Decizia penală nr. 1698/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1698/R/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. V. JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L. GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul R. M. împotriva sentinței penale nr. 1133/11 iulie 21011 pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1,3 și 5 din
Codul penal și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal, totul cu aplicarea art. 33 litera b din Codul penal. .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 1.133 din data de 11 iulie 21011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei G., în temeiul art. 3201 alin. 6 din Codul de procedură penală raportat la art. 334 din Codul de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. M., fiul lui A. și L., născut la data de (...) în A., jud. C., cetățenie română, studii 8 clase, agricultor, căsătorit, fără antecedente penale, posesor al B.I. seria GV, nr. 1., eliberat de P. mun. C.-N., CNP 1., cu domiciliul în comuna A., sat S. nr. 46, jud. C. din trei infracțiuni de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal în trei infracțiuni de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, totul cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal,. În temeiul art. 178, alin. 1, 2 și 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal s-a dispus condamnarea inculpatuui R. M. la pedeapsa de 1 an 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă față de victima F. I. În temeiul art. 178, alin. 1, 2 și 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal s-a dispus condamnarea inculpatului R. M. la pedeapsa de 1 an 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă față de victima F. E. În temeiul art.178, alin. 1, 2 și 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal s-a dispus condamnarea inculpatului R. M. la pedeapsa de 1 an 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă față de victima K. E. În temeiul art. 184, alin. 1 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal s-a dispus condamnarea inculpatului R. M. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată S. I.. În temeiul art. 184, alin. 1 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal a fost condamnat inculpatul R. M. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată R. A. În temeiul art. 33, lit. b din Codul penal s-a constatat că cele cinci infracțiuni au fost săvârșite în concurs. În temeiul art. 34, lit. b din Codul penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele cinci infracțiuni, alegându-se dintre aceste pedepse, pedeapsa cea mai grea de 1 an 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, aplicându-se inculpatului pedeapsa rezultantă finală de 2 ani închisoare. În temeiul art. 71, alin. 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64, lit. a teza a II-a din Codul penal. În temeiul art. 3201 alin. 5 din Codul de procedură penală s-a dispus disjungerea acțiunilor civile promovate în cadrul procesului penal, fiind necesară re - administrarea și completarea probatoriului în acest sens. În temeiul art. 11 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 1/2008, s-a constatat că în prezentul proces penal Fondul de protecție a victimelor străzii, cu sediul în București, str. V. Lascăr 40-40 bis, etaj 5, sector 2, București are calitate de garant al obligației de despăgubire. În temeiul art. 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 6800 lei, iar în temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului numit din oficiu în faza de judecată, avocat C. A., avansată din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului C. a rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul penal nr. 1401/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R. M. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal și a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal. Prin actul de sesizare s-a reținut că In data de 14 august 2008, inculpatul R. M. conducea autoturismul marca „BMW 523i", înmatriculat în Austria sub numărul sub nr.W-46301-V pe drumul național 1C (E 576) din direcția C.-N. în direcția G.. Pe scaunul din dreapta conducătorului auto seafla soția acestuia, partea vătămată R. A. În jurul orelor 1115, inculpatul a ajuns în localitatea J. de M., la K. 17+450 metri. Circulația se desfășura în condiții foarte bune, carosabilul fiind uscat, cerul senin, vizibilitatea bună, deplasarea se efectua în coloană, pe un carosabil cu o lățime totală de 12, 20 metri, flecare din cele două benzi de circulație având o lățime de 6,10 metri. Pe sensul de mers al inculpatului exista un acostament cu o lățime 0,90 metri. Din declarațiile martorilor V. Z. și C. C.-I. rezultă că R. M. rula cu o viteză de aproximativ 90-100 km/h. Din cauza vitezei excesive, inculpatul a observat prea târziu un autoturism marca „Dacia Logan", care conform declarațiilor martorilor G. A. și G. G.