Decizia penală nr. 1653/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. P.Ă NR.1653/R/2011
Ședința publică din 20 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de petenta P. L. împotriva sentinței penale nr.836 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de petentă, hotărârea instanței de fond fiind definitivă.
Reprezentantul P. solicită admiterea excepției și pe cale de consecință, respingerea ca inadmisibil a recursului promovat de petentă.
P. P. L. arată că pronunțarea s-a făcut în lipsa sa, astfel că nu a știut că hotărârea primei instanțe este definitivă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.836 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr.(...), în temeiul art. 278 indice 1 alin 8 lit. a C. proc. penala a fost respinsă plangerea petentei P. L. impotriva rezolutiei P. de pe langa J. C. N. adoptata in dosar nr 8443/P/2009 la data de (...) si a ordonantei prim procurorului P. de pe langa P. de pe langa J. C. N. nr. 7. din data de (...) prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de I. H. A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 din CP, cu aplic. art. 41 al.2 din CP art. 181,182 CP C. R., pt. săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 din CP,249 CP, art. 290, art. 291 CP si art. 180,181,si 182 din CP C. N., pt. săvârșirea infracțiunii de art. 246 din CP , art. 288 al. I si art. 291 din CP ( pct.6 A. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 288 al. 1,291 si 246 CP. (pct. 8, S. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 cu aplic.art. 41 al.2 din CP. ca neintemeiata si mentine solutiile adoptate.
In temeiul art. 192 alin 2 C. proc. penala a fost obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 200 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rezoluția din data de (...), a P. de pe langa Judecătoria Cluj-Napoca, in dosarul penal cu nr.754/P/2006, privind reclamatia depusa de petenta P. L. împotriva numiților I. H. A., C. R. si C. N., s-a dispus neincepereaurmăririi penale împotriva acestora si disjungerea cauzei in vederea continuării cercetărilor. Impotriva rezoluției, petenta a formulat plângere, care insa a fost respinsa prin sentințele penale cu nr. 674/(...) si 574/(...) ale Judecătoriei C.-N., si respectiv ale T.ului C.. Dosarul astfel disjuns a fost inregistrat la P. de pe langa Judecătoria Cluj- Napoca, cu nr.2., iar pe parcursul cercetărilor efectuate in cauza, petenta P. L. a reclamat aspectele numerotate in rezoluția P. cu nr.
2040/(...), de la pct. 1 la pct. 29. Pentru, aspectele sesizate si numerotate in rezoluția 2040/(...), la punctele 7,12,14,15,17,26 si 28 s-a dispus neinceperea urmăririi penale anterior, conf Rezoluției P. de pe langa J. C.-N. cu nr. 754, menținută de deciziile penale cu nr. 674 si 574 amintite mai sus. Pentru aspectele reclamate la punctele
2,3,4,8,9,10,13,16,18,19,21,22,23,25,si 27 prin rezolutia 2. s-a dispus continuarea cercetarilor, dosarul disjuns a fost inregistrat cu nr
11729/P/2009.
Prin ordonanța cu nr. 1323/II/2/2009 din data de (...) a P. de pe langa
Judecătoria Cluj-Napoca s-a infirmat rezoluția cu nr.2040/(...), s-a dispus continuarea cercetărilor cu privire la faptele pentru care in rezoluția cu nr. 2040/(...) s-a dispus neinceperea urmăririi penale, cat si pentru faptele in legătura cu care s-a dispus disjungerea si conexarea dosarului disjuns cu nr.11729/P/2009 la dosarul cu nr. 2..
