Decizia penală nr. 1656/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a4
DECIZIA PENALĂ NR.1656/R/2011
Ședința publică din 20 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. - judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. I. împotriva încheierii penale din 06 octombrie 2011 a T.ui C., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Tiberiu Ban, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, prev.de art.145 C. Conform art.136 C. măsura arestării preventive se ia față de inculpat pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. În speță, urmărirea penală a fost finalizată, cauza este la prima instanță în cursul judecății, astfel că nu mai există acele riscuri de influențare a martorilor, de săvârșire a unor noi infracțiuni sau de sustragere de la judecată. De asemenea, nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive. Astfel, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C. și cele prev.de art.148 lit.f C. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere numărul mare de persoane implicate și de acte materiale comise, dar și raportat la persoana inculpatului, care are antecedente penale, fiind cercetat și condamnat pentru trafic de droguri de mare risc. După punerea sa în libertate, inculpatul a continuat activitatea infracțională, astfel că există temerea că în libertate va săvârși noi infracțiuni legate de droguri. F. de momentul analizării temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive nu au intervenit elemente noi, astfel că nu se poatedispune revocarea acestei măsuri.
Apărătorul inculpatului arată că pentru anumite acte materiale, inculpatul a fost deja condamnat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Este arestat deja de 7 luni, perioada executată fiind suficientă. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate ce se consideră necesară.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
Tribunalul Cluj a reținut că prin rechizitoriul cu nr.214/D/P/2010 al M. P. - D. -. T. C. s-a dispus trimiterea in judecată, alături de alți coinculpați cercetați în stare de libertate , a inculpatului P. I. cercetat , în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din L.143/2000, trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din L.143/2000, deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc, prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000;
În timpul urmării penale prin Î. penală nr.39/C/2011 din (...) a
T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. I. pe o durată de
29 de zile, fiind emis și mandatul de arestare preventivă pe numele acestuia, iar ca temei de arestare preventivă au fost reținute dispozițiile art. 143 C.pen., art. 148 lit. f C.pen. Ulterior, prin Î. penală nr.
48/C/2011 din data de (...) a T.ui C. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile.
Potrivit art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu , în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
F. de dispozițiile legale invocate, instanța de fond a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. I. se mențin și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen și există vreunul dintre cazurile de la lit. a - f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat că față de inculpatul P. I. există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial , în sensul art. 5 parag.1 lit.c din
Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de care este învinuit. Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, constând în declarațiile inculpatului, declarațiile coinculpaților, declarațiile învinuiților, procese verbale de cumpărare autorizată, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor B. A., M. M. H., T. F. M., B. I. V., L. C. V., H. G., C. I. I. B., Han C. G., T. V. A., P. V., M. M. C. etc, procese verbale de percheziție domiciliară, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate , rezultă sub aspectul stării de fapt indicii și chiar probe în sensul că inculpatul P. I. , în cursul anului 2010 , în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, a pus în vânzare prin intermediul coinculpaților R. M. A., N. C. R. și B. A. , droguri de mare risc, respectiv a trimis prin intermediul numitei Ș. R. inculpatului N. S. O. droguri de mare risc, respectiv amfetamină în cantitate de 22,86 gr., și a vândut direct ori a oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă, mai multor persoane, dintre care una cu vârsta de 16 ani. Același inculpat, în cursul anului 2011, a fi oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, martorei P. A. A. M., în vârstă de 16 ani, și învinuiților B. M. I. Ș. și D. T. Ș. T., inculpatul a deținut și a consumat , fără drept, droguri de mare risc, din categoriile menționate anterior, singur sau împreună cu alte persoane .De asemenea , mijloacele de probă administrate până în prezent furnizează indicii temeinice și în sensul introducerii în țară , în cursul lunii septembrie 2010 , împreună cu inculpata A. C. R., a drogurilor de mare risc- amfetamină și clorfenilpiperazină.
La termenul de judecată din data de (...) instanța de judecată a procedat la declanșarea cercetării judecătorești iar inculpatul P. I. a confirmat în mare parte învinuirea adusă de către organele de urmărire penală. De asemenea la acest termen de judecată instanța a audiat o parte din martorii solicitați în cauză, care de asemenea au fost în măsură să confirme parțial învinuirea adusă inculpatului, aceste aspecte venind în sprijinul probelor și indiciilor temeinice avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatului.
De asemenea, temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C. subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care este învinuit inculpatul este mai mare de 4 ani iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezidă din gradul deosebit de pericol social al faptelor comise , în acest sens instanța reținând că, fără a se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului și pericolul social a infracțiunii comise, acestea fiind noțiuni diferite, nu se poate realiza o analiză corectă a celui dintâi fără a se ținea seama și de cel de-al doilea. La aprecierea aceleiași noțiuni, instanța a avut în vedere natura drogurilor deținute , traficate ori introduse în țară și cantitatea acestora, caracterul continuat al activităților antisociale desfășurate de inculpat și numărul mare al persoanelor implicate de către inculpat în traficul respectiv consumul de droguri ,atrase în aceste activități fie personal fie prin intermediul cărora a procedat la plasarea pe piață a drogurilor , aspecte care furnizează de asemenea indicii cu privire la amploarea activității ilegale desfășurate de către inculpatul P. I. ; consecințele absolut nefaste a consumului de droguri de genul celor cu privire la care există indicii că ar fi fost traficate de către inculpat, asupra sănătății fizice și psihice a consumatorilor. În ceea ce privește persoana inculpatului este de reținut că acesta a mai desfășurat activități ilegale cu drogurile , în luna octombrie 2010 , fiind condamnat în prezent prin S. penală nr. 25/(...) a T.ui Sibiu , nedefinitivă, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, și deși a fost arestat preventiv și în acea cauză până la pronunțarea sentinței, acest aspect nu la determinat pe inculpat se stea departe de orice activități în legătură cu drogurile, după cum rezultă cel puțin din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare. Această din urmă împrejurare îndreptățește instanța să aprecieze odată în plus că scopul măsurilor preventive, prev. de art. 136 C. nu ar putea fi atins decât prin menținerea acestei măsuri preventive luată față de inculpat.