-A. se afla pe aceeași bandă de circulație, aproape de linia albă discontinuă ce desparte cele două sensuri de mers. D. lățimea drumului ar fi permis depășirea autoturismului „Dacia Logan" pe partea dreaptă, R. M. a încercat să evite impactul prin frânare. V. excesivă, combinată cu acționarea bruscă a frânei de serviciu au condus la pierderea controlului asupra volanului și astfel autoturismul condus de inculpat a intrat în derapaj necontrolat spre stânga. D. ce a depășit axul drumului, autoturismul condus de R. M. s-a izbit frontal cu autoturismul marca „Ford Fiesta", înmatriculat în Ungaria sub numărul FAP-034, condus regulamentar de victima F. I. din direcția G., în direcția C.-N.. Violența impactului a determinat ridicarea celor două autovehicule de la sol, la o înălțime de peste un metru. Cu ocazia cercetării la locul faptei au fost descoperite urme de frânare- derapare paralele, imprimate de anvelopele autoturismului marca BMW condus de R. M., în forma unui arc de cerc, care începeau pe sensul de mers C.-N. - G. și se terminau pe sensul opus. În urma impactului dintre cele două autoturisme victima K. M. (pasageră în autoturismul marca „Ford Fiesta", înmatriculat în Ungaria sub numărul FAP-034) a decedat pe loc. C. acestui autoturism - victima F. I. - a decedat în ambulanță, în drum spre spital, iar o altă pasageră - victima F. E. - a decedat la data de 3 noiembrie 2008, ca urmare a leziunilor suferite. Cel de-al treilea pasager din autoturismul marca „Ford Fiesta" - partea vătămată S. lanoș a suferit leziuni corporale, fiind internat la S. C. de U. „. D. O. F."- C. de O. C.-N., în perioada 14-27 august 2008. Inculpatul și partea vătămată R. Ana au suferit, de asemenea, leziuni corporale. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 5901/III/433 din (...), eliberat de I. C., moartea victimei F. I. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne, consecutive rupturilor multiple ale organelor toraco - abdominale. Leziunile s-au putut produce prin lovirea și comprimarea victimei de componente dure ale interiorului caroseriei unui autovehicul aflat în decelerație bruscă și impact cu un alt autovehicul. Traumatismul și moartea pot data din 14 august 2008. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.8416/III/c/6 din (...), moartea victimei F. E. a fost violentă. Ea se datorează unui politraumatism (traumatism cranio-cerebral acut deschis, traumatism toracic, contuzii și plăgi deschise multiple faciale și de membre, fractură femurală dreapta), complicat în evoluție cu bronhopneumonie. Leziunile s-au putut produce în condițiile unui accident de trafic rutier. Între leziunile tanatogeneratoare și deces există legătură directă de cauzalitate, bolile suferite în antecedente având un rol concurențial. Moartea datează din 3 noiembrie 2008. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 5900/III432 din (...), eliberat de I. C., moartea victimei K. M. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne, consecutive rupturii traumatice de crosă aortică. Leziunile s-au putut produce prin lovirea și comprimarea victimei de componente dure ale interiorului caroseriei unui autovehicul aflat în decelerație bruscă și impact cu un alt autovehicul. Traumatismul și moartea pot data din 14 august 2008. Conform raportului de constatare medico-legală nr.6405/II/b/233 din (...), partea vătămată S. I. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier. Leziunile necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și pot data din 14 august 2008.(f. 51-52). Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.6425/II/b/235 din (...), partea vătămată R. Ana a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier. Leziunile necesită 52-55 zile de îngrijiri medicale și pot data din 14 august 2008. Din conținutul Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. l816/ (...) și al raportului de constatare medico-legală nr.6405/II/b/233 din (...), rezultă că niciunul dintre conducătorii implicați în accident auto nu se afla sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii acestuia. Datorită avariilor suferite de cele două autoturisme, acestea nu au putut fi supuse verificării tehnice. S-a apreciat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului R. M., care a încălcat prevederile art. 35, art. 48, art. 49 alin. 1, art. 51 și art. 54 din Ordonanța de U. a G. nr. 1., precum și prevederile art.54 alin. 1, art. 121 alin. 1 și art. 132 din Regulamentul pentru aplicarea Ordonanței de U. a G. nr. 1., prin aceea că: a pus în pericol siguranța circulației, viața și integritatea corporală a participanților la trafic; nu a respectat regimul legal de viteză; nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul marca „Dacia Logan", care circula în fața sa; a trecut pe altă bandă de circulație, fără a semnaliza și fără a se asigura în prealabil, că poate efectua această manevră în condiții de siguranță. nu a redus imediat viteza și nu a oprit pentru a permite trecerea vehiculelor care circulă din sens opus, în condițiile în care mersul său înainte era obturat de prezența altui participant la trafic. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a susținut, că o parte din vină aparține conducătorului autoturismului marca „Dacia Logan", rămas neidentificat, deoarece acesta ar fi oprit brusc în fața sa. A susținut, de asemenea, că și victima F. I. ar fi putut evita producerea accidentului, dacă ar fi circulat cu o viteză mai redusă. S-a apreciat că apărarea învinuitului este netemeinică, deoarece procesul-verbal de cercetare la locul faptei, planșa foto și schița locului accidentului nu confirmă existența unor urme specifice manevrei de frânare bruscă, efectuată de un alt autovehicul decât cel condus de către R. M. N. martorii G. A. și G. G. A.-C. (singurii care au observat prezența autoturismului marca „Dacia Logan" în fața inculpatului) nu confirmă manevra evocată de R. M. Iar în ceea ce privește presupusa vinovăție a victimei F. I., probele administrate în cauză conduc la concluzia evidentă, că aceasta nu ar fi putut evita impactul, chiar dacă ar fi circulat cu viteza de 50 km/h, în condițiile în care, autoturismul marca „BMW 523i" a apărut brusc în fața sa. În schimb, s-a concluzionat că R. M. ar fi putut evita accidentul, chiar în condițiile în care circula cu viteză excesivă, printr-o manevră de ocolire prin dreapta a autoturismului marca „Dacia Logan", lățimea drumului permițând acest lucru. Părțile vătămate F. Z., U. M., F. S., J. R., K. I. senior, K. I. junior, N. M., S. S., S. I., S. clinic de U. „. dr. O. F. C., S. C. J. de U. C., S. municipal G., S. municipal D. și S. de ambulanță C. s-au constituit părți civile în cauză cu diferite sume de bani reprezentând daune materiale și morale. Inculpatul R. M. a avut o atitudine cooperantă față de organele judiciare, recunoscând și manifestând regret față de comiterea faptei. Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului (f.8-10), schița locului faptei (f. 11-12), planșa foto (f. 13-33), procesul verbal de verificare tehnică (f.34), procesul verbal de prelevare a probelor biologice (f.35), buletinul de analiză toxicologică (f.37), rapoartele de constatare medico- legală (f.38-86), constituiri de parte civilă (f.89-113, 146-150), declarațiile învinuitului (f.152-153), declarațiile martorilor (f.154-170), declarațiile părții vătămate R. Ana (f.174-175), polița de asigurare (f.191-192), copia fișei de cazier (f.194), procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.196-197). În faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (f.151) că recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa și își asumă responsabilitatea săvârșirii acestora. Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere,potrivit art. 62 și art. 287 alin. 2 C.proc.pen, întregul materialprobator administrat în cauză, instanța de fond a reținut aceeașistare de fapt ca și cea avută în vedere prin rechizitoriu și a constatat căfaptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Din fișa de cazier depusă la dosarul penal reiese că R. M. a avut un comportament corespunzător până în prezent, că nu a creat probleme organelor judiciare. Din declarațiile inculpatului și ale vecinilor rezultă că acesta lucrează în agricultură - are gospodărie proprie, are trei copii și îi întreține pe părinții săi în vârstă de 85 de ani. A. este cunoscut în comunitate drept o persoană responsabilă, cu un comportament adecvat normelor sociale, care manifestă disponibilitate pentru problemele celorlalte persoane și se implică activ atunci când este solicitat. Inculpatul și-a exprimat pe tot parcursul procesului penal regretul cu privire la săvârșirea faptelor. Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța de fond a constatat că în drept: Fapta inculpatului R. M., care în data de (...), prin nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice a cauzat din culpă un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul a trei victime (F. I., F. E. și K. M.) întrunește elementele constitutive a trei infracțiuni de ucidere din culpă, infracțiune prevăzută și pedepsită de 178 alin. 1 și 2 din Codul penal. Cât privește reținerea în sarcina inculpatului a formei agravate a infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 5 Cod penal, aceasta a fost impusă de numărul victimelor rezultate în urma accidentului provocat din culpa lui R. M. Fapta inculpatului R. M., care în data de (...), prin nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice a cauzat din culpă un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a două persoane (S. I. și R. Ana) întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, infracțiune prevăzută și pedepsită de 184 alin. 1 și 3 din Codul penal. Întrucât aceeași acțiune a inculpatului de a conduce un autovehicul și de a cauza un accident prin nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice întrunește elementele constitutive ale mai multor infracțiuni, în cauză s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. b din Codul penal (concursul ideal). Potrivit art. 345 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea sepronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de