Din cercetările efectuate, evidențiate numeric, conform. Rezoluției din 18.(...), in dos. 2., rezulta următoarele :
1). Luarea in mod abuziv de note explicative. In vederea stabilirii exacte si obiectiv a stării de fapt, intrucat datorita disensiunilor si reclamatiilor reciproce pe care factorii de conducere ai C. L. R. si le fac unii altora, exista reticiente din partea unor angajați, au fost audiați toți angajații actuali cat si foștii angajați din perioada de referința, de la C. Z. C. al L. R., pentru stabilirea in mod obiectiv a situației. Din declarațiile acestora, invariabil rezulta ca, petenta P. L. a avut la locul de munca un comportament neadecvat, creea tensiuni si certuri, incerca sa impună altor colegi sa-i execute o parte din sarcinile de serviciu care ii reveneau, in virtutea unei obișnuințe create de fostul director, respectiv Dl C., care avea fata de ea o atitudine foarte permisiva si ii ingaduia astfel de lucruri. A. nemulțumiri au fost aduse la cunostiinta noului director I. A., care a luat ulterior masurile necesare remedierii neajunsurilor. De menționat faptul ca relația dintre I. A. si P. L. a fost la inceput buna, aceasta s-a deteriorat ulterior, in câteva săptămâni, dupa ce petentei i s-a atras atentia sa-si indeplineasca atributiile de serviciu si sa-si revizuiască comportamentul. In acest context, luarea unor note explicative de către directorul I. A., nu intruneste elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246 din CP
2). întocmirea in fals a adresei cu nr. 9930/(...), de către faptuitoarea C. R. si utilizarea acesteia. Adresa cu nr. 9930/(...), este de fapt osesizare prin care se cere sprijin, unui for ierarhic superior, de cativa angajați aiC. Z. C., privind presiunile făcute asupra lor de directorul C., de a-si da demisia, si nu face referire la P. L. decât tangențial. Mesajul transmis prin sesizare are legătura de asemena cu fostul directorC. Maxim, pe al cărui sprijin acești angajați se bazau, siintr-un fel atragatenția ca nu ei au furnizat presei informații in legătura cu unele evenimente care audeclanșat un scandai privindu-1 pe fostul director C. M. si care oricum nu facobiectul dosarului. In acest context se face referire la petenta ca ar fi mers labiserica cu fostul director C. Maxim.
In sesizare cu nr.9997/(...), faptuitoarea C. R., singura, aduce la cunostinta forului ierarhic superior, presiunile care se fac asupra ei, neregulile pe care le-a constatat in legătura cu fostul director C. Maxim si P. L., care evenimente in fond sunt confirmate de ceilalți angajați, cu ocazia audierilor efectuate.
Cu ocazia audierii numitei farcas Ana aceasta arata ca documentul cu nr 9930/(...) a fost intocmit de ea cu inca doua colege C. si pricea ca semnatura ii apartine ca nici semnatura si nici documentul nu sunt false.
De asemenea se poate observa d i n declarația petentei ca in urma acestor sesizări, au fost date răspunsuri de directorul C. G., ca petenta fara sa precizeze in ce calitate, purcede la efectuarea unei verificări in documentele unității care făceau referire ia faptuitoarea C. R., ca urmare a faptului ca aceasta in sesizările mai sus amintite "...in 7 pagini isi aduce laude si denigrează.... Pe de alta parte, deși total nerelavante cauzei, decât ca imagine decontext, aceste adrese, intocmite de faptuitoarea C. R. si inca doua colege,sunt confirmate in prezent de toți angajații, cu privire la atitudinea si comportamentul petentei si care se pare avea acces, după cum ea insasi declara sa facă si verificări.
3-4). Efectuarea de ore suplimentare fara a fi remunerata sau a-i fi atribuite zile libere in cuantumul acestora si abuzul făptuitoarei C. R. constând in interzicerea consemnării in condica de prezenta a orelor suplimentare. Din declarațiile angajaților, invariabil, rezulta ca orele suplimentare, la nivelul C. Z. C., se consemnau in condica de prezenta, care condica era ținuta la secretariatul unității, fiind accesibila tuturor, si unde fiecare angajat, consemna ce dorea, fara nici o restricție din partea nimănui, si fara nici o relevanta, daca nu exista aprobarea anterioara din partea conducerii de efectuare a acestora. Din regulamentul de ordine interna, aferent anului 2004 si a celui aferent anului 2005, rezulta ca orele suplimentare se făceau doar cu "aprobarea conducerii C. Naționale L. R., sucursalei zonale sau centrului de lucru..." . De asemenea, din declariile angajatilor rezulta ca pentru efectuarea orelor suplimentare era necesara aprobarea sau solicitarea prealabila a conducerii unității.
