B. G.-T., S. A.-F. și L. V. S. s-au deplasat la locul agresiunii găsind-o în cele din urmă pe partea vătămată, în stână, loc unde se refugiase aceasta după ce a fost abandonată. În momentul în care a fost găsit de tatăl său, la întrebarea acestuia referitoare la identificarea agresorilor, B. I. P. l-a indicat pe inculpat, prin precizarea numelui acestuia ("M.). Victima agresiunii a fost așezată în autoturismul martorului Ș. I.-A., după care a fost transportată înspre spitalul din mun. B.. Pe timpul deplasării, mama părții vătămate a chestionat-o din nou pe aceasta, asupra identității agresorilor, ocazie cu care partea vătămată a răspuns cu greutate, "M.li";, iar apoi fiind întrebată dacă autorul loviturilor este inculpatul M. A., partea vătămată, în prezența martorilor Ș. I. A. și B. A. F., a încuviințat din cap. De menționat este faptul că deși partea vătămată a fost însoțită la întoarcere și de tatăl său, B. G. dar și de numitul L. V. - fratele victimei B. G.-T. rămânând la stână pentru a aduna oile - aceștia nu au luat cunoștință despre cele spuse și îÎncuviințate de partea vătămată, deoarece aceștia se aflau în partea din spate a Daciei pick-up (papuc), astfel încât nu auzeau ce se discută în habitaclu.
Pe traseu, autoturismul în care se afla partea vătămată s-a intersectat cu cel al lucrătorului de poliție ce fusese anunțat despre incident și care era însoțit de bunicul părții vătămate, martorul P. P. C. celor două mașini au oprit, după care polițistul și martorul P. P. s-au deplasat la autoturismul în care se afla partea vătămată, ocazie cu care aceasta a fost chestionată din nou asupra identității autorului agresiunii. Și de această dată victima a răspuns monosilabic - din cauza stării grave În care se afla - indicând numele inculpatului: "M..
În cele din urmă, partea vătămată a fost transferată la S. J. B.-N. unde a fost reținută până în ziua următoare, când a fost transferată la S. C.
J. de U. C. - C. de N." "Ion M." (f.35).
Înaintea realizării transferului între cele două unităti sanitare, în cadrul cercetărilor penale declanșate, partea vătămată a fost chestionată de lucrătorii P. de P. al comunei B. de Jos, agent șef Ursa Gavril, asupra identității celui care l-a lovit. Cu acea ocazie s-a constatat că victima nu poate să vorbească însă aceasta a indicat în scris numele agresorului : „M. I.", aspecte ce au fost consemnate în procesul-verbal întocmit cu acel prilej (f.22 dos.urm.penaIă).
Partea vătămată a fost internată În cadrul C.ii de N. mai sus menționate în perioada 7- 24 octombrie 2005. Ulterior, cel în cauză a fost internat în cadrul C.ii de N. I C. a aceluiași spital clinic în intervalul cuprins între 15-(...)(139). Din raportul de constatare .-legală nr.
2699/11/a/117/(...) rezultă că partea vătămată a fost internată cu diagnosticul " "Traumatism cranio-cerebral deschis sever (prin agresiune) cu hematom subdural hemisferic stâng cu hemipareză dr. și afazie mixtă. Contuzie dilacerare temporo-parietală stg., operată. Fractură temporo- parietală stg., cu înfundare"(f.29).
În finalul raportului s-a conchis că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur; că leziunile necesită 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; că acestea întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții si că acestea pot data din (...) (f.30).
Ulterior, prin completarea la raportul de constatare medico-legală efectuată cu adresa nr.10601X/(...) a serviciului Medico-Legal J. B.-N. s-a relevat că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur; că leziunile necesită, în totalitate,
120-130 de zile de îngrijiri medicale și că acestea au pus în primejdie viața victimei, conferindu-i acesteia o infirmitate permanentă (f.33).
În cursul cercetărilor judecătorești s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale în vederea stabilirii măsurii În care s-a redus capacitatea de muncă a părții vătămate.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr.935/II/4/4/(...) Întocmit la nivelul S. J. de M. legală B.-N. au fost reiterate concluziile celorlalte acte medico-legale, relevându-se, în plus, faptul că leziunile suferite au determinat pierderea totală, temporară, a capacității de muncă a părții vătămate, încadrabila În gradul I de invaliditate, pe o perioadă de 6 luni de la data agresiunii și ulterior o scădere permanentă a capacității de muncă cu 20-25 %, neîncadrabilă în grad de invaliditate (f.198-200).