cătreinculpat. În prezenta cauză, instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că l-a condamnat inculpat pentru săvârșirea a trei infracțiuni de ucidere din culpă prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal și a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal. Cu privire la poziția exprimată de persoana vătămată R. Ana (f.174, 175 dosarul de urmărire penală) de a nu depune plângere penală împotriva soțului său - R. M. și de a nu avea niciun fel de pretenții materiale față de acesta, instanța de fond a apreciat că există un refuz de a participa la procesul penal în calitate de parte vătămată. Având în vedere prevederile art. 131 alin. 3 din Codul penal, conform cărora „Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține numai de către una dintre ele";, precum și solicitarea părții vătămate S. I. de tragere la răspundere a inculpatului pentru cele întâmplate (f.99 dosarul de urmărire penală), instanța de fond a constatat că este vorba de o indivizibilitate activă, situație în care depunerea și menținerea plângerii prealabile numai de către una dintre persoanele vătămate echivalează cu situația în care toate victimele ar fi formulat plângere. Astfel, deși soția inculpatului, R. Ana, și-a exprimat în mod clar dorința ca acesta să nu fie tras la răspundere pentru vătămarea ei corporală, motiv pentru care nu a formulat o plângere prealabilă în acest sens, poziția ei procesuală s-a apreciat că este anihilată de regula menționată anterior, cea a indivizibilității active. În literatura de specialitate se arată că singura modalitate de evitare a tragerii la răspundere penală a inculpatului în situația în care există mai multe victime este împăcarea; având în vedere însă condițiile prevăzute de lege pentru ca această instituție a împăcării să producă efecte (totală, necondiționată, definitivă, exprimată în ședința de judecată de aceste părți, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin înscrisuri autentice), instanța de fond nu a echivalat poziția exprimată în cursul procesului penal de persoana vătămată R. Ana - de a nu formula plângere penală - cu cea de împăcare. Totuși, s-a menționat că, în condițiile în care persoana vătămată R. Ana își menține în continuare poziția, există posibilitatea ca până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate (deci inclusiv în căile de atac) să intervină împăcarea celor două părți. În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acestora, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 din Codul penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal (de la 2 la 7 ani închisoare, la maximul pedepsei putându-se adăuga un spor de până la 3 ani), al art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal (de la 3 luni la 2 ani sau amenda), modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social concret al infracțiunilorsăvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, precum și persoana inculpatului. Odată reținute dispozițiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, s-a reținut că limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care pentru infracțiunea de ucidere din culpă acestea se situează între 1 an 4 luni închisoare și 4 ani 8 luni închisoare (la maximul pedepsei putându-se adăuga un spor de până la 3 ani), iar pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă acestea se situează între 2 luni și 1 an 4 luni în cazul închisorii sau între 375 lei și 22.500 lei în cazul amenzii penale. Astfel, instanța de fond a reținut că faptele săvârșite de inculpatul R. M. prezintă un grad ridicat de pericol social prin modul în care au fost săvârșite, dar mai ales prin urmările produse, respectiv prin decesul a trei victime și vătămarea corporală a altor două persoane. Astfel, în ceea ce privește modalitatea de săvârșire a faptei și împrejurările acesteia, instanța de fond a luat în considerare faptul că inculpatul s-a deplasat în interiorul localității cu o viteză mai mare decât cea prevăzută de lege pentru circulația pe drumurile publice, așa cum rezultă din propriile declarații și din declarațiile martorilor, în condițiile în care circulația se desfășura în coloană, că a executat o manevră de depășire/evitare a unui obstacol prin pătrunderea pe sensul opus de circulație, fără a se asigura în prealabil și fără a semnaliza, în condițiile în care ar fi avut posibilitatea să evite obstacolul printr-o manevră de ocolire prin dreapta . Astfel, instanța de fond a reținut că R. M., prin conduita pe care a adoptat-o la volan, a încălcat următoarele prevederi legale: • art. 35 alin. 1 din OUG 1. republicată - „Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private"; • art. 48 alin. 2 din OUG 1. republicată - C. de vehicul trebuie să respecteregimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. • art. 49 din OUG 1. republicată - Limita maximă de viteză în localități estede 50 km/h. • art. 51 din OUG 1. republicată - C. unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii. • art. 