Din declarația data de actualul director, respectiv C. G. ( schimbat din funcție in noiembrie 2004 si care ulterior a ocupat funcția de contabil sef, repus in funcția de director in prezent ) rezulta ca orele suplimentare se "evidentiau pe condica de prezenta, fie pe alte documente - solicitarea conducerii de a se efectua aceste ore, sau solicitarea angajatului de a efectua aceste ore, cu aprobarea conducerii. "
De asemena, din declarația directorului C. G., rezulta ca a dispus făptuitoarei C. R. sa infiinteze o condica speciala pentru evidențierea acestor ore. Fiind solicitata aceasta condica, pentru a fi anexata la dosarul cauzei, precum si decizia prin care s-a dispus infiintarea ei, directorul C. G., răspunde ca in arhiva unității nu se mairegăsesc aceste documente, nici solicitările angajaților de a efectua ore suplimentare, si face precizarea ca aceste documente au existat, dar ca cele care fac referire la perioada septembrie 2004-februarie 2005 nu mai exista.
Din declarația numitei C. R., rezulta ca nu a primit niciodată dispoziție sa infiinteze o condica speciala, pentru evidențierea orelor suplimentare, ca directorul C. G. nu a dat nici o decizie in acest sens. Din verificările efectuate, s-a stabilit ca pe registrul de inregistrare a deciziilor directorului, nu exista evidențiata o astfel de decizie. De asemenea, din registrul de intreri-iesiri din unitate nu apar documente cu solicitări de a fi efectuate ore suplimentare s-au aprobări ale acestora si nici in foile colective de prezenta nu apare asa ceva si care nu au nicio legatura cu faptuitoarea C. R. depus doua referate si mai multe delegatii dar acestea in lipsa unor aprobari prealabile a unor inregistrari conform regulamentului de ordine interioara, nu pot certifica cu exactitate, in înțelesul legii penale existenta infracțiunii de abuz in serviciu, cauza fiind de resortul l i t i g i i l o r de munca.
La dosarul cauzei, a fost depus un referat, in care petenta solicita plata unor ore suplimentare efectuate in luna decembrie 2004 de C. I., in prezent pensionara si care si-a desfășurat activitatea ca femeie de serviciu in cadrul C. Z. C. al L. R.. De asemenea, la dosar se afla depusa o declarație data in anul 2007 de către D. C. I. in care precizează ca nu a solicitat plata de ore suplimentare, intrucat nu a efectuat, pe care petenta P. L. o contesta ca fiind falsa. Cu ocazia reaudierii C. I., aceasta face precizarea ca declarația nu este falsa, ca efectiv de pe funcția pe care o avea, ca femeie de serviciu, de multe ori nu avea de lucru nici cat sa-si umple programul de lucru.
In contextul enunțat, data fiind starea de fapt, in care nu s-a respectat de cat reangajați regulamentul de ordine interioara cu privire la efectuarea orelor suplimentare, apreciem ca nu se poate vorbi despre un abuz in sensul art. 246 din CP, anunțarea prealabila a conducerii unității pentru efectuarea de ore suplimentare in scopul obținerii aprobării de efectuare, nu exista, nu apare pe nici un document, si nici inregistrare in condica de intrari-iesiri. A. la cunostiinta conducerii unității despre efectuarea unor ore suplimentare, prin referate, ia o luna de ia efectuarea lor, nu este conforma cu regulamentul de ordine interioara al unitatiijar reglementarea situatiei s-ar fi putut face in cadrul unui proces privind litigiile de munca. Pe luna sep.2004, petentei i-au fost achitate ore suplimentare Interzicerea consemnării in condica de prezenta a orelor suplimentare de către C. R., nu se confirma, intrucat aceasta condica era la indemana tuturor, nesupraveheata, nu reflecta efectiv efectuarea unor ore suplimentare in sensul regulamentului de ordine interioare si ca atare apreciem ca fapta nu exista.