Fapta astfel reținută În sarcina inculpatului M. I. A., de a aplica lovituri părții vătămate, într-o zonă vitală (cap), cu un corp dur, apt să provoace moartea (bâtă) și cu intensitate sporită, fapt ce a provocat leziuni grave, cu punerea în primejdie a vieții victimei, faptă comisă împreună cu alte două persoane, întrunește, în drept, elementele constitutive aletentativei la infracțiunea de omor, prev.de art. 20 Cod penal rap.la art. 174
Cod penal cu aplic.art. 75 lit."a" Cod penal.
Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei susținând că nu este autorul infracțiunii reținute în sarcina sa, că în seara incidentului se afla la domiciliu împreună cu tatăl său și o călugăriță care strângea fonduri pentru o mănăstire și că partea vătămată l-a indicat ca autor al agresiunii pentru a se răzbuna pe familia sa din cauza plângerii penale formulate împotriva părții vătămate de familia C., aflată în grad de rudenie cu inculpatul (f. 19-20 dos. instanță).
Cu privire la susținerile inculpatului, s-a apreciat că acestea nu au niciun suport real fiind date în scopul vădit de a se sustrage răspunderii penale, astfel încât au fost înlăturate de instanță.
Starea de fapt astfel cum a fost aceasta reținută de instanță a fost evidențiată de ansamblul probelor administrate în cauză.
Chiar dacă în cursul cercetărilor judecătorești unii dintre martori și- au mai nuanțat depozițiile, din motive lesne de înțeles (relații de vecinătate cu familia inculpatului, prezența tatălui inculpatului la dezbaterea cauzei), din coroborarea tuturor probelor instanța a considerat că inculpatul a comis, cu intenție, fapta reținută în sarcina sa.
Depozițiile constante ale părții vătămate, s-au coroborat cu cele ale martorilor P. P., B. G., B. M., B. G.-T., B. A.-F., B. O., L. V., Ș. loan-A.,
Busuioc I., Sut G., C. Veronica Cornel ia și B. G., persoane care au aflat, fie direct de la partea vătămată, fie din zvonul public, care era identitatea unuia dintre agresori, cu mențiunea scrisă efectuată de partea vătămată în cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele de poliție la data de (...)
(f.22) și cu actele medico-legale întocmite în cauză.
De altfel, cu ocazia cercetării locului faptei a fost descoperită o șapcă ce a fost ridicată în vederea examinării.
Din raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr.
100069/(...) întocmit în cauză, în urma examinării șepcii în discuție și a comparării profilelor genetice identificate pe aceasta și ridicate de la inculpat, rezultă că urma biologică găsită pe obiectul ridicat de la fața locului a pus în evidență un amestec de profile genetice în care s-a inclus profilul genetic al inculpatului (f.124-129).
Întrucât inculpatul a negat săvârșirea faptei, acesta a fost supus testului poligraf. Prin raportul de expertiză asupra comportamentului simulat nr. 561.685/(...) întocmit de serviciul C. din cadrul I.P.J. C. s-a conchis că inculpatul nu este sincer [la întrebările relevante ale cauzei (f.114-120).
Susținerile inculpatului referitoare la motivul pentru care partea vătămată l-a indicat ca fiind unul dintre autorii agresiunii au fost apreciat ca fiind lipsite și de suport logic. Chiar făcând abstracție de întreaga probațiune în sensul vinovăției inculpatului, este foarte puțin probabil ca o victimă a agresiunii să indice o altă persoană, în mod deliberat, ca agresor, conștientă fiind că, în acest mod, vinovatul nu va mai fi tras la răspundere.
În speță, o asemenea explicație este cu atât mai puțin plauzibilă cu cât, potrivit declarațiilor celor doi protagoniști, până la data incidentului aceștia nu au avut niciun fel de probleme (f. 17-20 dos.instanță).
Totodată, C. de N. I C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de
1.140,12 lei cu același titlu, pentru perioada de internare a părții vătămate
-15-22 martie 2006 și a solicitat, totodată, obligarea inculpatului și la plata majorărilor de întârziere din prima zi următoare datei externării și până la achitarea integrală a debitului (f.39).
Ca atare, reținând că sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile, în baza disp.art.14 Cod procedură penală rap. la art. 998 cod civil s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare pretinse, potrivit constituirilor de părți civile mai sus menționate.