De asemenea, având în vedere că inculpatul P. I. este arestat preventiv în prezenta cauză din data de (...), față de complexitatea cauzei
- reflectată în numărul inculpaților trimiși în judecată , al numărului și naturii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului precum și față de persoanele angrenate în activitatea desfășurată de inculpatul P. în legătură cu drogurile- , criteriu avut în vedere și de practica C. cu privire la aprecierea termenului rezonabil al arestării preventive, conform art.5 parag.3 din Convenția europeană , instanța a apreciat că acesta nu a fost depășit.
De reținut că împotriva încheierilor penale anterioare pronunțate în cauză, prin care s-a dispus asupra măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul P. I. , acesta a declarat recurs însă instanțele de control judiciar au confirmat măsura preventivă dispuse în cauză iar de la acel moment procesual și până în prezent nu au intervenit elemente noi în cauză.
F. de aceste considerente, în temeiul art.300 ind.2 rap.la art.160 ind.b C. instanța a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul P. I. , măsură care a fost menținută.
Împotriva încheierii T.ui a declarat recurs inculpatul P. I. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună revocarea arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea sa de libertate.
Apărătorul inculpatului a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea vizată de art.145 C.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Prin încheierea penală nr.39/2011 a T.ui C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din L.143/2000, trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din L.143/2000, deținere de droguri de mare risc, fărădrept, pentru consum propriu prev. de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc, prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj la 23 mai 2011, sub nr.(...) iar la primul termen de judecată din 25 mai 2011, în camera de consiliu, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001 C. Cu această ocazie, s-a constatat de către Tribunalul Cluj că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 C.și că în privința recurentului este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit. f C. Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, probele și indiciile temeinice rezultă din declarațiile martorilor P. A. A., B. A., M. M., T. F., B. V., L. C., care se coroborează cu conținutul proceselor-verbale transcrise ale convorbirilor telefonice interceptate și redate conform actelor de la dosar. Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK). Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta. Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței C. „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului. În prezent, la 19 septembrie 2011, a fost demarată cercetarea judecătorească, inculpatul recunoscând în parte învinuirile aduse prin actul de sesizare. În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acesteaimpun sau nu, în continuare, privarea de libertate. În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentului recurs. Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451. În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor. În acest context este de reținut că inculpatul a fost condamnat pentru fapte similare prin sentința penală nr. 25/(...) a T.ui Sibiu, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a sancțiunii, ceea ce îndreptățește Curtea să ajungă la concluzia persistenței infracționale deosebite a recurentului în săvârșirea acestui gen de infracțiuni. Prin prisma acestor împrejurări, Curtea apreciază că lăsarea recurentului în libertate în acest moment procesual ar putea influența cercetarea judecătorească. Conform hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției. Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca acestea să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputate recurentului fiind prevăzute în legea specială 143/2000. În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că faptele pentru care este cercetat recurentul, constituiau infracțiuni la momentul în care s-au produs, și al trimiterii în judecată (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000). Prin prisma legislației C. s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din C., verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005). Contrar celor susținute de recurent prin apărătorul său și personal, în cauză, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit. f C., Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a acestuia. Condiția pericolului public, solicitată de lege există și ea pentruinculpat, acest pericol rezultând, din gravitatea faptelor de care recurentul este învinuit. Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunile de trafic de droguri se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare. Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpatului, care în mod constant a negat în faza de urmărire penală comiterea faptelor. Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul său presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale. Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială. Așa fiind, cererea inculpatului vizând revocarea arestului preventiv întemeiată pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a acestuia, va fi respinsă ca nefondată. Judecătorul fondului prin analiza elementelor și a subzistenței temeiurilor arestării preventive, care s-a arătat că impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, implicit s-a pronunțat asupra ineficienței unor alte măsuri preventive. Curtea, la acest moment procesual apreciază ca inoportună înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât cercetarea judecătorească este de abia la început, existând pericolul influențării martorilor ce nu au fost încă ascultați nemijlocit de către T. ( cauza Scundeanu și Jiga contra României). Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză. Așa fiind, recursul inculpatului apare ca nefondat și se va respingeconform art.38515 pct.1 lit.b C. Va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. I., fiul lui V. si S., născ.la (...), detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 6 octombrie 2011 a T.ui C. Obligă pe inculpatul P. I. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. V. G. M. B. D. S. D.P./A.C. (...) - 4 ex. Jud.fond R. Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 1858/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 595/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
