Decizia penală nr. 1639/2011, Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR. 1639/R/2011
Ședința publică din data de 19 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. C.
JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
PROCUROR : ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul
Sălaj și partea civilă D. G. a F. P. S. împotriva deciziei penale nr. 30 din
25 mai 2011 a T. S. pronunțată în dosarul nr. (...), cauza privind pe inculpatul G. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13
C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză inculpatul G. D., asistat de apărător ales, av. Mircea P., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind părțile civile S.
Român prin A. N. de A. F. și A. N. de A. F. prin D. G. a F. P. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. G. A., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică a apărătorului din oficiu și acordarea onorariului parțial.
Apărătorul inculpatului G. D. depune la dosar un memoriu în susținerea recursului, solicitând a i se permite să depună copia certificatului de inventator după susținerea concluziilor.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta P.ui solicită admiterea recursului, în baza art. 385/9 pct.
17/1, 17/2 C.pr.pen., considerând că prin decizia recurată s-a făcut o greșită aplicare a legii și s-a dispus în mod greșit achitarea inculpatului. C. că având în vedere dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. a C.pr.pen. în mod greșit s-a dispus admiterea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale pronunțată de J. Ș. S. A. că instanța de fond, parchetul și organele de fiscale în mod corect au reținut obligația de achitare a impozitului pe venit și nerespectare a acestei obligații de către inculpat cu privire la suma de
1.817.953.104 lei vechi, pe care acesta a încasat-o ca urmare a unei hotărâri judecătorești civile. S. a se avea în vedere că această sumă reprezintă venituri din activități independente ca urmare a acelui brevet de invenție, respectiv drepturi de autor pentru o creanță intelectuală, venituri supuse declarării și impozitului pe profit conform Ordinului nr. 7. în vigoare la momentul încasării veniturilor și sustragerii obligației de a declara veniturile și de a achita impozitul.
S. a se avea în vedere, totodată, și prevederile art. 44 C.pr.pen. și art. 3
C.pen., din care rezultă că, chestiunile prealabilă stabilită prin hotărâri civile are autoritate de lucru judecat cu privire la cheltuielile prealabile. Astfel, arată că prin sentința civilă nr. 1. a T. B., definitivă prin decizia penală nr. 49/2000 a C. de A. B. inculpatului i s-a admis acțiunea de obligare la plata unor despăgubiri raportat la calitatea de titular de brevet de intenție. De asemenea, solicită a se constata că la momentul formulării acțiunii civile în numele său personal și în calitate de titular al brevetului de invenție, inculpatul a solicitat aceste sume cu titlul de drepturi ca urmare a faptului că este titular de brevet de invenție. Prin sentința penală nr. 1115/23 noiembrie 2005 a J. Ș. rezultă că pentru sumele încasate de inculpat acesta nu a plătit proporția cuvenit celuilalt creator al brevetului de invenție.
A. că, chiar dacă nu ar exista hotărâre definitivă cu privire la sumele încasate de către inculpat ca urmare a promovării acțiunii civile, solicită a se stabili că acestea sunt drepturi ca urmare a titlului de brevet de invenție, deci acesta datorează obligații pe care nu le-a achitat nici la această dată.
În aceste condiții solicită a se stabili că instanța de apel în mod greșit a dispus achitarea inculpatului, întrucât, cât vreme inculpatul a obținut cele venituri din activități independente de creație intelectuală, acesta avea anumite obligații pe care nu le-a respectat, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății.
Pe latură subiectivă, consideră că argumentele instanței de apel sunt vădit eronate, deoarece aceasta pornește de la premisa că nu există obligația de declarare și de plată a impozitului.
Învederează de asemenea, că instanța de apel a constatat ca fiind prescrisă acțiunea A., prin aplicarea dispozițiilor art. 91 alin. 1 C.proc. fiscală și stabilind că fapta de nedeclarare a veniturilor nu constituie infracțiune. A. că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 91 alin. 3 C.proc.fiscală, respectiv că în cazul unei fapte penale termenul de prescripție este de 10 ani. În aceste condiții, apare ca fiind evidentă acțiunea A., acțiunea fiind promovată și introdusă în cursul prescripției, deși nu se poate respinge acțiunea civilă.
A. că argumentele învederate sunt concludente pentru a se stabili că soluția pronunțată în apel este greșită, cu consecința casării integrale a acesteia și menținerea în integralitatea ei a sentinței penale pronunțată de instanța de fond.
S. admiterea recursului declarat de partea civilă și obligarea inculpatului la plata impozitului pe profit, la care să se adauge majorările și penalitățile de întârziere.