Partea vătămată a emis la rândul său pretenții civile. I., în cursul urmăririi penale, aceasta a pretins plata sumei de 100.000 lei din care
50.000 lei cu titlul de daune materiale iar suma de 50.000 lei cu titlul de daune morale (f.21).
Ulterior, în instanță, la termenul din data de (...), înainte de citirea actului de sesizare, partea vătămată și-a precizat poziția solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 3.000 Euro și 20.000 lei cu titlul de daune materiale, 80.000 lei daune morale și la plata unei rente lunare în raport de starea sănătății acesteia (f.28 dos. instanță).
Prin concluziile scrise depuse la dosar partea vătămată a concretizat daunele materiale pretinse (3.000 Euro și 20.000 lei) și cuantumul rentei lunare pretinse.
Astfel, partea civilă a pretins suma de 3.000 Euro reprezentând contravaloarea plăcii de inox aplicată pe calota craniană (1.500 Euro) și a manoperei aferente (1.500 Euro) și suma de 20.000 lei compusă din : 6.000 lei reprezentând contravaloarea celor 120 de zile nelucrate, ulterioare incidentului calculate la 50 lei/zi; 9.000 lei contravaloarea celor 180 de zile de infirmitate permanentă și suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor și alimentației suplimentare pe perioada spitalizării, sens În care s-au depus la dosar o serie de chitanțe și de bonuri.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 400 lei lunar cu titlul de rentă de întreținere, începând cu data de 6 mai 2006 și până la însănătoșire.
În dovedirea pretențiilor civile emise, partea vătămată a depus la dosarul cauzei o serie de documente (bonuri fiscale pentru achiziționarea de medicamente, chitanțe pentru achitarea unor consultații medicale, factura pentru cumpărarea plăcuței montate la nivelul capului și chitanța pentru plata contribuției la fondul de sănătate pentru perioada anilor 2002-2005, acte existente în plicul de la f.210.
În plus, în același sens, s-a procedat la audierea martorilor M. I. și B.
Ș. G. (f.174 și 175).
Din depozițiile celor doi martori a rezultat că anterior incidentului, partea civilă presta muncile specifice gospodăriei rurale, că avea și aprox.
70-80 oi în turma ce o avea în grijă, că ulterior agresării sale nu a mai putut munci, motiv pentru care a plătit diferite persoane pentru a presta muncă în gospodăria sa și că, o zi de muncă se plătește cu aprox.30-40 lei.
Ca atare, instanța a luat ca bază de calcul în stabilirea sumelor cuvenite părții vătămate cu titlul de despăgubiri civile, această ultimă valoare (de 40 lei/zi) întrucât suma pretinsă de partea civilă (de 50 lei/zi) nu a fost dovedită.
În baza întregului material probator administrat în latura civilă a cauzei, tribunalul a stabilit că partea vătămată este îndreptățită la a primi, cu titlul de despăgubiri civile materiale, următoarele sume : 1.500 Euro - contravaloarea plăcuței metalice montate la nivelul cutiei craniene; 917,55 lei contravaloare consultații medicale și medicamente achiziționate de familia victimei ; 6.240 lei - venit nerealizat în perioada celor 6 luni de incapacitate totală de muncă; 10.140 lei - rentă globala pentru reducerea capacității de muncă, ulterior celor 6 luni de incapacitate totală, respectivdin data de (...) până la pronunțarea hotărârii și 260 lei - rentă lunară pentru reducerea cu 25 % a capacității de muncă.
Cu factura nr.4778/(...), existentă în plicul de la f.210, partea vătămată a făcut dovada achiziționării plăcuței montate la nivelul capului contra sumei de 1.500 Euro fără a face însă dovada faptului că pentru montarea acesteia a achitat o sumă echivalentă.
Pe de altă parte, la dosarul cauzei s-au depus un număr de 10 bonuri fiscale cu care s-a făcut dovada achiziționării de medicamente pentru partea civilă, în sumă totală de 734,15 lei și un număr de 6 chitanțe pentru plata unor consultații medicale, totalizând 183,40 lei. În total, cu aceste documente s-a făcut dovada achitării sumei de 917,55 lei, sumă la care partea civilă este îndreptătită.