54 din OUG 1. republicată - C. de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. (2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei. • art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 - Conducătorii de vehicule sunt obligațisă respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusă prin mijloacele de semnalizare. • art. 132 din HG 1391/2006 - C. vehiculului al cărui mers înainte esteobturat de un obstacol sau de prezența altor participanți la trafic, care impunetrecerea pe sensul opus, este obligat să reducă viteza și, la nevoie, să oprească pentru a permite trecerea vehiculelor care circulă din sens opus. Având în vedere cele precizate anterior, instanța de fond a apreciat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, în condițiile în care susținerile acestuia cu privire la apariția intempestivă a unui alt autoturism în fața sa nu au putut fi susținute prin probe, iar viteza de deplasare a celuilalt vehicul nu ar fi putut influența în vreun mod posibilitatea de evitare a impactului. La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a reținut, în temeiul art. 74 lit. a din Codul penal, cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară comportamentul inculpatului adecvat normelor sociale înainte de comiterea infracțiunii, așa cum rezultă din lipsa antecedentelor penale. Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară, în temeiul art. 76 lit. d din Codul penal, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general prima instanță s-a raportat la noile limite ale pedepsei aplicabile în prezenta speță, respectiv 15 zile închisoare - 1 an 4 luni închisoare pentru infracțiunile de ucidere din culpă și, în temeiul art. 76 lit. e din Codul penal, conform căruia când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei, respectiv între 15 zile - 2 luni închisoare sau între 250 lei - 15.000 lei amendă penală - pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă. Cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, având în vedere împrejurările în care a avut loc accidentul, urmările produse (trei persoane decedate), faptul că numărul de înmatriculare la autovehiculului condus de inculpat era radiat de autoritățile de înmatriculare începând cu data de (...) (f.125), că inculpatul nu a manifestat preocupare/deschidere pentru contactarea și înțelegerea pe cale amiabilă cu părțile civile, instanța de fond a apreciat că în cauză intervine un concurs între circumstanțele agravante (trei victime - art. 178 alin. 3 din Codul penal) și cele atenuante (conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii - art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal), motiv pentru care a făcut aplicarea art. 80 alin. 2 din Codul penal și nu a coborât pedeapsa sub minimul special de 1 an 4 luni închisoare, aplicând pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni de ucidere din culpă pedeapsa de 1 an 8 luni închisoare. Cu privire la infracțiunile de vătămare corporală din culpă, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 1 lună este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea lui R. M., cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a- și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor. În temeiul art. 33 lit. b din Codul penal s-a constatat că cele cinci infracțiuni au fost săvârșite în concurs, situație în care în temeiul art. 34 lit. b din Codul penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele cinci infracțiuni, alegând dintre acestea pedeapsa cea mai grea de 1 an 8 luni închisoare. Având în vedere numărul faptelor săvârșite, gradul de pericol social pe care acestea îl prezintă și cuantumul fiecărei pedepse care a fost aplicată condamnatului, instanța de fond a apreciat că se impune adăugarea unui spor de 4 luni închisoare (câte o lună închisoare pentru fiecare infracțiune săvârșită, cu excepția infracțiunii de vătămare corporală din culpă comisă față de persoana vătămată R. Ana), stabilind pedeapsa finală de 2 ani închisoare. Conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal instanța de fond a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei astfel stabilită, având în vedere gravitatea urmărilor conduitei inculpatului - trei decese și două vătămări corporale grave, instanța a apreciat că aceasta poate fi doar prin privare de libertate. În temeiul art. 3201 alin. 5 din Codul de procedură penală s-a dispus disjungerea acțiunilor civile promovate în cadrul procesului penal, fiind necesară readministrarea și completarea probatoriului în acest sens. În temeiul art. 11 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 1/2008, s-a constatat că în prezentul proces penal Fondul de protecție a victimelor străzii, cu sediul în București, str. V. Lascăr 40-40 bis, etaj 5, sector 2, București are calitate de garant al obligației de despăgubire. În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 6800 lei. În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului numit din oficiu în faza de judecată, av.C. A., avansată din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului C. a rămas în sarcina statului. Împotriva acestei sentințe inculpatul R. M. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și rejudecarea cauzei de către instanța de control judiciar. Astfel, s-a arătat că pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă solicită aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.pr.pen. și încetarea procesului penal, având în vedere că soția inculpatului a dorit să se împace personal cu acesta. Referitor la modul de executare a pedepsei rezultante, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86/1 C. cu suspendare sub supraveghere. Raportat la împrejurările concrete de săvârșire a evenimentului rutier, cu urmărilor grave asumate de inculpat, s-a susținut că scopul pedepsei prev. de art. 72 C. poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului. În același sens, s-a solicitat a se reține și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, respectiv faptul că are în întreținere doi părinți, este singurul întreținător al familiei și că a fost obligat la plata unor sume cu titlu de despăgubiri civile, pe care dacă ar fi condamnat la o pedeapsă în regim de detenție nu ar avea posibilitatea de a le achita. Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele: Prima instanță a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și în condițiile în care în fața primei instanțe inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320/1 C.pr.pen. Prin urmare, Curtea se va limita punctual la examinarea motivelor de recurs, atât a celor invocate de inculpat cât și a celor ce trebuie avute în vedere din oficiu prin prisma prev. art. 385/6 alin. 3 C.pr.pen. Din această perspectivă, recursul inculpatului este fondat sub aspectul greșitei sale condamnări pentru infracțiunea de vătămare din culpă a cărei victimă a fost partea vătămată R. Ana, fiind evidentă lipsa plângerii prealabile a părții vătămate raportat la cele consemnate în declarația de la fila 175 din dosarul de urmărire penală a părții vătămate. Curtea apreciază că în cauză prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 131 alin. 3 C. privind indivizibilitatea pasivă, deoarece fiecare din cele două infracțiuni de vătămare corporală din culpă are un regim distinct. Astfel, chiar dacă fapta (acțiunea) inculpatului de a conduce autoturismul în cauză pe drumurile publice cu încălcarea din culpă a mai multor dispoziții legale a fost una singură, rezultatul nu a fost o unică vătămare a două persoane ci două vătămări corporale, două rezultate distincte, inclusiv ca urmare socialmente periculoasă (de pildă, a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării). Prin urmare, soluția corectă ar fi fost încetarea procesului penal față de inculpat pentru infracțiunea de vătămare din culpă având în vedere că parte vătămată pe numita R. Ana, în baza art. 10 lit. f C.pr.pen., pe motivul lipsei plângerii prealabile a părții vătămate. Recursul inculpatului este fondat de asemenea sub aspectul greșitei încadrări juridice și a netemeiniciei sporului de pedeapsă aplicat. Astfel, în cauză s-a reținut de către instanța de fond că inculpatul a comis un număr de trei infracțiuni de ucidere din culpă, însă această încadrare juridică este nelegală, sens în care va fi schimbată într-o singură infracțiune de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 și 5 C., având în vedere numărul victimelor. Infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 și 5 C. tocmai prin conținutul ei reprezintă o formă agravată a infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 2, caracterul agravat fiind dat chiar de numărul victimelor (respectiv uciderea din culpă a două sau mai multe persoane), neputând fi vorba deci de comiterea a trei infracțiuni, toate în forma agravată prevăzută de aliniatul 5 al art. 178 Cod penal. Curtea mai menționează împrejurarea că aplicabilitatea art. 320/1 C.pr.pen. nu face parte din încadrarea juridică a faptei pentru a se dispune schimbarea încadrării juridice în acest sens, fiind o normă de drept procesual și nu de drept material. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante, recursul inculpatului apare ca fiind nefondat. Așa cum a reținut și instanța de fond, urmările accidentului au fost extrem de grave (trei decese și două vătămări corporale), astfel încât aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere sau condiționată nu ar fi în măsură să corespundă scopului preventiv și educativ al pedepsei. Toate circumstanțele personale evocate de către apărare au fost avute în vedere de către prima instanță care, făcând aplicarea prev. art. 320/1 C.pr.pen. și a art. 74 lit. a Cod penal, a aplicat inculpatului pedepse extrem de reduse, raportat atât la urmările produse, cât și prin prisma jurisprudenței constante a acestei Curți. În consecință, instanța de recurs apreciază că executarea pedepsei nu poate avea loc decât în regim de detenție, pentru rațiunile indicate și de instanța de fond în procesul de individualizare. Î. că