Apărătorul inculpatului G. D. consideră că atât P. cât și partea civilă A. pornesc de la premize greșite a interpretării stării de fapt. În acest sens se susține că în calitate de titular al brevetului de invenție inculpatul ar fi realizat venituri din punerea în aplicare a acelei invenții și se face și precizări referitoare la prescripția ce trebuia să intervină în ceea ce privește acțiunea civilă. S., însă, a se avea în vedere că inculpatul nu a fost titular de brevet de invenție ci de certificat de inventator și conform legii titularul brevetului de invenție realizează venituri din aplicarea invenției. Astfel depune la dosarul cauzei copie de pe certificatul de inventator nr. 98621 din data de 31 mai
1989, care face obiectul cererii de brevet de invenție nr. 1. din 11 mai 1987 acordat titularului S. de P. P., S. de B., jud. B.. Tribunalul Bihor prin decizia civilă nr. 1. și Curtea de A. B. prin decizia penală nr. 49/A/2000, stabilesc că singura persoană juridică cu drepturi de a realiza venituri în baza brevetuluide invenție era S. de P. P., S. de B., jud. B.. În aceste condiții solicită a se constata nevinovăția inculpatului și inexistența faptei imputate acestuia.
Constată că în cauză se face referire la dispozițiile art. 998 și art. 1008
Cod civil, vorbindu-se despre faptul că inculpatul ar fi realizat venituri și nu că este vorba despre despăgubiri, pe care S. de P. P., S. de B., jud. B. nu le-a acordat deținătorilor certificatului de inventator. În acest sens solicită însă a se avea în vedere că la fila 130 dosarul de fond există adresa nr. 9469/2353/6 mai 2010 a A. Maramureș, din care rezultă că „nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daune morale";. De asemenea, solicită a se avea în vedere actul de la fila 138 dosar de fond al T. B., respectiv adresa O.ui de S. pentru Invenții și Mărci, care comunică o serie de acte normative. Hotărârea T. B., definitivă prin decizia C. de A. B. se referă la aceste despăgubiri pentru perioada 1992 - 1999 și având în vedere actele normative comunicate de O. de S. pentru Invenții și Mărci, respectiv legea nr. 182/1991, aceste despăgubiri sunt scutite de la plata impozitului până în anul 2000. În anul 2000, ca urmare a deciziei C. de A. B., S. de P. P., S. de B., jud. B. a procedat la plata sumelor stabilite prin hotărâre. În baza articolului 21 din Ordonanța G.ului nr. 7. S. de P. P., S. de B., jud. B. avea obligația de a vărsa la buget impozit de 15%, aceasta procedând ca atare până în anul 2005. Tot în baza OUG nr. 7. art. 16 nu constituie venituri brute sumele obținute cu titlu de despăgubiri.
Mai solicită a se avea în vedere adresa din 6 mai 2010 de la fila 150 dosar de fond, unde A., din care rezultă că este vorba despre sumele la care se face referire în hotărârea judecătorească, respectiv cele cu titlu de despăgubiri și drepturi bănești, care nu reprezintă o bază impozabilă și ca urmare, nu poate fi vorba de evaziune fiscală. Despăgubirile nu pot constitui impuneri pe profit, respectiv impuneri fiscale conform dispozițiilor Legii nr. 241/2005; nu pot constitui obiectul unei asemenea impuneri fiscale.
Referitor la prescripția prev. de art. 91 alin. 3 și la împrejurarea că aceasta a fost întreruptă ca urmare a recurgerii la acțiunea civilă, solicită a se constata că acesta nu este un temei de drept în acest sens, ci, poate dispozițiile art. 16 din D. nr. 168/1958.
C. că recursurile P.ui și al A. sunt neîntemeiate, astfel că solicită respingerea acestora și menținerea deciziei penale atacate, prin care s-a dispus în mod corect achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d C.pr.pen. pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia. În mod corect s-a stabilit că inculpatul a fost chemat în judecată în anul 2007 de către A. F. după împlinirea termenului de prescripție.
Reprezentanta P.ui, asupra prescripției extinctive, solicită a se avea în vedere că dispozițiile Codului fiscal nu fac trimitere la D. nr. 1., dar este o chestiune simplă, deoarece cursul prescripției se întrerupe prin cererea de chemare în judecată. Mai mult singura scutire de plată a impozitului este aplicată Schelei de P. P., S. de B., jud. B., întrucât în baza art. 68 din Legea nr.
64/1991 profitul obținut ca urmare a aplicării unei invenții este scutit în primii
5 ani de la plata impozitului. Restul discuțiilor consideră că sunt superflue, deoarece ca persoane fizice avem obligația de a declara toate veniturile, altfel ne sustragem și suntem subiecți activi ai infracțiunii de evaziune fiscală.