În ceea ce privește veniturile nerealizate de partea civilă și renta de întreținere la care este îndreptățită, instanța a avut în vedere un venit zilnic ce putea fi realizat de 40 lei, raportat la un număr de zile lucrătoare de 2.. Astfel, s-a ajuns la concluzia că partea vătămată putea realiza venituri de
1.040 I..
Ca urmare, pe perioada celor 6 luni de incapacitate totală de muncă, victima agresiunii putea realiza venituri de 6.240 lei, calculate în raport de numărul zilelor lucrătoare din acest interval de timp, de 156 zile și de venitul zilnic de 40 lei ce putea fi obținut.
Sub acest aspect este de reținut că partea civilă a pretins obligarea inculpatului la plata sumei de 6.000 lei reprezentând contravaloarea celor
120 de zile nelucrate, acordate prin actul medico-legal și la 9.000 lei reprezentând contravaloarea celor 180 de zile de infirmitate permanentă, cu toate că în realitate, cele două intervale de timp se suprapun.
Astfel din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au determinat pierderea totală, temporară, a capacității de muncă pe o perioadă de 6 luni de la data agresiunii și ulterior o scădere permanentă a capacității de muncă cu 20-25
% (f.200 dos. instanță).
În raport de venitul lunar ce putea fi realizat de partea vătămată în condiții normale, de 1.040 lei și de scăderea capacității de muncă de 25% astfel cum a fost aceasta stabilită prin expertiza medico-legală rezultă că partea civilă este îndreptățită a primi, cu titlul de rentă, suma de 260 I., reprezentând venituri nerealizate, corespunzător diminuării capacității de muncă.
În consecință, acestea i s-a acordat o rentă globală de 10.140 lei pentru perioada celor 39 de luni, ulterioare expirării celor 6 luni de incapacitate totală de muncă, respectiv de la data de (...) și până la pronunțarea hotărârii, precum și o rentă lunară de 260 lei începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de incapacitate de muncă.
În raport de consecințele extrem de grave ale faptei comise, instanța a apreciat că partea civilă este îndreptățită și la repararea prejudiciului moral încercat, suma de 40.000 lei reprezentând o reparație echitabilă pentru suferințele încercate de victimă.
La stabilirea acestei sume tribunalul a avut în vedere gravitatea consecințelor produse prin fapta inculpatului (traumatism cranio-cerebral deschis severe cu hematom subdural hemisferic stg., cu hemipareză dr.și afazie mixtă), suferințele fizice și psihice îndurate de partea vătămată ulterior agresiunii, determinate de leziunile provocate cât și de intervențiile chirurgicale suportate, dar și de împrejurarea că de la vârsta de 32 de aniîntreaga viață a părții vătămate se va înscrie pe alte coordonate decât cele normale, dat fiind regimul de viață nou adoptat, ce presupune o serie de tratamente, de lipsuri și privațiuni.
Printre actele depuse de partea vătămată în dovedirea laturii civile, se află și chitanța nr.8832813/(...) pentru plata contribuției la fondul de sănătate pentru perioada 2002-2005 în valoare de 301 lei. Această sumă nu se cuvine însă părții civile deoarece, ca urmare a acestei plăți aceasta a beneficiat de asistență medicală gratuită.
Î. acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal inculpatul M. I. A.
În motivarea apelului se arată, în esență, că starea de fapt reținută în rechizitoriu este contrară realității, iar declarațiile au fost luate martorilor de către procuror fără ca aceștia să depună jurământul, iar urmărirea penală a fost efectuată de către un procuror de la parchetul tribunalului, deși inițial infracțiunea pentru care a fost cercetat inculpatul a fost cea de vătămare corporală gravă, deci urmărirea trebuia efectuată de către un procuror de la parchetul judecătoriei. De asemenea nu i s-a prezentat inculpatului materialul de urmărire penală, acesta fiind citat în calitate de învinuit. D. urmărirea penală s-a efectuat de procuror în ceea ce privește tentativa la infr. de omor cu aplic. art. 75 lit. a) C.p. punerea în mișcare a acțiunii penale, sesizarea instanței și pronunțarea hotărârii instanței de fond s-a făcut pentru tentativă la infr. de omor cu aplic, art. 75 lit. c) Cp., deși s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru alte două persoane care ar fi participat la comiterea faptei, ori în aceste condiții nu se justifică reținerea art. 75 lit. a) Cp.
Pe de altă parte probele administrate nu confirmă vinovăția inculpatului și apărătorul acestuia a menționat ca formulează o plângere împotriva actului procesual emis de către prim-procurorul P. de pe lângă T. B.-N. prin care acesta confirmă că a verificat sub aspectul legalității și temeiniciei rechizitoriul din prezenta cauză.