5) întocmirea cu întârziere sau necorespunzatoare de către faptuitoarea C. R. a atribuțiilor de serviciu ( adeverința pentru spitalizare, spor de vechime )
Solicitarea petentei P. L. de a-i fi eliberata adeverința pentru spitalizare a fost făcuta la data de (...), inregistrata la orele 14 :00, a fost intocmita intr- un termen rezonabil la data de (...), dar nu a mai fost ridicata. P. L., declaraca i-a fost inmanata la data de (...), când s-a prezentat la serviciu si si-a dat demisia, si ca la aceea data nu mai avea nevoie de ea, intrucat trebuia sa se prezinte in fata unei comisii medicale in vederea prelungirii concediului medical sau a pensionarii. Dat fiind faptul ca adeverința de spitalizare i-a fost intocmita in termen rezonabil, ca pensionarea pe motiv de boala sau prelungirea unui concediu medical peste 90 de zile, nu se face de pe o zi pe alta, iar comisii medicale se întrunesc aproape săptămânal, tocmai ca solicitantul sa-si poată obține si depune toata documentația necesara, apreciem ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu prev. de art. 246, care incriminează fapta functionarului public care cu stiinta nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane. Astfel actul a fost indeplinit nu a fost intocmit defectuos si nu avea cum sa nu poata fi prezentat unei comisii medicale in timp mai mult decat util daca s-ar fi dorit acest lucru.
Legat de sporul de vechime, d i n cercetările efectuate s-a stabilit făptul ca făptuitoarea C. R., nu a sesizat schimbarea indicelui procentului p r i v i n d sporul de vechime, dar acest neajuns a fost remediat, drepturile bănești fiin d acordate retroactiv persoanei vătămate P. L. P. la c a l c u l u l făcut de ea, arata ca este vorba de suma de 3.127.652 lei (rol), iar pe statul de plata din luna iulie 2005, acesta i-a fost calculat la suma de 384 lei ( ron) si achitat. Fapta nu intruneste elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu prev. de art. 246 din CP, si de asemenea nu poate fi incadrat in prevederile art. 249 din CP, privind -neglijenta in serviciu.
6.) Atitudinea abuziva a făptuitorului S. raportat ia următoarele aspecte:
- a contribuit la refuzul de a fi primita in audienta la B. ;
- a contribuit la respingerea cererii privind efectuarea concediului de odihna in anul 2005, conform planificării inițiale
- trimiterea intr-un termen foarte scurt prin fax a deciziei nr.272/2005 a C.SA B., fara ca incetarea raportului de munca prin demisie sa fie încadrata integral in art. 79 din Codul Muncii.
Cu privire la primele doua aspecte, acestea au fost soluționate, prin rezoluția cu nr.754/P/2006, menținută prin sentințele penale cu nr.
674/2007 si 574/2007, astfel ca este incident art. 10 lit. j din CPP. Cu rpivire la cel de-al treilea aspect faptul ca petenta si.-a dat demisia invocând culpa angajatorului, angajatorul poate, sau nu, sa-si insuseasca culpa, dar nu poate fi obligat unilateral sa si-o asume. De asemenea angajatorul poate da o decizie, si in alta baza legala decât cea solicitata de angajatul care demisionează, daca considera ca nu este in culpa. In acest sens, nu sunt intrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serciu, prev. de art. 246 din CP, existenta unei culpe sau inexistenta culpei din partea angajatorului, fiind un litigiu de munca.
8). Faptul ca decizia cu nr.272/2005, privind demisia petentei nu a fost semnata de de către directorul general C. N., ci de directorul executiv A. A., nu intruneste elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu, intrucat conf. declarației directorului general Criste N., acesta la imputernicit pe directorul executiv A. A. sa o semneze, si mei mult prin semnarea acestei decizii, s-a dat curs unei solicitări, respectiv demisie, care este un act unilateral, voința petentei P. L. de a demisiona fiind respectata de angajator.
9) Refuzul nejustificat al făptuitorului I. H. A., de a semna actele pe care persoana vătămata P. L., trebuia sa le trimită la anumite termene la B.