Referitor la recursul declarat de A., arată că îl susține în integralitatea sa, solicitând obligarea inculpatului la plata prejudiciului, cu menținerea aplicării de majorări de întârziere până la plata efectivă.
Apărătorul inculpatului G. D. solicită a se avea în vedere că prezenta cauză nu se circumscrie dispozițiilor OUG nr. 7. și hotărârii nr. 166/1968, în care se stabilește clar că singurul care poate realiza venituri este titularul brevetului de invenție. D. certificatului de invenție nu poate realiza venituri prin aplicarea brevetului pentru că nu este titularul brevetului, singura care poate face acest lucru este S. de P. P., S. de B., jud. B.. Conform art. 16 din Legea nr. 1. constată că este vorba despre raporturi juridice, iar prescrierea de la aceasta a celui ce pretinde un anumit drept patrimonial trebuie să se refere la acel raport juridic. Inculpatul a depus o cerere de chemare în judecată a Schelei de P. P., S. de B., jud. B. și astfel a întrerupt prescripția între părțile din această cauză, iar pentru ca A. să poată întrerupe cursul prescripției între această instituție și inculpat trebuie să existe raporturi juridice între cele două părți, conform art. 16 lit. a din decretul nr. 1., cu mențiunea că A. până în anul 2007 nu a făcut nimic în acest sens.
Reprezentanta P.ui, în replică, solicită a se avea în vedere că A. a întrerupt cursul prescripției prin acțiunea sa.
Apărătorul inculpatului G. D. solicită a se constata că în cauză nu există nicio situație prev. de art. 16 din D. nr. 1..
Inculpatul G. D., solicită a se avea în vedere că a introdus cererea de plată a drepturilor patrimoniale ce i-au revenit în baza certificatului de inventator. D. este vorba despre despăgubiri, solicită a se acea în vedere nu avea obligația de a plăti impozit după acestea, mai ales că a adus o economie la bugetul de stat de 5 miliarde de dolari. S., totodată, a se avea în vedere că 10 ani s-a judecat pentru a obține despăgubirile solicitate, iar de 4 ani este acuzat că nu a plătit impozit după aceste despăgubiri. D. era vorba despre venituri era firesc să achite impozit pe acestea, dar este vorba despre despăgubiri, astfel că decizia de achitare pronunțată în cauză este temeinică și legală, sens în care solicită respingerea recursului P.ui și respingerea recursului A.. Arată că, inginerului H. T., cotitularul certificatului de inventator i-a achitat suma cuvenită.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.131/(...) a J. S.-S. s-au respins excepțiile nulității și a prescripției procesului verbal încheiat de către D. la (...), invocate de către inculpat.
In baza art.9 lit.b.din Legea 241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal,art.74 lit.a,c și art.76 al.1 lit.d. din Codul penal, a condamnat pe inculpatul G. D., fiul lui P. și V., născut la data de (...) în Oradea jud.B., domiciliat în C. str.D. nr.47 jud.C., cetățean român, studii superioare, inginer la E. P. I. B., căsătorit, CI seria SX nr.1., CNP-1., stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71,64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b.Cod penal.
In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni,reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
In baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului , asupra disp.art.83 Cod penal.
In baza art.71 al.5 Cod penal ,s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
In baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală, coroborat cu art.998-999 cod civil a fost obligat inculpatul la 25.984 lei reprezentând impozit pe venit aferent sumei de 908.976.570 ROL împreună cu majorările de întârziere,începând cu data de (...) și până la achitarea integrală a debitului,în favoarea părții civile S. Român,M. E. și F. reprezentat prin A. de A. F.-D. G. a F. P. S.
In baza art.191 al.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 750 lei cheltuieli judiciare
Hotărârea s-a dat cu drept de apel in termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente si de la comunicare pentru cele lipsa, pronunțarea facându-se in ședința publica din (...).
P. a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă J. S. S. a fost trimis în judecată inculpatul G. D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
S-a reținut că inculpatul G. D. în cursul anului 2000 a încasat suma de
1.819.576.104 lei pe care trebuia să-i împartă în jumătate cu numitul H. T., această sumă reprezentând contravaloarea obligațiilor restante ca titulari ai unui brevet de invenție. D. inculpatul avea obligația să depună la D. S. declarația de venit anuală aferentă anului 2000, nu a depus-o, astfel că nu a achitat impozitul aferent sumei de 908.976.570 lei, sumă care i se cuvenea cu titlu de drept de autor.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, procesul verbal de inspecție fiscală, alte înscrisuri.