Ca atare s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecându-se cauza să se dispună în principal trimiterea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sau achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C.p.p., deoarece fapta nu a fost comisă de către inculpat.
Prin decizia penală nr.127/A a Curții de A. C. a fost admis apelul declarat de inculpatul M. I. A. Î. sentinței penale nr.72 din 30 iunie 2009 a T.ui B. N., pe care a desființat-o numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art.75 lit.c Cod penal.
Judecând cauza în aceste limite, a dispus înlăturarea dispozițiilor art.75 lit.c Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas În sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în cauză, fapta de tentativă la infracțiunea de omor fiind deplin dovedită.
Susținerile inculpatului au fost considerate nefondate, astfel s-a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, nefiind incident nici unul dintre cazurile reglementate de art. 332 Cod procedură penală.
De asemenea, s-a considerat că urmărirea penală efectuată de către un procuror din cadrul parchetului de pe lângă tribunal și nu de lajudecătorie dă expresie principiului controlului ierarhic, potrivit căruia procurorii își desfășoară activitatea, iar neprezentarea materialului de urmărire penală s-a datorat neprezentării inculpatului, care era plecat în Canada.
Nefondată a fost considerată și susținerea că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată și că sesizarea instanței cu o altă învinuire decât cea pentru care s-a început urmărirea penală, cât și reținerea circumstanțelor agravante prevăzute de art.75 lit.c Cod penal, aceasta reprezentând o eroare, ce poate fi îndreptată pe calea apelului. De asemenea, audierea martorilor sub prestare de jurământ a acoperit nulitatea invocată de către apelant.
Prin decizia penală nr. 2171 pronunțată la data de 3 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declaratde inculpatul M. I. A., dispunându-se casarea decizie penale nr. 127 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de A. C., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se incidența cazului de casare prev. de art. 3. pct. 9 C.pr.penală.
În motivarea hotărârii, Curtea de C. și Justiție a reținut următoarele:
Din multitudinea motivelor de recurs invocate de către inculpat, se detașează unul care se impune a fi analizat prioritar, în raport de celelalte motive de recurs, și anume cel prevăzut de art.3859 pct.9 Cod procedură penală (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția). Pe linia cercetării temeiniciei hotărârii recurate, instanta de recurs are sarcina de a verifica dacă faptele și împrejurările reținute prin hotărârea atacată reprezintă adevărul material, complet și cert întemeiat. Pentru a putea efectua acest control, în recurs este necesar a se cunoaște care a fost situația de fapt reținută de instanța a cărei hotărâre este atacată și pe baza căror probe s-a ajuns la această stabilire. Acest lucru nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii recurate. Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanțe și care-și găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești. Hotărârea reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Astfel, se asigură dreptul la un proces echitabil prin examinarea tuturor mijloacelor procesuale și procedurale propuse de inculpat. A mai precizat Î. Curte că motivul de casare bazat pe nemotivare se grefează pe ceea ce trebuie să cuprindă considerentele hotărârii judecătorești. Conținutul expunerii hotărârii este reglementat în art.356 Cod procedură penală, care prevede obligativitatea dublei perspective a motivării : în fapt - descrierea faptei ce face obiectul învinuirii, indicarea timpului și locului unde a fost săvârșită, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și civile - și în drept - încadrarea juridică. A apreciat Î. Curte că din analiza conținutului motivării hotărârii Curții de A. C., rezultă că instanța de prim control judiciar s-a mărginit a enumera probele administrate și a expune situația de fapt, fără a proceda la un examen propriu al pricinii, chiar dacă și-a însușit concluziile și motivele instanței a cărei hotărâre este atacată, deși era obligată să verifice și să deao apreciere personală materialului probator, cu atât mai mult cu cât au fost învederate aspecte noi, cărora trebuia să le răspundă motivat. Simpla însușire de către instanța de control judiciar a motivării cuprinse în hotărârea atacată nu este suficientă. Conform Jurisprudenței CEDO noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, trebuia să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să preia concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva Finlandei) adică să examineze efectiv mijloacele, argumentele și cererile de probă ale părților, a le aprecia pertinența (Boldea contra României, Perez contra Franței). Or, în cauză inculpatul a învederat atât prin notele scrise, cât și atunci când a propus administrarea unor noi probe, o serie de contradicții existente în probele administrate, pe care le-a considerat esențiale pentru dezlegarea cauzei sale. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi apreciat ca unul efectiv decât atunci când cererile unor părți sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate în mod temeinic de instanța sesizată (Artico contra Italiei). Primind cauza spre rejudecarea apelului și conformându-se indicațiilor din decizia de casare, Curtea a procedat la reaudierea inculpatului M. I. A., a părții vătămate și civile B. I. P., audierea martorului V. D. și a dispus efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească timpul necesar pentru parcurgerea distanței de la locuința inculpatului și până la locul săvârșirii faptei, pe jos sau cu atelajul tras de cal și a unei expertize tehnico-științifice ADN care a concluzionat că profilul genetic al probei biologice recoltate de la inculpatul M. I. este inclus în amestecul de profile genetice prevalate de la șapca ridicată de la fața locului, iar probabilitatea ca altă persoană să îl substituie pe inculpat din amestec este estrem de mică. Solicitarea inculpatului de desființare a hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, prezentarea materialului de urmărire penală și refacerea actului de sesizare a instanței este nefondată. Rechizitoriul prin care inculpatul M. I. A. a fost trimis în judecată a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei la data de 26 iunie 2007 de prim procurorul P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud I. Z., așa cum rezultă din prima mențiune făcută pe colțul - dreapta al acestuia. Decizia nr. 9/2003 pronunțată de Î.C.C.J. prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 264 alin. 3 C.pr.penală se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea „verificat sub aspectul legalității și temeinicei"; produce efecte numai pentru viitor, adică după data publicării ei în Monitorul Oficial, respectiv 10 decembrie 2008. Or, în prezenta cauză, actul de trimitere în judecată a fost verificat la data de 26 iunie 2007, astfel încât lipsa unei mențiuni exprese în sensul deciziei în interesul legii nu atrage neregularitatea actului de sesizare. Mai mult, la cererea expresă a instanței de apel, din primul ciclu procesual, (încheierea de ședință din 23 noiembrie 2009) procurorul șef al parchetului a făcut, la data de 2 decembrie 2009, mențiunea „verificat sub aspectul legalității și temeinicei";, deși aceasta nu era obligatorie, stabilind cu acest prilej că a verificat rechizitoriul la (...) și că această verificare a vizat legalitatea și temeinicia actului. Susținerea că rechizitoriul parchetului ar fi lovit de nulitate pe considerentul că în cursul urmăririi penale au fost audiați anumiți martori fără respectarea dispozițiilor legale, este neîntemeiată, pe de o parte,întrucât acest aspect atrage înlăturarea acestor probe și nu atrage nulitatea actului de sesizare, iar pe de altă parte, aceste probe au fost administrate în cursul judecății cu respectarea legii. Pe de altă parte, în privința susținerii că urmărirea penală s-a efectuat de un procuror necompetent, este de reținut că inițial s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, iar apoi s-a schimbat încadrarea în tentativă la infracțiunea de omor. Or, după acest moment procesual, toate actele de urmărire penală au fost efectuate de procurorul competent. În legătură cu prezentarea materialului de urmărire penală, din criptele aflate la dosar rezultă că s-a încercat de mai multe ori audierea inculpatului în noua calitate și prezentarea materialului, dar acest lucru nu a fost posibil întrucât acesta era plecat în străinătate. Celelalte susțineri din apel privind nulitatea rechizitoriului, descrierea unei stări de fapt nereale, încadrarea juridică, neefectuarea unei urmăriri penale corecte, nu țin de nulitatea actului de trimitere în judecată ci de activitatea de apreciere a probelor. În baza probelor administrate în cauză, Curtea reține că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu. Astfel, prezența inculpatului la locul faptei și activitatea agresivă a acestuia rezultă din depozițiile constante ale părții vătămate care se coroborează cu cele ale martorilor: P. P., B. G., B. M., B. G.-T., B. A.