Cu ocazia audierii făptuitorului I. H. A., acesta declara ca ar fi fost absurd sa nu semneze documente privind raportări la termen la B., intrucat era obligația lui de serviciu, si in cazul neindeplinirii lor, el ar fi fost răspunzător de situatie si nu petenta astfel ca fapta nu exista
10-11 Refuzul nejustificat al faptuitorului I.H. A. de a semna referatul de necesitate
Cu ocazia audierii faptuitorului iconar alin acesta declara ca nu a semnat acel referat cu privire la repararea unei mașini defecte care nu se mai folosea si era parcat in curtea u n i t ă ț i i , considerând inoportuna investiția in repararea acelei mașini, indiferent de parerea lui P. L., administratoare a unității la aceea vreme, întrucât managementul unității la aceea vreme, cădea in sarcina sa. Fapta de abuz in serviciu contra intereselor persoanei, conf. art. 246 CP, nu exista.
De asemenea, dispoziția făptuitorului I. A. H., de ca la sfârșitul fiecărei luni , sa nu se mai consemneze restul de combustibil existent in rezervor, pe baza foilor de parcurs, de către comisia competenta ci doar de șofer si partea vătămata, nu intruneste elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanei, conf. art. 246 CP, aceasta dispoziție tinand de organizare interioara a unității, si nu poate fi luata nici ca sarcina de serviciu in plus de către partea vătămata, intrucat avea funcția de administrator, iar daca ar fi fost nemulțumita, putea sesiza forurile ierarhice superioare sau instanța de judecata, competenta a soluționa litigii de munca.
13) Fapta făptuitorului I. A. H., de a-i determina pe colegii de serviciu sa întocmească acte care nu reflectau realitatea, pentru ca aceasta sa poată fi sancționată disciplinar.
Din audierea făptuitorului I. H. A., rezulta ca nu a solicitat nici unui coleg sa întocmească astfel de acte, iar toți angajații audiați in cauza, declara ca nu li s-a solicitat așa ceva. D.le la care face referire d.na P. L., un referat intocmit de ec. B. L., vizat de contabilul sef, la acea vreme C. G. si semnat de directorul I. A. H., se refera la impartirea unor sarcini de serviciu, document care nu poate fi catalogat sub nici o forma ca fiind abuziv, cu atât mai mult cu cat D. B. L. declara ca nu i s-a solicitat niciodată sa intocmeasca documente sa nu reflecte realitatea sau care sa o streseze pe P. L.
Un alt document la care face referire petenta il constitue un proces verbal, incheiat la data de (...) orele 16:00, in care se consemnează comportamentul si atitudinea D. P. L. fata de director, semnat de mai mulți angajați martori la cele petrecute, document a cărui întocmire nu constitue un abuz, fiind semnat de 7 persoane care in fapt certifica cele sesizate de director, si care împreuna cu alți angajați, cu ocazia audierilor efectuate, confirma ca P. L. in aceea perioada avea un comportament si o atitudine nepotrivita, atât fata de director cat si fata de colegi.
16) Obligarea persoanei vătămate sa predea gestiunea in perioada concediului medical.
Făptuitorul I. A. H., la aceea data director, declara ca a apreciat, ca pentru bunul mers ai unității aveau nevoie de documentele aflate in posesia P. luiL., a rugat-o sa vina sa le predea, i-a comunicat si ca va desemna o comisie sa le preia, iar P. L. s-a prezentat sa le predea.
Fapta de abuz in serviciunu exista se putea constitui o comisielegal forta dzlapul si prelua orice document in lipsa petentei
18). Atitudinea abuziva a făptuitorului I. H., constând in obligarea acesteia prin întreaga sa conduita, sa demisioneze. In contextul celor declarate de toți angajații ( actuali si plecați ) ai centrului zonal C. al C. L. R., in legătura cu atitudinea fata de serviciu si comportamentul fata de colegi al D. P. L., atitudinea făptuitorului I. A. H., nu poate ti considerata abuziva, ca atare fapta de abuz in serviciu in sensul art. 246 CP nu exista.