La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Inculpatul G. D. a invocat excepțiile nulității și a prescripției procesului verbal încheiat de către D. la (...).
Asupra excepțiilor invocate, instanța a reținut următoarele :
Prin adresa nr.688/P/07 din (...) Politia Orașului Ș.-S. a solicitat relații
Direcției Generale a F. P. ,daca inculpatul avea obligația depunerii declarației pentru stabilirea impozitului pe venit global aferenta anului 2000,pentru venitul in suma de 1.819.571.104 rol reprezentând drepturi de autor,daca se constituie parte civila in cauza precum si variantele de calcul al impozitului pe venit datorat la suma menționata si la jumătate din aceasta(908.976.552 rol).- f.18 dosar up.
In urma adresei, a fost încheiat de către partea civila procesul verbal din
(...)(f.20-23 dos.up).
Se arata ca inculpatul avea obligația depunerii declarației de venit anual global aferenta anului fiscal 2000,potrivit OG nr.7. art.59 pana la data de (...),impozitul pe venit fiind de 53.301 lei,respectiv de 25.984 lei.
Inspecția fiscala poate aplica procedura controlului inopinat in principal ca urmare a unei sesizări cu privire la existenta unor fapte de încălcare a legislației fiscale, fără anunțarea in prealabil a contribuabilului si se va încheia un proces verbal la sfârșitul controlului,in conformitate cu disp.art.97 al.1 lit.a si al.2 din OG nr.92/2003.
P. disp.art.98 din OG nr.92/2003, inspecția fiscala se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale,daca este identificata cel puțin una din următoarele situații:a).exista indicii privind diminuarea impozitelor,taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. b).nu au fost depuse declarații fiscale in interiorul termenului de prescripție. c).nu au fost îndeplinite obligațiile de plata a impozitelor ,taxelor
,contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
In cauza sunt îndeplinite aceste condiții,astfel ca excepțiile nulității și a prescripției procesului verbal încheiat de către D. la (...),invocate de către inculpat vor fi respinse.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele : Inculpatul G. D. împreună cu numitul H. T. sunt titularii certificatului de inventator nr.98621/(...), invenția lor numită „. fiind folosită de către S. de producție petrolieră S. de B.
Inculpatul G. D. a fost mandatat de numitul H. T. să obțină pe cale judecătorească sumele de bani cuvenite în calitate de autori ai invenției după apariția Legii nr.64/1991 privind brevetele de invenție.
Prin D. civilă nr.49/AP/2000 a C. de A. B. a fost admisă acțiunea reclamanților împotriva pârâtei SNP P. B.-S. P. S. de B., astfel că pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 1.817.953.104 lei.
Prin sentința civilă nr.647/2000 a J. M. a fost admisă acțiunea creditorului G. D. împotriva debitoarei . P. B.-S. P. S. de B. și a terțului poprit SC Banca Comercială Română și în consecință a fost validată poprirea asupra contului debitoarei deschis la terțul poprit până la concurența sumei de
1.817.576.104 lei.
La data de (...) această sumă a fost transferată în contul inculpatului G. D. încasarea banilor inculpatul nu a achitat numitului H. T. jumătate din suma încasată, iar prin sentința civilă nr.1115/2005 inculpatul în solidar cu SC Banca Comercială Română a fost obligat să-i plătească numitului H. T. suma de 908.976.570 lei.
Din procesul verbal întocmit de D. G. a F. P. S. rezultă că în anul 2000 inculpatul G. D. nu a depus declarația de venit anual aferentă anului 2000 și nu a achitat impozitul aferent sumei de 908.976.570 lei vechi, sumă care i se cuvenea cu titlu de drept de autor și sumă pe care a încasat-o în cursul anului
2000.
Astfel, inculpatul nu a depus în termen legal și nici după aceea declarația de venit anuală aferentă anului 2000, sustrăgându-se de la plata sumei de 25.984 lei noi cu titlu de impozit aferent veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală în cursul anului 2000.
Venitul brut din drepturile de proprietate intelectuala reprezintă totalitatea încasărilor in bani realizate din drepturi de proprietate intelectuală.
Venitul net se determina prin deducerea din venitul brut a unei cote de de cheltuieli de 25 % aplicata la venitul net.(art.18 al. si 2 din OG nr.7. privind impozitul pe venit, in vigoare la 1 ianuarie 2000-1 ianuarie 2002).
Conform sentinței civile nr.176/S din (...) a T. B. ,modificata in parte prin
D. civila nr.49/Ap din (...) a C. de A. B. ,suma totala de 1.817.953.104 rol a reprezentat contravaloarea obligațiilor restante ca titular de brevet de invenție(f.33-35 dosar up),astfel ca instanța a înlăturat susținerea inculpatului ca suma menționata reprezintă despăgubiri ,care nu constituie venit brut si exceptata de la plata impozitului pe venit.