-F., B. O., L. V., Ș. loan-A., Busuioc I., Sut G., C. Veronica Cornelia și B. G., care au aflat fie direct de la partea vătămată, fie de la aparținătorii cesteia ori din zvonul public. Mai mult, din cuprinsul procesuluiu-verbal întocmit de organele de poliție la data de 07 octombrie 2005, a doua zi după comiterea faptei este consemnată mențiunea scrisă efectuată de partea vătămată cu privire la identitatea agresorului. Apoi, cu ocazia cercetării locului faptei a fost descoperită o șapcă, iar din raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, întocmit cu ocazia examinării acesteia, a comparării profilelor genetice identificate pe aceasta și a celor ridicate de la inculpat, rezultă că urma biologică găsită pe obiectul ridicat a pus în evidență un amestec de profile genetice în care s-a inclus profilul genetic al inculpatului. Aceeași concluzie, rezultă și din raportul de constatare tehnico- științifică efectuat în apel potrivit căruia profilul genetic al probei biologice de referință recoltate de la inculpatul M. I. A. este inclus la markerii corespunzători în amestecul de profile genetice evidențiate recoltate de pe șapca ridicată de la fața locului și că o altă persoană care ar putea să îl substituie pe inculpat din amestec poate fi regăsită la un număr mai mare de 689.655.172 persoane neînrudite genetic. Mai este de menționat că potrivit raportului de expertiză asupra comportamentului simulat întocmit în cauză cu ocazia supunerii inculpatului la testul poligraf, s-a concluzionat că acesta nu este sincer la întrebările relevante ale cauzei. În mod temeinic, instanța de fond a reținut că susținerile inculpatului referitoare la motivul pentru care partea vătămată l-a indicat ca fiind unul dintre autorii agresiunii, sunt lipsite de suport logic, întrucât este puțin probabil ca partea vătămată să indice o altă persoană ca agresor în mod deliberat, conștientă fiind că în acest mod, vinovatul nu va fi tras larăspundere, cu atât mai mult că cât până la data incidentului, între inculpat și partea vătămată nu a existat nici un conflict. Susținerea inculpatului că în seara incidentului se afla la domiciliu împreună cu tatăl său, fiind în imposibilitatea obiectivă de a se afla la data agresiunii la locul faptei, nu poate fi reținută, neavând un suport real, fiind dată în scopul vădit de a se sustrage răspunderii penale. Astfel, din coroborarea probelor, așa cum s-a reținut mai sus, rezultă că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa. Mai mult, din declarația martorului V. D. (audiat în apel - f.72), aflat la un teren învecinat cu imobilul inculpatului rezultă că acesta împreună cu tatăl său au sosit la fața locului „pe la asfințitul soarelui";, că în timp ce au tăiat iarba s-a înnoptat, iar la plecare martorul i-a întrebat dacă vin acasă, cei doi spunându-i că mai au puțin de lucru, rămânând acolo. Apoi, același martor susține că după ce a ajuns acasă a auzit o căruță trasă de un cal și a presupus că este vorba de atelajul inculpatului și al tatălui său. Important este că la câteva minute după sosirea celor doi, martorul susține că vecina sa Serlincan S. i-a comunicat că împreună cu soțul ei trebuie să ducă pe partea vătămată la spital pentru că a fost bătut. Or, rămânând la fața locului după plecarea martorului V. D., având în vedere că terenul inculpatului se afla aproape de stâna părții vătămate și de locul în care s-a produs agresiunea, acesta avea timpul fizic necesar să comită fapta și apoi să ajungă la domiciliu. De altfel, conform expertizei tehnice efectuate în cauză, distanța de la locul comiterii faptei la domiciliul inculpatului este de 2.800 m și putea fi parcursă cu căruță în 15-20 min. În raport de cele reținute mai sus, cererea inculpatului de achitare pe motiv că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată apare ca neîntemeiată. În mod greșit instanța de fond a reținut și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a Cod penal, câtă vreme prin rechizitoriul parchetului, actul de sesizare a instanței, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții T. V. F. și L. M.-C.. Așa fiind, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.penală, Curtea va admite recursul inculpatului, va desființa sentința atacată numai cu privire la greșita reținere a disp. art. 75 lit. c Cod penal și rejudecând cauza în aceste limite, va dispune înlăturarea acestora, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate. Conform art. 192 alin. 3 C.pr.civ., cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite apelul declarat de inculpatul M. I. A. împotriva sentinței penale nr. 72 pronunțată la 30 iunie 2009 de T. B.-N. pe care o desființează numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 75 lit.c Cod penal. Judecând cauza în aceste limite, dispune înlăturarea disp.art.75 lit.c Cod penal. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, V. V. A. L. H. L. S. Red.V.V.A. Dact.H.C./3 ex./(...). J.fond:Petrișor A.D.;
| ← Sentința penală nr. 15/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1679/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