19). întocmirea in fals a deciziei nr. (...), de către făptuitorul I. A. H.. Cu privire la aceasta decizie, fostul director I. A. H., declara ca si-o asuma, nu este falsa si reflecta punerea in drepturi a petentei P. L. cu privire la sporul ei de vechime, mai precis acordarea retroactiva a acestui drept. întocmireaacestei decizii era necesara, in lipsa ei dreptul petentei P. L. privind acordarea retroactiva a sporului de vechime nefiind posibila.
20). Eliberarea cârtii de munca fara ca aceasta sa fi fost completata integral. La data de (...), petenta P. L., solicita eliberarea cartii de munca,operata la zi. In aceasi zi, directorul I. A. H., rezolutioneaza cererea solicitantei si dispune eliberarea cartii de munca neoperata, urmând sa fie adusa la zi,dupa emiterea deciziei C. SA B. cu privire la demisia lui P. D. C. B. este trimisa prin fax la data de (...) orele 15,04 urmand a fi primita in urmatoarele zile. Cu toate ca la data de (...), P. L. semnează de primirea deciziei privind demisia sa, si i se solicita sa aducă cartea de munca pentru completare, aceasta nu o face.
Nu o face nici ulterior la data de (...), când i se solicita din nou sa meargă cu cartea de munca pentru completare. Fata de cele consemnate,apreciem ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz inerviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246
CP
21). Eliberarea cu întârziere a carnetului de garanții deși persoana vătămata a formulat doua cereri in acest sens, in datele de (...) si (...). Din declarațiile existente la dosar, rezulta ca exista un debit in suma de 33,31 lei al petentei P. L., fata de unitate, carnetul de garanții neputand fi eliberat fara clarificarea acestuia si fara intocmirea notei de lichidare. Din declarația martorei B. L. M., rezulta ca in momentul când a incercat sa intocmeasca nota de lichidare al D. P. L., acesta a incercat sa o determine sa semneze nota de lichidare fara sa consemneze acel debit, iar când a fost refuzata, a smuls D. B. L. nota de lichidare si a plecat furioasa.
Debitul de 33,31 lei, reprezenta o restanta la plata chiriei pe teren- ghereta( masa loz). Din declarația numitei B. L., rezulta ca P. L. a prezentat la plata pe trim.I 2005, o documentație incompleta, privind plata chiriei pe astfel de tnasute-loz, ca era singura in măsura sa știe cate masute erau lunar pe strada, numărul fiind variabil. In același timp petenta P. L., admite existenta acelui debit dar considera ca vina nu ii apartine ci a persoanelor care au semnat documentatia incompleta intocmita de ea ulterior.
22). Dispoziția abuziva a făptuitorului I. A., prin care i s-a reținut persoanei vătămate suma de 33,31 lei din suma ridicata in bazacarnetului de garanții, deși nu exista un titlu executoriu sau angajament de plata in acest sens; mai mult cu ocazia predării gestiunii la data de (...), s-a consemnat următoarea mențiune in procesul verbal incheiat in acest sens " fara obiectiuni in ceea ce privește gestiunea ." Din declarațiile existente la dosar, rezulta ca P. L. a achitat suma de 33,31 lei, inainte de eliberarea carnetului de garanții. De asemenea, se observa conform carnetului de garantii ( ordinului de plata de la banca R. in suma de 2360,88 lei ) si chitanțelor de primire a banilor, ca petenta P. L. a primit intreaga suma pe care o constituise ca garanție, ca numerele de ordine de pe chitanțe arata faptic succesiunea de plați efectuata, respectiv cu nr. 658 se incaseaza suma de 33,31 lei de la P. L., iar cu nr. 659 i se achita acesteia intreaga suma 2360,88 lei. In concluzie se observa ca nu s -a făcut nici o reținere de bani din garanție, ca P. L. a achitat inainte suma de 33,31 lei, insusindu-si debitul.
Cu privire la procesul verbal incheiat cu observația " fara obiectiuni in ceea ce privește gestiunea acest proces verbal se refera strict la obiecte de inventar, neexistand nici o legătura intre acest proces verbal si existenta sau inexistenta vreunui debit al P. L. spre unitate.