Din concluziile consultantului fiscal D. A.-Ana rezulta ca impozitul pe venit datorat de către inculpat aferent sumei de 908.976.570 rol, încasata cu titlu de drept de autor in anul 2000 este de 25.984 ron.(f.262).
Situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză: proces verbal de inspecție fiscala încheiat la (...),ordin de plata nr.2 emis la (...) de către SC P. SA,S. S., sent.civ.nr.176/S/(...) a T. B., dec.civ.nr.46/Ap/(...) a C. de A. B., raport de expertiza fiscala (f.220-236,260-262).
In drept, fapta inculpatului G. D. de a omite declararea veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin nedeclararea venitului în cuantum de 908.976.570 lei vechi, realizat în anul
2000 din drepturi de proprietate intelectuală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev.și ped. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 raportat la art.13 cod penal si art.11 lit.b din Legea nr.87/1994
,care sancționa cu închisoarea cuprinsa intre 2 si 8 ani si interzicerea unor drepturi sustragerea in întregime sau in parte de la plata obligațiilor fiscale, in scopul obținerii de venituri ,prin nedeclararea veniturilor impozabile.
Având în vedere că art.10 din Legea nr.241/2005, intrata in vigoare la
26 august 2005, dă posibilitatea în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală de a achita în cursul urmăririi penale, sau până la primul termen de judecată prejudiciul sub 50.000 euro în echivalentul monedei naționale cu consecința apariției unei cauze legale de nepedepsire, dispozițiile legii noi sunt mai favorabile inculpatului, motiv pentru care în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.13 Cod penal, legea noua fiindu-i mai favorabila sub acest aspect.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizate prev.de art.72
Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a fost prezent la judecarea cauzei.
Având în vedere aceste criterii, reținând în privința inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a, c Cod penal, instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de lege potrivit art.76 alin.1 lit.d Cod penal, în cuantum de 6
(șase) luni închisoare.
In baza art.71 Cod penal condamnările la pedeapsa închisorii atrag de drept pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza
II-a și lit.b Cod penal.
In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus în temeiul art.81
Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
In baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
La data de 28 mai 2008 A. N. de A. F.-D. G. a F. P. S. s-a constituit parte civilă în cauză si a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei totale de
83.456 lei, reprezentând 25.984 lei impozit pe venit 50.690 lei majorări pentruperioada (...)-(...) si penalități de 6.782 lei calculate pana la data de
(...)(f.140).
In cauză s-a dispus efectuarea unei expertize fiscale.
Din expertiza efectuată de ec. D. A. instanța a reținut: conform metodologiei de calcul al impozitului pe venit, potrivit OG nr.7. și al HG nr.611/2000, impozitul pe venit pentru suma de 908.976.570 lei este de
259.836.231 ROL, respectiv 25.984 RON.
Pe lângă dreptul la perceperea impozitului, partea civila are dreptul la perceperea majorărilor de întârziere ,creanțe fiscale accesorii,potrivit art.21 din
OG nr.92/2003,denumirea majorări de întârziere fiind modificata in cursul judecării cauzei,prin OUG nr.39/(...),in dobânzi, penalitatea de întârziere sau majorări de întârziere.
In baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală,coroborat cu art.998-999 Cod civil obligă inculpatul la 25.984 lei reprezentând impozit pe venit aferent sumei de 908.976.570 ROL împreună cu majorările de întârziere,începând cu data de (...) -data scadentei,asa cum se retine in procesul verbal de inspecție fiscala din (...) și până la achitarea integrală a debitului,în favoarea părții civile S. Român,M. E. și F. reprezentat prin A. N. de A. F.-D. G. a F. P. S.
In baza art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la 750 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât inculpatul inculpat cat si partea civila D. G. a F. P. S.
In motivele de apel formulate de inculpat s-a arătat ca hotărârea pronunțata este nelegala întrucât nu a ținut cont de prevederile art. 47 din normele metodologice de aplicare a legii 571/2003 care prevăd ca ,,venitul obținut de câtre persoane fizice având calitatea de inventator ca urmare a transmiteri prin cesiune a dreptului la brevetul de invenție ,este neimpozabil,,.De asemenea s-a mai arătat ca instanța de judecata nu a administrat nici o proba ,rezumându-se a examina cauza prin prisma probelor administrate in cursul urmăririi penale si in mod nejustificat nu a ținut cont de expertiza efectuata in cauza de consultantul fiscal fila 262 .In susținerea celor invocate au fost depuse o serie de înscrisuri, respectiv decizii contenind practica judiciara in materie ,acte normative, raport de expertiză extrajudiciara. P. aceste motive s-a solicitat admiterea apelului,si modificarea hotărârii in sensul achitării. Sub aspectul laturii civile s-a arătat ca dreptul organelor fiscale de a constata obligații fiscale s-a prescris.