dacă i s-ar aplica o pedeapsă neprivativă de libertate i s-ar oferi inculpatului posibilitatea de a contribui la achitarea despăgubirilor civile nu poate fi avută în vedere, mai ales că latura civilă a fost disjunsă. Față de cele sus-expuse, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. Curtea va admite recursul declarat de inculpatul R. M. împotriva sentințeipenale nr. 1133 din (...) a Judecătoriei G., pe care o va casa cu privire la greșita încadrare juridică dată infracțiunii de ucidere din culpă comise de inculpat, omisiunea încetării procesului penal cu privire la fapta comisă împotriva părții vătămate R. Ana și cu privire la sporul de pedeapsă aplicat pedepsei rezultante. Rejudecând, în aceste limite, în baza art.334 C.p.p. se va dispune schimbarea încadrării juridice din trei infracțiuni de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin. 1,2,5 C.p. într-o singură infracțiune de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1,2, 5 C.p. pentru care îl va condamna pe inculpatul recurent la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, făcând și aplicarea art. 320/1 C.pr.pen., art. 74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal. În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.f C.p.p. se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului recurent pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1,3 C.p. - parte vătămată R. Ana, ca urmare a lipsei plângerii prealabile. Curtea va menține condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 (o) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1,3 C.p. - parte vătămată S. I. În baza art.33 lit.b C.p. și art.34 lit.b C.p. va constata concursul de infracțiuni și va contopi pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare , în regim de detenție. Așa cum s-a arătat anterior, Curtea va dispune înlăturarea sporului de 4 luni închisoare aplicat prin hotărârea recurată la pedeapsa rezultată în urma contopirii deoarece acesta nu se justifică și contravine, aplicat de o asemenea manieră, scopului pentru care a fost reglementat de legiuitor. Rolul sporului aplicabil în cazul concursului de infracțiuni este să conducă la stabilirea unei pedepse îndestulătoare și care să satisfacă exigențele prev. de aart. 52 și 72 Cod penal, atunci când pedeapsa rezultată ca urmare a efectuării cumulului juridic este apreciată ca fiind prea redusă. În cauza de față însă prima instanță a aplicat toate cazurile de atenuare posibile, atât cele legale (art. 320/1 C.pr.pen.) cât și cele facultative (art. 74 lit. a Cod penal) având deci posibilitatea ca, în aceste limite de pedeapsă reduse, să stabilească inclusiv pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, fără aplicarea unui spor. Mai mult, sporul de 4 luni apare ca fiind total disproporționat în condițiile în care pedeapsa aplicată pentru una din infracțiuni este de patru ori mai mică (o lună închisoare). Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate. Se va stabili onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 50 lei, ce se va avansa din FMJ în favoarea apărătorului din oficiu av. M. Mirel-F.. Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul declarat de inculpatul R. M., fiul lui A. și L., născut la (...), domiciliat în com. A., sat S. nr.46 împotriva sentinței penale nr. 1133 din (...) a Judecătoriei G., pe care o casează cu privire la greșita încadrare juridică dată infracțiunii de ucidere din culpă comise de inculpat, omisiunea încetării procesului penal cu privire la fapta comisă împotriva părții vătămate R. Ana și cu privire la sporul aplicat. Rejudecând, în aceste limite, în baza art.334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică din trei infracțiuni de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin. 1,2,5 C.p. într-o singură infracțiune de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1,2, 5 C.p. pentru care îl condamnă pe inculpatul recurent la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare. În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.f C.p.p. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului recurent pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1,3 C.p. - parte vătămată R. Ana, ca urmare a lipsei plângerii prealabile. Menține condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1,3 C.p. - parte vătămată S. I. În baza art.33 lit.b C.p. și art.34 lit.b C.p. constată concursul de infracțiuni, contopește pedepsele stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare , ce se va executa în regim de detenție. Înlătură sporul de 4 luni închisoare aplicat în hotărârea recurată. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 50 lei, ce se va avansa din FMJ în favoarea apărătorului din oficiu av. M. Mirel-F.. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. V. M. R. A. D. L. Red.A.D.L. Dact. H.C./ 4 ex./(...) Jud.fond. M. D. A. T. G. GREFIER
| ← Decizia penală nr. 195/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 609/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