23).Neplata pentru o perioada de 10 zile, in care persoana vătămata-P. L. si-a efectuat concediul de studii.
Din declarația făptuitorului I. A., director in perioada in care petenta nu a considerat oportun aprobarea unui astfel de concediu, pregătirea pe care P. L. urma sa o dobândească nefiind necesara postului pe care ii ocupa. A.iatul 2, pct. 19 din documentul pe care petenta ii anexează la dosar, arata ca angajatul poate urma o pregătire profesionala care nu este necesara unității, in condițiile in care solicita concediu fara plata, care concediu fara plata a fost acordat. De asemenea din declarațiile altor angajați, care si-au efectuat studii in perioada cat erau angajați, rezulta ca concediul de studii nu era plătit. Apreciem ca fapta nu exisata in sensul legii penale, fiind un litigiu de munca.
24). Neeliberarea adeverinței care sa ateste calitatea de angajat si plătitor de C. a persoanei vătămate, deși s-a solicitat intocmirea acestui act, prin cererea inregistrata cu nr. 1880/2005 ; acest act a fost necesar pt. Internarea persoanei vătămate si prezentarea acesteia in fata unei comisii medicale. Din cuprinsul pct.5 din prezentul referat se observa ca adeverința a fost întocmita, dar ca nu a mai fost ridicata de petenta
25). Neacordarea dreptului de decontare a abonamentului pe lini ile de transport in comun.
Din declarația data de fostul director I. A., ( si a altor angajați) rezulta ca P. L. avea mașina instituției la dispoziție pentru deplasările pe care le făcea in interes de serviciu, si in aceste condiții, nu a considerat oportun sa condițiile ni care acesî drept es!e s t i p u l a t In contractul colectiv de munca, necesitatea acordării sau neacerdari; lui, ar fi trebuit rezolvata in cadrul unui litigiu de munca.
27).Neeliberarea fiselor de apreciere pe anii 2000-2004.
Din declarația făptuitoarei C. R., rezulta ca aceste fise la data respectiva au fost pregătite pentru P. L., dar aceasta nu a mai venit sa le ridice. De altfel, in declarația din (...), P. L. arata faptul ca avea acces la astfel de documente, astfel incat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246 din CP
29). Cauzarea unor probleme de sănătate persoanei vătămate, prin acțiunile abuzive exercitate asupra sa in contextul relațiilor de serviciu ; in acest sens persoana vătămata a apreciat ca a fost victima unei infracțiuni de vătămare corporala
In contextul pus in evidenta de acualii angajați ai C. Z. C. al C. care au avut tangenta cu P. L., de foștii angajați care au avut tangenta cu ea, rezulta invariabil ca atitudinea petentei P. L. a fost neadecvata profesional si colegial. Astfel, nu se poate retine in sarcina făptuitorului I. H., C. R. sau angajatorului ca ar fi supus-o la stres pe D. P. L., atâta timp cat aceasta nu- si indeplinea sarcinile de serviciu, pe care le pasa altor colegi, se certa cu colegii si isi manifesta zgomotos nemulțumirea când i se atrăgea atenția cu privire la sarcinile ei de serviciu.
Actele premergătoare existente la dosarul cauzei , în pofida acuzelor susținute de către petenta, nu se constituie însă în indicii temeinice sau probe care să fundamenteze plângerea formulată, în asemenea măsură încât să fie posibilă reținerea în sarcina făptuitorilor a vreunei infracțiuni.
Având în vedere faptul că actele premergătoare întocmite în cauză nu fundamentează acuzele formulate de către petenta în contextul sesizării penale în discuție și nu conturează indicii temeinice în sensul realizării infracțiunilor reclamate sub aspectul elementelor constitutive , in mod corect procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale pentru fapta prev. de art
246 C. penal, astfel actele premergatoare urmaririi penale efectuate nu au demonstrat existenta faptei, in concret nu s-a putut demonstra ca cineva a avut o conduita care a avut drept consecinta prejudicierea intereselor petentei Dealtfel nu s-a putut demonstra nici in ce a constat fapta modalitatea in care aceasta ar fi fost comisa or existenta unui prejudiciu.