In motivele de apel formulate de partea civila fila 3 se arata ca hotărârea instanței de fond este nelegala, întrucât inculpatul nu a fost obligat si la plata majorărilor de întârziere si a penalităților de întârziere așa cum a solicitat, invocând dispozițiile art.119 C.p.fiscala.
Prin decizia penală nr.30 din 25 mai 2011 pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosarul nr.(...), a fost admis apelul declarat de către inculpatul G. D. împotriva sentinței penale nr.131/2010 în dosar (...) a J. Ș.-S.
A fost desființată hotărârea atacată și judecând în fond cauza, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitată acesta pentru comiterea infracțiunii prev. de art.9 lit.b din Legea 241/2005.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea civilă formulată de A. N. de A. F. B.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de D. G. a F. P. S.
A fost obligată D. G. a F. P. S. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând motivele de fapt si de drept invocate, cat si din oficiu, conform art.371 si 375 C.p.p. ,tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.1 C.p.p. scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune sa fie pedepsita potrivit vinovatei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la răspundere penala. Procesul penal trebuie sa contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei ,a drepturilor si libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum si la educarea cetățenilor in spiritul legii. In desfășurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele si împrejurările cauzei
,precum si cu privire la persoana făptuitorului in condiții de contradictorialitate ,contradictorialitate care este de esența procesului echitabil, cu respectarea si asigurarea egalitarii de arme intre acuzare si apărare. Aceasta se realizează in condițiile susținerii unor poziții contrare, prin susținerea învinuirii de către procuror sau de către cealaltă parte vătămata pe de o parte , si inculpat care își exercita dreptul la apărare in funcție de învinuirile si încadrarea juridica a faptelor pentru care a fost trimis in judecata.
P. art.345 alin 1 C.p.p. asupra învinuirii aduse inculpatului instanța se pronunța prin sentința, pronunțând după caz,condamnarea,achitarea sau încetarea procesului penal, iar aliniatul al doilea precizează ca soluția de condamnare a inculpatului se pronunța numai daca instanța constata ca fapta exista,constituie infracțiune si a fost săvârșita de inculpate. Din economia acestor texte de lege, rezulta ca instanța de judecata pronunța condamnarea inculpatului numai in situația in care probele strânse in cursul urmăririi penale si verificate in cursul cercetării judecătorești dovedesc in mod cert ca fapta a fost săvârșita de inculpat. P. art.200 cpp urmărirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenta infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor, si la stabilirea răspunderii acestora,pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispună trimiterea in judecata ,, acestea trebuind verificate in activitatea de judecata in ședința publica,in mod nemijlocit, oral si contradictoriu, pentru a servi temei de condamnare .
Astfel, fata de piesele dosarului, s-a reținut ca din anul 1987 inculpatul G. D. împreuna cu numitul H. T. sunt posesorii unei invenții conform certificatului de inventator nr.98621 din data de (...) pentru invenția ,,Piston,, titularul brevetului de invenție, fiind S. de P. P. S. de B. care a pus in aplicare invenția. Prin decizia civila nr.141/a/(...) a T. B. s-a admis apelul declarat e inculpat si a fost obligata S. de P. P. S. de B. la plata sumei de 37583433 lei contravaloarea drepturilor bănești ale reclamanților in calitate de autori ai invenției ,pe perioada (...)-(...) la care se adaugă 13.380.520 lei , despăgubiri in cota de 30% din beneficiile nete realizate de parata prin aplicarea invenției pe anul 1992 ,sume actualizate cu rata inflației la data scadenta de (...) .Prin decizia civila 49/Ap/(...) a C. de A. B. s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței nr.176/(...) a T. B. pe care a modificat-o, în sensul obligării paratei către reclamanți a sumei de 1817953104 lei pretenții ,in loc de
1788129697 lei, arătându-se în motivarea hotărârii ca aceasta suma reprezintă recompensa pentru invenție.