Ca atare, in examinarea legalității soluției procurorului, nu are efectiv nici o relevanță administrarea unui vast probatoriu, in cazul in care organul de urmărire penală stabilește indubitabil existența vreunuia din cazurile de impiedicare a punerii in mișcare a urmăririi penale. In cazul unei asemenea soluții de neincepere a urmaririi penale, atît procurorul ierarhic superior, cât și instanța de judecată care verifică legalitatea soluției, nu au opțiunea de a se ghida după regulile prescrise de lege pentru desfășurarea urmăririi penale, singurul fapt care trebuie examinat cu atenție fiind acela dacă rezultă sau nu cu certitudine vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in mișcare a actiunii penale. Intr-un asemenea context apare ca inutila efectuarea altor cercetari atat timp cat nu au nicio importanta in intrunirea elementelor constitutive ale savarsirii vreunei infractiuni, asa zisele carente existente in instrumentarea dosarului de urmarire penala si invocate de catre petenta nu sunt de esenta si nu reprezinta decat motive puerile prin care se incearca prelungirea si tergiversarea obtinerii unei solutii in dosar fara ca pe fondul problemei sa existe un real motiv in sensul celor sustinute in plangere de catre petitionar In aceeasi ordine de idei pentru rezolvarea cauzelor penale organele judiciare au nevoie de date si informatii din care sa poata extrage concluzia existentei sau inexistentei infractiunii, vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului iar acest date sau informatii sunt furnizate prin intermediulprobelor asa cum rezulta din disp art 62 C. proc. penala. In sensul mai sus aratat din momentul in care a fost declansat procesul penal si pana la solutionarea definitiva toate problemele fondului cauzei sunt rezolvate numai cu ajutorul probelor si confera un anumit grad de probabilitate adevarului judiciar. T. aprecierea fiecarei probe se face de organul judiciar in urma examinarii tuturor probelor administrate in scopul aflarii adevarului asa cum reiese din art 63 alin 2 C. proc. penala, probele asigura un sentiment de certitudine in legatura cu existenta sau inexistenta unei infractiuni sau cu privire la existenta ori inexistenta vinovatiei faptuitorului. Retinand alaturi de cele mai sus evocate si disp art 200 C. proc. penala cu privire la obiectul urmaririi penale si disp. art 202 C. proc. penala cu privire la rolul activ al organului de urmarire penala, instanta apreciaza ca organul de urmarire penala si-a indeplinit cu prisosinta obligatiile procesuale admnistrand toate probele pertinente,concludente si utile justei solutionari a cauzei iar concluzia ce s-a desprins a dus la solutia de neincepere a urmaririi penale si care este legala si temeinica.
Raportat la cele de mai sus instanța in temeiul art.2781 alin.8 lit.a C.proc.penală a respins plângerea petentei ca neintemeiată și a menținut soluțiile adoptate de procuror. In temeiul art.192 alin.2 C.proc.penală a fost obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in sumă de 200 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta P. L., solicitând casarea sentinței și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună desființarea rezoluțiilor date de procuror și trimiterea cauzei Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de pârâți pentru infracțiunile prev.de art.246 și 247 C.pen. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil pentru următoarele considerente: Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen. În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. X. pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă. A. modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV. În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată. Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate. În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 23 iunie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Curtea reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate. În această situație, întrucât petiționara P. L. a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Curtea va respinge ca inadmisibil, recursul cu care a fost investită, conform art. 38515pct. 1 lit. a) C.proc.pen. Văzând disp.art.192 alin.2 C.pr.pen., petenta va plăti statului 50 lei cheltuieli judiciare. PENTRU A. M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta P. L. domiciliată în C.-N., C. D., nr. 96, bl.21, ap. 8 împotriva sentinței penale nr. 836 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei C.-N.. Obligă pe petentă să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. V. G. M. B. D. S.
| ← Decizia penală nr. 1935/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1362/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