P. dispozițiilor art.68 din legea 64/1991, profitul obținut ca urmare a aplicării unei invenții este scutit de impozit in primii 5 ani de aplicare ,calculați de la data valabilității brevetului si rămâne in acest caz, integral la dispoziția unității care o aplica. Deci , aceasta scutire de la plata impozitului se refera lacel care aplica efectiv invenția ,in cazul de fata S. de P. P. S. de B. si nicidecum la persoana care a realizat invenția. Sumele pe care le-a primit inculpatul reprezintă, așa cum s-a arătat in motivarea hotărârilor pronunțate drepturi bănești si despăgubiri in calitate de autori ai invenției .
P. Hotărârii de G. 1. ,in art.15 se arata ca se supun impozitului pe venit, veniturile din activități independente ….venituri din drepturi de proprietate intelectuala care sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale (brevete de invenții, know-how, mărci industriale,franciza). Or, veniturile realizate de inculpat nu se circumscriu acestor dispoziții, inculpatul nu a realizat nici un venit de pe urma invenției sale,cel care a realizat venituri a fost titularul brevetului, schela de P. P. S. de B. Mai mult,in anul 2000 când aceasta a executat sentințele, nu a reținut impozitul la sursa așa cum prevede art.21 din normele metodologice de aplicare a OG 7.. Conform acestora,,, plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuala sunt obligați sa calculeze si sa retina impozitul de 15 % si sa-l vireze la bugetul de stat până la data de 10 a lunii următoare celei in care se face plata venitului,, insa unitatea nu a achitat acest impozit ,si a înregistrat in contabilitate la capitolul cheltuieli aceasta suma abia in anul 2005. In aceleași norme metodologice,in vigoare la data plații ,se arata in completarea art.16 ca ,,nu constituie venit brut sumele primite ca despăgubiri (fila 66 dosar fond).Articolul 2 din OG 7. definește contribuabilii ,ca persoane fizice …care realizează venituri in condițiile alin.1 lit b si c ,, Or atâta timp cit o persoana nu realizeze venituri ,nu-i incumba nici obligația de plata a impozitului si implicit obligația de a depune declarație de venit.
P. dispozițiilor art.9 lit.b din legea 241/2005 constituie evaziune fiscala omisiunea in tot sau in parte a evidențierii in acte contabile sau in alte documente legale a operațiunilor comerciale sau a veniturilor realizate in scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor comerciale. Așa cum prevăd si dispozițiile art.345 Cpp ,condamnarea se pronunța daca instanța constata ca fapta exista,constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpat. In speță ,in caz contrar celor reținute de instanța de fond nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala, atât sub aspectul laturi obiective ,cat si sub aspectul laturii subiective.
Atâta timp cit inculpatul nu a realizat un venit ,din punerea in aplicare a brevetului de invenție, așa cum ara prevăzută in actele normative in vigoare ,el nu a încălcat nici una din obligațiile descrise in art.9 .De asemenea,din nici o proba existenta la dosar nu s-a putut retine intenția inculpatului in săvârșirea infracțiunii,acesta deoarece infracțiunea de evaziune fiscala se comite doar cu intenție directa ,ca forma a vinovăției. Inculpatul a încasat de la unitatea unde a lucrat si care i-a folosit invenția o suma de bani , in baza unor sentințe civile in anul 2000 si abia in anul 2007 este invitat la sediul A. I. F. din Ș.-S. in vederea prezentării constatării si consecințelor fiscale ale inspecției efectuate la persoana fizica G. D..
P. aceste considerente in baza art.379 pct.2 lit d Cpp s-a admis apelul declarat de inculpat si în baza art.11 pct.2 lit a rap.la art.10 lit d Cpp achita pe inculpat pentru comiterea infracțiunii prev .de art.9 lit.b din legea 241/2005 .
Privit dispozițiilor art.91 alin 1 din codul de procedura fiscala dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie in termen de 5 ani ,cu excepția cazului când legea dispune astfel. Alin.3 prevede ca acest drept se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penala, situație in care termenul curge de lasăvârșirii faptei sancționata ca atare printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva. Or, in cazul de fata nu exista o astfel de hotărâre,astfel incit termenul pe prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale este de 5 ani, termen ce era împlinit in anul 2007 când s-a încheiat actul de constatare a obligațiilor fiscale .pentru aceste considerente, instanța de fond in mod nelegal a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civila, și a fost admis apelul inculpatului si sub acest aspect si a înlăturat obligarea sa la plata despăgubirilor civile, constatând prescrisa acțiunea civila formulata de A. N. de A. F. B.
In baza art.379 pct.1 lit b C.p.p. s-a respins astfel ca nefondat apelul declarat de partea civila, având in vedere ca atâta timp cat drepturile accesorii urmează soarta celor principale si atâta timp cat acestea sunt prescrise, majorările de întârziere si penalitățile de întârziere sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și părții civile D. G. a F. P. S.
În motivarea recursului său, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a învederat faptul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, atâta vreme cât din actele și lucrările dosarului rezultă probe de vinovăție a acestuia. De asemenea, instanța de apel din eroare a stabilit că natura sumelor de bani primite de către inculpat prin hotărârile civile pronunțate în cauză este aceea de despăgubiri, atâta vreme cât potrivit considerentelor hotărârilor civile, care potrivit art.44 C.p.p. au autoritate de lucru judecat și în procesul penal, pretențiile bănești au fost obținute în baza Legii nr.64/1991, fiind drepturi patrimoniale ce decurg dintr-o creație intelectuală ce a fost brevetată.
În motivarea recursului său, partea civilă a învederat faptul că în mod greșit s-a stabilit de către instanța de apel că a intervenit prescripția extinctivă, în condițiile în care inculpatul, în perioada 2000-2007 s-a sustras de la declararea sumei încasate, iar în calculul termenului de prescripție nu se include această perioadă.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Starea de fapt reținută în baza probatoriului administrat este corectă, conformă cu realitatea, aspectul ce trebuie analizat este cel referitor la natura sumelor bănești obținute de inculpat în urma promovării acțiunii civile împotriva Schelei de P. P. S. de B. pentru a se putea stabili dacă fapta inculpatului constituie sau nu infracțiunea de evaziune fiscală.
Într-adevăr, după cum susține și parchetul în motivele sale de recurs, potrivit art.44 alin.3 C.p.p. hotărârea definitivă a instanței civile asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.
Astfel, în speță, prin decizia civilă nr.141/a/(...) a T. B., prin care s-a admis apelul declarat de inculpat si a fost obligata S. de P. P. S. de B. la plata sumei de 37583433 lei contravaloarea drepturilor bănești ale reclamanților in calitate de autori ai invenției, pe perioada (...)-(...) la care se adaugă 13.380.520 lei, despăgubiri in cota de 30% din beneficiile nete realizate de parata prin aplicarea invenției pe anul 1992, sume actualizate cu rata inflației la data scadenta de (...). Prin decizia civila 49/Ap/(...) a C. de A. B. s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței nr.176/(...) a T. B. pe care a modificat- o, în sensul obligării paratei către reclamanți a sumei de 1817953104 leipretenții, în loc de 1788129697 lei, arătându-se în motivarea hotărârii ca aceasta suma reprezintă recompensa pentru invenția intitulată „..
Din certificatul de inventator nr.98621, depus la dosar, rezultă că inculpatului și numitului H. T. li s-a recunoscut calitatea de inventator, însă titularul brevetului de invenție nr.98621 din (...) a fost S. de P. P. S. de B., din considerentele hotărârii civile rezultând că, în condițiile în care autorii nu au fost recompensați în cauză au fost aplicabile dispozițiile art.66 alin.2 din Legea nr.62/1991, care permite instanței să stabilească recompensa ce li se cuvine acestora.
Raportat la cele de mai sus, apreciem că instanța de apel în mod corect a reținut că inculpatul a fost recompensat, despăgubit, veniturile obținute de către acesta neîncadrându-se printre cele definite de art. 15 din Hotărârea de
G. 1. , în care se arată că se supun impozitului pe venit, veniturile din activități independente ….venituri din drepturi de proprietate intelectuala care sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale (brevete de invenții, know-how, mărci industriale, franciza).
Mai mult decât atât, potrivit art.42 alin.2 lit.b din Codul fiscal nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau natură primite de o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de acesta inclusiv despăgubiri reprezentând daune morale.
Nici latura subiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului nu este dovedită, atâta vreme cât nu s-a dovedit că inculpatul a acționat cu intenție, formă de vinovăție cerută de textul incriminator.
Față de cele de mai sus, apreciem hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală atât cu privire la modul de soluționare a laturii penale cât și cu privire la latura civilă a cauzei, întrucât potrivit dispozițiilor art.91 alin 1 din Codul de procedura fiscala, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu excepția cazului când legea dispune astfel. Alin.3 prevede ca acest drept se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penala, situație in care termenul curge de la săvârșirii faptei sancționata ca atare printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare in recursul P.ui vor rămâne în sarcina statului.
Va obliga pe partea civila recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. DE PE L. T. S. si partea civila D. S., împotriva deciziei penale nr. 30 din 25 mai 2011 a T. S.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare in recursul P.ui rămân in sarcina statului.
Obligă pe partea civila recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2011 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. C. M. R. A. D. L.
T. G.
GREFIER Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.apel Tomsa C./C. N.
← Decizia penală nr. 469/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1035/2011, Curtea de Apel Cluj → |
---|